vineri, martie 29, 2024

PUBLICITATE@RADARDEMEDIA.RO

More
    AcasăINTERVIUCamelia Cavadia: Ce sunt altceva cărțile în afară de bucăți din sufletele...

    Camelia Cavadia: Ce sunt altceva cărțile în afară de bucăți din sufletele …

    O persoană cu o privire jucăușă, care poate este încă captivă într-un roman, o iubitoare a cărților, dar și a dezbaterilor legate de sentimentele care te încearcă în momentul în care închei o filă de viață văzută prin ochii unui scriitor, așa o putem descrie pe Camelia Cavadia, PR în cadrul PRO TV.  

     

    Camelia este cea care a dat viață proiectului www.cartidesuflet.ro. În rândurile de mai jos, pătrundem în universul ei, un univers care seamănă cu un caleidoscop de frânturi și care, după cum mărturisește și ea, au ajutat-o să devină om.

     

     De ce un site precum www.carticusuflet.ro? De unde pasiunea pentru cărți?

    De multă vreme mocnea în mine dorința de a însufleți un loc unde să se adune iubitorii de carte, cei cărora le place să citească, dar să și împărtășească în același timp din experiența lor. Încă de la început mi-am dorit să fac din “cărți cu suflet”, un fel de loc de întâlnire virtual (și sper ca în viitor să dezvolt acest proiect astfel încât întâlnirile să nu fie doar virtuale), unde să învățăm unii de la alții, să ne îndrumăm unii pe ceilalți pe drumul acesta atât de vast al lecturii.

    Trebuie să recunosc faptul că uneori mi-e foarte greu ca din multitudinea de cărți care apar cu viteza fulgerului să le aleg exact pe acelea potrivite gusturilor mele. Mi-e greu să decid ce să cumpăr și ce nu și uneori mă simt neputincioasă în fața rafturilor ticsite cu cărți din librăriile în care mă duc. Cantitatea uneori mă descurajează și mă face să mă îndrept către autorii pe care-i știu deja. Alteori, mă face să mă simt ca și când nu aș fi citit nimic. Nu știu cu voi cum e, dar eu, pe măsură ce trece timpul, nu mă gândesc la câte cărți am citit, ci mai degrabă la cele care au rămas și vor rămâne necitite.

    Pasiunea pentru cărți vine de nicăieri și de peste tot. În timp, am constatat că cititul este unul dintre lucrurile care mă relaxează cel mai mult, care mă incită cel mai tare și care mă face să simt că pot trăi mai multe vieți într-una singură.

     

    Ce dorești să transmiți prin intermediul site-ului „Cărți cu suflet”?

    Că cititul e cea mai mare și mai facilă plăcere. Că e bucuria la îndemâna tuturor. Am cântărit mult până să găsesc numele acestui blog și am oscilat între diverse denumiri, dar acum sunt sigură că aceste 3 cuvinte cuprind în ele însăși esența lecturii. Pentru că, ce sunt altceva cărțile în afară de bucăți din sufletele scriitorilor oferite în dar cititorilor? Cititori care, parcurgând cu mintea și gândul lor paginile, rețin (conștient sau nu) o parte din ele înăuntrul lor. Și le poartă apoi de-a lungul vieții cu ei, făcând parte din “legenda lor personală”. Cred însă că  Maxim Gorki a rezumat cel mai bine în câteva cuvinte legăturile dintre cărți și suflet. “Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Și, cum o atingi cu ochii și cu mintea, sufletul ți se deschide ca un prieten bun.” – spunea el. Nimic mai adevărat, spun eu!

    Pe blogul carticusuflet.ro sunt invitati să poposească toți cei care vor să afle și să învețe din experiențele livrești ale celor care scriu aici. Nu mi-am dorit deloc să fac din acest blog un spațiu arid, cu informații prezentate scorțos, în termeni academici, greu digerabili. Dimpotrivă, mi-am dorit ca limbajul să fie unul pe înțelesul tuturor, care să stârnească interesul oamenilor de toate felurile. Nu îmi doresc să facem critică literară pe acest blog – sunt mulți oameni foarte pricepuți în a face așa ceva și încă la un nivel foarte înalt – ci îmi doresc doar să vorbim pe înțelesul tuturor despre cărți și plăcerea de a citi. Și-mi mai doresc să-i bucur pe oameni cu interviuri calde și frumoase despre cărți, timp liber și alte încântări și într-o bună măsură să le și semnalez câteva dintre evenimentele la care pot lua parte în măsura în care își doresc acest lucru.

