Connect with us

INTERVIU

Cristi Dănileț: Numai jurnaliștii competenți și liberi pot face presă independentă

Published

on

Prev1 of 2

Iubirea față de adevăr și dreptate l-a făcut să aleagă o carieră în magistratură. Înclinația către științe penale i-a fost insuflată de profesorul Tudorel Toader. Judecătorul Cristi Dănileț este unul din cei mai apreciați magistrați ai României și printre puținii care comunică în mod frecvent cu prietenii virtuali atât pe pagina de facebook, dar și pe blogul său, www.cristidanilet.wordpress.com, acolo unde explică legile pe înțelesul tuturor.

În luna noiembrie a acestui an, membrul Consiliului Superior al Magistraturii a câștigat premiul de la categoria „Cel mai implicat angajat în campanii/proiecte de implicare în comunitate”, la Gala Oameni pentru Oameni. Cristi Danileț a făcut parte și din grupul celor 20 de persoane menționate la categoria ”Generozitatea care schimba vieți”, categorie fără premiu, la care sunt recunoscuți toți cei nominalizați pentru donațiile lor în bani și timp. El a donat 1000 euro pentru printarea primelor exemplare ale broșurii „Unde-i lege nu-i tocmeală” pe care le-a distribuit copiilor.

Judecătorul Cristi Dănileț, apărător al independenței justiției, vorbește despre relația justiție-presă, proiectul ”Unde-i lege nu-i tocmeală”, dar și despre prietenii de pe facebook, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Radar de Media.

 

Conform deciziei CSM de a modifica Ghidul pentru relația justiție-mass media, presa nu va mai avea acces la rechizitoriile dosarelor de corupție, ci doar la extrase din care se vor elimina mare parte din date. Cum comentați acest lucru?

Este o decizie a CSM din care fac parte, decizie la care nu am aderat atunci, dar pe care o respect. Există diverse sisteme în lume: unele mai restrictive ca în România – unde nu este voie să apară public numele celui acuzat de comiterea unei infracțiuni până la prima hotărâre dată de instanță (Elveția), ori în care părților și avocaților și se interzice să vorbească despre dosare în cursul instrumentării acestora (Franța); altele mai permisive – unde e disponibil pe web conținutul întregului dosar (SUA). Depinde de context și mentalitate. Deschiderea foarte mare către presă a justiției din România, care a avut loc în anul 2006, când s-a permis acces total al acesteia la dosarele penale, se impunea din cauza deselor acuzații de „mușamalizări de dosare”. Acum cred că aceste suspiciuni nu își mai au rostul. Singura grijă a CSM este ca o prea mare transparență să nu afecteze prezumția de nevinovăție și să se respecte dispozițiile din noul Cod penal care pare mai restrictiv din acest punct de vedere.

De ce credeți că doresc unii cenzură pentru presă?

Nu cred că împiedicarea accesului la anumite dosare aflate în derulare înseamnă cenzură a presei. Dacă discutăm mai larg, cu privire la necesitatea unei reglementări a presei, atunci sunt perfect de acord că presa trebuie să funcționeze după anumite reguli, din care mare parte există deja, dar care din rațiuni economice sau, mai rău, din interese obscure, nu se dorește a fi respectate. Mă refer la derapaje ale unei părți a presei care a ajuns la încălcarea demnității oamenilor – ceea ce nu are legătură cu presa, ci mai degrabă cu delictele. Iar procesele pierdute pe bandă rulantă de jurnaliștii care încălcă normele civile arată clar că deja acest lucru este un fenomen în România și că CNA nu își face deloc datoria.

Presa strică imaginea justiției sau pur și simplu oameni ai justiției, se folosesc de Ghid și de alte reglementări, precum protecția imaginii justiței și a reputației pentru a ascunde incompetență, corupție sau nepăsare?

Rea-credință există și din partea angajaților publici, inclusiv magistrați, și din partea presei. În cursul carierei mele am văzut campanii de presă de denigrare a unor părți din dosare sau a unor magistrați, după cum am văzut și colegi incompetenți sau corupți. Am tras concluzia că nu se poate generaliza: există sisteme și oameni care le compun, iar în cazul unor jurnaliști sau a unor magistrați există probleme de caracter, dacă nu chiar de legalitate. În orice caz, transparența instituțională este un instrument de responsabilizare și, personal, voi milita pentru acest lucru. Atâta timp cât prestezi un serviciu public, ești mai mult dator decât ți se datorează. Or, aceasta este greu de acceptat, inclusiv pentru mulți colegi de ai mei.

Cum vedeți relația justiție – mass-media?

Un binom absolut necesar pentru existența democrației. Presa descoperă și semnalează abuzurile, justiția le probează și le sancționează. Fiecare acționează prin modalități proprii pentru același lucru: BINELE comun.

S-au făcut traininguri de ”împrietenire” între justiție și presa (Freedom House, TransForma). Ați participat la vreunul din ele?

