Connect with us

Cronica Carcotasilor, cea mai longeviva emisiune de satira din Romania, se difuzeaza de luni pana joi, de la ora 20:15, la Prima TV, intr-o noua formula. Gazdele emisiunii –  Serban Huidu, Codrut Keghes, Ioana Petric si Cristi Hrubaru – ne-au raspuns la cateva intrebari.

RADAR DE MEDIA: Ce surprize le-ati pregatit telespectatorilor in acest sezon?

 

Serban Huidu: Am extins cronica, au revenit Huidu si Dezbracatu’, avem rubrici noi… mai vreti? Si o alta ora de difuzare, 20:15.

Codrut Keghes: Le-am pregatit patru editii, doua variante de prezentatori – Serban si cu mine, Ioana cu Hrubaru -, un Dezbracatu’ odihnit (dupa un an de pauza), publicitate, concursuri in emisiune si la cerea clientului facem si sandviciuri.

Ioana Petric: Cred ca cele mai mari surprize au fost deja dezvaluite, iar cine ne urmareste stie. Ce va urma e surpriza pana si pentru noi. Dar partea buna e ca intamplarile din „tembeliziuni” nu inceteaza sa ne uimeasca, iar noi intentionam sa nu va tinem departe de ele.

Cristi Hrubaru: Stiu ca lumea e interesata sa ne vada, cu atat mai mult cu cat au avut loc doua reveniri spectaculoase in echipa Cronicii: Serban si Dezbracatu’.

V-as ruga pe fiecare in parte sa va prezentati intr-o maniera personala.

Serban Huidu: Tusa – asta nu se poate explica in cuvinte, o descoperiti pe post!

Codrut Keghes: Buna ziua, numele meu este Codrut Keghes, am 43 de ani, tare frumusel, brunet spre carunt, ochii verzi, 1.78m, 76 de kg, alura sportiva, fara vicii, caut public care sa ma vada de luni pana joi, la Prima TV, incepand cu ora 20:15.

Ioana Petric: Om, femeie, carcotasa – mai departe sper sa ma descoperiti voi.

Cristi Hrubaru: Sunt foarte tolerant pana in punctul in care prostia se imbina cu rautatea. Sunt meticulos cand e vorba de lucrurile importante pentru mine. Sunt vesel. Sunt dependent de muzica rock si pun multa pasiune in ceea ce fac. Nu las niciodata lucrurile la voia intamplarii.

Serban Huidu_Dezbracatu_Cronica Carcotasilor_Prima TV_ccredit_Andrei_Apostol

[nextpage]

Sunteti multumiti de cifrele de audienta dupa primele saptamani de emisie? 

Serban Huidu: Evident nu! Putem mai mult!

Codrut Keghes: Suntem in crestere si continuam sa fim una dintre cele mai vizionate emisiuni ale postului.

Ioana Petric: E bine, dar vrem mai mult. 

Cristi Hrubaru: Sunt bune, dar trebuie sa le dam ragaz telespectatorilor sa descopere emisiunea in noua formula si sa le creeze dependenta de consum.

Care este profilul telespectatorului de Cronica?

Serban Huidu: Cel care nu se mai uita la televiziunile generaliste fiind scarbit de emisiunile de tip tabloid.

Codrut Keghes: Carcotasi 90/60/90, pusi pe carcoteala, de toate varstele.

Ioana Petric: Mi-ar fi placut sa spun ca e o emisiune pentru intelectuali, dar umbla vorba ca astia ar avea alte preferinte :))). Asa ca este o emisiune pentru oameni… normali, care cauta putin zambet si divertisment si nu controverse si probleme de viata. Cu alte cuvinte, o emisiune pentru cei ce vad realitatea si isi doresc altceva.

Cristi Hrubaru: Telespectatorul nostru este romanul destept, cu cei 7 ani de acasa, cu simtul umorului foarte bine dezvoltat si saturat la maxim de mizeriile pe care le incriminam de 15 ani incoace. Clar, e o specie aparte.

 

Cronica este cea mai longeviva emisiune din Romania. Cum a evoluat de-a lungul timpului?

Serban Huidu: Cred ca totusi Teleenciclopedia este mai longeviva decat Cronicuta, dar cu siguranta suntem cea mai longeviva emisiune de satira din Romania. Acum 5 ani, cand am implinit 10 ani de Cronica am facut o recapitulare. Mai asteptam 5 si o vedem la 20!

