Connect with us

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Florin Frățilă: „În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale”

Published

on

Ce urmează după o poveste bună, spusă pe scenă? Una și mai bună, evident. Sau poate și… nebună, după cum susține Florin Frățilă, directorul teatrului independent FF Theatre. Florin pregătește împreună cu colegii lui o nouă premieră: piesa „Ce vine după” de Mihai Ignat, care va putea fi vizionată duminică, 21 ianuarie, de la ora 20:00 la bar „Centru”, pe Calea Victoriei 48-50.

 

Ce vine după” este continuarea comediei „Cum se duce totul dracu’”, care a umplut sălile mai bine de trei ani și a fost SOLD OUT de nenumărate ori, piesă în care cei doi protagoniști se trezesc unul lângă altul în pat, se îndrăgostesc, ies la câteva întâlniri, fac nunta, se mută împreună și apoi… încep problemele. Și vine despărțirea. Și partea a doua.

 

Echipa RADAR DE MEDIA a stat de vorbă cu  Florin Frățilă, director Teatrul Independent FF Theatre și directorul FF Academy despre noul proiect dar şi multe noutăţi pe care vă invităm să le citiţi în interviul de mai jos! 

 

 

De ce teatru independent? Care este diferența între un teatru de stat și unul independent?

Întrebarea aceasta se regăsește, cumva, printre cele pe care le primesc cel mai des. Răspunsul este simplu: teatrul independent este liber, trăiește prin el însuși.  Diferențele între teatrul de stat și cel independent sunt destul de mari, la noi în țară cel puțin. Cel dintâi menționat este subvenționat, iar asta faciliteaza foarte mult demersurile artistice, pe când cel independent trebuie să se descurce prin puteri proprii. Tocmai de aceea spectacolele trebuie să fie de calitate, iar mesajul transmis unul interesant, de actualitate, care să atragă publicul și mai ales să îl cucerească. Fără prezența lor în sală, teatrul independent nu ar exista.

Despre acest tip de teatru ar fi multe de povestit. El s-a născut ca o necesitate pentru cei care, odată absolvenți, nu-și găseau locul. Actori, regizori care aveau ceva de transmis și care voiai să își fructifice pasiunea. De asta consider că, uneori, teatrul independent este cel care te alege pe tine.

 

Pe lângă teatrul independent FF Theatre, conduci și Academia FF Theatre. Cum a luat naștere cel de-al doilea proiect și ce vă propuneți cu el?

În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale. A venit de la sine, acest al doilea proiect, iar acum cele două trăiesc într-o simbioză foarte frumoasă.

Actorii, care joacă pe scenă, ajung profesori în cadrul Academiei și transmit, în felul acesta, din bagajul lor de informații și emoții.

Ceea ce ne dorim cu aceste proiecte, o idee de bază în activitatea noastră, este să aducem teatrul în viețile oamenilor. Și în felul acesta avem mai multe mijloace:  fiind pe scenă ( ca actori) sau aducându-i pe ei pe scenă (ca profesori). În stagiunea noastră există seri speciale dedicate spectacolelor amatorilor. Daca în weekend se joacă spectacolele FF Theatre, lunea, marțea joacă elevii noștri. Aceste reprezentații sunt cu intrare liberă, pentru ca toată lumea să se bucure de teatru: ei se bucură de teatru în momentul în care îl practică, iar ceilalți ca spectatori.

 

Sperăm ca școala noastră să devină una dintre cele mai importante școli de profil, acesta este unul dintre țelurile principale. Un altul ar fi dorința de a arăta cât de benefic este teatru în viețile oamenilor. Cât de benefic este faptul că prin prisma acestei activități ajungi să te cunoști mult mai bine, afli mai multe despre emoțiile tale și înveți să le controlezi, îți dezvolți capacitatea de concentrare, memoria, atenția. Acestea sunt aspecte importante pentru oricine. Sper să ajungem să demonstrăm cât este de importantă această artă, și să o aducem și în școli, deoarece este un exercițiu extraordinar de dezvoltare personală.

 

 

Care sunt motivele pentru care se înscriu oamenii la Academia de teatru?