Am fost printre primii magistrați care au participat la așa ceva, prima dată în 2003 cu Asociația Jurnaliștilor Maghiari din România, apoi la cele organizate de Freedom House. Este absolut necesar ca jurnaliștii să înțeleagă cum funcționează justiția și magistrații să înțeleagă cum funcționează presa. Relația trebuie să fie una de parteneriat și sprijin reciproc. Mă bucur că am intuit acest lucru încă din anul 2004 când am propus fostului CSM o strategie de colaborare justiție-presa. Nu m-am înșelat. De atunci au început organizarea birourilor de presă în instanțe, apoi difuzarea informațiilor pe portalul instanțelor, apoi interacțiunile directe dintre cele două profesii.

Cum ați descrie presa de azi?

Uneori prea disperată. Ce contează este doar viteza de preluare și propagare a unei știri și, desigur, ratingul. Totul asezonat cu „analiștii” de serviciu prezenți la talk-show-urile de seară, veșnicii pricepuți la toate domeniile. Cred că este greșit, căci în felul acesta presa deraiază de la misiunea sa de informare și ajunge la una de dezinformare sau chiar de manipulare. Oricum, promovarea pseudo-vedetelor, inclusiv a infractorilor notorii, a deziluzionat mulți consumatori de mass-media. Efectul pervers este influențarea în rău a unei noi generații, de tineri, debusolați care au început să considere aceste personaje drept repere pentru viitorul lor. Că e incompetență sau, mai grav, de rea-credință din partea redactorilor, este mai puțin important. Dezamăgirea produsă de acest tip de jurnalism va duce însă populația către mijloace alternative de informare, inclusiv folosind metoda „share” de pe rețelele de socializare.

Aveți o relație foarte strânsă cu prietenii de pe Facebook. Mereu vă întâlniți cu ei când ajungeți într-un loc. Unde v-a plăcut mai mult?

Mi-am deschis cont de FB acum trei ani. Am 5000 de prieteni (nu am voie mai mulți) și peste 10.000 de urmăritori, motiv pentru care mi-am creat cont oficial unde îi aștept pe cei care vor să discute despre lege și justiție. Anul trecut am început să organizez întâlniri live cu prietenii de pe FB, astfel că atunci când am drum printr-o localitate din România sau chiar din străinătate dau anunț „în data de ….dau un suc în localitatea….”. Această practică a avut un succes neașteptat. Cea mai plăcută întâlnire a fost în Galați, unde am găsit o cafenea plină cu oameni care doreau să mă întâlnească. Iar săptămâna trecută am avut o întâlnire la Praga, unde nu mai puțin de 20 de români stabiliți acolo au organizat o întâlnire la un restaurant și timp de mai multe ore am discutat despre situația din România. Cu toții am plecat extrem de optimiști de acolo: ei că lucrurile se îndreaptă în țară, iar eu cu speranța că într-o bună zi cei nevoiți să plece din România, se vor întoarce.

Cum comentați situația penalilor care fac vizite dese la DNA și de care mass media vorbește toată ziua?

Iată deci că este transparență, din moment ce zilnic presa este în fața DNA și obține informații despre dosare aflate în derulare….Din păcate, ce vedem este latura represivă a justiției. Să știți însă că doar 12% din activitatea noastră este cea privind cauzele penale, restul sunt cauze civile – contracte, succesiuni, litigii de muncă, de familie, cauze comerciale, de proprietate intelectuală, privind pământurile, casele etc. Cei care ajung la DNA sunt, de cele mai multe ori, persoane care au încălcat legea. Nu am nici un fel de compasiune pentru aceștia: cine greșește, plătește. Legile de aceasta sunt făcute, să fie respectate. Pentru foarte mulți ani mentalitatea din România a fost aceea că legile sunt făcute să fie încălcate și că pentru a-ți rezolva problemele trebuie să dai „dreptul” (șpagă) funcționarilor corupți. Ei bine, azi ți se aplică dreptul dacă încalci legea. Simplu. E trist că avem atâta corupție în România – gangrena a cuprins toate autoritățile, dar sunt mulțumit de activitatea intensă a DNA, a serviciilor secrete și a instanțelor penale în acest domeniu.

V-ați implicat în proiectul ”Unde-i lege nu-i tocmeală”. Care este reacția elevilor?

Începând cu vârsta de 14 ani copiii răspund penal pentru comiterea de infracțiuni. Mulți adulți nu știu asta, darămite copiii. Împreună cu un grup de voluntari – unii din cadrul Poliției Capitalei, alții din asociația „Viața fără violență”, dar cei mai mulți judecători și procurori din țară (aproximativ 500) – am început din acest an să mergem prin școli. Uneori elevii vin în vizită în instanțe. Copiii sunt încântați să vadă profesioniști ai dreptului cu care pot discuta pe înțelesul lor despre reguli și legi, despre sancțiuni și magistrați. Am scos și un manual cu acest titlu, unde explicăm pe înțelesul tuturor normele elementare de drept. Manualul „Unde-i lege nu-i tocmeală” este disponibil gratuit pe internet și așteptăm sponsori pentru a-l multiplica în cât mai multe exemplare, să ajungă la cei 1,7 milioane elevi din România și la familiile lor.

