vineri, martie 29, 2024

PUBLICITATE@RADARDEMEDIA.RO

More
    AcasăINTERVIUAndreea Esca: Cred că oamenii care se bucură cel mai mult de...

    Andreea Esca: Cred că oamenii care se bucură cel mai mult de viața lor

    Dinamică, perfecționistă, dornică mereu să-și construiască viața în jurul emoțiilor și a oamenilor, naturală, și mereu trăind pe fast forward, aceasta este imaginea descrisă pe scurt a celei numite de Cristian Tudor Popescu, ”Știrea României”.

    Andreea Esca, o veritabilă candidată la titlul de Oprah Winfrey a României a primit  până în prezent Premiul pentru cel mai bun prezentator de ştiri (2001, 2002, 2003), Cel mai iubit om de televiziune – 2003, dar și  Premiul de excelență TV Mania – 2008.

     

    „Bună seara România, Bună seara București, Pro Tv te salută” este celebrul salut prin care Andreea Esca și-a început cariera în cadrul PRO TV  la 1 decembrie 1995, stație căreia i-a rămas fidelă până în prezent.

    Frumoasa prezentatoare a Știrilor ProTV de la ora 19.00 a acordat un interviu în exclusivitate pentru RADAR DE MEDIA, în care și-a amintit de începutul carierei sale în televiziune, dar în care a și subliniat faptul că naturalațea este cea care o apropie de telespectatori seară de seară.

     

    Care este mesajul cărții ”Ce-am făcut când am tăcut”?

    Cred că mesajul cărții, dacă ar fi să fie un mesaj, este acela că trebuie să ne trăim viața foarte simplu, pentru că lucrurile cele mai simple îți aduc cea mai mare satisfacție, și eu cred că oamenii care se bucură cel mai mult de viața lor sunt cei care trăiesc așa cum sunt și care nu încearcă să-și construiască o imagine, pe care să fie apoi foarte greu s-o întreții, încercând să fii cine nu ești.

    Nu s-a dorit a avea un mesaj, ci pur și simplu au fost povești pe care eu le-am scris în revista ”The One”, și unele în afara revistei, pe care am vrut să le adun într-un singur loc pentru că îmi plăceau foarte mult, și, mi se pare, că se potrivesc multor povești ale tuturor oamenilor, pentru că toți au trăit asemenea lucruri, toți au avut copilării la țară, sau mă rog, au avut copilărie alături de bunici, au prieteni, au aceste experiențe pe care și eu le-am trăit și atunci mi s-a părut frumos să le împărtășesc cu oamenii care îmi sunt alături zi de zi, de aproape 20 de ani, și, în această manieră, m-am gândit eu că ar fi o idee.

    Cum a fost să treci de la pupitrul Știrilor PRO TV în postura de scriitoare?

    N-aș putea să mă declar scriitoare, dar fiind jurnalist, bineînțeles că scrii. Acum că scrii niște știri, că scrii niște povești, că pui pe hârtie niște amintiri, tot despre scris este vorba și mi-a făcut plăcere, pentru că este un alt tip de scriitură și că se referă la altceva decât lucrurile care mi se întâmplă zi de zi. Deci, e un alt tip de scriitură, doar pentru faptul că sunt un alt tip de povești, dar altfel scriu în fiecare zi, numai că altceva.

    Ai de gând să mai repeți experiența?

    Cine știe? Nu știu. Eu nu îmi fac planuri pentru ziua de mâine. Totdeauna am trăit prezentul și cred că așa e bine să facem. Așa cum n-am știut când am scris prima carte, nu am știut nici când am scris-o pe aceasta. Nu era deloc în plan. Cum spuneam, nu îmi fac niciun fel de planuri. Într-o zi mi-a venit această idee, și am zis că dacă tot se împlinesc 10 ani de când există revista ”The One” aș putea să sărbătoresc și în acest fel și să pun aceste povești într-o carte. Și de pe o zi pe alta am luat această decizie.

    Fotografia de pe copertă cum ai ales-o?

    Fotografia de pe copertă este o fotografie pe care mi-a făcut-o Ionuț Macri, care este fotograful revistei, și mi-a făcut-o, mi-aduc aminte atunci când am creat lănțișoarele acelea cu fetiță și băiețel și mi s-a părut reprezentativă, că e la fel ca și cartea, foarte normală. Îi am pe copiii mei alături. Mi s-a părut că mă reprezintă. Pur și simplu, am ales o fotografie oarecare.

    ”Faceți ce vă place, trăiți cum vă place sau măcar oferiți-vă luxul de a spune ce vă place.” Respecți propriul tău îndemn în viața de zi cu zi?

    Da, absolut. Sunt un om care am făcut întotdeauna ce mi-a plăcut, și, de aceea, am și avut și satisfacții pe măsură, și nu cred neapărat că este un lux acest lucru, ci o alegere, pentru că de multe ori mai vorbesc cu diverși oameni care îmi spun: da, sigur, ție îți dă mâna să faci aceste alegeri!