Motivele sunt diverse, la fel ca tipologiile care ne calcă pragul. Printre elevii noștri se numără de la tineri care vor să studieze la facultăți de profil și visează la o carieră în actorie, la persoane care vor să se cunoască mai bine, persoane care-și doresc să se dezvolte social, emoțional sau chiar persoane care au visat dintotdeauna să facă asta, deși cariera lor s-a dezvoltat într-un alt sens.

Arta imitației există în fiecare dintre noi, o purtăm în noi, iar acest joc al măștilor este unul în care ne atrenăm zilnic. Un pas înainte ar fi să lași toate aceste lucruri să iasă la suprafață. De câte ori discut cu oamenii despre profesia mea, aceea de actor, întotdeauna regăsesc pe chipul lor un zâmbet în care se citește dragoste, dorință de a urma propriul vis.

Există o gamă foarte largă de categorii de participanți. Cursurile sunt deschise oricui. Acesta este un aspect al muncii mele care mă bucură foarte mult. Grupele sunt mixte, vârsta cursanților pleacă de la 16 ani, și ajunge până la 40-50. Este uimitor să observi cum acești oameni, veniți din atât de  multe domenii diferite, profită de context pentru a face schimb de informații, învață unii de la alții și cresc împreună. Este uimitor.

 

Care sunt modulele pe care le puneți la dispoziție celor care se înscriu la Academia FF Theatre?

La noi, teatrul tronează desupra tuturor cursurilor. Pentru început, există un modul de începători, împărțit în două perioade. Prima este reprezentată de cursuri de dicție, istoria teatrului, mișcare scenică, improvizație, cu diverși profesori. Se introduc noțiuni elementare, care să formeze o bază. Cea de-a doua etapă presupune pregătirea unui spectacol cu profesorul coordonator, spectacol pe care îl joacă apoi cu public, pe scenă, ca orice alt spectacol bun și merituos. Apoi, există un curs de avansați unde materia este aprofundată, după care cursanții au posibilitatea de a intra în una dintre grupele speciale, de elită, cum le spunem noi. Aceste grupe joacă în fiecare lună, au un repertoriu propriu de piese și zile speciale în stagiunea noastră, dedicate acestor spectacole.

Desigur, avem posibilitatea de a organiza cursuri specifice, în cazul în care ne sunt cerute. Tematica diferă de la dicție, la public speaking, leadership, asertivitate, cu profesori specializați. În viitorul apropiat am dori să experimentăm ceva nou, o latură a teatrului despre care știm că este îndrăgită și foarte plăcuta de oameni, și anume improvizașia, respectiv cursuri/module special dedicate acesteia.

 

 

Românii sunt un popor care consumă destul de puțin cultură, în general. Suntem la coada clasamentului în ceea ce privește numărul de cărți citite, filmele se derulează în cinematografe cu sările aproape goale, iar sălile de teatru sunt pline arareori. De ce crezi că se întâmplă asta și cum crezi că s-ar putea schimba aceste lucruri?

Situația cuturii în România? Într-adevăr, acesta este un subiect interesant și delicat. În București și în alte centre culturale ale României, cum ar fi Cluj, Sibiu, Constanța, cultura este oarecum protejată, există un spațiu cultural ok dezvoltat. Dar ce ne facem cu restul țării? Cum putem schimba mersul lucrurilor? Este foarte simplu, schimbarea trebuie să se petreacă în școli. Iar pentru a realiza acest lucru, pentru a convinge copiii să citească, să meargă la teatru, trebuie să alegem o conducere care este dispusă cu adevărat să investească în viitorul țării, adică în  noua generație. Deseori, fondurile alocate culturii sunt irosite pe evenimente atât de puțin benefice, și lucrând în domeniu am avut ocazia să mă conving de acest lucru.

Ce altceva putem face? Să ne schimbăm cu toții în mai bine. Și să avem grijă de copiii  noștri. Asta este cu adevărat important.

 

Duminică aveți premiera la piesa „Ce vine după”, continuare a succesului „Cum se duce totul dracu’?”. La ce să se aștepte spectatorii?