Cât de importantă este educația juridică pentru minori?

Milităm pentru introducerea materiei „educație juridică” în școlile și liceele din România. O materie în care să înveți ce ai voie și ce nu să faci, care sunt instituțiile protective de drepturi, care sunt posibilele sancțiuni pentru faptele tale, cum interacționezi cu organele legii etc. Eu cred că dacă de mici ne obișnuim să vorbim despre necesitatea respectării drepturilor celorlalți, vom ajunge într-o bună zi să trăim într-o țară extraordinară. Visul meu e să renunțăm la poezia cu acel cățeluș cu părul creț care fură și să auzim copiii vorbind încă de mici de o cărticică extraordinară numită „Constituția României”.

De curând ați împlinit 16 ani de magistratură. Au existat momente în care ați vrut să renunțați la cariera de judecător?

Niciodată. Dar au existat ani buni când dacă mă întreba cineva dacă aș recomanda această profesie, răspunsul era NU. Azi, am o altă optică: grație reformei inițiate începând cu anii 2004, justiția română este cu adevărat independentă, rolul judecătorului este unul crescut în societate și funcția sa extrem de respectată și, de ce să nu spun, stabilitatea locului de muncă este asigurată și pachetul salarial este suficient de atractiv.

Independența justiției și independența presei. Sunt doar concepte teoretice sau au aplicabilitate practică?

Dacă justiția este azi liberă, nu același lucru pot spune despre presă.
Sunt cunoscute trusturile construite de afaceriști penali, școlile de jurnalism care au distrus valori autentice ale presei sau pseudo-jurnaliști care fac propagandă de partid și șantajează persoane. Dacă reforma justiției a avut loc și azi justiția funcționează după reguli stricte, în care legalitatea este esențială, reforma presei nu a avut loc. Dar e absolut necesară: la baza presei trebuie să fie dreptul la liberă exprimare înțeles și ca drept de a transmite în mod liber informații, și ca drept de a primi informații relatate cu acuratețe, precum și jurnaliști protejați în fața patronilor și cu statut sigur și bine definitiv. Numai jurnaliștii competenți și liberi pot face presă independentă și de calitate. Avem și din aceștia, dar încă puțini.

Ce înțelegeți prin `Love is Better than War`, din punct de vedere juridic?

Apelarea la justiție înseamnă timp, energie, nervi, bani. Sunt unele cauze care pot fi rezolvate prin mediere. Recomand călduros: soluția va fi convenabilă amândurora dintre părți și se obține într-un timp foarte scurt. Dar dacă totuși se ajunge la justiție, recomand apelarea la un avocat de către cei care nu cunosc demersurile și procedurile judiciare.

Pedeapsa cu moartea a fost abolită în România prin decretul-lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990. Ați fi de acord cu reintroducerea ei?

Nostalgicii vorbesc de revenire la monarhie și reintroducerea pedepsei cu moartea. Prima nu se poate fiindcă actuala Constituție declară România ca fiind republică și această dispoziție nu va putea fi modificată niciodată. A doua nu se poate fiindcă suntem parte la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice pedeapsa cu moartea în toate țările membre – 47 de state europene. O soluție contrară ne aruncă în afara sistemului de protecție a drepturilor omului și, prin urmare, în afara statelor democratice. Ceea ce este imposibil, România a ales drumul spre democrație, după un trecut tenebros când viața omului și individul în general nu era respectat sau ocrotit.

Prev1 of 2

Lasa un comentariu aici!

Advertisement
Click to comment

Lasă un răspuns

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Silvia Șerban – designer, actor amator la FF Academy: „Emoțiile sunt maxime, iar aplauzele sunt bateria care mă încarcă”

Sunt foarte mândră de mine în acest spectacol, pentru că reușesc să fiu penibilă și să nu-mi pese! Sunt mândra că mi-am compus un moment de „dans la casetofon”, care nu poate fi povestit… e musai să fie văzut!

Published

on

Foto Credit: FABRICA DE PR

Este cunoscută drept designer, dar puțină lume știe că în timpul liber ia lecții de actorie la FF Theatre Academy și, mai mult, joacă și în piese de teatru. Silvia Șerban se va afla pe scenă luni seară, 22 ianuarie, de la ora 20:00, la bar „Centru” pe Calea Victoriei , cu o piesă de teatru în care joacă numai actori amatori, cursanți ai FF Theatre Academy și la care intrarea este liberă.

Este vorba de piesa „6 personaje în căutarea unui autor”, de Luigi Pirandello. Mai mult decât atât, Silvia nu este doar actriță în această piesă, ci semnează și costumele.