Codrut Keghes: A evoluat frumos si bine, cu lucruri concrete, nu cu vorbe in vant.

Ioana Petric: Mai e putin si Cronicuta implineste varsta pe care o aveam eu cand am intrat in echipa. Am crescut cu ea si pot spune ca a crescut frumos. Au fost si perioade bune si mai putin bune, ca-n viata, dar toate nebuniile astea care se intampla pe la TV ne-au alimentat ambitia si ne-au motivat sa crestem mari.

Cristi Hrubaru: Cu urcusuri si coborasuri, asa cum se intampla in viata in general. Important este ca nu am renuntat, nu ne-am speriat de nimic si cred cu tarie ca acest show va fi pe sticla si peste alti 15 ani.

Ioana Petric_Cristi Hrubaru_Cronica Carcotasilor_Prima TV_credit_foto-Andrei_Apostol

Cum va alegeti subiectele?

Serban Huidu: Ne sunt propuse de telespectatori si eu le aleg.

Codrut Keghes: Cam ce visam noaptea, alegem ziua, suntem mereu deschisi catre subiecte noi si catre ce vrea publicul nostru sa vada.

Ioana Petric: Intrebati-l pe Serban, el stie formula magica.

Cristi Hrubaru: E simplu, materie prima exista din belsug, iar telespectatorii nostri sunt coechipieri de nadejdie. Ei decid subiectele, semnalandu-ne zilnic, gafe, balbe, mizerii, etc. Facebook-ul si carcotasii.ro, sunt la indemana oricui. Trebuie doar sa-ti doresti sa indrepti ceva si sa te alaturi noua. S-a demonstrat de-a lungul vremii, ca impreuna putem schimba lucruri. Chiar functioneaza.

Care credeti ca este rolul Cronicii in spatiul audio-vizual?

Serban Huidu: Cred ca e o tribuna pentru nemultumiti si are rol de asanare.

Codrut Keghes: Dupa cum ati vazut, Cronica s-a implicat recent in strangerea de semnaturi pentru o petitie, gandita mai ales pentru copiii nostri, care vrea sa curete audiovizalul de emisiuni care nu ar trebui sa fie pe post.  

Ioana Petric: Sa destinda putin atmosfera si nu sa educe, dar sa traga un semnal de alarma. Suntem vocea telespectatorilor nostri. 

Cristi Hrubaru: Un fel de ciobanesc german de paza.

Vi se intampla si voua sa va mai incurcati?

Serban Huidu: Evident si ne puteti vedea in filmele de „making of”.

Codrut Keghes: Bineinteles, si de cate ori ne incurcam, o facem cu zambetul pe buze … o luam ca atare, ne hlizim si reluam.

Ioana Petric: Normal. Cine nu greseste? Astea sunt de obicei partile cele mai amuzante.

Cristi Hrubaru: Deseori. Eu inca duc o lupta apriga cu prompterul… uneori iese el invingator, dar reluam lupta si-l biruiesc :).

[nextpage]

 

Ce intamplari haioase aveti de la filmari?

Serban Huidu: Trebuie sa le vedeti.

Codrut Keghes: Cand oamenii imi spun ca seman cu Dezbracatu’, eu le zic ca ma confunda. „Tipul ala e un arogant si un tupeist”, imi zic ei. Eu le multumesc pentru „complimente” si atunci isi dau seama ca eu chiar sunt Dezbracatu’, apoi imi spun ca ma iubesc.

Ioana Petric: O parte din ele le vedeti in making of, o parte le pastram la arhiva personala. Nu ne-ar ajunge o viata sa le povestim pe toate.

Cristi Hrubaru: Ultima patanie a fost saptamana trecuta, cand eu crezand ca nu se filmeaza, am inceput sa fiu mai slobod la gura si totodata am reusit sa stric si sceneta jucata de colegii mei, in platou. Ii rog sa ma ierte, pe aceasta cale 🙂

Aveti un mesaj pentru cititorii RADAR DE MEDIA!

Serban Huidu: Sunteti ca noi!

Codrut Keghes: Fiti cu ochii pe radarul cotidian al vietii pentru ca traim intr-o tara in care se poate intampla absolut orice.

Ioana Petric: Fiti cu ochii pe noi! 