 

DA! Avem premieră și suntem foarte încântați. Ne bucurăm că domnul Mihai Ignat a scris acest pandant al primului spectacol și ne-a dat șansa de a oferi publicului nostru în același timp două spectacole independente și savuroases, dar și o poveste înghegată, circulară și plină de imprevizibil.

„Ce vine după” este o comedie la fel de spumoasă, plină de adevăruri. Iubirea nu mai este un lucru sfânt, ci dimpotrivă. Este luată și întoarsă pe toate părțile, dusă dincolo de limite,  dintr-o extremă în alta și totul este o mare nebunie frumoasă. Un spectacol alert, plin de viață, așa cum a fost și „Cum se duce totul dracu’”.

Avem în plan să organizăm pe viitor evenimente care să le includă pe amândouă, pentru a urmări cum merg lucrurile într-o relație, de la momentul în care îl cunoști pe cel de care te îndrăgostești, toate etapele prin care treci  până la despărțire iar apoi ce se întâmplă DUPĂ.

Va fi, cu siguranță, foarte interesant.

 

 

De curând ați avut și premiera piesei „Flashuri din sens opus”, un spectacol după cartea polițistului Marian Godină. Cum a reacționat când a văzut că ați pus această piesă în scenă?

Premiera spectacolului „Flashuri din sens opus” a fost reușită și ne-am bucurat foarte mult că spectacolul a fost atât de bine primit de public. Am muncit mult la acesta, din primul moment în care am dat peste carte. Am descoperit un text amuzant, foarte amuzant, dar cu un mesaj puternic, un NU hotărât spus situației din țară la ora actuală, corupției din poliție. Povestea îmbină două lucruri foarte interesante: umorul situației și mesajul atât de bine ancorat în realitate.

Domnul Godină a fost încântat de spectacolul nostru și a reacționat excat așa cum mă așteptam. Probabil acesta a fost și unul dintre aspectele care m-au împins să pun cap la cap acest one man show, faptul că el este genul de persoană care se bucură de astfel de inițiative și le suține. Îl definesc sinceritatea și corectitudinea și acestea sunt trăsături  pe care avem nevoie să le regăsim la oamenii de langă noi.

 

Pe când o premieră a acestei piese și la Brașov?

Sperăm să ajungem în această primăvară în Brașov. Avem speranța că spectacolul va fi foarte bine primit acolo. Dar până atunci, ne propunem să îl aducem noi pe Marian Godină la unul dintre spectacolele noastre, aici în București.

 

Ce piese aveți în pregătire la FF Theatre? Dar la Academia de teatru FF Theatre?

Avem, avem un buchet enorm de idei, și ne dorim să le punem în aplicare pe toate. În primul rând,  în weekendul acesta, pe 21 ianuarie, este premiera  „Ce vine după”, după textul lui Mihai Ignat, o comedie romantică uimitoare, o comedie dramatică uimitoare, pentru care chiar merită să ieși din casă. Vii și râzi pe săturate, garantat. Săptămâna viitoare, luni, grupa de elită a școlii va ieși în lumina reflectoarelor cu un spectacol uimitor, după textul „6 personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. Ne bucurăm de ajutorul unui designer vestimentar de excepție, Silvia Șerban, care a gândit niște costume deosebite pentru fiecare personaj în parte.

Pentru luna februarie ne dorim să pregătim acel duet de spectacole despre care am povestit și mai devreme, să punem în scenă „ Cum se duce totul dracu’” și continuarea „ Ce vine după”, chiar în perioada de Valentine’s Day. Apoi, sperăm ca tot în luna februarie să îl avem invitat pe Marian Godină la spectacolul „Flashuri din sens opus”, poate avem ocazia să organizăm și o conferință în care să vorbim, o sesiune de autografe, ar fi un eveniment interesant, pe care ni-l dorim pentru acea perioadă.

 

Luna martie pregătește o surpiză pentru doamne și domnișoare, un spectacol cu un mesaj foarte interesant, feminist și puternic. Este un proiect foarte drag mie, un spectacol pe care îl regizez, și care le are ca protagoniste pe Mihaela Teleoacă și Silvia Șerban. Am toată încrederea că rezultatul va fi interesant iar publicul va fi cucerit.

