HomeINTERVIUAlex Bogdan: Nu vreau să mă gândesc că joc rolul unui prezentator

Alex Bogdan: Nu vreau să mă gândesc că joc rolul unui prezentator

A făcut sport de performanţă, dar şi carte. Prea multă carte pentru un sportiv. Deţine un record national la atletism, record care încă stă în în picioare, a studiat teatrul timp de 8 ani, o perioadă mai lungă decât cea petrecută, în bancă, de un student la medicină de la admitere până la rezidenţiat, iar acum este Cârcotaş. Faceţi cunoştinţă cu Alex Bogdan, “actoru’ ” (cum este strigat de cei din echipă) şi jumătatea masculină de la pupitrul Cronicii Cârcotaşilor.

 

Eşti partenerul Ioanei Petric la pupitrul Cronicii Cârcotaşilor. Cum ai ajuns la performanţa asta?

După un drum lung, obositor dar frumos. Cu performanţa sunt obişnuit de mic. În Târgu – Ocna, de unde mă trag eu, am făcut atletism de performanţă. Am zeci de medalii naţionale. Le ţine mama în fosta mea cameră, pe un perete. Mai am şi un record naţional la octatlon, probă combinată din atletism, specifică juniorilor , record care stă în picioare de 13 ani. Am făcut şi decatlon. Acolo n-am mai reuşit, însă, un record naţional. În 2004, m-am accidentat şi a trebuit sa pun frână carierei de atlet. Anul următor am plecat la Bucuresti şi m-am pus pe muncă pentru a-mi clădi cariera de actor. Nici aici n-am record naţional. Încă…

Se poate spune, deci, că ai ajuns actor cu acte-n regulă în urma unui accident. Cum a decurs  “perfecţionarea”?

Pas cu pas. Băbeste. Am început actoria la Hyperion în 2005, facultate pe care am absolvit-o în 2008. A urmat un an “în câmpul muncii”, la teatrul din Târgovişte. În 2009, am intrat la UNATC,  la regie teatru, de unde am ieşit cu master în actorie chiar în acest an. Ai spune că aş fi vrut sa ma fac doctor, nu actor, atât de multă şcoală am făcut.

Ce i-a convins pe Cârcotaşi să te plaseze la pupitru?

Nu ştiu, sunt nebuni. Eu nu prea pot sa stau locului, iar ei ar putea să mă “liniştească” doar dacă dotează scaunul cu centură de siguranţă. Am dat o probă şi se pare ca am luat-o. Nu am facut nimic special. Am fost eu, relaxat, spontan şi mereu cu zâmbetul pe buze. Mă rog, nu mereu. Acum, în timpul interviului, nu prea. Nu-mi plac interviurile. Glumesc. Ba nu…

Este greu să-i “priveşti” în ochi pe telespectatori? Cum decurge “cantonamentul” până la intrarea în competiţie, debutul noului sezon?

Am facut repetiţii, am sudat echipa 3 zile la munte cu nişte bere şi vin, plus un “zbor” cu tiroliana. În altă ordine de idei, nu vreau să mă gândesc că joc rolul unui prezentator. Ştiu că în televiziune e multa făţărnicie. Cam toata lumea pretinde că e ceva ceea ce nu e. În Statele Unite, chestiile astea nu se mai practică de foarte mult timp. Poate că e timpul să intram si noi în această normalitate. Era vremea pentru o abordare mai fresh la Cronică. Cu siguranţă, va fi altfel. Veţi vedea.

Cum te înţelegi cu Ioana Petric, colega ta de pupitru?

Ioana e marea mea descoperire pe anul 2014. Ne cunoaşteam din vedere, doar lucrăm în aceeaşi televiziune, dar nu cred că am schimbat mai mult de 2, 3 fraze până să ajung în echipa Cronicii. Este o femeie extraordinară,  desteaptă, cu muuult bun simţ, îmi suportă glumele proaste şi asta e o calitate zdravănă  Avem o chimie foarte bună. Sper să se simtă asta. Eu mă simt excelent cu ea, acolo la pupitru, şi sunt megafericit că suntem împreună în nebunia asta.

Foarte mulţi actori care lucrează în televiziune, pot fi văzuţi şi pe scenele teatrelor. Eşti şi tu printre aceştia?

În ultimul timp, nu prea… Am fost ocupat cu masterul în actorie, am jucat în două piese, am muncit la Mondenii. Pe de altă parte, se pare ca regizorii de teatru nu se prea dau în vânt după actorii care apar la televizor. Din diferite considerente. În perioada de studenţie la Hyperion am trecut şi prin etapa de figuraţie, esenţială pentru un actor, la Odeon şi TNB. Am avut ocazia să joc pe aceeaşi scenă cu Marius Stănescu, Ion Caramitru, Şerban Ionescu, Dumnezeu să-l odihnească. E foarte important să aduni experienţă ca să poţi să o dai mai departe. Uite, anul ăsta am facut voluntariat în domeniu.

Lumea crede că a juca teatru e un soi de voluntariat având în vedere salariile mici.  Tu la ce fel de voluntariat te referi?

Peste tot sunt salarii mici. Eu sunt vărsător şi mă plâng mult, dar încerc sa renunţ la acest obicei. Sunt salarii mici în actorie, dar dacă munceşti serios, o duci bine. Nu mai spun cât de nesimtiti sunt guvernanţii care îşi bat joc de artişti, de cultură şi de tot ce are legatură cu arta în România. Revenind, la Alexandria are loc Ideo Ideis, un festival de teatru pentru liceeni. Acolo am avut grijă de o trupa de teatru de liceu din Vulcan. E un sentiment minunat să poţi să te împarţi pe tine cu nişte copii minunaţi. Sunt extraordinari, au o energie pozitivă cum n-am mai simţit de foarte multă vreme.

Ce te-ar ţine în televiziune dacă n-ar mai fi Cronica Cârcotaşilor?

Nu ştiu cum să răspund la întrebarea asta. Sună de parcă fac parte din echipa Cronicii de 14 ani O să trec peste moment şi o să fac altceva. Ceva umoristic, satiric, evident. Sau poate o telenovelă, asta ar fi o provocare. Şi daca nu mai merge cu televiziunea, aplic la agenţiile de publicitate. Mă atrage foarte mult zona de marketing.

Dă-le telespectatorilor 3 motive pentru a urmări acest sezon al Cronicii Cârcotaşilor.

Prospeţime, umor de calitate şi bebeluşe.

Foto Credit: Prima TV

Lasa un comentariu aici!

Written by

contact@radardemedia.ro

Str. Delea Veche, nr.24, copr D, et.4, Sector 2, Bucuresti Pentru comunicate de presa, informari si alte materiale va rugam sa ne contactati pe e-mail.

No comments

Lasă un răspuns