Connect with us

INTERVIU

Aura Poteraşu şi Radu Tudor: Infotainmentul a ajuns modus vivendi al televiziunilor de ştiri

Published

on

Prev1 of 2

Tineri, dinamici, matinali, atenţi la evenimentele de pe piaţa media, şi, cel mai important, pasionaţi de ştiri. Aura Poteraşu şi Radu Tudor, căci despre ei este vorba sunt cei care aduc în fiecare dimineaţă,  începând cu ora 7 în atenţia telespectatorilor, ştirile care contează, numai la TVR1.

În rândurile care urmează, vă invităm să-i cunoaşteţi mai bine pe cei doi cu ajutorul interviului, dar şi a unui scurt quiz.

 

Care este opinia voastra legată de presa din ziua de azi? Ce aţi schimba și ce ati păstra?

Ne plac rigurozitatea, veridicitatea şi relevanţa când vine vorba despre informaţiile pe care le furnizăm. De aceea am ales să lucrăm la TVR, şi nu într-o televiziune comercială. Asta nu înseamnă că ne permitem să criticăm felul în care fiecare dintre colegii noştri de breaslă alege să-şi facă meseria. Sau criteriile pe care celelalte mass media aleg ce, când şi cum să transmită publicului lor. Piaţa media este una ca toate celelalte – concurenţială şi în permanentă schimbare. Este nefiresc să crezi că doar tu faci bine, iar toţi ceilalţi prost. Când ai ajuns să gândeşti aşa, e mai bine să ieşi din presă… sunt şi alte meserii interesante!

Consideraţi că presa online are un impact mai puternic față de restul media?

Noi facem parte din generaţia tânără, avem amândoi mai puţin de 30 de ani. Nu ne-am născut chiar cu tabletele în braţe, dar nu am avut niciodată vreo reticenţă cu privire la migrarea presei de pe suport fizic în online. Era normal să fie aşa. Important e ca informaţia să ajungă la oameni, nu contează suportul. Problema în online rămâne cea a acurateţei informaţiei. Pe internet, un zvon poate ajunge repede o ştire luată în serios de toată lumea. E un flux care nu poate fi controlat, mai ales din cauza vitezei cu care se răspândeşte pe internet informaţia.

Infotainmentul este mai apreciat de public sau dimpotrivă?

Ratingurile arată clar ca infotainmentul este apreciat. De altfel, el a ajuns un modus vivendi al televiziunilor de ştiri. Oricât de greu digerabil ar fi un subiect, când îl prezinţi într-o notă relaxată – specifică entertainmentului – el are şanse mult mai mari să fie urmărit, dar şi mai de impact decât ar fi în forma „seacă”, recomandată de manualele de jurnalism. Infotainmentul a fost soluţia ştiriştilor de a-i ţine pe oameni în faţa televizoarelor, în contextul în care senzaţionalul şi exploatarea emoţiilor se dovedesc un mix tot mai ademenitor pentru public.

Este libertatea presei un lux în prezent? De ce?

Este jenant pentru noi, jurnaliştii, că libertatea presei este permanant adusă în discuţie şi mai ales pusă la îndoială. Se presupune că jurnaliştii sunt prin definiţie nişte oameni liberi, nu?

E adevărat, analizând tabloul mediatic românesc la rece, ai zice că libertatea presei e un lux. Noi cunoaştem totuşi jurnalişti care vor rămâne jurnalişti adevăraţi toată viaţa lor, indiferent de trusturile în care vor lucra. Sunt oameni născuţi pentru asta, structuraţi moral să facă această meserie. Cei care îşi vând cuvântul şi entuziasmul jurnalistic ar fi poate mai bine să se apuce de afaceri. Din păcate, nu a descoperit nimeni până acum cum să separe definitiv binele de rău. Şi poate nici nu ar fi indicat…

Mass media mai are funcția de informare, de educare, mai este imparțială sau pur și simplu s-a transformat într-o unealtă de manipulare?

