În acelaşi interval, şi pe acelaşi segment de public, Realitatea TV a depăşit Prima TV şi OTV. Cu 99.000 de telespectatori din mediul urban în medie pe minut, postul de ştiri s-a clasat pe locul patru în clasamentul audienţelor, în perioada 1-27 septembrie, la egalitate cu TVR 1, potrivit datelor furnizate de GfK şi preluate de Realitatea TV. 

În aceeaşi perioadă, dar pe segmentul 25+ urban, Realitatea TV s-a situat pe locul trei, cu 95.000 de telespectatori în medie pe minut.

Continuarea poveştii din „Inimă de ţigan”, cu „Pacino şi de Niro ai României” în distribuţie, „Regina”, începe luni, de la ora 20.30, la Acasă TV. „Inimă de ţigan” are deja audienţe remarcabile în Slovacia.

„Regina”, anunţată drept telenovela cu un buget – record pentru piaţa tv din România (după ce prima parte, „Inimă de ţigan”, a costat în jur de două milioane de dolari, unul provenind din bartere), se anunţă spectaculoasă, nu numai prin scenariu şi distribuţie, ci şi prin decoruri. Oana Radu, scenografa care a proiectat şatra, casa cu Turnul Eiffel şi spitalul românilor în „Inimă de ţigan”, a creat pentru „Regina” palatul lui Don Luciano. Acesta este o adaptare a stilului italienesc, cu fresce, patine şi stucaturi, pereţi cu medalioane florale, oglinzi şi gresie, toate pictate manual, pe o întindere de peste 500 de metri pătraţi.

Trei regizori are „Regina”, Iura Luncaşu, Alex Fotea şi Larry Maronese, iar scenaristele sunt aceleaşi Sorina Ungureanu şi Simona Macovei. Stilistul telenovelei este Adrian Perjovschi. Cântecul „Regina”, de pe coloana sonoră a telenovelei, este interpretat de Loredana şi reprezintă o combinaţie între o piesă spaniolă compusă de Alvaro Carillo şi una ţigănească, la a cărei reorchestraţie au contribuit taraful Agurida şi chitaristul Alex de Carvalho, colaborator al trupelor Aerosmith şi Deep Purple.

În „Regina”, două lumi se înfruntă în universul ţigănesc: ţiganii tradiţionalişti şi cei care şi-au pierdut identitatea. Echilibrul este pe cale să se destrame din momentul în care Don Antonucci, interpretat de Dan Condurache, partenerul din umbră al lui State Potcovaru (Gheorghe Visu), îşi face apariţia pentru a se stabili în şatră împreună cu familia. E carismatic, influent şi răzbunător.

Trecutul lui de traficant de carne vie, de droguri şi arme rămâne ascuns şi nimeni nu bănuieşte motivele care l-au determinat să se întoarcă în România. Regina, interpretată de Diana Dumitrescu, fiica adoptivă a lui Don, atrage atenţia datorită chipului ei frumos, care contrastează cu comportamentul de fiinţă sălbăticită. Dincolo de contraste, ea ascunde un secret în forma unui medalion. Transformarea Reginei dintr-o fiinţă terorizată şi interiorizată într-o femeie frumoasă şi plină de viaţă va începe din momentul în care se îndrăgosteşte de Cosmin (Bogdan Albulescu), un ţigan hotărât şi cu sânge rece, aciuat în şatra lui Aurică (Gheorghe Dinică).

Povestea lor de iubire va fi marcată de gelozia lui Armando, interpretat de Augustin Viziru, fiul lui Don, căruia Regina i-a fost oferită de puternicul lui tată, pe vremea când aceasta avea doar 14 ani. Iubirea dintre Regina şi Cosmin va trebui să înfrunte secretele, care, o dată revelate, vor distruge sau vor salva lumea ţigănească.

„Inimă de ţigan”, dublată în slovacă: 35% cotă de piaţă
Producătorii se aşteaptă ca „Regina” să depăşească cifrele de audienţă uluitoare înregistrate de „Inimă de ţigan”. De altfel, telenovela care i-a avut protagonişti pe Andreea Pătraşcu şi Denis Ştefan a înregistrat vineri primul succes pe plan internaţional. La începutul weekendului trecut, când în Slovacia a fost difuzat primul episod din „Inimă de ţigan”, dublat în limbaslovacă, acesta a înregistrat o cotă de piaţă de 35%.

