Alegeri locale 2012: Din dragoste pentru partidul unic (fara Mircea Radu)!

Recent incheiatele alegeri locale au avut in proportie de 90% rezultatele scontate, restul de 10% reprezentand surprize de proportii cauzate fie de lipsa de combativitate a perdantilor sau de prostia crasa a votantilor, fie de efectul de turma sau de afinitatea  pentru o alianta / un partid intrucat, pare-se, „boborul” a votat politic si nicidecum uman.  Vom analiza fiecare element pentru a intelege practic modul in care aceste alegeri au readus pe harta Romaniei, acelasi tip de sistematizare FSN-ista via anii ’90.

 La un prim nivel de interpretare, vorbim de lipsa de combativitate a perdantilor. Perdantii in acest caz sunt cei de la PDL. Pe durata intregii campanii electorale rar mi-a fost dat sa vad o lupta corp la corp de tip Rovine intre candidatii democrat-liberali si restul aspirantilor la fotoliile de primari / consilieri locali / judeteni.  Senzatia a fost cea de plictis fortat sau de resemnare.  Formatiunea care in 2008 acapara in buna masura resedintele de judet si consiliile judetene din tara, s-a vazut acum in postura lui Lucian Bute casapit in cateva runde de Karl Froch. Mecanismul sau aparatul de partid a avut doua viteze: incet si pe loc. Unde au disparut acerbele dezbateri publice care inainte vreme ar fi schimbat optiuni si convingeri? PDL-ul a baut cucuta lui Seneca in mod la fel de voluntar, semandu-si sentinta: o dizolvare inceata si dureroasa.

In al doilea rand, vorbim de prostia crasa a votantilor avand la activ doua cazuri  mai mult decat dubioase si care pun sub semnul intrebarii inteligenta medie a romanilor cu drept de vot: Primaria Sectorului 3 Bucuresti si Primaria Municipiului Cluj.  Stratagema USL de a desemna pentru sectorul 3 un candidat cu acelasi nume ca al fostului primar a fost incredibil de buna. Sintagma dramei istorice a lui Negruzzi, „prosti, dar multi” s-a adeverit mai mult decat era necesar si suficient. Masele habotnice  (sau chiar aflate sub efectul narcotic al micilor si berii) au votat un „Negoita”, nedandu-si seama ca e un alt individ, mai smenar, tractorist, patron al unui hotel in top 15 cele mai urate hoteluri din Europa (clasament facut de britanici), posesor al unei „frumuseti” exacerbate, al unei inteligente aka Marie Cur(ie) si al unor ziare (fituici de sters dosuri) distribuite gratuit prin metrourile bucurestene, recent implicat in cateva scandaluri de proxenetism si pedofilie. Ma rog, omul trage la ţâţe tinere. Celalalt caz, varza a la Cluj, a opus pe Emil Boc si Marius Nicoara. Primul, fost premier, intrat sarac in politica, ramas sarac si acum, cu un prim mandat la primaria Cluj extrem de fructuos, iar celalalt, un parlamentar obscur al USL, surprins in timpul sedintelor de la Parlament cum urmarea filme porno si masaj erotic thailandez. Un exemplu „de urmat”. Batalia de la Cluj a semanat cu o cruciada de secol XV cand azi castigau otomanii, maine si-o luau de la crestini, si tot asa. Scorurile au fost mai mult decat apropiate si cu dese rasturnari de situatie, pentru ca la final, sa razbeasca cel mai mic si inofensiv : )).  Ultima mare reduta portocalie a ramas in picioare.

Efectul de turma s-a resimtit in cea ma mare masura la votul politic: nu votam candidatul X pt ca nu apartine de partidul /alianta Y. Astfel s-a anulat intru-totul  ideea ca formatul uninominal este cel mai bun sistem electoral (acesta mizand pe ideea ca votam omul si nu partidul). Ca un reflex conditionat de la Ivan Pavlov si pana in zilele noastre, votul a fost unul pur politic si nicidecum bazat pe performantele / contraperformantele individuale ale inscrisilor in cursa. Cazul negativ: Marian Vanghelie. Votat a enspea oara din lipsa de creier. Sectorul 5 primavara: inundatii, lumea iese in strada; sectorul 5 vara: mizerie, duhoare – lumea iese in strada; toamna: carosabil distrus, inundandii din nou – lumea se revolta; sectorul 5 iarna: deszapezire lipsind cu desavarsire – lumea se revolta din nou. Si atunci te-ntreb pe tine, votantule de sector cincinal: la ce mai acorzi incredere unuia care si-a aratat limitele? Concluzia: din reflex. Tot aici se inscrie si ideea de afinitate fata de un partid / alianta politica.

Care sunt marile surprize ale acestor alegeri? Cel mai probabil sectorul 3 Bucuresti, Consiliul Judetean Suceava, Consiliul Judetean Cluj, Primaria Craiova, esecul USL Giurgiu si scorul relativ bun obtinut de PP-DD.

 Si astfel in doar o zi de votare, Romania a schimbat coloratura, de fapt nu ca a schimbat-o, ci a revenit la una care pana in 2004 a fost echivalentul unei stagnari urbane si rurale in dezvoltarea societatii romanesti. Ce ne ramane de facut? 4 ani mai nimic…dar parghiile pot fi modificate in noiembrie la alegerile parlamentare.  Devenim destepti sau ne afundam in aceeasi mediocritate spunand „eh, lasa, votul meu nu conteaza”?.