Unealtă de manipulare sau nu, mass media îşi păstrează funcţia de informare. Ţine de cel care citeşte sau se uită la televizor să aibă un filtru propriu pentru informaţiile care îl bombardează. Cât despre educare, nu trebuie să lăsăm educaţia copiilor în seama televizorului. Educat acasă şi la şcoală, un copil va şti cu siguranţă şi cum să se rapoteze şi ce să aleagă să vadă la televizor. Poate că aceasta este abordarea sănătoasă…

Presa este a patra putere în stat? Reușesc jurnaliștii să facă schimbări de mare amploare benefice cetățenilor? (un exemplu)

Presa rămâne o putere incontestabilă. Din păcate, o putere revendicată şi împărţită între patronii de presă, nu o putere care să-i reprezinte pe cetăţenii statului. Dar, cum-necum, presa reuşeşte încă să mai facă schimbări în bine în interesul majorităţii. Ştirile TVR au reuşit, după o campanie intensă („Ajută România!”), să contribuie la schimbarea Legii Voluntariatului. Astfel că voluntarii vor lucra, chiar dacă neplătiţi, în baza unor contracte care să le asigure drepturi esenţiale. Şi, cel mai important, voluntariatul va fi recunoscut de angajatori ca experienţă în muncă.

Pe ce se bazează relația jurnalist – cetățean?

Relaţia ar trebui să fie una de respect reciproc. Pare un răspuns clişeistic, dar gândiţi-vă: îi respectă jurnaliştii suficient pe cetăţenii pe care iî informează? Dar cetăţenii… îi mai respectă pe jurnalişti? Este, de fapt, un cerc vicios.

Cum văd Aura şi Tudor Telejurnalul Matinal de la TVR 1?

Radu: Telejurnalul matinal este un bun început de zi. Prezintă informaţiile relevante, pe care oricine ar trebui să le aibă înainte să îşi înceapă ziua de lucru.

Aura: Este o sinteză dinamică a ceea ce s-a întâmplat cu o zi înainte şi ce se va întâmpla astăzi. Sunt informaţii serioase, coerente, prezentate însă relaxat. Ne place să credem că dimineaţa suntem într-un fel de gaşcă de oameni cărora le place să ştie ce se întâmplă în jurul lor.

Prev1 of 2

Lasa un comentariu aici!

Advertisement
Click to comment

Lasă un răspuns

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Silvia Șerban – designer, actor amator la FF Academy: „Emoțiile sunt maxime, iar aplauzele sunt bateria care mă încarcă”

Sunt foarte mândră de mine în acest spectacol, pentru că reușesc să fiu penibilă și să nu-mi pese! Sunt mândra că mi-am compus un moment de „dans la casetofon”, care nu poate fi povestit… e musai să fie văzut!

Published

on

Foto Credit: FABRICA DE PR

Este cunoscută drept designer, dar puțină lume știe că în timpul liber ia lecții de actorie la FF Theatre Academy și, mai mult, joacă și în piese de teatru. Silvia Șerban se va afla pe scenă luni seară, 22 ianuarie, de la ora 20:00, la bar „Centru” pe Calea Victoriei , cu o piesă de teatru în care joacă numai actori amatori, cursanți ai FF Theatre Academy și la care intrarea este liberă.

Este vorba de piesa „6 personaje în căutarea unui autor”, de Luigi Pirandello. Mai mult decât atât, Silvia nu este doar actriță în această piesă, ci semnează și costumele.

Designerul Silvia Șerban a raspuns intrebarilor echipei RADAR DE MEDIA, in interviul de mai jos!

 

 

Lumea te cunoaște drept designer. Așa că pentru unii poate fi o surpriză faptul că joci într-o piesă de teatru. Cum te-ai apucat de cursurile de actorie de la FF Academy?

La insistențele unei prietene care aproape m-a obligat! Faptul că am continuat timp de doi ani a fost alegerea mea, dar evident la sugestia lui Florin (n.r. Florin Frățilă, fondatorul FF Theatre și FF Academy), care la finalul unui modul mi-a spus, cum face el de obicei (după fiecare premieră ne strange pe toți și ne spune ce a fost bine, ce a fost mai puțin bine), așadar mi-a spus că dacă nu eram un designer atât de bun puteam să fiu o actriță foarte bună. J Am luat-o ca pe o figură de stil, bineînțeles, dar m-a încurajat.