Cristi Hrubaru: Sa aveti o viata frumoasa!

CRONICA CARCOTASILOR PRIMA TV

CRONICA CARCOTASILOR
PRIMA TV

Lasa un comentariu aici!

Advertisement
Click to comment

Lasă un răspuns

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Silvia Șerban – designer, actor amator la FF Academy: „Emoțiile sunt maxime, iar aplauzele sunt bateria care mă încarcă”

Sunt foarte mândră de mine în acest spectacol, pentru că reușesc să fiu penibilă și să nu-mi pese! Sunt mândra că mi-am compus un moment de „dans la casetofon”, care nu poate fi povestit… e musai să fie văzut!

Published

on

Foto Credit: FABRICA DE PR

Este cunoscută drept designer, dar puțină lume știe că în timpul liber ia lecții de actorie la FF Theatre Academy și, mai mult, joacă și în piese de teatru. Silvia Șerban se va afla pe scenă luni seară, 22 ianuarie, de la ora 20:00, la bar „Centru” pe Calea Victoriei , cu o piesă de teatru în care joacă numai actori amatori, cursanți ai FF Theatre Academy și la care intrarea este liberă.

Este vorba de piesa „6 personaje în căutarea unui autor”, de Luigi Pirandello. Mai mult decât atât, Silvia nu este doar actriță în această piesă, ci semnează și costumele.

Designerul Silvia Șerban a raspuns intrebarilor echipei RADAR DE MEDIA, in interviul de mai jos!

 

 

Lumea te cunoaște drept designer. Așa că pentru unii poate fi o surpriză faptul că joci într-o piesă de teatru. Cum te-ai apucat de cursurile de actorie de la FF Academy?

La insistențele unei prietene care aproape m-a obligat! Faptul că am continuat timp de doi ani a fost alegerea mea, dar evident la sugestia lui Florin (n.r. Florin Frățilă, fondatorul FF Theatre și FF Academy), care la finalul unui modul mi-a spus, cum face el de obicei (după fiecare premieră ne strange pe toți și ne spune ce a fost bine, ce a fost mai puțin bine), așadar mi-a spus că dacă nu eram un designer atât de bun puteam să fiu o actriță foarte bună. J Am luat-o ca pe o figură de stil, bineînțeles, dar m-a încurajat.

 

6 personaje în căutarea unui autor” e o piesa grea, mai ales pentru actori amatori. Care au fost provocarile pentru voi?

Am evoluat de la începători la avansați, asta însemnând că am trecut prin scene în 2 personaje, texte mici în spectacole mari sau compoziții de personaj. Florin a dat dovadă de mult curaj propunându-ne 6 personaje în căutarea unui autor pentru că, ai dreptate, este un text foarte greu, la care de multe ori a trebuit să traducem din română în română. Au fost multe ore de analiză a textului și personajelor, de întrebări care începeau cu „ce-ar fi daca…?”, de momente în care ne-am gândit că poate nu suntem încă pregătiți să punem un spectacol dramatic. Dar, cum sună o replică de-ale mele, „tăiem din când în când, cu elementul farsă, cruditatea situației” și acum avem încredere că va fi un spectacol foarte bun. La fel ca și celelalte!

 

Ai realizat costumele pentru această piesă. Cum ai gândit linia lor, ce te-a inspirat?

Venim toți din domenii foarte diferite și cumva fiecare își aduce necondiționat cunoștințele și îndemânarea. Pe mine m-a atras textul de la prima citire și am propus să mă ocup de costume. Unele sunt gândite special, altele sunt adaptări, dar sursa a venit chiar de la personaje: sunt neterminate. Sunt precum ideile mele de haine sau colecții pe care le desenez și nu le mai croiesc. Unele ajung să „mă sune” și să vrea să fie făcute. Am încercat să mă abțin de la a le deconstrui foarte mult și am vrut să sugerez că au părți lipsă, dar că pot exista așa cum sunt, că urmează să fie terminate. Am căutat să redau o imagine curată, dar cu oarecare greutate, și am folosit chiar materiale grele și încărcate ele în sine, „jucate” cu altele fluide și transparente. Iată că și hainele „joacă”.

 

În ce alte piese mai joci?