    Și eu zic nu: eu am fost un om ca și voi, care am ales de la bun început să fac ceea ce îmi place, și de aia suntem acum aici. Eu cred că lucrurile care ți se întâmplă sunt rezultatul alegerilor și acțiunilor tale. Pe urmă, desigur că trăim toți într-un mediu și că la un moment dat, și oamenii de lângă noi ne pot influența într-un fel sau altul, dar până și asta e alegerea noastră, dacă ne lăsăm sau nu influențați. Cred că totul depinde de noi.

    Cum îți conturezi viața în jurul emoțiilor și a oamenilor?

    Le trăiesc. Nu-mi pun în minte cum o să reacționez, cum să fac. Dacă simt un lucru, îl trăiesc așa și îl spun, adică n-am fost niciodată un om căruia să-i fie frică să-și exprime sentimentele, deci dacă mi-a plăcut ceva, am spus că-mi place și dacă nu mi-a plăcut ceva, am spus că nu-mi place, și asta dintotdeauna și cred că așa este și foarte ușor și pentru tine să trăiești. Este foarte simplu. Nu trebuie să faci tot timpul un efort ca să faci altceva. Deci nu le controlez. Pur și simplu, le trăiesc.

    Cum arată viața trăită pe fast forward?

    Este obositoare, dar este o oboseală plăcută. Chiar mă gândeam acum când am fost la Timișoara că a fost tot așa o nebunie: a trebuit dimineață să duc copiii unul într-un loc, unul într-un loc, mama la fel, voia să fac altceva și am făcut toate astea repede ca să ajung să prind avionul să mă duc acolo, să mă întorc.

    Seara  aveam altceva de făcut și așa mai departe, și mă gândeam că eram foarte obosită și nu mai știam încotro să o iau și mă gândeam Doamne, dar de ce sunt așa de obosită?

    Pentru că eu am ales să fac toate lucrurile astea astăzi. Și de ce am ales? Pentru că îmi face plăcere să le fac. Ei, păi atunci e, așa o oboseală plăcută!

    Cred că m-ar deranja mult mai tare să nu le fac și să mă gândesc că aș fi vrut să fac ceva. Îmi zicea cineva la un moment dat că statul te obosește cel mai tare, iar eu cred în acest lucru. Statul te obosește cel mai tare. Cred că așa sunt eu fericită, să fiu obosită din plăcere.

    Ce înseamnă PRO TV pentru tine?

    Înseamnă profesia mea, înseamnă o plăcere extraordinar de mare, înseamnă mare parte din viața mea și din ceea ce fac în fiecare zi. Este un lucru pe care l-am construit împreună cu o echipă frumoasă de la 0, de la -1 de fapt, căci nici nu exista și pe care am adus-o la cel mai bun nivel din țară, așa încât e o mare satisfacție, e o împlinire, o reușită.

    Trei motive pentru care iubești România.

    Iubesc România în primul rând pentru români, pentru că iubesc românii așa cu toate calitățile și defectele lor mi se par absolut fascinanți. Iubesc România pentru că îmi place foarte mult țara asta cum arată.

    Consider că e o țară foarte frumoasă și foarte puțini au acest avantaj de a avea și mare și  munte și tot ce-ți dorești, și anotimpuri, și cred că am fost pur și simplu norocoși să avem toate aceste lucruri.

    Și îmi place România pentru că este locul unde am reușit să fiu extrem de fericită și unde am trăit o viață foarte frumoasă.

    Dan C. Mihăilescu a spus că ești o veritabilă candidată la titlul de Oprah Winfrey a României. Cum comentezi afirmația?

    El întotdeauna are niște cuvinte măgulitoare la adresa mea. Ce să zic? Am făcut întotdeuna lucrurile astfel încât să-mi iasă cât mai bine și probabil că la asta se referea, pentru că și el o vede pe ea ca pe un om de televiziune perfecționist.

    Mie îmi place foarte mult Oprah Winfrey și mi-a plăcut întotdeauna pentru că mi se pare o femeie extrem de puternică și cu o carismă extraordinară. Mi-a plăcut dintotdeuna. Așa, desigur îmi place și Barbara Walters și alți oameni care fac interviuri interesante si aduc oameni minunați și, desigur că mi-aș dori și eu să avem posibilitatea să facem interviuri cu toți acei oameni pe care ea a avut ocazia să-i intervieveze, numai că fiecare trebuie să-și păstreze limitele date de geografie.

    Probabil că dacă aș fi fost în America, aș fi fost de 1000 de ori mai norocoasă din acest punct de vedere, dar, cum îți spun, eu întotdeauna îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce se întâmplă.

    Gabriel Liiceanu spune: ”În fața Andreei Esca ai spectacolul care știe să-și poarte imaginea publică”. Cum ți-ai descrie imaginea ta publică?

    Ca și cea nepublică. Adică private. Nu mi-am făcut niciodată un marketing al imaginii, deci nicioadată nu s-a pus problema, nici măcar când am început PRO TV-ul nu mi s-a spus: o să fii așa, o să te îmbraci așa, o să zici asta, o să faci asta și așa mai departe.