Acestea sunt câteva dintre ideile noastre, avem o mulțime, însă abordăm lucruile încet, încet, pentru că vrem să fim siguri că tot ce iese din mâna noastră este o bijuterie.

 

Ești actor, regizor și profesor. În care dintre aceste ipostaze te simți cel mai bine?

Este adevărat, îmbin toate aceste roluri, actor, regizor, profesor. Poate dacă studiez puțin medicina, pictura și scriu și câteva cărți, aș putea să fiu un adevărat renascentist. J

Lasând gluma la o parte, toate acestea se succed într-un mod armonios. Am fost actor, am jucat, am asistat la niște cursuri la o școală particulară unde am descoperit cât de mult mi-ar plăcea să fiu profesor, nu numai pentru a împărtași din ceea ce știu, ci și pentru că îmi plac oamenii și să fiu în prezența lor. În momentul în care am început să lucrez cu elevii mei și să pregătesc spectacole pentru aceștia mi-am dat seama că vreau să studiez mai mult aria aceasta a regiei. Felul în care transmiți mesajele este mai complex, te folosești de mai multe arte și ai la dispoziție mai multe unelte: și actorul, dar și muzica, decorul, luminile, textul în sine.

Iubesc tot ce fac, în egală măsură. Toate aceste roluri compun un întreg și fac parte din mine și din meseria pe care mi-am ales-o.

 

Foto Credit: FABRICA DE PR

Lasa un comentariu aici!

Click to comment

Lasă un răspuns

INTERVIU

Interviu, Maria Magdalena Chihaia: Vă invităm să petreceţi o seară magică cu actori “criminali”

Published

on

Spectacolul de teatru “CRIMĂ LA CINĂ” invită spectatorii într-o călătorie interbelică, în care publicul devine confidentul personajelor şi chiar complicii lor.
Spectacolul va avea loc la Teatrul Elisabeta, la ora 20:00 pe data de 10 martie .

Iubitorii de teatru, și mai ales de comedii, nu trebuie să rateze această piesă cu răsturnări de situații neașteptate,  un spectacol care vorbește despre lupta care se dă în fiecare dintre noi atunci când suntem puși în fața unor situații-limită.

Maria-Magdalena Chihaia, care interpretează personajul Vera, modista din casa divei Chantal Vernescu, este şi coordonatoarea proiectului.

Mă numesc Maria-Magdalena Chihaia, am 31 de ani, sunt actriţă, sunt MC la evenimente, fac showuri de dans, joc în trei spectacole de teatru: “Crimă la cină” la Teatrul Elisabeta, “Iubire pentru trei plus unu’ “ la Centrul Cultural Unesco şi “Michelle”- un one woman show cu teatru şi dans;  predau dansuri latino-americane, valsul mirilor, fac cursuri de teatru pentru copii, entertainment prin dans la diferite evenimente, am propria mea afacere: o firmă de organizări evenimente Magdinia Studio Art. În timpul liber îmi place să fac shootinguri şi prezentări de modă.

 

De unde a pornit ideea proiectului Crimă la cină ?

Ideea a venit acum câţiva ani , când am fost chemată la un casting de către o prietenă Irina Munteanu, scenarista piesei. S-a jucat timp de 2 ani în diferite locaţii, sub mai multe distribuţii. Apoi proiectul s-a “stins”, până în iarna anului 2016 , când am fost provocaţi de coordonatorul unui eveniment corporate să-l refacem. Acela a fost momentul când eu şi unul dintre colegii mei am hotărât să-l “reînviam”.