În momentul de față mai joc în „Audiția”, de Al. Galin, un spectacol pe care l-am avut deja de 10-11 ori și care a avut mereu sala plină nu doar cu invitații noștri, ci și cu curioși care vedeau afișul sau invitația de pe Facebook, ceea ce pentru o trupă de amatori este extraordinar, „selfestem-ul” este la cote maxime! Sunt foarte mândră de mine în acest spectacol, pentru că reușesc să fiu penibilă și să nu-mi pese! Sunt mândra că mi-am compus un moment de „dans la casetofon”, care nu poate fi povestit… e musai să fie văzut! La sfârșitul lui februarie însă avem o surpriză, nu pot încă să dau detalii, pentru mine este o provocare imensă pentru că voi fi alături de o mare actriță pe care o admir, iar Florin va semna regia.

 

Cum te-au ajutat aceste piese / cursuri de actorie la nivel uman, personal? Ce ai descoperit despre tine?

Foarte multe! Am cunoscut în primul rând oameni frumoși, care mă inspiră, am găsit acea atmosferă în care nimeni nu judecă pe nimeni, suntem și atât. La cursuri am învățat despre mine, despre potențialul meu până la urmă, am văzut cât de mult pot să evoluez la nivel personal atunci când depășesc niște bariere sau limitări pe care le consideram ca fiind parte din natura mea și că nu pot fi schimbate. În general am învățat să-mi depășesc fricile, poate nu toate, dar ceea ce am realizat până acum a așezat o mare cantitate de încredere în bagajul meu personal. Cât despre spectacole, aici este recompensa! Emoțiile sunt maxime, iar aplauzele sunt bateria care mă încarcă. Până acum nu am găsit nicio diferență între ce primesc la sfârșitul unei prezentări de modă și finalul unui spectacol! În plus, am învățat ceva ce nu credeam că mi se va întâmpla vreodata: să rețin texte cu punct și virgulă! Nu am învățat niciodată pe de rost o lecție la școală și a venit momentul să o fac, recunosc că nu e partea cea mai simplă sau plăcută. J

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Florin Frățilă: „În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale”

Published

on

Ce urmează după o poveste bună, spusă pe scenă? Una și mai bună, evident. Sau poate și… nebună, după cum susține Florin Frățilă, directorul teatrului independent FF Theatre. Florin pregătește împreună cu colegii lui o nouă premieră: piesa „Ce vine după” de Mihai Ignat, care va putea fi vizionată duminică, 21 ianuarie, de la ora 20:00 la bar „Centru”, pe Calea Victoriei 48-50.

 

Ce vine după” este continuarea comediei „Cum se duce totul dracu’”, care a umplut sălile mai bine de trei ani și a fost SOLD OUT de nenumărate ori, piesă în care cei doi protagoniști se trezesc unul lângă altul în pat, se îndrăgostesc, ies la câteva întâlniri, fac nunta, se mută împreună și apoi… încep problemele. Și vine despărțirea. Și partea a doua.

 

Echipa RADAR DE MEDIA a stat de vorbă cu  Florin Frățilă, director Teatrul Independent FF Theatre și directorul FF Academy despre noul proiect dar şi multe noutăţi pe care vă invităm să le citiţi în interviul de mai jos! 

 

 

De ce teatru independent? Care este diferența între un teatru de stat și unul independent?

Întrebarea aceasta se regăsește, cumva, printre cele pe care le primesc cel mai des. Răspunsul este simplu: teatrul independent este liber, trăiește prin el însuși.  Diferențele între teatrul de stat și cel independent sunt destul de mari, la noi în țară cel puțin. Cel dintâi menționat este subvenționat, iar asta faciliteaza foarte mult demersurile artistice, pe când cel independent trebuie să se descurce prin puteri proprii. Tocmai de aceea spectacolele trebuie să fie de calitate, iar mesajul transmis unul interesant, de actualitate, care să atragă publicul și mai ales să îl cucerească. Fără prezența lor în sală, teatrul independent nu ar exista.

Despre acest tip de teatru ar fi multe de povestit. El s-a născut ca o necesitate pentru cei care, odată absolvenți, nu-și găseau locul. Actori, regizori care aveau ceva de transmis și care voiai să își fructifice pasiunea. De asta consider că, uneori, teatrul independent este cel care te alege pe tine.

 

Pe lângă teatrul independent FF Theatre, conduci și Academia FF Theatre. Cum a luat naștere cel de-al doilea proiect și ce vă propuneți cu el?