    Cam asta mi-am dorit când am lansat acest blog. Nu am crezut și nu m-am așteptat că vor fi atât de mulți cei care să se regăsească în el și care să-și dorească să scrie aici, să împărtășească împreună cu ceilalți din bucuria lecturii. De asemenea, când am pornit acest proiect nu m-am așteptat ca oameni buni despre a căror existență înainte nici nu aveam habar – să răsară ca ciupercile după ploaie și să se înghesuie să mă ajute, să mă sprijine, să mă îndrume și să contribuie cu ideile, resursele și timpul lor la succesul acestui blog. Nu mă așteptam ca scriitori, poeti, critici literari, jurnaliști, prieteni, actori, traducători, familia, simple cunoștinte să mă copleșească cu sprijinul și atenția lor. Și nu mă așteptam nici să vă atrag atenția vouă și să doriți să ne găzduiți pe radardemedia.ro.

     

    Consideri că oamenii mai sunt interesați să citească cărți?

    Da, chiar cred acest lucru. Nu mă bazez pe niște cifre în acest sens, ci doar pe ceea ce văd în jurul meu, printre prieteni, în librării, pe site-urile editurilor. De când am pornit acest proiect am cunoscut tot felul de oameni frumoși și interesanți care își pun viața în slujba cărților. Am cunoscut mulți oameni de PR ai diverselor edituri, librării, etc. care organizează tot felul de evenimente care mai de care mai interesante, totul pentru promovarea cărții. Îi admir foarte tare și îmi propun ca și eu prin tot ceea ce fac să sprijin în măsura posibilităților și a priceperii mele, cartea de orice fel ar fi ea.

    Sunt foarte bucuroasă să descopăr tineri citind pe bancă în parc, oameni în vârstă cu câte o carte în mână, cafenele, ceainării pline de oameni cu cărți în față, prieteni care-mi povestesc despre metroul plin cu persoane care citesc cărți, nu ziare. Îmi face, de asemenea, mare bucurie să descopăr cărți cu stocuri epuizate la doar câteva luni de la lansare, lucruri care mă îndreptățesc să cred că da, oamenii sunt mai mult ca niciodată interesați de cărți. Mai ales că acum poți găsi aproape orice carte ți-ai putea dori.

     

     Ce preferi: ebook reader-ul sau cartea clasică? De ce?

    Sunt o cititoare împătimită a cărții pe hîrtie. Îmi plac cărțile nu numai pentru ceea ce oferă, ci și pentru ceea ce sunt ele în sine, ca obiect. Îmi place mult să țin o carte în mână, să o răsfoiesc, să o miros. Iubesc senzația pe care ți-o dă atingerea unei cărți pe care abia te apuci să o citești. Și asta pentru că întotdeauna vine la pachet cu elementul surpriză. Nu știi niciodată ce te așteaptă înăuntrul și nici la finalul ei. Poate tocmai de aceea nu suport ca cineva să-mi povestească subiectul ei și să-mi dea tot felul de indicații înainte de a o fi citit.

    Nu mă omor după gadget-uri în general și n-aș suferi deloc dacă oamenii de știință s-ar preocupa mai puțin cu inventarea de smartphone-uri  8,9, 10 1… Și s-ar apleca asupra altor lucruri cu adevărat importante care lasă în suferință milioane de oameni ai acestei planete.

    Dar revenind la subiect, nu am nimic împotriva ebook reader-ului, mai ales că în unele vacanțe, poate fi chiar folositor și poate înlocui cu succes câteva kilograme de hârtie, cât ar însuma câteva cărți vârâte în geamantan. Eu însă, repet, nu fac parte din această categorie. Prefer să car un bagaj mai greu pentru o plăcere incomensurabilă.

     

    Ce carte te-a inspirat în viață și care este autorul tău preferat?

    E foarte complicat de răspuns simplu la această întrebare. Au existat perioade întregi de timp dedicate doar unor scriitori și cărților lor. Altele în care am citit de-a valma aproape tot ce mi-a căzut în mână. Eu sunt de părere că fiecărei perioade importante din viața unui om îi corespund anumite lecturi. Dacă e să o luăm așa, adolescența și tinerețea mea au mers mână în mână cu scrierile lui Eliade pe care le-am citit și răscitit de-a lungul unui număr mare de ani. Mă ambiționam atunci ca, asemenea “adolescentului miop”, să dorm cât mai puțin și să citesc cât mai mult.