    Am fost și sunt așa cum am fost și sunt, adică n-am marketat un produs. Pur și simplu m-am prezentat pe mine așa cum am fost și probabil că de asta a și fost trecerea către public foarte ușoară, pentru că oamenii simt foarte ușor, oamenii nu trebuie niciodată subestimați, oamenii simt imediat dacă omul ălă chiar așa e, sau el e cu totul altfel și acum a intrat la jurnal și și-a pus altă haină, altă față, altă gândire și e altcineva.

    Cum și noi simțim când vrem să ne întâlnim cu altcineva, așa e și în televiziune, chiar dacă între noi stă un ecran.

    Cum reușești să-ți menții mereu starea de optimism și energia debordantă?

    Nu știu cum. Cred că într-o zi o să se termine bateria brusc, și asta e. Nu fac ceva anume. Cred că e așa o genă pe care o moștenesc de la părinții mei.

    Tatăl meu are 75 de ani și nu-l vezi prin București prea des. E mereu prin excursii. El e un tip extrem de cult și tot timpul mai învață câte ceva.

    Mama este tot așa o persoană exterm de plină de viață și cred că e o chestie de genă. Nu pot să-mi asum asta ca și cum ar fi un merit al meu.

    Am văzut că soțul tău te însoțește la majoritatea evenimentelor. Trăiți în continuare o viață de îndrăgostiți?

    Nu știu dacă neapărat de îndrăgostiți, pentru că asta e o chestie care te apucă și trece. Noi trăim o viață foarte frumoasă. Cred că ăsta e cuvântul. Am avut norocul să ne întâlnim doi oameni, în afară de faptul că ne iubim, ne și potrivim în foarte multe privințe.

    Adică e foarte ușor: nu e ca și cum am face un compromis extraordinar și atunci lucrurile se desfășoară absolut normal. El vine pentru că îi face plăcere să vină, eu mă duc atunci când simt că are nevoie să-l susțin, de asemenea, pentru că îmi face plăcere. Am avut norocul să ne întâlnim pe aceeași lungime de undă.

    Ce crezi că îi atrage pe oameni să te urmărească seară de seară?

    Cred că au încredere în mine. Nu i-am dezamăgit. Cred că simt faptul că îmi place de ei, să zic e așa o dragoste pe care o împărtășim pe muțește. Cred că simt că îmi place ceea ce fac și ar putea fi și asta. Cred că simt că și eu le sunt recunoscătoare și sunt foarte conștientă că într-un fel trăiesc pentru ei.

    Te-ai implicat recent în campania „Eroi in trafic”, unde ai încercat alături de colegul Andi Moisescu să învățați copiii să se descurce pe străzile Bucureștiului. Care sunt cele mai importante lecții pe care i-ai învățat pe copiii tăi?

    I-am învățat să traverseze, pentru că teama mea cea mai mare este că, asemenea tuturor copiilor, se iau unii cu alții, râd, vorbesc și nu se uită în stânga în dreapta. Acum chiar dacă ești la trecerea de pietoni nu contează. Eu văd în fiecare zi oameni care sunt omorâți pe trecerea de pieton. Acum nu mai conteaza că e trecere de pieton, nu mai contează că e stop,  nu mai contează nimic.

    Le-am spus că trebuie tot timpul să fie atenți și să se uite chiar dacă e stop, să se uite înainte bine că nu vine nicio mașină. Pe urmă încerc cât de mult pot să-i conving să poarte cască la bicicletă și cotiere, și genunchiere când merg cu skate-ul sau cu patina cu rotile. Cam asta e ceea ce încerc să-i învăț.

    Te uiți la televizor?

    Nu mai am când să mă uit la televizor. Mă uit foarte târziu seara, la niște emisiuni franțuzești.

    Ce sentimente ai trăit când ai intrat prima oară în direct?

    Nu mai știu. Când am intrat în direct am intrat la 19 ani și n-am avut niciun fel de emoție. Nu știam nici ce mi se întâmplă, pentru că eram și foarte tânără și m-au luat și foarte repede.

    După ce am dat proba, când am ieșit pe hol, doamna Rotaru m-a întrebat dacă nu pot să rămân să prezint Știrile și am zis ok, și am rămas la 12 noaptea când am intrat în direct, nemachiată, nearanjată.

    Noroc că aveam 19 ani. La 19 ani arăți bine și cu spatele. Am intrat așa cum venisem de acasă, drept urmare a fost atât de repede și atât de haotic, încât nu cred că am simțit nimic. Am perceput-o ca pe o serbare școlară.

    Un mesaj pentru cititorii Radar de Media…

    Să vă urmărească și să verifice informațiile! Mai mult am un mesaj pentru voi decât pentru cititori: să promiteți că verificați informațiile și să nu faceți textele doar ca să fie catchy!

    Andreea Esca2Andreea Esca

    RADAR DE MEDIA va publica luni, 7 iulie 2014, a doua parte a interviului cu Andreea Esca! 

     

    Laura Anton - Redactor

    laura.anton@radardemedia.ro

    ARTICOLE SIMILARE

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    - Advertisment -spot_img

    Articole recente