Designerul Silvia Șerban a raspuns intrebarilor echipei RADAR DE MEDIA, in interviul de mai jos!

 

 

Lumea te cunoaște drept designer. Așa că pentru unii poate fi o surpriză faptul că joci într-o piesă de teatru. Cum te-ai apucat de cursurile de actorie de la FF Academy?

La insistențele unei prietene care aproape m-a obligat! Faptul că am continuat timp de doi ani a fost alegerea mea, dar evident la sugestia lui Florin (n.r. Florin Frățilă, fondatorul FF Theatre și FF Academy), care la finalul unui modul mi-a spus, cum face el de obicei (după fiecare premieră ne strange pe toți și ne spune ce a fost bine, ce a fost mai puțin bine), așadar mi-a spus că dacă nu eram un designer atât de bun puteam să fiu o actriță foarte bună. J Am luat-o ca pe o figură de stil, bineînțeles, dar m-a încurajat.

 

6 personaje în căutarea unui autor” e o piesa grea, mai ales pentru actori amatori. Care au fost provocarile pentru voi?

Am evoluat de la începători la avansați, asta însemnând că am trecut prin scene în 2 personaje, texte mici în spectacole mari sau compoziții de personaj. Florin a dat dovadă de mult curaj propunându-ne 6 personaje în căutarea unui autor pentru că, ai dreptate, este un text foarte greu, la care de multe ori a trebuit să traducem din română în română. Au fost multe ore de analiză a textului și personajelor, de întrebări care începeau cu „ce-ar fi daca…?”, de momente în care ne-am gândit că poate nu suntem încă pregătiți să punem un spectacol dramatic. Dar, cum sună o replică de-ale mele, „tăiem din când în când, cu elementul farsă, cruditatea situației” și acum avem încredere că va fi un spectacol foarte bun. La fel ca și celelalte!

 

Ai realizat costumele pentru această piesă. Cum ai gândit linia lor, ce te-a inspirat?

Venim toți din domenii foarte diferite și cumva fiecare își aduce necondiționat cunoștințele și îndemânarea. Pe mine m-a atras textul de la prima citire și am propus să mă ocup de costume. Unele sunt gândite special, altele sunt adaptări, dar sursa a venit chiar de la personaje: sunt neterminate. Sunt precum ideile mele de haine sau colecții pe care le desenez și nu le mai croiesc. Unele ajung să „mă sune” și să vrea să fie făcute. Am încercat să mă abțin de la a le deconstrui foarte mult și am vrut să sugerez că au părți lipsă, dar că pot exista așa cum sunt, că urmează să fie terminate. Am căutat să redau o imagine curată, dar cu oarecare greutate, și am folosit chiar materiale grele și încărcate ele în sine, „jucate” cu altele fluide și transparente. Iată că și hainele „joacă”.

 

În ce alte piese mai joci?

În momentul de față mai joc în „Audiția”, de Al. Galin, un spectacol pe care l-am avut deja de 10-11 ori și care a avut mereu sala plină nu doar cu invitații noștri, ci și cu curioși care vedeau afișul sau invitația de pe Facebook, ceea ce pentru o trupă de amatori este extraordinar, „selfestem-ul” este la cote maxime! Sunt foarte mândră de mine în acest spectacol, pentru că reușesc să fiu penibilă și să nu-mi pese! Sunt mândra că mi-am compus un moment de „dans la casetofon”, care nu poate fi povestit… e musai să fie văzut! La sfârșitul lui februarie însă avem o surpriză, nu pot încă să dau detalii, pentru mine este o provocare imensă pentru că voi fi alături de o mare actriță pe care o admir, iar Florin va semna regia.

 

Cum te-au ajutat aceste piese / cursuri de actorie la nivel uman, personal? Ce ai descoperit despre tine?

Foarte multe! Am cunoscut în primul rând oameni frumoși, care mă inspiră, am găsit acea atmosferă în care nimeni nu judecă pe nimeni, suntem și atât. La cursuri am învățat despre mine, despre potențialul meu până la urmă, am văzut cât de mult pot să evoluez la nivel personal atunci când depășesc niște bariere sau limitări pe care le consideram ca fiind parte din natura mea și că nu pot fi schimbate. În general am învățat să-mi depășesc fricile, poate nu toate, dar ceea ce am realizat până acum a așezat o mare cantitate de încredere în bagajul meu personal. Cât despre spectacole, aici este recompensa! Emoțiile sunt maxime, iar aplauzele sunt bateria care mă încarcă. Până acum nu am găsit nicio diferență între ce primesc la sfârșitul unei prezentări de modă și finalul unui spectacol! În plus, am învățat ceva ce nu credeam că mi se va întâmpla vreodata: să rețin texte cu punct și virgulă! Nu am învățat niciodată pe de rost o lecție la școală și a venit momentul să o fac, recunosc că nu e partea cea mai simplă sau plăcută. J

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Florin Frățilă: „În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale”

Published

on

Ce urmează după o poveste bună, spusă pe scenă? Una și mai bună, evident. Sau poate și… nebună, după cum susține Florin Frățilă, directorul teatrului independent FF Theatre. Florin pregătește împreună cu colegii lui o nouă premieră: piesa „Ce vine după” de Mihai Ignat, care va putea fi vizionată duminică, 21 ianuarie, de la ora 20:00 la bar „Centru”, pe Calea Victoriei 48-50.