II. GLORIE SI PACE/ ILUZII DEŞARTE / SÎNGE PENTRU ETERNITATE

Si dacă mor, eu ce mă fac” (Draculia – mort /viu)
DRACULIA (limba latina)

După mai puţin de o lună turci pornesc o ofensivă menită a-l reinstala pe Basarab cel Batrân la putere. Cu o armată foarte puţin numeroasă Vlad Ţepeş înfruntă “armia turcescă”. Rezultatul este înfrângerea lui Ţepeş şi moartea sa, în conditii enigmatice, relevate contradictoriu în documentele timpului. Se vehiculează ideea că a fost ucis din greşeală de chiar camarazii săi de arme, sau că a fost decapitat în timpul luptei de un turc deghizat în valah.
Cele prezentate până aici aparţin de realitatea istorică, fiind în consecinţă de netăgăduit în sistemul său de referinţă. Un argument în plus îl constitue folosirea repetată a supraunităţi de masură a timpului.
Fantezia unui popor nu este stârnită de fapte banale, anodine, ci de cele care îl emotionează, poate chiar îl înspăimântă. Ori aceste fapte sunt chiar acţiunile voievodului. Dar noi ştim că atunci când e vorba de oameni care într-o împrejurare sau alta, au ajuns vestiţi popurul închipuie despre ei poveşti potrivite celor ce el ar fi vrut să se întâmple. Poveştile sunt prin urmare adevăruri ideale care corespund meritelor acelor personaje în jurul cărora poporul le-a creat; şi ele sunt uneori false în sensul că acestor personaje lis-a atribuit capacitatea de a săvârşi ceea ce în fapt ele nu sunt capabile să săvârşească.
Dar nu este vorba de o falsificare deliberată a istoriei. Şi pentru a sprijini acestă afirmaţie vom prezenta câteva exemple preluate de la Mircea Eliade.
Dieuneonné de Gozon, al treilea Mare Maestru al Cavalerilor Sfântului Ioan de Rodos, a rămas celebru pentru uciderea dragonului din Malpasso. Inutil să precizam că lupta nu este menţionată în documentele timpului său şi că a început să se vorbească despre ea abia când s-au împlinit două secole de la naşterea eroului. A avut loc aşadar, cum e şi firesc, atribuierea prinţului de Gozon a virtuţiilor Sfântului Gheorghe, cunoscut pentru lupta victorioasă împotriva monstrului. Aşadar din simplu fapt că prinţul de Gozon a fost integrat unei categorii s-a contopit în arhetip fără să se mai ţină cont de faptele sale autentice istoric.
Marko Krajlevič, protagonistul epopeii iugoslave, s-a făcut cunoscut prin faptele sale vitejeşti din a doua jumatate a secolului al XIV-lea. Existenţa sa istorica nu poate fi pusă la îndoială, cunoscându-se chiar data morţii sale 1349. Dar odată intrată în memoria populară personalitatea istorică a lui Marko este abolită şi biografia sa reconstituită urmând normele mitice. Mama lui este o Vila, o zână, tot aşa cum eroii greci erau fiii unor nimfe sau a unor naiade. Soţia lui este tot o Vila pe care el o cucereşte printr-un şiretlic.
Psihologia a demonstrat că în timpul conservării materialului engramat acesta suferă transformări. Printre altele are loc şi procesul de reducere a nefamiliarului la familiar. Acesta se caracterizează prin faptul că un material întipărit, însă insuficient consolidat este treptat modificat, prin mecanisme inconştiente de uitare şi adăugire, şi făcut să semene cu un alt material binecunoscut, evident pe baza unor elemente de contiguitate.
Dacă conştiinţa individuală se confruntă cu o astfel de problemă, într-o perioada net inferioară dacă nu chiar incomparabilă cu existenţa socială nu trebuie să ne mire faptul că memoria colectivă suferă şi ea un astfel de proces.
Are loc aşadar în cazul personalităţilor istorice metamorfozarea acestora în eroi mitici, în sensul că aceştia sunt “făcuţi să semene” cu eroii vechilor mituri. Evenimentul istoric în sine, nu este reţinut de memoria populară şi amintirea lui nu înflăcărează imaginaţia poetică decât în masura în care acesta se apropie de un model mitic.
Amintirea unui eveniment istoric sau a unui personaj autentic nu rezistă mai mult de două, trei secole în memoria populară. Şi acesta pentru că, aşa cum am demonstrat, memoria colectivă reţine cu greutate evenimentele individuale, figurile autentice. Ea funcţionează prin intermediul unor structuri diferite: categorii în loc de evenimente, arhetipuri în loc de personaje istorice. Personajul istoric este asimilat modelului mitic în timp ce evenimentul este integrat în categoria acţiunilor mitice.
Dar să vedem care sunt faptele şi personalitatea voievodului care au întărâtat în aşa măsură fiinţa totală a oamenilor, aşa cum se degajă ea din scrierile secolului al XV-lea.
În orice caz figura lui Vlad Ţepeş este cu toată aureola de sânge ce o înconjură, una din cele mai interesante ale intregii noastre istorii. Crud până la măruntaie, străin de milă şi de îndurare, el a pus cumplita lui fire în slujba ţării sale şi după ce a curăţit-o de relele lăuntrice, tăind şi acolo unde ar fi putut lecui, el puse piept injosirii în care căzuse. Acum se arată şi celelalte insuşiri ale sale: curajul temerar şi dipreţul morţii, care-l făcuse în stare să înfrângă pe cel mai mare cuceritor al lumii.