În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale. A venit de la sine, acest al doilea proiect, iar acum cele două trăiesc într-o simbioză foarte frumoasă.

Actorii, care joacă pe scenă, ajung profesori în cadrul Academiei și transmit, în felul acesta, din bagajul lor de informații și emoții.

Ceea ce ne dorim cu aceste proiecte, o idee de bază în activitatea noastră, este să aducem teatrul în viețile oamenilor. Și în felul acesta avem mai multe mijloace:  fiind pe scenă ( ca actori) sau aducându-i pe ei pe scenă (ca profesori). În stagiunea noastră există seri speciale dedicate spectacolelor amatorilor. Daca în weekend se joacă spectacolele FF Theatre, lunea, marțea joacă elevii noștri. Aceste reprezentații sunt cu intrare liberă, pentru ca toată lumea să se bucure de teatru: ei se bucură de teatru în momentul în care îl practică, iar ceilalți ca spectatori.

 

Sperăm ca școala noastră să devină una dintre cele mai importante școli de profil, acesta este unul dintre țelurile principale. Un altul ar fi dorința de a arăta cât de benefic este teatru în viețile oamenilor. Cât de benefic este faptul că prin prisma acestei activități ajungi să te cunoști mult mai bine, afli mai multe despre emoțiile tale și înveți să le controlezi, îți dezvolți capacitatea de concentrare, memoria, atenția. Acestea sunt aspecte importante pentru oricine. Sper să ajungem să demonstrăm cât este de importantă această artă, și să o aducem și în școli, deoarece este un exercițiu extraordinar de dezvoltare personală.

 

 

Care sunt motivele pentru care se înscriu oamenii la Academia de teatru?

Motivele sunt diverse, la fel ca tipologiile care ne calcă pragul. Printre elevii noștri se numără de la tineri care vor să studieze la facultăți de profil și visează la o carieră în actorie, la persoane care vor să se cunoască mai bine, persoane care-și doresc să se dezvolte social, emoțional sau chiar persoane care au visat dintotdeauna să facă asta, deși cariera lor s-a dezvoltat într-un alt sens.

Arta imitației există în fiecare dintre noi, o purtăm în noi, iar acest joc al măștilor este unul în care ne atrenăm zilnic. Un pas înainte ar fi să lași toate aceste lucruri să iasă la suprafață. De câte ori discut cu oamenii despre profesia mea, aceea de actor, întotdeauna regăsesc pe chipul lor un zâmbet în care se citește dragoste, dorință de a urma propriul vis.

Există o gamă foarte largă de categorii de participanți. Cursurile sunt deschise oricui. Acesta este un aspect al muncii mele care mă bucură foarte mult. Grupele sunt mixte, vârsta cursanților pleacă de la 16 ani, și ajunge până la 40-50. Este uimitor să observi cum acești oameni, veniți din atât de  multe domenii diferite, profită de context pentru a face schimb de informații, învață unii de la alții și cresc împreună. Este uimitor.

 

Care sunt modulele pe care le puneți la dispoziție celor care se înscriu la Academia FF Theatre?

La noi, teatrul tronează desupra tuturor cursurilor. Pentru început, există un modul de începători, împărțit în două perioade. Prima este reprezentată de cursuri de dicție, istoria teatrului, mișcare scenică, improvizație, cu diverși profesori. Se introduc noțiuni elementare, care să formeze o bază. Cea de-a doua etapă presupune pregătirea unui spectacol cu profesorul coordonator, spectacol pe care îl joacă apoi cu public, pe scenă, ca orice alt spectacol bun și merituos. Apoi, există un curs de avansați unde materia este aprofundată, după care cursanții au posibilitatea de a intra în una dintre grupele speciale, de elită, cum le spunem noi. Aceste grupe joacă în fiecare lună, au un repertoriu propriu de piese și zile speciale în stagiunea noastră, dedicate acestor spectacole.

Desigur, avem posibilitatea de a organiza cursuri specifice, în cazul în care ne sunt cerute. Tematica diferă de la dicție, la public speaking, leadership, asertivitate, cu profesori specializați. În viitorul apropiat am dori să experimentăm ceva nou, o latură a teatrului despre care știm că este îndrăgită și foarte plăcuta de oameni, și anume improvizașia, respectiv cursuri/module special dedicate acesteia.