 

Ce vine după” este continuarea comediei „Cum se duce totul dracu’”, care a umplut sălile mai bine de trei ani și a fost SOLD OUT de nenumărate ori, piesă în care cei doi protagoniști se trezesc unul lângă altul în pat, se îndrăgostesc, ies la câteva întâlniri, fac nunta, se mută împreună și apoi… încep problemele. Și vine despărțirea. Și partea a doua.

 

Echipa RADAR DE MEDIA a stat de vorbă cu  Florin Frățilă, director Teatrul Independent FF Theatre și directorul FF Academy despre noul proiect dar şi multe noutăţi pe care vă invităm să le citiţi în interviul de mai jos! 

 

 

De ce teatru independent? Care este diferența între un teatru de stat și unul independent?

Întrebarea aceasta se regăsește, cumva, printre cele pe care le primesc cel mai des. Răspunsul este simplu: teatrul independent este liber, trăiește prin el însuși.  Diferențele între teatrul de stat și cel independent sunt destul de mari, la noi în țară cel puțin. Cel dintâi menționat este subvenționat, iar asta faciliteaza foarte mult demersurile artistice, pe când cel independent trebuie să se descurce prin puteri proprii. Tocmai de aceea spectacolele trebuie să fie de calitate, iar mesajul transmis unul interesant, de actualitate, care să atragă publicul și mai ales să îl cucerească. Fără prezența lor în sală, teatrul independent nu ar exista.

Despre acest tip de teatru ar fi multe de povestit. El s-a născut ca o necesitate pentru cei care, odată absolvenți, nu-și găseau locul. Actori, regizori care aveau ceva de transmis și care voiai să își fructifice pasiunea. De asta consider că, uneori, teatrul independent este cel care te alege pe tine.

 

Pe lângă teatrul independent FF Theatre, conduci și Academia FF Theatre. Cum a luat naștere cel de-al doilea proiect și ce vă propuneți cu el?

În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale. A venit de la sine, acest al doilea proiect, iar acum cele două trăiesc într-o simbioză foarte frumoasă.

Actorii, care joacă pe scenă, ajung profesori în cadrul Academiei și transmit, în felul acesta, din bagajul lor de informații și emoții.

Ceea ce ne dorim cu aceste proiecte, o idee de bază în activitatea noastră, este să aducem teatrul în viețile oamenilor. Și în felul acesta avem mai multe mijloace:  fiind pe scenă ( ca actori) sau aducându-i pe ei pe scenă (ca profesori). În stagiunea noastră există seri speciale dedicate spectacolelor amatorilor. Daca în weekend se joacă spectacolele FF Theatre, lunea, marțea joacă elevii noștri. Aceste reprezentații sunt cu intrare liberă, pentru ca toată lumea să se bucure de teatru: ei se bucură de teatru în momentul în care îl practică, iar ceilalți ca spectatori.

 

Sperăm ca școala noastră să devină una dintre cele mai importante școli de profil, acesta este unul dintre țelurile principale. Un altul ar fi dorința de a arăta cât de benefic este teatru în viețile oamenilor. Cât de benefic este faptul că prin prisma acestei activități ajungi să te cunoști mult mai bine, afli mai multe despre emoțiile tale și înveți să le controlezi, îți dezvolți capacitatea de concentrare, memoria, atenția. Acestea sunt aspecte importante pentru oricine. Sper să ajungem să demonstrăm cât este de importantă această artă, și să o aducem și în școli, deoarece este un exercițiu extraordinar de dezvoltare personală.

 

 

Care sunt motivele pentru care se înscriu oamenii la Academia de teatru?

Motivele sunt diverse, la fel ca tipologiile care ne calcă pragul. Printre elevii noștri se numără de la tineri care vor să studieze la facultăți de profil și visează la o carieră în actorie, la persoane care vor să se cunoască mai bine, persoane care-și doresc să se dezvolte social, emoțional sau chiar persoane care au visat dintotdeauna să facă asta, deși cariera lor s-a dezvoltat într-un alt sens.

Arta imitației există în fiecare dintre noi, o purtăm în noi, iar acest joc al măștilor este unul în care ne atrenăm zilnic. Un pas înainte ar fi să lași toate aceste lucruri să iasă la suprafață. De câte ori discut cu oamenii despre profesia mea, aceea de actor, întotdeauna regăsesc pe chipul lor un zâmbet în care se citește dragoste, dorință de a urma propriul vis.