Calităţile dominante care se evidenţiază în personalitatea lui Ţepeş sunt, în primul rând, orgoliul său de “mare stăpănitor”,  urmat îndeaproape de inteligenţa şi simţul crud al dreptăţii. Acestora li se adaugă trăsăturile de caracter cum ar fi : vitejia , dovedită de atâtea ori, curajul de a înfrunta un inamic abil, cu prestigiu de invidiat.
Privindu-l pe Dracula în ipostaza de mare stapânitor putem a-l apropia cu uşurinţă de arhetipul mesianic. El este întruchiparea “unsului lui Dunmnezeu”, ale cărui acte nu pot fi judecate de oameni. Din acţiunile lui putem trage fără dubi concluzia că Ţepeş credea cu încăpăţânare că a fost pus de Dumnezeu ca stapân pentru a pedepsi pe cei care fac rău şi a milostivi pe cei care fac bine, aşa cum i-a confirmat călugarul întelept care a şi scăpat cu viaţa.
Tot prin intermediul acestei credinţe a sa putem explica atitudinea tiranică faţă de boieri în general. Teama sa, întemeiată, de alfel, de o nouă conspiraţie a fost mobilul acţiunilor de purificare a conştiinţei acestora de orice gând de trădare. În cazul în care considera că nu putea realiza soteriologia sufletelor acestora, întoarcerea pe calea cea strâmtă şi dreaptă, îi făcea “fără griji pe lumea aceasta”.
Şi episodul petrecut în casa din Buda reflectă aceasta concepţie. Ţepeş a ucis un slujitor al regelui Matei Corvin care îi călcase casa, chiar dacă se afla în treburi oficiale, căutarea unui proscris ascuns în rezidenţa sa.
Înţelepciunea sa se evidenţiază din episoadele în care Vlad Ţepeş se confruntă cu diferiţi soli. El acuză pe stăpânitorii acestora că i-au trimis oameni nepricepuţi şi îi trage în ţeapa pe soli, sau îi acuza chiar pe soli ucigandu-i de asemenea, că neînţelepţi fiind au acceptat sa i se înfăţişeze. O altă întâmplare care l-a făcut celebru ca ” mare conducător de oşti”, şi “priceput atât cât se poate în treburi ostăşeşti”, încă în timpul vieţii a fost binecunoscutul atac nocturn asupra taberei turcilor.
Ceea ce a rămas încă şi în contemporaneitate, viu în conştiinţa colectivă a poporului român rămâne modul în care vedea Ţepeş dreptatea:”şi aşa de rău ura răul în ţara sa, că dacă savârşea careva vreu rău, fie hoţie sau tâlhărie sau vreo minciună sau nedreptate, acela nu era chip să rămână viu. Fie că era boier mare, sau preot ori calugăr, sau om de rând, ba chiar dacă ar fi avut mare bogăţie, nu putea să se răscumpere de la moarte”.  Tot atât de aspru pedepsea el lenea şi moravurile uşoare, oriunde le întâlnea.
Evident anecdota cupei de aur rămâne realitate mitică, însă impactul pe care îl are asupra conştiinţei este aparte, tocmai pentru că moartea domnitorului este urmată de furtul cupei, o simbolizare posibilă a izgonirii din paradis, privită ca neantizare a unei realitaţi dorite.
Observăm aşadar, că în timpul domniei, Dracula a împământănit o serie de reguli privitoare la modul în care viaţa trebuie trăită, ori acestă caracteristică este specifică Eroului civilizator. În cazul în care ipoteza noastra este validă trebuie ca în conştiinţa colectivă să se perpetueze, să se conserve imaginea lui Ţepeş.
Şi iată că după mai bine de 400 de ani, cine altul dacă nu poetul nepereche, cu multă dibăcie, pentru a augumenta o idee face apel la o reprezentare care să reitereze o realitate dorită, dar apusă, menită a înflăcăra fiinţa totală a cititorului:
“Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! “
În cele prezentate până acum am încercat să decelăm ceea ce este realitate, fie ea mitică, fie istorică în mitul Dracula al secolului al XV-lea. Fantezia în acest mit se intercalează subtil în realitate. Pentru a o dovedi acolo unde este cu adevărat, trebuie să analizăm cu deosebită atenţie textele din care procurăm informaţiile, în primul rând motivaţia apariţiei lui.
Referitor la “Povestire despre Dracula Voievod” se ştie că a apărut în perioada în care ţarul Rusiei dorea să-şi întărescă autoritatea subminată deseori de nobili trădători. Într-un asemenea context este normal ca mesajul pe care dorea să-l transmită scrierea era al unui domnitor crud dar drept, ale cărui acţiuni urmăreau obţinerea bunăstării întregului popor.
Despre versiunea germană se ştie că a apărut din iniţiativa şi la curtea lui Matei Corvin. Este ştiut că acesta intrase în campanie comună antiotomană, el fiind purtatorul unor subsidii date de Papa Pius al II-lea lui Vlad Ţepeş în sprijinul luptei antiotomane a domnitorului român. În acelaşi timp Matei Corvin se afla în dispute cu împaratul Germaniei şi regele Poloniei, pentru obţinerea sfintei coroane a Ungariei. Ori acest fapt îl făcea nedornic să se aventureze în lupte cu turcii alături de Vlad Ţepeş. Pe de alta parte nu putea să nesocotescă interesele pontificale, căci el se baza şi pe sprijinul important al papalităţii. Iată deci, că alege să întârzie momentul acordării ajutorului lui Vlad Ţepeş, până în momentul când ar fi prea târziu.
Acţiunile sale, neimplicarea în lupta antiotomană, abandonarea alianţelor, înlănţuirea lui Vlad Ţepeş necesitau explicaţii diplomatico-politice. Justificarea lor a venit prin invocarea unor fapte exagerate în legătura cu o serie de cruzimi premeditat şi injust atribuite lui Dracula voievod. Iată de ce textele germane îl înfăţişează pe Vlad Ţepeş ca un tiran însetat de sânge, un degenerat căruia i-ar sta mai bine într-o cămaşă de forţă.