 

 

Românii sunt un popor care consumă destul de puțin cultură, în general. Suntem la coada clasamentului în ceea ce privește numărul de cărți citite, filmele se derulează în cinematografe cu sările aproape goale, iar sălile de teatru sunt pline arareori. De ce crezi că se întâmplă asta și cum crezi că s-ar putea schimba aceste lucruri?

Situația cuturii în România? Într-adevăr, acesta este un subiect interesant și delicat. În București și în alte centre culturale ale României, cum ar fi Cluj, Sibiu, Constanța, cultura este oarecum protejată, există un spațiu cultural ok dezvoltat. Dar ce ne facem cu restul țării? Cum putem schimba mersul lucrurilor? Este foarte simplu, schimbarea trebuie să se petreacă în școli. Iar pentru a realiza acest lucru, pentru a convinge copiii să citească, să meargă la teatru, trebuie să alegem o conducere care este dispusă cu adevărat să investească în viitorul țării, adică în  noua generație. Deseori, fondurile alocate culturii sunt irosite pe evenimente atât de puțin benefice, și lucrând în domeniu am avut ocazia să mă conving de acest lucru.

Ce altceva putem face? Să ne schimbăm cu toții în mai bine. Și să avem grijă de copiii  noștri. Asta este cu adevărat important.

 

Duminică aveți premiera la piesa „Ce vine după”, continuare a succesului „Cum se duce totul dracu’?”. La ce să se aștepte spectatorii?

 

DA! Avem premieră și suntem foarte încântați. Ne bucurăm că domnul Mihai Ignat a scris acest pandant al primului spectacol și ne-a dat șansa de a oferi publicului nostru în același timp două spectacole independente și savuroases, dar și o poveste înghegată, circulară și plină de imprevizibil.

„Ce vine după” este o comedie la fel de spumoasă, plină de adevăruri. Iubirea nu mai este un lucru sfânt, ci dimpotrivă. Este luată și întoarsă pe toate părțile, dusă dincolo de limite,  dintr-o extremă în alta și totul este o mare nebunie frumoasă. Un spectacol alert, plin de viață, așa cum a fost și „Cum se duce totul dracu’”.

Avem în plan să organizăm pe viitor evenimente care să le includă pe amândouă, pentru a urmări cum merg lucrurile într-o relație, de la momentul în care îl cunoști pe cel de care te îndrăgostești, toate etapele prin care treci  până la despărțire iar apoi ce se întâmplă DUPĂ.

Va fi, cu siguranță, foarte interesant.

 

 

De curând ați avut și premiera piesei „Flashuri din sens opus”, un spectacol după cartea polițistului Marian Godină. Cum a reacționat când a văzut că ați pus această piesă în scenă?

Premiera spectacolului „Flashuri din sens opus” a fost reușită și ne-am bucurat foarte mult că spectacolul a fost atât de bine primit de public. Am muncit mult la acesta, din primul moment în care am dat peste carte. Am descoperit un text amuzant, foarte amuzant, dar cu un mesaj puternic, un NU hotărât spus situației din țară la ora actuală, corupției din poliție. Povestea îmbină două lucruri foarte interesante: umorul situației și mesajul atât de bine ancorat în realitate.

Domnul Godină a fost încântat de spectacolul nostru și a reacționat excat așa cum mă așteptam. Probabil acesta a fost și unul dintre aspectele care m-au împins să pun cap la cap acest one man show, faptul că el este genul de persoană care se bucură de astfel de inițiative și le suține. Îl definesc sinceritatea și corectitudinea și acestea sunt trăsături  pe care avem nevoie să le regăsim la oamenii de langă noi.

 

Pe când o premieră a acestei piese și la Brașov?

Sperăm să ajungem în această primăvară în Brașov. Avem speranța că spectacolul va fi foarte bine primit acolo. Dar până atunci, ne propunem să îl aducem noi pe Marian Godină la unul dintre spectacolele noastre, aici în București.

 

Ce piese aveți în pregătire la FF Theatre? Dar la Academia de teatru FF Theatre?

Avem, avem un buchet enorm de idei, și ne dorim să le punem în aplicare pe toate. În primul rând,  în weekendul acesta, pe 21 ianuarie, este premiera  „Ce vine după”, după textul lui Mihai Ignat, o comedie romantică uimitoare, o comedie dramatică uimitoare, pentru care chiar merită să ieși din casă. Vii și râzi pe săturate, garantat. Săptămâna viitoare, luni, grupa de elită a școlii va ieși în lumina reflectoarelor cu un spectacol uimitor, după textul „6 personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. Ne bucurăm de ajutorul unui designer vestimentar de excepție, Silvia Șerban, care a gândit niște costume deosebite pentru fiecare personaj în parte.