Există o gamă foarte largă de categorii de participanți. Cursurile sunt deschise oricui. Acesta este un aspect al muncii mele care mă bucură foarte mult. Grupele sunt mixte, vârsta cursanților pleacă de la 16 ani, și ajunge până la 40-50. Este uimitor să observi cum acești oameni, veniți din atât de  multe domenii diferite, profită de context pentru a face schimb de informații, învață unii de la alții și cresc împreună. Este uimitor.

 

Care sunt modulele pe care le puneți la dispoziție celor care se înscriu la Academia FF Theatre?

La noi, teatrul tronează desupra tuturor cursurilor. Pentru început, există un modul de începători, împărțit în două perioade. Prima este reprezentată de cursuri de dicție, istoria teatrului, mișcare scenică, improvizație, cu diverși profesori. Se introduc noțiuni elementare, care să formeze o bază. Cea de-a doua etapă presupune pregătirea unui spectacol cu profesorul coordonator, spectacol pe care îl joacă apoi cu public, pe scenă, ca orice alt spectacol bun și merituos. Apoi, există un curs de avansați unde materia este aprofundată, după care cursanții au posibilitatea de a intra în una dintre grupele speciale, de elită, cum le spunem noi. Aceste grupe joacă în fiecare lună, au un repertoriu propriu de piese și zile speciale în stagiunea noastră, dedicate acestor spectacole.

Desigur, avem posibilitatea de a organiza cursuri specifice, în cazul în care ne sunt cerute. Tematica diferă de la dicție, la public speaking, leadership, asertivitate, cu profesori specializați. În viitorul apropiat am dori să experimentăm ceva nou, o latură a teatrului despre care știm că este îndrăgită și foarte plăcuta de oameni, și anume improvizașia, respectiv cursuri/module special dedicate acesteia.

 

 

Românii sunt un popor care consumă destul de puțin cultură, în general. Suntem la coada clasamentului în ceea ce privește numărul de cărți citite, filmele se derulează în cinematografe cu sările aproape goale, iar sălile de teatru sunt pline arareori. De ce crezi că se întâmplă asta și cum crezi că s-ar putea schimba aceste lucruri?

Situația cuturii în România? Într-adevăr, acesta este un subiect interesant și delicat. În București și în alte centre culturale ale României, cum ar fi Cluj, Sibiu, Constanța, cultura este oarecum protejată, există un spațiu cultural ok dezvoltat. Dar ce ne facem cu restul țării? Cum putem schimba mersul lucrurilor? Este foarte simplu, schimbarea trebuie să se petreacă în școli. Iar pentru a realiza acest lucru, pentru a convinge copiii să citească, să meargă la teatru, trebuie să alegem o conducere care este dispusă cu adevărat să investească în viitorul țării, adică în  noua generație. Deseori, fondurile alocate culturii sunt irosite pe evenimente atât de puțin benefice, și lucrând în domeniu am avut ocazia să mă conving de acest lucru.

Ce altceva putem face? Să ne schimbăm cu toții în mai bine. Și să avem grijă de copiii  noștri. Asta este cu adevărat important.

 

Duminică aveți premiera la piesa „Ce vine după”, continuare a succesului „Cum se duce totul dracu’?”. La ce să se aștepte spectatorii?

 

DA! Avem premieră și suntem foarte încântați. Ne bucurăm că domnul Mihai Ignat a scris acest pandant al primului spectacol și ne-a dat șansa de a oferi publicului nostru în același timp două spectacole independente și savuroases, dar și o poveste înghegată, circulară și plină de imprevizibil.

„Ce vine după” este o comedie la fel de spumoasă, plină de adevăruri. Iubirea nu mai este un lucru sfânt, ci dimpotrivă. Este luată și întoarsă pe toate părțile, dusă dincolo de limite,  dintr-o extremă în alta și totul este o mare nebunie frumoasă. Un spectacol alert, plin de viață, așa cum a fost și „Cum se duce totul dracu’”.

Avem în plan să organizăm pe viitor evenimente care să le includă pe amândouă, pentru a urmări cum merg lucrurile într-o relație, de la momentul în care îl cunoști pe cel de care te îndrăgostești, toate etapele prin care treci  până la despărțire iar apoi ce se întâmplă DUPĂ.

Va fi, cu siguranță, foarte interesant.

 

 

De curând ați avut și premiera piesei „Flashuri din sens opus”, un spectacol după cartea polițistului Marian Godină. Cum a reacționat când a văzut că ați pus această piesă în scenă?

Premiera spectacolului „Flashuri din sens opus” a fost reușită și ne-am bucurat foarte mult că spectacolul a fost atât de bine primit de public. Am muncit mult la acesta, din primul moment în care am dat peste carte. Am descoperit un text amuzant, foarte amuzant, dar cu un mesaj puternic, un NU hotărât spus situației din țară la ora actuală, corupției din poliție. Povestea îmbină două lucruri foarte interesante: umorul situației și mesajul atât de bine ancorat în realitate.