 

6 personaje în căutarea unui autor” e o piesa grea, mai ales pentru actori amatori. Care au fost provocarile pentru voi?

Am evoluat de la începători la avansați, asta însemnând că am trecut prin scene în 2 personaje, texte mici în spectacole mari sau compoziții de personaj. Florin a dat dovadă de mult curaj propunându-ne 6 personaje în căutarea unui autor pentru că, ai dreptate, este un text foarte greu, la care de multe ori a trebuit să traducem din română în română. Au fost multe ore de analiză a textului și personajelor, de întrebări care începeau cu „ce-ar fi daca…?”, de momente în care ne-am gândit că poate nu suntem încă pregătiți să punem un spectacol dramatic. Dar, cum sună o replică de-ale mele, „tăiem din când în când, cu elementul farsă, cruditatea situației” și acum avem încredere că va fi un spectacol foarte bun. La fel ca și celelalte!

 

Ai realizat costumele pentru această piesă. Cum ai gândit linia lor, ce te-a inspirat?

Venim toți din domenii foarte diferite și cumva fiecare își aduce necondiționat cunoștințele și îndemânarea. Pe mine m-a atras textul de la prima citire și am propus să mă ocup de costume. Unele sunt gândite special, altele sunt adaptări, dar sursa a venit chiar de la personaje: sunt neterminate. Sunt precum ideile mele de haine sau colecții pe care le desenez și nu le mai croiesc. Unele ajung să „mă sune” și să vrea să fie făcute. Am încercat să mă abțin de la a le deconstrui foarte mult și am vrut să sugerez că au părți lipsă, dar că pot exista așa cum sunt, că urmează să fie terminate. Am căutat să redau o imagine curată, dar cu oarecare greutate, și am folosit chiar materiale grele și încărcate ele în sine, „jucate” cu altele fluide și transparente. Iată că și hainele „joacă”.

 

În ce alte piese mai joci?

În momentul de față mai joc în „Audiția”, de Al. Galin, un spectacol pe care l-am avut deja de 10-11 ori și care a avut mereu sala plină nu doar cu invitații noștri, ci și cu curioși care vedeau afișul sau invitația de pe Facebook, ceea ce pentru o trupă de amatori este extraordinar, „selfestem-ul” este la cote maxime! Sunt foarte mândră de mine în acest spectacol, pentru că reușesc să fiu penibilă și să nu-mi pese! Sunt mândra că mi-am compus un moment de „dans la casetofon”, care nu poate fi povestit… e musai să fie văzut! La sfârșitul lui februarie însă avem o surpriză, nu pot încă să dau detalii, pentru mine este o provocare imensă pentru că voi fi alături de o mare actriță pe care o admir, iar Florin va semna regia.

 

Cum te-au ajutat aceste piese / cursuri de actorie la nivel uman, personal? Ce ai descoperit despre tine?

Foarte multe! Am cunoscut în primul rând oameni frumoși, care mă inspiră, am găsit acea atmosferă în care nimeni nu judecă pe nimeni, suntem și atât. La cursuri am învățat despre mine, despre potențialul meu până la urmă, am văzut cât de mult pot să evoluez la nivel personal atunci când depășesc niște bariere sau limitări pe care le consideram ca fiind parte din natura mea și că nu pot fi schimbate. În general am învățat să-mi depășesc fricile, poate nu toate, dar ceea ce am realizat până acum a așezat o mare cantitate de încredere în bagajul meu personal. Cât despre spectacole, aici este recompensa! Emoțiile sunt maxime, iar aplauzele sunt bateria care mă încarcă. Până acum nu am găsit nicio diferență între ce primesc la sfârșitul unei prezentări de modă și finalul unui spectacol! În plus, am învățat ceva ce nu credeam că mi se va întâmpla vreodata: să rețin texte cu punct și virgulă! Nu am învățat niciodată pe de rost o lecție la școală și a venit momentul să o fac, recunosc că nu e partea cea mai simplă sau plăcută. J