Pentru luna februarie ne dorim să pregătim acel duet de spectacole despre care am povestit și mai devreme, să punem în scenă „ Cum se duce totul dracu’” și continuarea „ Ce vine după”, chiar în perioada de Valentine’s Day. Apoi, sperăm ca tot în luna februarie să îl avem invitat pe Marian Godină la spectacolul „Flashuri din sens opus”, poate avem ocazia să organizăm și o conferință în care să vorbim, o sesiune de autografe, ar fi un eveniment interesant, pe care ni-l dorim pentru acea perioadă.

 

Luna martie pregătește o surpiză pentru doamne și domnișoare, un spectacol cu un mesaj foarte interesant, feminist și puternic. Este un proiect foarte drag mie, un spectacol pe care îl regizez, și care le are ca protagoniste pe Mihaela Teleoacă și Silvia Șerban. Am toată încrederea că rezultatul va fi interesant iar publicul va fi cucerit.

Acestea sunt câteva dintre ideile noastre, avem o mulțime, însă abordăm lucruile încet, încet, pentru că vrem să fim siguri că tot ce iese din mâna noastră este o bijuterie.

 

Ești actor, regizor și profesor. În care dintre aceste ipostaze te simți cel mai bine?

Este adevărat, îmbin toate aceste roluri, actor, regizor, profesor. Poate dacă studiez puțin medicina, pictura și scriu și câteva cărți, aș putea să fiu un adevărat renascentist. J

Lasând gluma la o parte, toate acestea se succed într-un mod armonios. Am fost actor, am jucat, am asistat la niște cursuri la o școală particulară unde am descoperit cât de mult mi-ar plăcea să fiu profesor, nu numai pentru a împărtași din ceea ce știu, ci și pentru că îmi plac oamenii și să fiu în prezența lor. În momentul în care am început să lucrez cu elevii mei și să pregătesc spectacole pentru aceștia mi-am dat seama că vreau să studiez mai mult aria aceasta a regiei. Felul în care transmiți mesajele este mai complex, te folosești de mai multe arte și ai la dispoziție mai multe unelte: și actorul, dar și muzica, decorul, luminile, textul în sine.

Iubesc tot ce fac, în egală măsură. Toate aceste roluri compun un întreg și fac parte din mine și din meseria pe care mi-am ales-o.

 

Foto Credit: FABRICA DE PR

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Doru Todoruț, Interviu de Crăciun: „Latura afectivă, sentimentală este esențială pentru fiecare dintre noi”

Published

on

Niciun Crăciun fără colinde! Asta e deviza lui Doru Todoruț, iar anul acesta nu va face excepție de la o tradiție pe care artistul o respectă cu sfințenie: aceea de a merge cu colinda la prieteni și cunoscuți, pentru a le aduce în case sau birouri atmosfera unică de sărbătoare.

„Cel mai important este că voi colinda în serile de 21, 22, 23 și 24 decembrie alături de câțiva prieteni. Va fi fun. Acum 20 de ani am pus bazele unui grup de colindători în Timișoara, care se numea „Taina”, alături de un bun prieten al meu, astăzi regizor, Cosmin Pleșa. Ne costumam în port popular, luam chitare, zurgălăi, tamburine, clopoței, clarinet și acordeon și colindam de la Sf. Nicolae până la Sf. Ion! Iar data de 24 o păstram doar pentru familiile noastre. Nu evitam spitale, case de bătrâni, adăposturi pentru copii. Era un val de energie pozitivă, de bucurie, de sărbătoare”, își amintește artistul.

 

O altă tradiție pe care Doru o respectă în fiecare an de Crăciun este legată de împodobirea bradului: „În fiecare an cumpăr un glob nou pe care îl pun în bradul de Crăciun cu o dorință pentru anul care vine. Fără excepție.” Cu așa obiceiuri, Doru spune că încearcă an de an să le transmit din magia acestei sărbători și celor trei fetițe ale sale, deși nu s-a costumat niciodată în Moș Crăciun pentru ele deoarece l-ar recunoaște imediat: „M-am costumat în Moș Crăciun, însă niciodată pentru ele.

