Connect with us

MAGAZIN

Bucurestiul Vechi – Bizantul visului meu

Published

on

 

As vrea o clipa cu mine dar genele se lasa, ochii mi s-au inchis si parca intr-un ‘lag’ al extazului, am vrut pentru o clipa sa exist. Sa simt ca sunt alaturi de sinele meu, ca suntem eu si cu mine insumi prieteni, pentru o clipa macar; ca imi doresc sa ma rup de vuietul padurii in care am copilarit, de alter-egoul ce nu ti-e prieten numai cand norma absecede asupra ta.  Nu vreau sa mai fiu copilul calugarit, sau bunicul apus  de vreme si greutati, intr-un colt uitat de lume.

Am avut indrazneala sa cred ca zbor, sa ma desprind de pamant odata cu o pala de vant si sa ma uit in sus, sa ajung, sa devin, sa renasc, sa zambesc si sa doresc, sa cred ca am si eu locul meu.

Si naste asa, fara voie, in sufletul meu, un nou eu al libertatii, al dorintei de a fi, dezinhibitor, un alt-ego, ce vrea sa tina in maini eul primar, neregasit in sine insusi, ce in decupajul sau initial a fost cladit in fortaretele arhetipale ale mostenirii sale avatarice, mai intai un indo-european ce nu se regasea in proprii stramosi, un aurelian invins si retras in cosmelia ce singur o parasise, un pagan otoman ce se apara de sine cucerind si subjugand neamuri, apoi un postbizantin decazut in propriul sau Constantinopol, revictimizator si pierdut in visul sau etern de a fi european, apoi un balcanic victima a franelor clasicului Orient, tintuit si  fractat in tipologii care nu ma lasau, nu-mi dadeau voie,  ma retractau, ma regresau, ma introiectau in pierderea propriului meu eu.

Am repirat mai apoi, in ‘flash-back’-ul temporal al egoului meu, visand, la jumatate din al doilea mileniu, intr-o mahala cu iz germanic, coagulata langa o mica parohie de la o margine de pod al Mogosoaiei, haotica, pe nestiute aparuta, plina de trecatori si negustori de natii peste cateva, ce poate prin tunelurile timpului au calatorit si ei asa ca mine si care au ajuns poate asemeni sa sa se resimta, visandu-se si ei sub stralucirea unui jabou sau unei rochii din muselina, a unei printese a palatului de langa pod, sau locuitorii vreunei manstiri in care Radu Voda si-a marturisit credinta sa unui hangiu ce indulcea fascinant sufletele drumetilor, asemeni Elenei din Troia razboinicilor cuceritori, cu pocale de vin de mic Paris, parca pe nestiute.

Purtam joben si frac si ca in „modele Parisului”, voiam sa absorb tot, sa imi capat un pasaport la recunoastere si sa invat totul despre el, cuvinte imprumutate,  sa ma impanez cu moderne neologiosme frantuzite amestecate cu ancestralitate daca. Imi revendicam dreptul de valahian, moldovean sau transilvanean pe un colt de banca roasa de timp de la marginea mahalalei, plina de praful unui satuc nestiut de nimeni ce incepea de la marginea sa si parca unde „micul Paris” sfarsea, lasand locul unui „mare sat”.

Imi fugea, in spatiul mental al visului, o  pelicula la care eram partas, dar parca se rupsese, lasand o imagine fugita, cu ceata si un alb de ecran in care simteam ca ma pierd, ca intr-o stare de beatitudine hipnoida. Atunci am vrut sa ma transorm,  sa fiu personaj intr-o paradigma balcanica – sa ma simt si eu un simbol de modernitate ce rememora halucinant, in pelicula la al carei spectator eram, societati medievale intarziate, revendicate sub „Sublima Poarta”, tarziu contaminate si recompuse in Renastere si Luminism; sa redevin si eu odata cu ele; pentru ca nici fumul de narghilea , nici muselina sau dantela unui mahalagiu vanzator de fineturi  scumpe, nu imi sustinea stapilopozii acelui ego tintuit si prizonier in clasicul Orient, ego ce se apara de el insusi, si nu ma lasa ajung la tarm, in efortul de a ma retrage la mal, din marea alter-egoului meu ce traia visul acestei istorii. 