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Florin Frățilă: „În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale”

Published

on

Ce urmează după o poveste bună, spusă pe scenă? Una și mai bună, evident. Sau poate și… nebună, după cum susține Florin Frățilă, directorul teatrului independent FF Theatre. Florin pregătește împreună cu colegii lui o nouă premieră: piesa „Ce vine după” de Mihai Ignat, care va putea fi vizionată duminică, 21 ianuarie, de la ora 20:00 la bar „Centru”, pe Calea Victoriei 48-50.

 

Ce vine după” este continuarea comediei „Cum se duce totul dracu’”, care a umplut sălile mai bine de trei ani și a fost SOLD OUT de nenumărate ori, piesă în care cei doi protagoniști se trezesc unul lângă altul în pat, se îndrăgostesc, ies la câteva întâlniri, fac nunta, se mută împreună și apoi… încep problemele. Și vine despărțirea. Și partea a doua.

 

Echipa RADAR DE MEDIA a stat de vorbă cu  Florin Frățilă, director Teatrul Independent FF Theatre și directorul FF Academy despre noul proiect dar şi multe noutăţi pe care vă invităm să le citiţi în interviul de mai jos! 

 

 

De ce teatru independent? Care este diferența între un teatru de stat și unul independent?

Întrebarea aceasta se regăsește, cumva, printre cele pe care le primesc cel mai des. Răspunsul este simplu: teatrul independent este liber, trăiește prin el însuși.  Diferențele între teatrul de stat și cel independent sunt destul de mari, la noi în țară cel puțin. Cel dintâi menționat este subvenționat, iar asta faciliteaza foarte mult demersurile artistice, pe când cel independent trebuie să se descurce prin puteri proprii. Tocmai de aceea spectacolele trebuie să fie de calitate, iar mesajul transmis unul interesant, de actualitate, care să atragă publicul și mai ales să îl cucerească. Fără prezența lor în sală, teatrul independent nu ar exista.

Despre acest tip de teatru ar fi multe de povestit. El s-a născut ca o necesitate pentru cei care, odată absolvenți, nu-și găseau locul. Actori, regizori care aveau ceva de transmis și care voiai să își fructifice pasiunea. De asta consider că, uneori, teatrul independent este cel care te alege pe tine.

 

Pe lângă teatrul independent FF Theatre, conduci și Academia FF Theatre. Cum a luat naștere cel de-al doilea proiect și ce vă propuneți cu el?

În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale. A venit de la sine, acest al doilea proiect, iar acum cele două trăiesc într-o simbioză foarte frumoasă.

Actorii, care joacă pe scenă, ajung profesori în cadrul Academiei și transmit, în felul acesta, din bagajul lor de informații și emoții.

Ceea ce ne dorim cu aceste proiecte, o idee de bază în activitatea noastră, este să aducem teatrul în viețile oamenilor. Și în felul acesta avem mai multe mijloace:  fiind pe scenă ( ca actori) sau aducându-i pe ei pe scenă (ca profesori). În stagiunea noastră există seri speciale dedicate spectacolelor amatorilor. Daca în weekend se joacă spectacolele FF Theatre, lunea, marțea joacă elevii noștri. Aceste reprezentații sunt cu intrare liberă, pentru ca toată lumea să se bucure de teatru: ei se bucură de teatru în momentul în care îl practică, iar ceilalți ca spectatori.

 

Sperăm ca școala noastră să devină una dintre cele mai importante școli de profil, acesta este unul dintre țelurile principale. Un altul ar fi dorința de a arăta cât de benefic este teatru în viețile oamenilor. Cât de benefic este faptul că prin prisma acestei activități ajungi să te cunoști mult mai bine, afli mai multe despre emoțiile tale și înveți să le controlezi, îți dezvolți capacitatea de concentrare, memoria, atenția. Acestea sunt aspecte importante pentru oricine. Sper să ajungem să demonstrăm cât este de importantă această artă, și să o aducem și în școli, deoarece este un exercițiu extraordinar de dezvoltare personală.