M-ar recunoaște și aș strica momentul. Sunt foarte perspicace. Fetițele mele știu însă aceeași poveste frumoasă de iarnă pe care o cunoaștem cu toții. Moș Crăciun există! Există prin faptele și gesturile frumoase ale fiecăruia. De asemenea, fetițele mele știu că adevărata sărbătoare este Nașterea Mântuitorului în această perioadă. Mai știu să colinde, să se bucure de familie, de ninsoare, de omul de zăpadă (Olaf, mai nou), de bradul împodobit”, mai spune artistul Global Records.

 

Înainte de Crăciun, Doru a stat de vorbă cu echipa RADAR DE MEDIA şi ne-a povestit cum îşi va petrece Sărbătorile de Iarnă.

 

  1. Ce planuri ai de Crăciun anul acesta?

Doresc mai întâi să-i salut pe cei care ne citesc și să le urez să aibă cele mai frumoase sărbători de iarnă! Planurile mele sunt aceleași ca ale tuturor, cred: împodobesc bradul în curând, pregătesc masa de Crăciun pentru eventualii oaspeți, dar cel mai important este că voi colinda în serile de 21, 22, 23 și 24 decembrie alături de câțiva prieteni. Va fi fun!

 

  1. Ce știu fetițele tale despre Moș Crăciun? Ce le-ai povestit?

Fetițele mele știu aceeași poveste frumoasă de iarnă pe care o cunoaștem cu toții. Moș Crăciun există! Există prin faptele și gesturile frumoase ale fiecăruia. De asemenea, fetițele mele știu că adevărata sărbătoare este Nașterea Mântuitorului în această perioadă. Mai știu să colinde, să se bucure de familie, de ninsoare, de omul de zăpadă (Olaf, mai nou), de bradul împodobit.

 

  1. Te-ai costumat vreodată în Moș Crăciun pentru ele?

M-am costumat în Moș Crăciun, însă niciodată pentru ele. M-ar recunoaște și aș strica momentul. Sunt foarte perspicace.

 

  1. Există vreo traditie de Crăciun pe care o respecți în fiecare an?

În fiecare an cumpăr un glob nou pe care îl pun în bradul de Crăciun cu o dorință pentru anul care vine. Fără excepție.

 

  1. Mai mergi la colindat? Știu că povesteai că indiferent de cât de multe concerte aveai, obișnuiai ca ziua de 24 decembrie să o dedici familiei, rudelor, prietenilor, pe care îi colindai.

Desigur! Acum 20 de ani am pus bazele unui grup de colindători în Timișoara, care se numea „Taina”, alături de un bun prieten al meu, astăzi regizor, Cosmin Pleșa. Ne costumam în port popular, luam chitare, zurgălăi, tamburine, clopoței, clarinet și acordeon și colindam de la Sf. Nicolae până la Sf. Ion! Data de 24 o păstram doar pentru familiile noastre. Nu evitam spitale, case de bătrâni, adăposturi pentru copii. Era un val de energie pozitivă, de bucurie, de sărbătoare.

 

  1. Crezi că e important ca într-o lume tot mai rapidă, digitalizată, robotizată, să mai păstrăm tradițiile de Sărbători? Crezi că e important să le povestim și să le arătăm copiilor noștri magia Crăciunului?

Suntem oameni. Vom rămâne așa, indiferent de evoluția tehnologică, sper. Latura afectivă, sentimentală este esențială pentru fiecare dintre noi. La fel și apartenența la un grup care are reguli, tradiții, obiceiuri etc. Cu toată globalizarea, consider că tradițiile se mai diluează ca răspândire sau intensitate, dar nu se vor pierde.

 

  1. Ai un film preferat de Crăciun?

Nu.  Prefer să colind cu prietenii și să fiu alături de cei dragi.

 

  1. Dar o mâncare favorită?

Nu ratez cârnații, salata de boeuf, vinul fiert, șoriciul.

 

  1. De Anul Nou, în general, artiștii sunt la muncă. Ce vei face anul acesta?

La trecerea dintre ani voi fi în Piatra Neamț la un eveniment. Cu șampanie, artificii și oameni frumoși pe toate părțile. J 

 

Foto Credit: FABRICA DE PR

 

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Trending