Domnul Godină a fost încântat de spectacolul nostru și a reacționat excat așa cum mă așteptam. Probabil acesta a fost și unul dintre aspectele care m-au împins să pun cap la cap acest one man show, faptul că el este genul de persoană care se bucură de astfel de inițiative și le suține. Îl definesc sinceritatea și corectitudinea și acestea sunt trăsături  pe care avem nevoie să le regăsim la oamenii de langă noi.

 

Pe când o premieră a acestei piese și la Brașov?

Sperăm să ajungem în această primăvară în Brașov. Avem speranța că spectacolul va fi foarte bine primit acolo. Dar până atunci, ne propunem să îl aducem noi pe Marian Godină la unul dintre spectacolele noastre, aici în București.

 

Ce piese aveți în pregătire la FF Theatre? Dar la Academia de teatru FF Theatre?

Avem, avem un buchet enorm de idei, și ne dorim să le punem în aplicare pe toate. În primul rând,  în weekendul acesta, pe 21 ianuarie, este premiera  „Ce vine după”, după textul lui Mihai Ignat, o comedie romantică uimitoare, o comedie dramatică uimitoare, pentru care chiar merită să ieși din casă. Vii și râzi pe săturate, garantat. Săptămâna viitoare, luni, grupa de elită a școlii va ieși în lumina reflectoarelor cu un spectacol uimitor, după textul „6 personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. Ne bucurăm de ajutorul unui designer vestimentar de excepție, Silvia Șerban, care a gândit niște costume deosebite pentru fiecare personaj în parte.

Pentru luna februarie ne dorim să pregătim acel duet de spectacole despre care am povestit și mai devreme, să punem în scenă „ Cum se duce totul dracu’” și continuarea „ Ce vine după”, chiar în perioada de Valentine’s Day. Apoi, sperăm ca tot în luna februarie să îl avem invitat pe Marian Godină la spectacolul „Flashuri din sens opus”, poate avem ocazia să organizăm și o conferință în care să vorbim, o sesiune de autografe, ar fi un eveniment interesant, pe care ni-l dorim pentru acea perioadă.

 

Luna martie pregătește o surpiză pentru doamne și domnișoare, un spectacol cu un mesaj foarte interesant, feminist și puternic. Este un proiect foarte drag mie, un spectacol pe care îl regizez, și care le are ca protagoniste pe Mihaela Teleoacă și Silvia Șerban. Am toată încrederea că rezultatul va fi interesant iar publicul va fi cucerit.

Acestea sunt câteva dintre ideile noastre, avem o mulțime, însă abordăm lucruile încet, încet, pentru că vrem să fim siguri că tot ce iese din mâna noastră este o bijuterie.

 

Ești actor, regizor și profesor. În care dintre aceste ipostaze te simți cel mai bine?

Este adevărat, îmbin toate aceste roluri, actor, regizor, profesor. Poate dacă studiez puțin medicina, pictura și scriu și câteva cărți, aș putea să fiu un adevărat renascentist. J

Lasând gluma la o parte, toate acestea se succed într-un mod armonios. Am fost actor, am jucat, am asistat la niște cursuri la o școală particulară unde am descoperit cât de mult mi-ar plăcea să fiu profesor, nu numai pentru a împărtași din ceea ce știu, ci și pentru că îmi plac oamenii și să fiu în prezența lor. În momentul în care am început să lucrez cu elevii mei și să pregătesc spectacole pentru aceștia mi-am dat seama că vreau să studiez mai mult aria aceasta a regiei. Felul în care transmiți mesajele este mai complex, te folosești de mai multe arte și ai la dispoziție mai multe unelte: și actorul, dar și muzica, decorul, luminile, textul în sine.

Iubesc tot ce fac, în egală măsură. Toate aceste roluri compun un întreg și fac parte din mine și din meseria pe care mi-am ales-o.

 

Foto Credit: FABRICA DE PR

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Doru Todoruț, Interviu de Crăciun: „Latura afectivă, sentimentală este esențială pentru fiecare dintre noi”

Published

on

Niciun Crăciun fără colinde! Asta e deviza lui Doru Todoruț, iar anul acesta nu va face excepție de la o tradiție pe care artistul o respectă cu sfințenie: aceea de a merge cu colinda la prieteni și cunoscuți, pentru a le aduce în case sau birouri atmosfera unică de sărbătoare.

„Cel mai important este că voi colinda în serile de 21, 22, 23 și 24 decembrie alături de câțiva prieteni. Va fi fun. Acum 20 de ani am pus bazele unui grup de colindători în Timișoara, care se numea „Taina”, alături de un bun prieten al meu, astăzi regizor, Cosmin Pleșa. Ne costumam în port popular, luam chitare, zurgălăi, tamburine, clopoței, clarinet și acordeon și colindam de la Sf. Nicolae până la Sf. Ion! Iar data de 24 o păstram doar pentru familiile noastre. Nu evitam spitale, case de bătrâni, adăposturi pentru copii. Era un val de energie pozitivă, de bucurie, de sărbătoare”, își amintește artistul.