 

 

Care sunt motivele pentru care se înscriu oamenii la Academia de teatru?

Motivele sunt diverse, la fel ca tipologiile care ne calcă pragul. Printre elevii noștri se numără de la tineri care vor să studieze la facultăți de profil și visează la o carieră în actorie, la persoane care vor să se cunoască mai bine, persoane care-și doresc să se dezvolte social, emoțional sau chiar persoane care au visat dintotdeauna să facă asta, deși cariera lor s-a dezvoltat într-un alt sens.

Arta imitației există în fiecare dintre noi, o purtăm în noi, iar acest joc al măștilor este unul în care ne atrenăm zilnic. Un pas înainte ar fi să lași toate aceste lucruri să iasă la suprafață. De câte ori discut cu oamenii despre profesia mea, aceea de actor, întotdeauna regăsesc pe chipul lor un zâmbet în care se citește dragoste, dorință de a urma propriul vis.

Există o gamă foarte largă de categorii de participanți. Cursurile sunt deschise oricui. Acesta este un aspect al muncii mele care mă bucură foarte mult. Grupele sunt mixte, vârsta cursanților pleacă de la 16 ani, și ajunge până la 40-50. Este uimitor să observi cum acești oameni, veniți din atât de  multe domenii diferite, profită de context pentru a face schimb de informații, învață unii de la alții și cresc împreună. Este uimitor.

 

Care sunt modulele pe care le puneți la dispoziție celor care se înscriu la Academia FF Theatre?

La noi, teatrul tronează desupra tuturor cursurilor. Pentru început, există un modul de începători, împărțit în două perioade. Prima este reprezentată de cursuri de dicție, istoria teatrului, mișcare scenică, improvizație, cu diverși profesori. Se introduc noțiuni elementare, care să formeze o bază. Cea de-a doua etapă presupune pregătirea unui spectacol cu profesorul coordonator, spectacol pe care îl joacă apoi cu public, pe scenă, ca orice alt spectacol bun și merituos. Apoi, există un curs de avansați unde materia este aprofundată, după care cursanții au posibilitatea de a intra în una dintre grupele speciale, de elită, cum le spunem noi. Aceste grupe joacă în fiecare lună, au un repertoriu propriu de piese și zile speciale în stagiunea noastră, dedicate acestor spectacole.

Desigur, avem posibilitatea de a organiza cursuri specifice, în cazul în care ne sunt cerute. Tematica diferă de la dicție, la public speaking, leadership, asertivitate, cu profesori specializați. În viitorul apropiat am dori să experimentăm ceva nou, o latură a teatrului despre care știm că este îndrăgită și foarte plăcuta de oameni, și anume improvizașia, respectiv cursuri/module special dedicate acesteia.

 

 

Românii sunt un popor care consumă destul de puțin cultură, în general. Suntem la coada clasamentului în ceea ce privește numărul de cărți citite, filmele se derulează în cinematografe cu sările aproape goale, iar sălile de teatru sunt pline arareori. De ce crezi că se întâmplă asta și cum crezi că s-ar putea schimba aceste lucruri?

Situația cuturii în România? Într-adevăr, acesta este un subiect interesant și delicat. În București și în alte centre culturale ale României, cum ar fi Cluj, Sibiu, Constanța, cultura este oarecum protejată, există un spațiu cultural ok dezvoltat. Dar ce ne facem cu restul țării? Cum putem schimba mersul lucrurilor? Este foarte simplu, schimbarea trebuie să se petreacă în școli. Iar pentru a realiza acest lucru, pentru a convinge copiii să citească, să meargă la teatru, trebuie să alegem o conducere care este dispusă cu adevărat să investească în viitorul țării, adică în  noua generație. Deseori, fondurile alocate culturii sunt irosite pe evenimente atât de puțin benefice, și lucrând în domeniu am avut ocazia să mă conving de acest lucru.