Dorin Damaskin H, 29 septembrie 2008

Are cinci nominalizări în Cartea Recordurilor, cântecele sale s-au vândut ca pâinea caldă, a concertat în toată Europa, iar primul album i-a adus titlul de Cel mai bine vândut artist din România. Toate acestea la numai trei ani.

Datele ultimului sondaj alcatuit de Compania de Cercetare Sociologica si Rebranding arata ca 32% dintre romanii l-ar prefera ca viitor prim-ministru pe Theodor Stolojan, daca alegerile ar avea loc maine.
Presedintele PSD, Mircea Geoana, se afla pe locul doi in preferintele romanilor, doar 30% si-l doresc ca si premier. Actualul prim-ministru, Calin Popescu Tariceanu, se afla pe locul trei in preferintele alegatorilor cu 22%, arata sondajul CCSR comandat de Antena 3.
Daca alegerile legislative ar avea loc maine, alianta PSD-PC s-ar situa in fruntea optiunilor electoratului cu 36% din voturi. Pe locurile urmatoare se situeaza PD-L cu 34% din voturi si PNL cu 20% din voturi. Potrivit datelor acestui sondaj, pe urmatoarele locurile se situeaza UDMR, cu 5%, PRM, cu 3% si PNG, cu 2%.
Studiul mai arata ca in ceea ce priveste structura Guvernului, romanii ar prefera, in proportie de 28%, ca acesta sa fie format de alianta PSD-PC alaturi de PNL, in timp ce 25% din votanti ar opta pentru fosta alianta DA, PD-L+PNL. Doar 19% din romani ar agrea la guvernare o alianta alcatuita din PSD-PC si PD-L.