 

Ce te-a atras la personajul tău din “Crimă la cină” şi la povestea care se desfăşoară în piesa de teatru?
Personajul Vera este fermecător. Vera este modista divei Chantal Vernescu, la aniversarea căreia sunt invitaţi şi spectatorii. Vera este o fată modestă, care îşi iubeşte stăpână, pentru că a fost luată de mică “sub aripa “ ei şi care are grijă ca diva să fie mereu impecabilă. Pot spune că este un fel de “mâna dreaptă” a divei, nemăritată, fidelă şi totodată grijulie. Ea nu vrea să o părăsească pe madam, deşi există momente când flirtează cu bărbaţii. Ea este într-o relaţie cu majordomul Jiji, care o iubeşte la nebunie.
Piesă în sine este interactivă, complexă, conţine atât teatru, cât şi dans şi muzica live. Face parte din conceptul: Murder at dinner… un concept nou în România, unde invitaţii sunt poftiţi să fie martori şi totodată judecători ai acestui spectacol, pe stilul Agathei Christie. Acest spectacol da posibilitatea actorilor să se detaşeze de spectacolele clasice de teatru şi să-şi construiască personajul cât mai complex şi mai autentic, rămânând totuşi în perioada interbelică.

Care au fost criteriile prin care ai ales ceilalţi actori, care interpretează celelalte roluri?

A fost destul de greu să-mi aleg colegi de scenă, care să se potrivească cu ideea spectacolului. Deşi pare ciudat că zic acest lucru, dar pentru mine în afară de talentul actoricesc, contează seriozitatea şi devotamentul… aşa că pot spune că lucrurile au venit de la sine şi piesa şi-a ales singură actorii. Suntem o gaşcă frumoasă de actori tineri şi visători, care avem un singur ţel: să introducem publicul în povestea noastră interbelica şi să-l facem măcar pentru câteva ore să zâmbească şi să uite de viaţa cotidiană.

 

Din spectacolul “Crimă la cină”, spectatorii au ceva de învăţat?
Da, au multe de învăţat. În primul rând trebuie să ştii, că niciodată nu ajungi să cunoşti cu adevărat un om, chiar dacă stai cu el în casă. Că exact la cine nu te aştepţi te poate măslui pe la spate. Că trebuie să te comporţi mereu frumos cu oamenii din jurul tău şi să fi corect, că ei să te iubească şi să te aprecieze. Că nu întotdeauna duşmanul este cel care te sapă. Şi bineînţeles că trebuie să fi un om bun, să dăruieşti, să nu reproşezi, că viaţa să-ţi ofere şi ea mai departe.

Cât de deschişi sunt spectatorii la interacţiunea cu voi?
Foarte deschişi. Mă bucur să văd că oamenii intră în povestea noastră şi se aruncă în interacţiunea cu noi, chiar pot spune că ne devin complici, râd o dată cu noi, plâng o dată cu noi şi totodată şi chiar simt o dată cu noi. De fiecare dată îi simţim aproape de noi, ca şi cum am fi un întreg.

 

Drumul tău pe calea actoriei cum a fost?
Mi-am dorit foarte mult să fac actorie şi deşi poate la început părinţii nu au fost de acord, vrând să fie siguri că o să am un viitor strălucit şi o viaţă liniştită, m-au încurajat şi m-au susţinut cum au putut ca să-mi îndeplinesc visul. E adevărat că nu am dat imediat după liceu la teatru , am făcut mai întâi Economia Turismului Intern şi Internaţional la Universitatea Româno-Americană – 4 ani. Între timp am făcut 1 an de Şcoală Populară de Artă şi înainte să dau la Facultatea de Arte am mers la multe sesiuni de comunicări, mi-am luat primul job că promoterita ,totul numai ca să capăt mai mult curaj. Apoi în anul 3 am dat admiterea la UNATC, am picat,în anul 4 am mai dat o dată şi iar în picat, tot la ultima probă şi atunci mi-am zis că trebuie să mă duc şi la Hyperion să încerc şi acolo. Am intrat printre primii şi am nimerit la cel mai profesor, Virgil Ogasanu, care m-a învăţat cum să fiu puternică, încrezătoare în mine, m-a învăţat să fiu versatilă, datorită rolurilor pe care mi le-a dat,într-un cuvânt m-a călit pentru această lume, chiar dacă la început credeam că este prea dur şi mă făcea să plâng mereu.