Ce altceva putem face? Să ne schimbăm cu toții în mai bine. Și să avem grijă de copiii  noștri. Asta este cu adevărat important.

 

Duminică aveți premiera la piesa „Ce vine după”, continuare a succesului „Cum se duce totul dracu’?”. La ce să se aștepte spectatorii?

 

DA! Avem premieră și suntem foarte încântați. Ne bucurăm că domnul Mihai Ignat a scris acest pandant al primului spectacol și ne-a dat șansa de a oferi publicului nostru în același timp două spectacole independente și savuroases, dar și o poveste înghegată, circulară și plină de imprevizibil.

„Ce vine după” este o comedie la fel de spumoasă, plină de adevăruri. Iubirea nu mai este un lucru sfânt, ci dimpotrivă. Este luată și întoarsă pe toate părțile, dusă dincolo de limite,  dintr-o extremă în alta și totul este o mare nebunie frumoasă. Un spectacol alert, plin de viață, așa cum a fost și „Cum se duce totul dracu’”.

Avem în plan să organizăm pe viitor evenimente care să le includă pe amândouă, pentru a urmări cum merg lucrurile într-o relație, de la momentul în care îl cunoști pe cel de care te îndrăgostești, toate etapele prin care treci  până la despărțire iar apoi ce se întâmplă DUPĂ.

Va fi, cu siguranță, foarte interesant.

 

 

De curând ați avut și premiera piesei „Flashuri din sens opus”, un spectacol după cartea polițistului Marian Godină. Cum a reacționat când a văzut că ați pus această piesă în scenă?

Premiera spectacolului „Flashuri din sens opus” a fost reușită și ne-am bucurat foarte mult că spectacolul a fost atât de bine primit de public. Am muncit mult la acesta, din primul moment în care am dat peste carte. Am descoperit un text amuzant, foarte amuzant, dar cu un mesaj puternic, un NU hotărât spus situației din țară la ora actuală, corupției din poliție. Povestea îmbină două lucruri foarte interesante: umorul situației și mesajul atât de bine ancorat în realitate.

Domnul Godină a fost încântat de spectacolul nostru și a reacționat excat așa cum mă așteptam. Probabil acesta a fost și unul dintre aspectele care m-au împins să pun cap la cap acest one man show, faptul că el este genul de persoană care se bucură de astfel de inițiative și le suține. Îl definesc sinceritatea și corectitudinea și acestea sunt trăsături  pe care avem nevoie să le regăsim la oamenii de langă noi.

 

Pe când o premieră a acestei piese și la Brașov?

Sperăm să ajungem în această primăvară în Brașov. Avem speranța că spectacolul va fi foarte bine primit acolo. Dar până atunci, ne propunem să îl aducem noi pe Marian Godină la unul dintre spectacolele noastre, aici în București.

 

Ce piese aveți în pregătire la FF Theatre? Dar la Academia de teatru FF Theatre?

Avem, avem un buchet enorm de idei, și ne dorim să le punem în aplicare pe toate. În primul rând,  în weekendul acesta, pe 21 ianuarie, este premiera  „Ce vine după”, după textul lui Mihai Ignat, o comedie romantică uimitoare, o comedie dramatică uimitoare, pentru care chiar merită să ieși din casă. Vii și râzi pe săturate, garantat. Săptămâna viitoare, luni, grupa de elită a școlii va ieși în lumina reflectoarelor cu un spectacol uimitor, după textul „6 personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. Ne bucurăm de ajutorul unui designer vestimentar de excepție, Silvia Șerban, care a gândit niște costume deosebite pentru fiecare personaj în parte.

Pentru luna februarie ne dorim să pregătim acel duet de spectacole despre care am povestit și mai devreme, să punem în scenă „ Cum se duce totul dracu’” și continuarea „ Ce vine după”, chiar în perioada de Valentine’s Day. Apoi, sperăm ca tot în luna februarie să îl avem invitat pe Marian Godină la spectacolul „Flashuri din sens opus”, poate avem ocazia să organizăm și o conferință în care să vorbim, o sesiune de autografe, ar fi un eveniment interesant, pe care ni-l dorim pentru acea perioadă.