Romanii asociaza imaginea PSD cu marirea pensiilor si apropierea de oamenii obisnuiti. Democrat liberalii sunt perceputi ca un partid cu lideri puternici, care a castigat alegerile locale, iar PNL este asociat cu cresterea economica si marirea pensiilor.
Un procent foarte mare din cei intervievati (73%) declara intentia de a participa la vot, in timp ce doar 9% spun ca sunt convinsi ca nu vor merge la vot la scrutinul din noiembrie.
Acelasi sondaj evidentiaza faptul ca aproximativ jumatate din populatie considera ca romanii plecati la munca peste hotare ar trebui sa se intoarca in tara, in timp ce 41% dintre romani le recomanda imigrantilor sa ramana in strainatate.
Subiectele care ii preocupa cel mai tare pe romani se refera in special la siguranta materiala (nivel de trai, bani, preturi, locuri de munca), dar si la starea de sanatate si la calitatea actului politic si administrativ.

Sondajul a fost efectuat de CCSB la cererea Antenei 3 in perioada 22-25 septembrie, pe un esantion de 1.068 de persoane si are o marja de eroare de +/- 3,1%.

O reuniune conceputa si organizata in primul rand pentru a fi vazuta si abia apoi pentru mesajele politice, aceasta este cea mai buna descriere a congresului PSD de sambata.Chiar si elementele de baza ale organizarii au dovedit acest lucru: o sonorizare submediocra (aplauzele din sala se auzeau mult mai bine decat discursurile de pe scena), careia i-au luat insa fata elementele vizuale – doua display-uri uriase, reflectoare inteligent plasate, cocarde rosu cu alb infipte in pieptul participantilor dupa model american, “gadget-uri” de tipul castilor de constructori purtate de reprezentantii filialei Constanta.
Acestia au fost introdusi in scena de primarul Radu Mazare, imbracat in stil army si “inarmat” cu o lopata. Costumatia lui Mazare era menita sa-i asigure pe colegii sai ca va construi locuinte pentru tineri, in timp ce va continua si razboiul cu “sarlele de procurori ai lui Baseascu”.
Cu toate ca scopul oficial al Congresului era legimitarea lui Mircea Geoana drept candidat al partidului la ipoteticul fotoliu de premier, momentul acesta a fost bifat destul de rapid.
Dupa un vot expediat de maestrul de ceremonii Miron Mitrea, pe care l-au interesat numai voturile “pentru” ale delegatilor, Geoana a insistat sa-si tina un discurs de peste jumatate de ora.
Ce au retinut insa foarte multi participanti nu au fost atat continutul mesajului lui Geoana, cat gesturile copiate cu fidelitate de acesta, dupa candidatul democrat la Casa Alba, Barack Obama. In acelasi timp, o parte dintre spectatori isi declarau compasiunea pentru veteranul conducerii social democrate, care a trebuit sa ramana in picioare pe scena mai bine de trei ore. Iliescu a rezistat insa eroic, flancat de Mircea Geoana si Adrian Nastase – doi dintre liderii PSD carora chiar el le-a administrat, candva, etichete memorabile, “prostanac”, respectiv “arigant”.
Maestrul de ceremonii, Miron Mitrea, s-a intretinut cu tinerii de pe scena, adusi pentru a imprima nuanta de intinerire pe care PSD incearca de ceva vreme sa o impuna public.

Prestatia vedetei congresului, Costel Busuioc, a demonstrat inca o data ca pe organizstori i-a interesat mai mult cum se vede reuniunea decat continutul acesteia: luptandu-se cu sonorizarea proasta, Busuioc a reusit un semi-playback rezonabil, in timp ce arata impecabil intr-un smoking contrastant cu rosul muncitoresc al PSD.
Sursa : Ziare.com

Ne-Yo a dezvaluit ca Michael Jackson e foarte nelinistit in privinta lansarii noului sau album, temandu-se foarte tare de reactiile pe care le vor afisa criticii si fanii, informeaza gigwise.

Ne-Yo este unul dintre numerosii artisti care au compus piese pentru viitorul LP al Regelui Muzicii Pop.
Initial, lansarea discului trebuia sa aiba loc inainte de sfarsitul anului 2008, dar a fost amanata pentru 2009.
Ne-Yo a explicat de ce Michael Jackson ezita sa scoata materialul pe piata: `Amana intr-una. Michael este foarte nelinistit stiind ca multi se asteapta sa dea gres, iar altii chiar isi doresc sa se intample asta`.
`E greu cand toti sunt cu ochii pe tine si mai ai si multi concurenti tineri. Acest album trebuie sa fie mai bun decat `Thriller`.

Vrea niste melodii ucigatoare`, a adugat Ne-Yo .
Interpretul care a lansat recent videoclipul `She Got Her Own` a povestit ca la prima intalnire cu Michael Jackson a tremurat din toate incheiaturile, `dar chestia grozava e ca am ajuns sa lucrez cu idolul meu si e foarte cool`.

Sursa: bestmusic.ro