Istoria umanitatii reprezinta un conglomerat de succese si esecuri, victorii si infrangeri, dragoste si razboi. De-a lungul timpului oamenii au purtat razboaie motivati de expansiune, de bogatii, de razbunari sau doar de dragul gloriei. Masacrele fac astfel obiectul unor conflicte mai mari sau mai mici, suprimand vieti nevinovate. O cercetare mai amanuntita ar scoate la iveala un top al acestor masacre:

Masacrul din Nanking

Masacrul din Nanking (Nanjing), cunoscut și ca Violul din Nanking se referă la o perioadă de șase săptămâni, începând cu 9 decembrie 1937, de la capturarea orașului Nanjing, fosta capitală a Chinei de către forțele japoneze. În timpul acestei perioade sute de mii de civili au fost uciși și 20.000 – 80.000 de femei au fost violate de către militarii imperiali japonezi. Masacrul rămâne o problemă de contencios politic, cu numeroase aspecte disputate și contestate de unii revizioniști istorici și naționaliștii japonezi, care au susținut că masacrul a fost intenționat exagerat sau fabricat în totalitate în scopuri de propagandă. Ca rezultat al eforturilor naționaliștilor japonezi de a refuza sau a raționaliza aceste crime de război, controversatul Masacru din Nanking rămâne o piatră de încercare în relațiile chinezo-japoneze, dar și în alte relații cu națiunile asiatice ale Pacificului, cum ar fi Coreea de Sud sau Filipine.

Masacrul Babi Yar

Masacrul de la Babi Yar, a fost o actiune de exterminare a evreilor din Kiev, Ucraina, executata de catre trupele SS, care a avut loc in apropierea orasuliu Kiev, in rapa numita Babi Yar. Actiunea a fost ordonata de catre Guvernatorul militar al Kievului, General maiorul Friedrich-Georg Eberhardt (15 ianuarie 1892 – 9 septembrie 1964), SS-Obergruppenführer Friedrich Jeckeln (2 februarie 1895 – 3 februarie 1946), si Comandantul Einsatzgruppe C Otto Rasch (7 decembrie 1891 – 1 noiembrie 1948). Masacrul s-a desfasurat intre 29 si 30 septembrie 1941, fiind ucisi in total un numar de 33.771 evrei. In aceasi locatie au avut loc executii sumare, pana la parasirea Kievului de catre armatele germane. In total in rapa de la Babi yar au fost executati un numar de 100.000 de persoane: evrei, ucrainieni, prizonieri de razboi si civili.

Noaptea Sfantului Bartolomeu

Una dintre cele mai cumplite crime comise in numele religiei a avut loc in noaptea de 23 spre 24 august 1572, in Franta. La instigarea mamei sale, Caterina de Medici, regele Carol al IX-lea a hotarât sa lase mâna libera catolicilor fanatici in asasinarea liderilor protestanti din Paris. Gestul sau va declansa insa un veritabil carnaj, concretizat prin uciderea a zeci de mii de „hughenoti” – cum erau numiti adeptii curentelor protestante – de-a lungul si de-a latul tarii. Cu doua zile inainte, intriganta Caterina poruncise uciderea amiralului Gaspard de Coligny, lider hughenot ce avea, credea ea, o influenta nefasta asupra suveranului, indemnându-l sa intre in razboi cu Spania. Dar Coligny fusese doar ranit si Carol, care nu stia despre urzelile mamei sale, promisese sa-i pedepseasca pe atentatori.

Nu i-a fost insa greu viclenei regine sa-l convinga ca hughenotii erau pe cale sa se revolte si sa-l detroneze si inspaimântat, tânarul suveran a autorizat uciderea principalelor lor capetenii. Cei mai multi protestanti se aflau chiar in Paris, participând la celebrarea nuntii liderului lor, Henric de Navarra, cu sora regelui, Margareta. Uciderea amiralului Coligny, aruncat de la fereastra camerei unde zacea ranit, a dat semnalul inceperii macelului.

Instigate de agitatorii care puneau in seama hughenotilor situatia economico-sociala dezastruoasa in care se zbatea regatul, masele populare, majoritar catolice, i-au atacat pretutindeni pe hughenoti. Se estimeaza ca 3000 de protestanti au fost ucisi in aceasta noapte si in ziua care a urmat la Paris, si 70.000 in intreaga tara, carnajiul marcând reizbucnirea razboaielor religioase in Franta.

Masacrul prizonierilor NKVD

In cursul retragerii rapide a Armatei Rosii din fata trupelor naziste, in vara anului 1941, membri NKVD au comis o serie intreaga de executii in masa asupra prizonierilor in Polonia, Tarile Baltice si acele regiuni din URSS pe care sovieticii le lasau in mana invadatorilor. Cifra totala a mortilor este estimata de istoricii rusi post-sovietici, potrivit datelor din arhive, la peste 100.000, dintre care 10.000 numai in partea vestica a Ucrainei. Nici pana astazi Rusia nu a recunoscut aceste fapte.