 

Luna martie pregătește o surpiză pentru doamne și domnișoare, un spectacol cu un mesaj foarte interesant, feminist și puternic. Este un proiect foarte drag mie, un spectacol pe care îl regizez, și care le are ca protagoniste pe Mihaela Teleoacă și Silvia Șerban. Am toată încrederea că rezultatul va fi interesant iar publicul va fi cucerit.

Acestea sunt câteva dintre ideile noastre, avem o mulțime, însă abordăm lucruile încet, încet, pentru că vrem să fim siguri că tot ce iese din mâna noastră este o bijuterie.

 

Ești actor, regizor și profesor. În care dintre aceste ipostaze te simți cel mai bine?

Este adevărat, îmbin toate aceste roluri, actor, regizor, profesor. Poate dacă studiez puțin medicina, pictura și scriu și câteva cărți, aș putea să fiu un adevărat renascentist. J

Lasând gluma la o parte, toate acestea se succed într-un mod armonios. Am fost actor, am jucat, am asistat la niște cursuri la o școală particulară unde am descoperit cât de mult mi-ar plăcea să fiu profesor, nu numai pentru a împărtași din ceea ce știu, ci și pentru că îmi plac oamenii și să fiu în prezența lor. În momentul în care am început să lucrez cu elevii mei și să pregătesc spectacole pentru aceștia mi-am dat seama că vreau să studiez mai mult aria aceasta a regiei. Felul în care transmiți mesajele este mai complex, te folosești de mai multe arte și ai la dispoziție mai multe unelte: și actorul, dar și muzica, decorul, luminile, textul în sine.

Iubesc tot ce fac, în egală măsură. Toate aceste roluri compun un întreg și fac parte din mine și din meseria pe care mi-am ales-o.

 

Foto Credit: FABRICA DE PR

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Doru Todoruț, Interviu de Crăciun: „Latura afectivă, sentimentală este esențială pentru fiecare dintre noi”

Published

on

Niciun Crăciun fără colinde! Asta e deviza lui Doru Todoruț, iar anul acesta nu va face excepție de la o tradiție pe care artistul o respectă cu sfințenie: aceea de a merge cu colinda la prieteni și cunoscuți, pentru a le aduce în case sau birouri atmosfera unică de sărbătoare.

„Cel mai important este că voi colinda în serile de 21, 22, 23 și 24 decembrie alături de câțiva prieteni. Va fi fun. Acum 20 de ani am pus bazele unui grup de colindători în Timișoara, care se numea „Taina”, alături de un bun prieten al meu, astăzi regizor, Cosmin Pleșa. Ne costumam în port popular, luam chitare, zurgălăi, tamburine, clopoței, clarinet și acordeon și colindam de la Sf. Nicolae până la Sf. Ion! Iar data de 24 o păstram doar pentru familiile noastre. Nu evitam spitale, case de bătrâni, adăposturi pentru copii. Era un val de energie pozitivă, de bucurie, de sărbătoare”, își amintește artistul.

 

O altă tradiție pe care Doru o respectă în fiecare an de Crăciun este legată de împodobirea bradului: „În fiecare an cumpăr un glob nou pe care îl pun în bradul de Crăciun cu o dorință pentru anul care vine. Fără excepție.” Cu așa obiceiuri, Doru spune că încearcă an de an să le transmit din magia acestei sărbători și celor trei fetițe ale sale, deși nu s-a costumat niciodată în Moș Crăciun pentru ele deoarece l-ar recunoaște imediat: „M-am costumat în Moș Crăciun, însă niciodată pentru ele.