    N-am putut să fac însă prea mult acest lucru, pentru că au venit alte lucruri peste mine și nu mi-am mai permis să citesc atât de mult pe cât mi-aș fi dorit. Din acea perioadă am rămas cu “Noaptea de Sânziene”, una dintre cărțile sufletului meu pe care îmi făcusem obiceiul de a o reciti în fiecare an, în preajma magicei nopți dintre 23-24 iunie. Și ca să vedeți că în cazul meu magia a funcționat perfect și “cerurile s-au deschis”, aflați că în acea noapte a venit pe lume fiica mea, Andreea. Tot pe-atunci îi iubeam pe Cella Serghi, Camil Petrescu, Ionel Teodoreanu.  Apoi, m-am  bucurat pe îndelete de Herman Hesse, Ernesto Sabato, Frances Scott Fitzgerald, Gabriel Garcia Marques, John Steinbeck, Camus, Dostoievski, Tomas Mann, Hemingway sau Graham Green.

    Acum îi iubesc pe Haruki Murakami, Irvin D. Yalom, Jose Saramago, Paul Auster, Jonathan Franzen, Dino Buzzati, Jonathan Coe, Ian McEwan, David Grossman, Kazuo Ishiguro, J.M.Coetzee, Alberto Vazquez Figueroa, Mario Vargas Llosa, Ismail Kadare, Elif Shafak, Amy Tann, Arturo Reverte Perez, iar recent l-am descoperit pe Javier Marias a cărui scriitură mi se pare de-a dreptul încântătoare. Probabil că mâine îmi voi da cu pumnii-n cap că am uitat cine știe ce scriitor care mi-a răvășit sufletul, dar aceștia sunt cei care mi-au răsărit în suflet, la prima strigare.

     

     Am observat că ai introdus secțiunea Scrie și tu”. Care este scopul ei?

    Așa cum spuneam și mai sus, oricine este binevenit să scrie pe carticusuflet.ro. Și când spun oricine, nu exagerez cu nimic. Oricine crede că are ceva de spus, ceva de împărtășit, oricine a citit o carte frumoasă pe care vrea să o recomande este binevenit să scrie. Frumusețea acestui blog și de fapt marea mea bucurie este că el nu este doar al meu, ci al tuturor iubitorilor de carte. Acest blog este al meu în aceeași măsură în care este și al lor, al cititorilor.  Îmi doresc să se înțeleagă că aici nu ne întâlnim pentru a ne etala inteligența sau a epata prin lecturile noastre, ci doar pentru a ne îndruma unii pe ceilalți în tainele cărților și pentru a ne bucura.

    Pentru început, am invitat să scrie prieteni, apropiați, colegi. Am fost însă deosebit de bucuroasă să constat că invitația mea a prins contur și au răsărit texte care mai de care mai interesante ale unor oameni de pretutindeni. M-am bucurat de fiecare și din oricare am avut câte ceva de învățat. Deși mulți dintre cei care au scris deja la această secțiune sunt jurnaliști și se ocupă cu scrisul în viața de zi cu zi, mi-au mărturisit că această experiență a fost una specială pentru ei, pentru că, de această dată nu au avut de acoperit un subiect de presă, ci au dezvăluit o parte din intimitatea lor cea mai de preț. Am apreciat foarte mult acest lucru și țin să le multumesc încă o dată celor care au scris deja pe carticusuflet.ro, dar și celor care vor scrie. Și ca să mă credeți pe cuvânt, chiar și dumneavoastră sunteți binevenită să scrieți pe acest blog. Așa că, vă aștept cu drag!

     

    Cu ce personaj crezi că te asemeni?

    Nu știu să numesc unul anume, dar ar trebui să fie unul destul de încercat de viață, cu provocări din toate părțile, cu suișuri și coborâșuri, cu bucurii și tristeți, cu de toate. Eu zic că găsim un astfel de personaj, în fond nu așa sunt mai toate personajele din cărți?

     

    Cum arată ziua perfectă pentru tine?