Se incapatana sa ma lase sa plutesc in neant, in acest alt eu al sinelui meu, fara voia de a-mi revedica nici macar pentru o clipita,  dreptul la axioma fericirii sensului pentru care egoul meu primar lupta. Si care frustrat, neregasit, creandu-si acest alt-ego cu care sa invinga, voia din nou sa se apere, sa nu isi duca la capat misiunea pentru care a fost insa creat, cu riscul existentei mele in fantasma; de a pluti in continuare in marea acestui alterego creat de constiinta mea naratorie, fara nici o inhibitie, in interiorul egoul meu primar. Neavand scapare catre mal am inceput in acelasi vis sa inot spre larg, pentru un nou mal.

Ma transformasem asadar, din clasic in modern, sa resping cumva corsetul patrimoniului oriental ce imi norma conditia de plecare si  sa ma asimilez valorilor modernismului, intru eterna speranta a evolutiei, intr-o incorporare aproape fara selectie de valori ale unui vest promitator;  sa ma supun in visul meu, conditiei ‘sine–qua–non’ de a ma imbraca in aceasta noua identitate a mea, asteptata a se construi. Valul ma purta prin cheiuri, parcuri si gradini, privind parca prin neant timpul, de la fereastra unui „tramvai cu cai” mergand agale pe strazile pietruite de altadat’, intr-un parfum ce te ademenea serpuitor sa te pierzi in escapade nocturne, pana in micile  fundaturi neinsemnate inca de urmele unui razboi, ale Bucurestilor de atunci.

Simt cum malul e inca departe, iar himerele visului,asemeni unor sirene, sunt coplesitoare, nu ma lasau sa ma desprind de franghiile ce ma tineau in larg, iar ‘never-endingul’ devea un veritabil laitmotiv.

Deodata, un impuls pe nestiute ma face sa abandonez lupta sinelui prin intermediul alter-egoului creat spre a ma salva, de a ajuge la un vreun mal in visul meu, iar ochii se deschid ca intr-o redevenire, ce parca imi transformase filogenetic, metafizic firul rosu al acelui alt-eu restaurator, captiv inca al celui primar din sine, plasmuitor al visului, ce ar fi trebuit sa ma salveze in conditia de subjugat avataric, de a ma elibera de anxietatea existentiala a prizonierului din mine; genele se ridicau si ma trezeam dintr-o experienta, pe undeva esuata intr-un vis metaforic al istoriei. 

In sinea mea simteam, nemultumirea unei istorii repetate la nesfarsit si spiralate parca intr-o „Coloana a Infinitului” care nu-si atinge limitele.

Ma trezesc asa si acel ‘lag’ al extazului in care linistit adormisem, se risipeste si vad o zi de vara plina de incandescenta unei calduri toride inundat de dorinta de a-mi topi frustarea creata de esecul acestui alter-ego salvator, ce nu prea a reusit; sa o topesc in soarele arid si odata cu ea, legaturile trecutului ce parca nu a invatat nimic de la el insusi.

Acum simt ca vreau sa fac ceva. Sa imi recastig existenta pierduta in secole avatarice ale existentei spiritului meu. In acelasi Bucuresti  de altadat’, sa  cobor din abisurile fantasmei, in realul cotidian. Gradini, parcuri pline de fori, strazi complet transformate, aglomeratie, totul imi reaminteste de un parfum alegoric, ce parca nu–si schimba esenta ci doar tonurile intr-un alt registru.

Un caleidoscop de modernism al Bucurestiului actual, alearga langa dorinta mea de a-mi recapata identitatea existentiala a primului meu eu, parca palid pierdut acum in cotidian, si sa abandonez lupta prin alte egouri, desi izul apoteotic al istoriei timpului nu poate fi sters, ramanand incrustat in memoria  mea ancestrala. Pentru ca asa evolutionam.

Traiesc acum intr-o lume ce se vrea a fi evoluata, ce parca repeta istoria mostenita intr-0 alta dimensiune fizica. Asta parca imi  procura un soi de confort interior si sper ca acesta sa resusciteze asteptarea finala. Sunt nevoit sa accept o realitate prezenta, unitententa spre material, si o ambivanta a spiritului, un melanj al baletului intre extreme, ce ma invadeaza afectiv si care  hraneste  spiritul meu, ramanand insa speranta si dorinta unui vis cu sens, jinduit de la inceput, de a fi eu, liber, singular, evoluat si neinvadat brutal de abisul etosului colectiv subred si nesigur.