 

Când ai realizat că îţi doreşti să fi actriţă şi de ce ai ales această meserie?
Când eram micuţă, dacă mă întrebă cineva ce vreau să mă fac când o să fiu mare, eu răspundeam mereu că eu vreau să mă fac prinţesa şi actriţă. Eu sunt romano-catolică şi la noi în fiecare an la Teatrul Ţăndărica se ţinea câte un spectacol: “Festivalul prieteniei”, unde fiecare parohie prezenta o scenetă. Eu am fost Eva, din “Adam şi Eva” (Biblie). În momentul în care am urcat pe scenă, iar la finalul momentului meu publicul m-a aplaudat şi s-a ridicat în picioare am simţit aşa o bucurie şi o emoţie, încât acela a fost momentul, în care am zis :”Gata! Eu mă fac actriţă!” Apoi mai târziu, am văzut filmul cu “Prinţesa Sissi”, unde personajul principal era jucat de Romy Schneider, o actriţă foarte frumoasă, talentată, jovială, cu care semănăm puţin şi mi-am dat seama din nou, că asta este destinul meu…să fiu actriţă, să aduc zâmbete pe feţele oamenilor şi să-i iau cu mine în diferite povesti create de regizori.

 

Ce te-a inspirat pe acest drum şi ce piedici ai întâmpinat pe parcurs?
Drumul meu spre calea actoriei a fost anevoios, dar niciodată nu m-am dat bătută. Deşi de multe ori am fost provocată la diferite “compromisuri”, am preferat să plec şi să mă zbat mai mult, ca să demonstrez că se poate să faci ceea ce iubeşti, dacă faci cu sufletul şi dacă eşti perseverenţă şi îţi construieşti singură drumul. Ca în orice profesie există urcuşuri şi coborâşuri, important e să ai fruntea sus, sufletul curat şi iubirea pentru artă, atât de puternică încât să mergi mai departe.
Eu am avut norocul să joc în mai multe tipuri de teatru, după facultate: teatru clasic, teatru forum, teatru de stradă, teatru non verbal, teatru contemporan, teatru interbelic, teatru-dans. Am vrut să îmbin teatrul şi dansul şi am început să aprofundez mai mult anumite stiluri de dans: salsa, bachata, vals, tango, charleston, burlesque, etc. Acum în prezent pot spune că sunt fericită pentru că am 3 piese de teatru în care joc, am showuri de dans (teatru şi dans) şi fac promo-uri şi mai filmez pentru diferite seriale.
Deşi existat momente când poate era mai simplu să renunţ şi să fac altceva, care să-mi aducă un venit constant, am preferat să mă dezvolt mai mult pe artă, să devin versatile, să fac evenimente pentru copii : animaţie, zâne ursitoare la botezuri, să fac MC la nunţi, să predau teatru, dans şiş a învăţ cuplurile valsul mirilor.

 

Care este relaţia ta cu ceilalţi actori din piesă?
Mă înţeleg foarte bine cu toţi actorii din piesă, suntem buni prieteni, suntem uniţi şi fericiţi pentru că în sfârşit simţim că suntem un întreg. Pe unii dintre ei îi ştiam din alte proiecte, iar cu doi dintre ei am lucrat tot la acest spectacol acum câţiva ani. Mă bucura faptul că învăţăm unii de la alţii, că ne dăm sfaturi constructive, că ne ajutăm reciproc să creştem şi că putem fi transparenţi unii faţă de alţii, lucru care în ziua de azi nu prea există.

 

Care este primul lucru pe care i-l spui cuiva care doreşte să devină actor?
Dacă îşi doreşte să fie actor cu tot sufletul lui, simte că nu e făcut pentru altceva şi simte că poate trece peste orice piedică numai ca să-şi facă cu mândrie profesia, atunci da … să se facă actor şi să fie mândru de asta. Cred că este foarte important să faci ceea ce iubeşti cu adevărat, pentru că numai aşa nu simţi cum trece timpul, numai aşa simţi că trăieşti şi deşi la sfârşitul zilei eşti rupt de oboseală, eşti fericit că ai făcut ceea ce ţi-ai dorit.

