Cu ocazia aniversării de 21 de ani a Antenei 1, Dan Capatos şi Simona Gherghe ne vorbesc despre prietenia legată între ei

Pe 29 noiembrie, se împlinesc 21 de ani de când Antena 1 e mereu aproape de telespectatorii săi, oferindu-le divertisment și programe de calitate, dar și campanii jurnalistice și umanitare în urma cărora mii de oameni au fost ajutaţi, îndrumați și sprijiniți în momente mai puțin fericite din viața lor, campanii în urma cărora s-au schimbat legi și proceduri.

La 21 de ani de Antena 1 vedetele postului fac o introspecție în sufletele lor vorbesc despre prieteniile legate intre ei, despre cele mai dragi amintiri momente care fac parte din istoria lor personală.

Dan Capatos şi Simona Gherghe ne vorbesc despre prietenia legată intre ei.

1. De cât timp va cunoşteţi?

Simona Gherghe: De vreo… Zece ani, cred!

Dan Capatos: Ne cunoaştem din iarna anului 2004, când mie nici prin cap nu-mi trecea că peste câteva luni vom deveni colegi. În acea perioadă eu mă luptam cu revistele pentru bărbaţi. Plecasem de la Playboy şi lansasem High Life. Într-un week-end îmi programasem o iniţiere într-ale ski-ului, iar la această aventură urma să participe şi Ionela Năstase, o prietenă comuna de-a noastra. Ionela a sunat-o pe Monica şi a întrebat-o dacă poate veni şi cu prietena ei, Simona (urma să mergem cu maşina mea şi nu ştia dacă mai avem loc de bagaje, etc). Aşa a apărut la mine în curte un copil. O fetiţă. Pentru că asta a fost prima impresie: că Ionela venise cu o fetiţă. Era Simona Gherghe!!! Cu mult mai mică de înălţime decât mi-aş fi putut imagina vreodată şi cu un chip foarte frumos de copil nevinovat. O diferenţă uriaşă faţă de ce ştiam de la televizor. (În acea perioadă ea prezenta Observatorul de la ora 16:00 unde, în mod voit, îi maturizau mult imaginea din machiaj si coafură). Îmi amintesc că tot drumul m-am uitat la ea, în oglinda retrovizoare, bănuind-o pe Ionela că ne făcuse o farsă… Că adusese pe altcineva în locul Simonei.

2. Cum v-ati imprietenit?

Simona Gherghe: Ionela era prietena mea și a lor. Și uite așa, a unit grupurile. Cred că ne-am cunoscut într-un weekend la munte. În iarna aia, am încercat cu toții schiul! De mine s-a prins, de ei nu!

Dan Capatos: La câteva luni distanţă, soarta m-a făcut colegul Simonei. Pe 1 aprilie 2005 mă angajam şeful nou-înfiinţatei secţii Monden, din cadrul redacţiei de Ştiri, cea care producea, printre altele şi Observatorul prezentat de Simona.

Desi cunoşteam câteva persoane pe-acolo, venite şi ele din presa scrisă sau foşti colegi de prin fostele redacţii de ziare prin care trecusem până atunci, mă simţeam destul de stingher. Simona a fost cea care m-a luat de mână, la modul figurat desigur, şi m-a învăţat să mă strecor printre ele. Să fac „cristiane” (după acel week-end în care ne-am cunoscut, ea se dedicase ski-ului total. Eu îl abandonasem cu fața proptită într-un gard de plasă de pe marginea pârtiei pentru copii). Aşa că în acele prime zile după ce am devenit colegi, am început să ne împrietenim cu adevărat.

3. Care sunt momentele care v-au apropiat cel mai mult?

Simona Gherghe: Când lucram amândoi la știri, ne vedeam zilnic. Apoi, el s-a transferat primul la divertisment și nu ne-am mai văzut atât de mult ca înainte. Și așa a fost până acum vreo doi ani, când redacțiile noastre au fuzionat. Acum suntem „colegi de bancă” în redacție. Au fost multe momente pe care le-am trăit, dar uite, îl spun pe ultimul… Am mers împreună, eu și Răzvan și Dan și Monica la Finala Roland Garros de la Paris, în care a jucat Simona Halep. Ne-am decis cu o zi înainte și a fost o întreaga epopee. De la procuratul biletelor de avion până la cele pentru finală… Dar a fost ceva ce nu cred că voi uita vreodată…

Dan Capatos: Au urmat sute de ore pe care le-am petrecut împreună în redacţie, la masă, în week-end-uri, în concedii. Cred că fiecare dintre aceste momente ne-a apropiat, în felul lui. Şi ne-a făcut ca amândoi să ajungem, peste ani, pe acelaşi făgaş profesional. Este adevărat, eu am ars etapele televiziunii mai repede, am ajuns mai rapid decât Simona pe „strada” divertismentului şi îmi place să cred că, la un moment dat, i-am intors gestul de inceput şi am luat-o şi eu de mână, aducând-o pe această „stradă”, într-un moment în care simţea că avea nevoie de o schimbare. Iar acum suntem din nou colegi „de bancă”, aşa cum ne place să spunem în birou, exact ca acum aproape 10 ani, când eu am păşt prima oară într-o redacţie de televiziune. Sper să rămânem colegi cât mai mult timp. Pentru că prieteni vom rămâne pe viaţă!!!

Sursa foto: Antena 1