O lume ce parca vrea sa renege constante castigate prin timp, sa le inece in materie. Taina acestui vis se spulbera in zori cand viteza ia proportii greu tangibile de a le face fata. O lume ce alearga spre a-si castiga viata de zi cu zi, in aglomeratia unei capitale europene ce a sincopat in existenta sa, dupa jumatate de secol de retrard pecuniar, si care parca incearca sa recupereze o sansa pierduta.

Incerc acum, sa ma adaptez si sa ma apropii parca de o participatia mistica a egolului meu copil ce are nevoi bazale. Impetuos fugara, lumea in care traiesc se refugiaza intr-o compresie a timpului ce a capatat alte valente. O lume in care, vioara primadona canta un solo al egocentrismului. Copii ce merg la o scoala ce parca si-a pierdut rolul formator, batrani intr-o senescenta incarcata de trecerea anilor si epocilor, tineri bine imbracati intr-o permanenta demonstratie a ‘insight-ului’ eului lor, cateodata parca fara identitate proprie, aderentii unor dubioase valori  ale modernitatii, procurate cu un slab filtru dintr-o cultura vestica, amprentati  de mediu cateodata fara de masura, dispusi sa faca si ei ce pot pentru a fi parte la actiune, orice pentru a fi in prezent.

Ma trasform si eu intr-unul din ei, pe nesimtite si incerc sa parcurg impreuna cu semenii mei, un drum in speranta descatusarii finale a propriului meu ego. 

Rand pe rand muncesc, incerc sa traiesc, sa fiu fascinat de minunile tehnologiei, sa ma distrez, sa recompun ceva ce cred ca ma va face fericit. Pentru ca nu sunt cineva, incerc sa devin, pentru ca sunt deprimat ma joc, pentru ca sunt nesigur ma apar, intr-o frica ce nu ma lasa de multe ori sa fiu eu insumi; pentru ca sunt tensionat ma duc sa beau un pahar amicii, pe o veche strada ce pastreaza candoarea numelui pe care din timpuri imemoriale il poarta, merg in discoteci unde incerc sa ma exprim asa cum cred ca as fi, sau cum cred ca as fi mai fericit. Dar frustrarea evolutiei mele, a eului meu, de-a lungul timpului ma apasa parca zilnic, pentru ca peste tot valoarea materiala primeaza si am uitat ca am nevoie si de mine.

Accept sa nu mananc pentru ca sa ma imbrac, accept sa arat frumos pentru ca asta imi da confort si incredere, sau pentru ca asta se cere de la mine,  sa fiu furios pentru ca nu sunt recunoscut sau apreciat,  sa uit de mine prin lumea larga, pentru ca sa am cu ce trai; sa imi iau, nu joben sau muselina, dar haine firmate  pentru ca lumea vede si apreciaza, sau o prietena frumoasa pentru ca sa am cu cine iesi in lume, sa ascult o muzica intr-un club care imi place pentru ca place si altora, fugind parca iarasi de mine.

Si cu trecerea anilor, vad ca lumea se schimba, ca la tot ceea ce eu am achiat tematica e diferita, iar asa, imi devine straina, ca m-am amagit inotand intr-un vis pentru a evada din Bizantul franelor mele interioare, iar in realitate, nu am facut altceva decat sa le ignor, asemeni semenilor mei, fara a-mi gasi plaja malului plin de soare, spre care cu disperare incercam sa ma indrept; si astfel sa ma desprind… , poate si pentru ca viata m-a luat prin surprindere, negasindu-mi ragaz de a ma lasa sa fiu pregatit pentru eliberarea din adancul sinelui meu interior…

Dr. Adrian Paler-Psihiatru

Lasa un comentariu aici!

3 Comments

3 Comments

  1. Petrut Nechifor

    25 iulie 2011 at 23:20

    Foarte frumos

  2. Dr.Mihaela Ciocanaru

    15 martie 2011 at 18:14

    uau! esti un geniu, Adrian!

    Dr. Mihaela Ciocanaru -Psihiatru
    Mont de Marson -France

  3. Dr.Iolanda Stanciucu

    14 martie 2011 at 20:11

    Super!