    Ziua perfectă este precum o zi ploioasă de duminică, în care m-am eliberat de treburile casnice și cele de serviciu și mă pot desfăta cu o carte în brațe, o stacană de cafea cu multă spumă de lapte, tolănită pe fotoliul meu lăbărțat, cu o picioarele odihnite pe un taburet, cu o păturică ușoară acoperindu-le și cu lămpița aprinsă discret. Pot să stau nemișcată așa ore în șir fără să-ți dai seama că exist. Dacă cerul nu și-ar despleti părul peste lumina soarelui, acoperindu-l, aproape că nici nu mi-aș da seama nici eu că trebuie să fac lumina mai mare și că ziua e pe cale să se stingă.

     

    Ce este o carte frumoasă?

    Am pus și eu la rândul meu această întrebare persoanelor pe care le-am intervievat și pe fiecare dintre ele le-a pus în oarecare dificultate. E grea întrebarea, oricât de ușoară ar părea! Și totuși, pentru mine o carte frumoasă e o promisiune împlinită. Când iau o carte nouă în mână și mă gândesc să mă afund în ea, îmi fac fără să vreau niște așteptări. Mă întreb oare ce o să-mi ofere, cum și dacă o să mă schimbe, dacă o voi păstra mai apoi în suflet sau nu… Lucruri de genul acesta. Ei bine, dacă într-adevăr cartea a fost frumoasă și mi-a adus măcar o parte dintre lucrurile la care am sperat e ca și când la început mi-ar fi făcut o promisiune nerostită, iar la finalul ei mi-ar fi îndeplinit-o.

     

    O carte apărută recent care ți-a mers la suflet…

    Cartea nu cred că a aparut recent, ci doar eu am citit-o recent, se numește „Inimă atât de albă” a lui Javier Marias. Mi-a mers direct la suflet pentru că am avut sentimentul că scriitorul a cotrobăit prin străfundul ființei mele și a scos la suprafață gânduri, sentimente pe care le-am încercat eu însămi de-a lungul timpului. Am simțit într-un fel că scriitorul se folosește cumva de gândurile mele pentru a-și scrie propria carte.

    A fost destul de straniu și m-am simțit într-un fel „înfrățită” cu el. Nu știu dacă ați avut vreodată acest sentiment, dar pentru mine a fost interesant.  După prima carte citită, m-am dus a doua zi la birou și-am vorbit tuturor despre Javier Marias. Ba am scris și pe blog și am mulțumit celor de la care am aflat de existența lui. Iată, pentru asta e bun blogul!

     

    Ce carte ai vrea să fie ecranizată și care ar fi cei mai potriviți protagoniști, în opinia ta?

    Din păcate, nu au fost prea multe ecranizările care să-mi fi plăcut la fel de mult precum cărțile. De obicei, ecranizările mă dezamăgesc, poate și din cauza faptului că de fiecare dată când citesc o carte îmi proiectez singură personajele, creionez cu mintea și sufletul oameni, locuri, societăți. Dacă însă o ecranizare mi le prezintă altfel decât le imaginasem eu,  atunci mă încearcă un sentiment de dezamăgire.

    Acesta a fost cazul ecranizărilor după  “Viaţa lui Pi”, “Apă pentru elefanţi” – Sara Gruen sau “Parfumul” lui Patrick Süskind. Totuşi, mi-au plăcut ecranizările după “Rămășitele zilei” a lui Kazuo Ishiguro sau “Oameni şi soareci” după cartea lui John Steinbeck. Deși se spune că imaginea face cât o mie de cuvinte, uneori, eu sunt de părere, că doar acestea din urmă pot reda cu precizie de chirurg autenticul trăirilor noastre.

     

    Care este cea mai valoroasă carte pe care o ai in bibliotecă?

    Nu am cărți valoroase din punct de vedere material. Am doar cărți valoase pentru mine și sufletul meu. Am cărți de care se leagă anumite perioade ale vieții mele, am cărți dragi primite cadou de la prieteni, cărți dragi recomandate de prieteni, am cărți care m-au făcut să râd, altele care m-au făcut să plâng, cărți care m-au încurajat, cărți care m-au format, cărți care m-au transformat, în câteva cuvinte… cărți cu suflet. Și da, sunt valoroase, tocmai pentru că sunt neprețuite.

     

    Laura Anton - Redactor

    laura.anton@radardemedia.ro

    ARTICOLE SIMILARE

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    - Advertisment -spot_img

    Articole recente