M-ar recunoaște și aș strica momentul. Sunt foarte perspicace. Fetițele mele știu însă aceeași poveste frumoasă de iarnă pe care o cunoaștem cu toții. Moș Crăciun există! Există prin faptele și gesturile frumoase ale fiecăruia. De asemenea, fetițele mele știu că adevărata sărbătoare este Nașterea Mântuitorului în această perioadă. Mai știu să colinde, să se bucure de familie, de ninsoare, de omul de zăpadă (Olaf, mai nou), de bradul împodobit”, mai spune artistul Global Records.

 

Înainte de Crăciun, Doru a stat de vorbă cu echipa RADAR DE MEDIA şi ne-a povestit cum îşi va petrece Sărbătorile de Iarnă.

 

  1. Ce planuri ai de Crăciun anul acesta?

Doresc mai întâi să-i salut pe cei care ne citesc și să le urez să aibă cele mai frumoase sărbători de iarnă! Planurile mele sunt aceleași ca ale tuturor, cred: împodobesc bradul în curând, pregătesc masa de Crăciun pentru eventualii oaspeți, dar cel mai important este că voi colinda în serile de 21, 22, 23 și 24 decembrie alături de câțiva prieteni. Va fi fun!

 

  1. Ce știu fetițele tale despre Moș Crăciun? Ce le-ai povestit?

Fetițele mele știu aceeași poveste frumoasă de iarnă pe care o cunoaștem cu toții. Moș Crăciun există! Există prin faptele și gesturile frumoase ale fiecăruia. De asemenea, fetițele mele știu că adevărata sărbătoare este Nașterea Mântuitorului în această perioadă. Mai știu să colinde, să se bucure de familie, de ninsoare, de omul de zăpadă (Olaf, mai nou), de bradul împodobit.

 

  1. Te-ai costumat vreodată în Moș Crăciun pentru ele?

M-am costumat în Moș Crăciun, însă niciodată pentru ele. M-ar recunoaște și aș strica momentul. Sunt foarte perspicace.

 

  1. Există vreo traditie de Crăciun pe care o respecți în fiecare an?

În fiecare an cumpăr un glob nou pe care îl pun în bradul de Crăciun cu o dorință pentru anul care vine. Fără excepție.

 

  1. Mai mergi la colindat? Știu că povesteai că indiferent de cât de multe concerte aveai, obișnuiai ca ziua de 24 decembrie să o dedici familiei, rudelor, prietenilor, pe care îi colindai.

Desigur! Acum 20 de ani am pus bazele unui grup de colindători în Timișoara, care se numea „Taina”, alături de un bun prieten al meu, astăzi regizor, Cosmin Pleșa. Ne costumam în port popular, luam chitare, zurgălăi, tamburine, clopoței, clarinet și acordeon și colindam de la Sf. Nicolae până la Sf. Ion! Data de 24 o păstram doar pentru familiile noastre. Nu evitam spitale, case de bătrâni, adăposturi pentru copii. Era un val de energie pozitivă, de bucurie, de sărbătoare.

 

  1. Crezi că e important ca într-o lume tot mai rapidă, digitalizată, robotizată, să mai păstrăm tradițiile de Sărbători? Crezi că e important să le povestim și să le arătăm copiilor noștri magia Crăciunului?

Suntem oameni. Vom rămâne așa, indiferent de evoluția tehnologică, sper. Latura afectivă, sentimentală este esențială pentru fiecare dintre noi. La fel și apartenența la un grup care are reguli, tradiții, obiceiuri etc. Cu toată globalizarea, consider că tradițiile se mai diluează ca răspândire sau intensitate, dar nu se vor pierde.

 

  1. Ai un film preferat de Crăciun?

Nu.  Prefer să colind cu prietenii și să fiu alături de cei dragi.

 

  1. Dar o mâncare favorită?

Nu ratez cârnații, salata de boeuf, vinul fiert, șoriciul.

 

  1. De Anul Nou, în general, artiștii sunt la muncă. Ce vei face anul acesta?

La trecerea dintre ani voi fi în Piatra Neamț la un eveniment. Cu șampanie, artificii și oameni frumoși pe toate părțile. J 

 

Foto Credit: FABRICA DE PR

 

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement

Trending