    Dr.Iolanda Stanciucu,
    Psihiatru-Malmo,Sweden

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Film

Mila Kunis şi Kate McKinnon fac spectacol în comedia „Spionul care mi-a dat papucii”

Published

on

Foto Credit: VERTICAL ENTERTAINMENT
 

Una dintre cele mai aşteptate comedii, ,,Spionul care mi-a dat papucii” se pregăteşte de lansarea pe marile ecrane din România, unde va putea fi vizionat în premieră din  17 august.

Cu o distribuţie care îi aduce în rolurile principale pe: Mila Kunis, Kate McKinnon, Justin Theroux şi Sam Heughan, ,,Spionul care mi-a dat papucii” este un film regizat de Susanna Fogel. ,,Întotdeauna mi-am dorit să joc rolul unei rebele într-o comedie din care să nu lipsească  acţiunea. Scenariul acestui film este unul dintre cele mai amuzante si minunate lucruri pe care le-am citit vreodata. Putea fi cu uşurinţă vorba despre doi tipi, însă e vorba despre două tipe foarte tari. Kate McKinnnon era deja parte din proiect şi asta a contat pentru mine. Sunt o mare fană a ei. E foarte amuzantă şi incredibil de talentată.”, a declarat Mila Kunis despre implicarea ei în comedia ,,Spionul care mi-a dat papucii”.

Audrey (Mila Kunis) şi Morgan (Kate McKinnon) sunt două prietene vechi din Los Angeles care se trezesc prinse în mijlocul unei conspirații internaționale, atunci când fostul iubit al lui Audrey apare la ușa ei cu o echipă de asasini nemiloşi pe urmele sale. Surprinse de propriile acţiuni, fetele intră fără ezitare într-o misiune care le poartă prin toată Europa, printre agenți secreți şi curse mortale, hotărâte să ducă la bun sfârşit un plan riscant de salvare a lumii. Intervenția oportună a unui agent britanic fermecător devine singurul lor atu.

Condimentată cu dialoguri hilare şi situatii neaşteptate, comedia „Spionul care mi-a dat papucii” are premiera în cinematografele din țară pe 17 august. Un film distribuit de Vertical Entertainment.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Evenimente

Iulia Vântur, gazdă a Festivalului Internațional Cerbul de Aur

Published

on

Foto Credit: TVR
 

Iulia Vântur revine în România pentru a găzdui trei dintre serile pline de spectacol ale Cerbului de Aur. Actriță și cântăreață, cu o carieră fulminantă în India, Iulia se va reîntâlni cu fanii din țara noastră la Cerbul de Aur, în direct la Televiziunea Română.

Vedeta îi  va introduce pe cei 18 concurenţi în atmosfera Festivalului, dar și pe artiștii care vor susține recitaluri în spectacolele din 30, 31 august și 1 septembrie: Nicole Scherzinger, Amy Macdonald, James Blunt, Eleni Foureira, Edvin Marton, Loredana, Delia, Horia Brenciu & HB Orchestra, Flavius and Linda Teodosiu Show Band, The Motans și Carla’s Dreams.

Iulia Vântur va urca pe scena din Piața Sfatului alături de actorul italian Gabriel Garko, cunoscut publicului din România grație rolului pe care l-a interpretat în serialul difuzat recent de TVR „Onoare şi respect”. Cei doi artiști vor găzdui serile de concurs și Gala Festivalului Internațional Cerbul de Aur.

Iulia Vântur, prezentatoare de televiziune, actriță, model și cântăreață, și-a început cariera la 15 ani și a avut doar job-uri care i-au plăcut. Timp de 8 ani, a prezentat show-ul „Dansez pentru tine” împreună cu Ștefan Bănică Jr și a fost prezentatoare de știri timp de 10 ani, din 2006 prezentând știrile în prime time și week-end.  Iulia apare și într-o ipostază cu totul diferită, fiind prezentatoarea unui reality show de succes.

A primit numeroase premii pentru activitatea sa în televiziune, fiind cunoscută și pentru spectacolele susținute la cele mai importante premii internaționale din industria Bollywood în Thailanda și SUA, spectacole echivalente Oscarului American.