 

O altă tradiție pe care Doru o respectă în fiecare an de Crăciun este legată de împodobirea bradului: „În fiecare an cumpăr un glob nou pe care îl pun în bradul de Crăciun cu o dorință pentru anul care vine. Fără excepție.” Cu așa obiceiuri, Doru spune că încearcă an de an să le transmit din magia acestei sărbători și celor trei fetițe ale sale, deși nu s-a costumat niciodată în Moș Crăciun pentru ele deoarece l-ar recunoaște imediat: „M-am costumat în Moș Crăciun, însă niciodată pentru ele.

M-ar recunoaște și aș strica momentul. Sunt foarte perspicace. Fetițele mele știu însă aceeași poveste frumoasă de iarnă pe care o cunoaștem cu toții. Moș Crăciun există! Există prin faptele și gesturile frumoase ale fiecăruia. De asemenea, fetițele mele știu că adevărata sărbătoare este Nașterea Mântuitorului în această perioadă. Mai știu să colinde, să se bucure de familie, de ninsoare, de omul de zăpadă (Olaf, mai nou), de bradul împodobit”, mai spune artistul Global Records.

 

Înainte de Crăciun, Doru a stat de vorbă cu echipa RADAR DE MEDIA şi ne-a povestit cum îşi va petrece Sărbătorile de Iarnă.

 

  1. Ce planuri ai de Crăciun anul acesta?

Doresc mai întâi să-i salut pe cei care ne citesc și să le urez să aibă cele mai frumoase sărbători de iarnă! Planurile mele sunt aceleași ca ale tuturor, cred: împodobesc bradul în curând, pregătesc masa de Crăciun pentru eventualii oaspeți, dar cel mai important este că voi colinda în serile de 21, 22, 23 și 24 decembrie alături de câțiva prieteni. Va fi fun!

 

  1. Ce știu fetițele tale despre Moș Crăciun? Ce le-ai povestit?

Fetițele mele știu aceeași poveste frumoasă de iarnă pe care o cunoaștem cu toții. Moș Crăciun există! Există prin faptele și gesturile frumoase ale fiecăruia. De asemenea, fetițele mele știu că adevărata sărbătoare este Nașterea Mântuitorului în această perioadă. Mai știu să colinde, să se bucure de familie, de ninsoare, de omul de zăpadă (Olaf, mai nou), de bradul împodobit.

 

  1. Te-ai costumat vreodată în Moș Crăciun pentru ele?

M-am costumat în Moș Crăciun, însă niciodată pentru ele. M-ar recunoaște și aș strica momentul. Sunt foarte perspicace.

 

  1. Există vreo traditie de Crăciun pe care o respecți în fiecare an?

În fiecare an cumpăr un glob nou pe care îl pun în bradul de Crăciun cu o dorință pentru anul care vine. Fără excepție.

 

  1. Mai mergi la colindat? Știu că povesteai că indiferent de cât de multe concerte aveai, obișnuiai ca ziua de 24 decembrie să o dedici familiei, rudelor, prietenilor, pe care îi colindai.

Desigur! Acum 20 de ani am pus bazele unui grup de colindători în Timișoara, care se numea „Taina”, alături de un bun prieten al meu, astăzi regizor, Cosmin Pleșa. Ne costumam în port popular, luam chitare, zurgălăi, tamburine, clopoței, clarinet și acordeon și colindam de la Sf. Nicolae până la Sf. Ion! Data de 24 o păstram doar pentru familiile noastre. Nu evitam spitale, case de bătrâni, adăposturi pentru copii. Era un val de energie pozitivă, de bucurie, de sărbătoare.

 

  1. Crezi că e important ca într-o lume tot mai rapidă, digitalizată, robotizată, să mai păstrăm tradițiile de Sărbători? Crezi că e important să le povestim și să le arătăm copiilor noștri magia Crăciunului?

Suntem oameni. Vom rămâne așa, indiferent de evoluția tehnologică, sper. Latura afectivă, sentimentală este esențială pentru fiecare dintre noi. La fel și apartenența la un grup care are reguli, tradiții, obiceiuri etc. Cu toată globalizarea, consider că tradițiile se mai diluează ca răspândire sau intensitate, dar nu se vor pierde.

 

  1. Ai un film preferat de Crăciun?

Nu.  Prefer să colind cu prietenii și să fiu alături de cei dragi.

 

  1. Dar o mâncare favorită?

Nu ratez cârnații, salata de boeuf, vinul fiert, șoriciul.

 

  1. De Anul Nou, în general, artiștii sunt la muncă. Ce vei face anul acesta?

La trecerea dintre ani voi fi în Piatra Neamț la un eveniment. Cu șampanie, artificii și oameni frumoși pe toate părțile. J 

 

Foto Credit: FABRICA DE PR

 

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement

Trending