Masacrul de la Katyn

Masacrul de la Katyn a fost o execuţie în masă a unor cetăţeni polonezi de către forţele poliţiei secrete sovietice în timpul celui de-al doilea război mondial. Katyń este un sat situat la 20 de km vest de oraşul Smolensk din Rusia. La Katyn,  aproximativ 22.500 (potrivit cercetătorului rus Victor Zaslavsky) de cetăţeni polonezi au fost executaţi în trei locuri diferite în primăvara anului 1940.

Majoritatea celor ucişi erau ofiţeri capturaţi ca prizonieri de război în timpul războiului polonez de apărare din 1939, dar printre cei executaţi se aflau şi numeroşi civili. Cum sistemul polonez de recrutare cerea tuturor absolvenţilor unei universităţi să devină ofiţeri în rezervă, sovieticii au reuşit prin acele asasinate să distrugă o mare parte a intelectualităţii poloneze, ca şi a evreilor polonezi şi a bieloruşilor polonezi.

Masacrul de la Thessaloniki

Una dintre actiunile represive intreprinse de imparatul roman Teodosie I, la 390, i-a vizat pe locuitorii orasului grecesc Thessaloniki, rasculati impotriva sa. Motivul revoltei? Porunca imparatului ca un popular conducator de care, la spectacolele de circ, sa fie arestat, fiindca avusese o idila cu o slujnica de la Palat. Vizitiul a fost arestat dar „fanii” sai s-au razvratit, cerand eliberarea lui. Multi dintre rasculati au fost prinsi si adusi in hipodromul orasului unde trupele gotice din serviciul lui Teodosie i-au masacrat – numarul victimelor fiind estimat la 7000 de oameni.

Masacrul armatei lui Elphinstone

Akbar Khan a fost unul dintre cei mai temerari luptatori afgani de gherila, in razboiul contra britanicilor, desfasurat la mjlocul secolului XIX. Dupa ce trupele britanice si indiene au cucerit capitala Afganistanului, in ianuarie 1842, o revolta a patriotilor autohtoni a alungat garnizoana lasata de englezi, constand in 4500 soldati britanici si 12.000 auxiliari indieni. Acestia au incercat sa ajunga la garnizoana britanica din Jalalabad, situata la circa 160 km distanta, dar partizanii afgani i-au hartuit neincetat, ultimele ramasite ale armatei conduse de generalul Elphinstone fiind anihilate langa Gandamak. Un singur om, chirurgul William Brydon, a reusit sa scape cu viata si sa ajunga la Jalalabad.

Masacrul de la Granada

Pe 30 decembrie 1066, o multime furioasa de musulmani a luat cu asalt palatul regal din Granada, aflata atunci sub stapanire maura, si l-au asasinat pe vizirul evreu Iosef ibn Naghrela, declansand apoi un pogrom crancen impotriva populatiei iudaice din oras. Potrivit cronicarului arab Abu Ishaq, peste 4000 de evrei au fost ucisi intr-o singura zi.

Masacrul de la Batak

Lupta poporului bulgar pentru eliberarea de sub jugul otoman, la sfarsitul secolului XIX, a fost eroica dar si sangeroasa. Unul dintre cele mai intunecate episoade ale sale l-a constituit masacrul de la Batak. Pe 30 aprilie 1876, 8000 de soldati turci, sub conducerea lui Ahmet Aga Barun, au inconjurat orasul, ocupat de insurgentii bulgari. Dupa primul asalt, net inferior numeric si logistic, acestia au cerut sa negocieze capitularea. Ahmet Aga a fost de acord si a jurat sa isi retraga trupele daca rasculatii vor renunta la arme. Dupa ce rebelii au fost dezarmati, perfidul comandant turc a dat ordin detasamentelor de basbuzuci sa ia cu asalt orasul. Aproape 5000 de locuitori au fost ucisi, majoritatea fiind decapitati.

Masacrul de la Srebenica

Unul dintre cele mai socante episoade ale istoriei contemporane s-a produs in iulie 1995, in localitatea bosniaca Srebenica. Circa 8000 de barbati si copii musulmani au fost impuscati de catre unitati ale Armatei Republicii Srpska (VRS), sub comanda generalului Ratko Mladici, la masacru participand si membri ai unitatilor paramilitare din Serbia, cunoscute sub denumirea de „Scorpionii”. Pana acum, circa 5600 de victime ale genocidului au fost identificate, gratie analizei ADN. Inainte de declansarea acestui genocid, Natiunile Unite declarasera Srebenica „zona sigura”, protejata de ONU, dar nu a facut nimic pentru a impiedica masacrul, desi circa 400 de militari olandezi din trupele de mentinere a pacii se aflau in regiune.