În 2008, Iulia își începe cariera internațională, cu rolul din filmul Hollywoodian „Buraku” și se lansează cu succes în industria Bollywood cu filmul „O teri”.  În 2011, Iulia debutează în teatru cu musical-ul inspirat din viața lui Toulouse Lautrec, în regia lui Horațiu Mălăele, alături de George Ivașcu. Anul 2018 îi aduce Iuliei un succes răsunător în India, cu primul ei videoclip „Every Night & Day” (videoclip realizat în colaborare cu artistul Himesh Reshammiya) și cu multe alte piese realizate în colaborare cu artiști de top din India.

Pe lângă toate aceste reușite profesionale, Iulia este cunoscută și pentru implicarea în campanii umanitare precum Let’s Do It Romania, susținând Tree of Paper, victimele atacurilor cu acid și multe altele.

Desfăşurat în perioada 29 august – 2 septembrie, în Piaţa Sfatului din Braşov, în anul Centenarului României şi semicentenarului Cerbului de Aur, festivalul va avea un format special, cu o Gală Aniversară, două zile de concurs, o Gală a Festivalului, spectacolul România Centenar şi evenimente adiacente.

La jumătate de veac de la prima ediţie a Cerbului de Aur, pe scena Festivalului vor susţine recitaluri James Blunt, Amy Macdonald, Andra, Delia, Horia Brenciu & HB Orchestra, Loredana, The Motans, Carla’s Dreams, Flavius and Linda Teodosiu Show Band, The Humans, Gigliola Cinquetti, Eleni Foureira, Edvin Marton și vedeta Galei, Nicole Scherzinger.

Secţiunea concurs a Festivalului, va avea 18 protagonişti. Artişti din 15 ţări vor încerca să obţină Marele Trofeu al Festivalului Cerbul de Aur sau unul dintre celelalte premii.

Biletele pentru Festival sunt disponibile pe site-ul Eventim și  în rețeaua partenerilor săi: Orange, Vodafone, Telekom, Carrefour, benzinăriile OMV, librăriile Cărturești, Diverta si Humanitas.

Toate informațiile sunt disponibile pe site-ul oficial al Festivalului Internațional Cerbul de Aur: http://cerbuldeaur.ro

Evenimentul va fi transmis în direct şi în exclusivitate de Televiziunea Română.

Credit foto: Ștefan Dani/Viva

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Evenimente

ParkLake sărbătorește doi ani fascinanți: Concert Inna și multe surprize pentru o toamnă festivă

Published

on

 

La început de septembrie bucureștenii au motiv de sărbătoare: cea de-a doua aniversare a centrului comercial ParkLake.

Doi ani de când ParkLake Shopping Center și-a deschis porțile, doi ani de evenimente inedite, premii, surprize și experiențe demne de povestit. Cu această ocazie, mall-ul își întâmpină publicul cu un concert aniversar Inna, dar și cu mii de vouchere cadou și o tombolă la finalul căreia câștigătorul marelui premiu va pleca acasa cu o mașină Mazda CX5.

 

Concert și premii aniversare la ParkLake Shopping Center

Pe data de 1 septembrie distracția începe cu un concert inedit. Începând cu ora 20:30, renumita artistă Inna va urca pe scenă pentru a sărbători alături de toți cei prezenți doi ani fascinanți de când mall-ul a intrat pe lista destinațiilor preferate ale bucureștenilor pentru petrecerea timpului liber.

În plus, înainte de concert, publicul va fi întâmpinat cu prosecco și un candy bar, dar și cu multe alte surprize care să adauge strălucire serii festive.

De asemenea, în perioada 1 – 30 septembrie, cumpărăturile de minim 150 RON efectuate in cadrul ParkLake Shopping Center aduc garantat, în limita stocului disponibil, unul dintre cele 4000 de vouchere în valoare de  50 RON fiecare, dar și posibilitatea de a participa la tombola aniversară. Astfel, toate persoanele care se înscriu la tombolă au șansa de a câștiga prin tragere la sorți marele premiu: o mașină Mazda CX5, perfectă pentru plimbările în natură sau la sesiuni de shopping prelungite.

Pentru că doi ani alături de ParkLake merită sărbătoriți, luna septembrie este o lună festivă, plină de surprize fascinante și mii de premii pentru publicul fidel al centrului comercial. Un început de toamnă rodnic marchează anul acesta o sărbătoare unică – #2aniparklake.

Mai multe detalii despre evenimentele ParkLake, dar și regulamentul campaniei aniversare pot fi găsite pe www.parklake.ro.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement Https://Www.Autodoc24.RO

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement

Trending