 

 

Ţinând cont că ai jucat şi în piese de teatru clasice, puse în scenă “ca la carte” , care este diferenţa dintre teatrul clasic şi teatru independent?
Este o diferenţă de percepţie între cele două tipuri de teatru: clasic jucat în teatru şi modern jucat şi în locaţii independente de teatru.
La teatru lucrurile stau într-un anumit fel : ai spaţiu, ai regizor, coregraf, ai spectacole stabilite, ai totul aranjat, atât artistic , cât şi logistic. La teatrul independent ai regizor, actori şi cam atât…trebuie să găseşti tu spaţiu, să-ţi negociezi, spectacolele, să te ocupi atât de partea artistică, cât şi logistica – TU , coordonatorul proiectului. De multe ori ţi se închid uşi în faţă, pentru că nu e producţia lor sau pentru că nu ai “cap de afiş” (actor cu renume), dar se întâmplă şiş a găseşti şi directori, drăguţi, care îţi deschid uşa şi care te primesc cu braţele deschise, aşa cum ni s-a întâmplat cu spectacolul ‘Crima la cină” atunci când am venit la Teatrul Elisabeta. Avem noroc că sunt şi oameni, care apreciază şi iubesc arta, încurajează tinerii şi oferă sprijin în dezvoltarea culturală.

 

La final să ne spui unde te mai putem vedea şi în ce proiecte mai eşti implicate?
În prezent am propria firmă de evenimente: MAGDINIA STUDIO ART, în cadrul căreia desfăşor activităţi artistice la nunţi, botezuri, evenimente corporate (MC, showuri de dans, valsul mirilor) ,spectacole pentru copii, evenimente pentru copii, spectacole de teatru. Am propriul meu spectacol MICHELLE – un one woman show cu teatru şi dans, care se joacă în diferite locaţii.
Joc în cadrul Centrului Cultural Bălcescu în spectacolul “Iubire pentru trei plus unu’ “. (30 martie, ora 20:00).

Un mesaj pentru iubitorii Radar de Media : Vă invităm să petreceţi o seară magică cu actori “criminali”.

 

Distribuţie:
Chantal Vernescu – Dorina Vasilashko
Jorj (fratele divei) – Rareş Zimbran
Vera (modistă) – Maria-Magdalena Chihaia
Jiji (majordomul) – Andrei Bratu
Laurence (vecinul) – Răzvan Rotaru
Văduva lui Papadopol – Beatrice Peter
Recuperatorul – Anton Gabriel

Locaţie: Teatrul Elisabeta
Oră: 20:00
Preţ bilet: 49 lei
Link către site: https://www.facebook.com/events/2071859666384886/permalink/2084123545158498/

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV. Katharina Behrends (NBCU): „Televiziunea este cea mai mare pasiune a mea”

Published

on

Katharina Behrends este Managing Director al NBCUniversal Germania din 2008 iar începând cu acest an ea va controla şi staţiile NBCU din Benelux (Belgia, Olanda şi Luxemburg), Europa Centrală şi de Est.

Katharina Behrends şi-a început cariera în 1995 activând în reţele mari de televizune precum Premiere (actualul SKY) şi MTV înainte de a se alătura NBCU în 2005 .  Cu o vastă experienţă în televiziune, Katarina este pregătită pentru următoarea provocare profesională şi a acceptat cu multă amabilitate un interviu în exclusivitate pentru Radar de media.

 

Ați intrat în televiziune având studii juridice. Cum a fost tranziția Dvs. de la aspectul juridic al activităţii în televiziune la cel operațional și executiv?

În calitate de avocat în această industrie, atunci când te ocupi de chestiuni juridice, eşti implicat automat și în partea operațională. În felul acesta, de-a lungul anilor te implici din ce în ce mai mult în partea operațională precum și în cea administrativă. Este o tranziţie firească, iar eu ador provocările.

În ce mod experienta Dvs. profesională din televiziunea liniară (tradiţională n.red), cum este Premiere sau MTV, v-a fost de folos în a face faţă provocărilor pe care le ridică în ziua de azi ascensiunea televiziunii digitale?

De vreme ce am pus bazele carierei mele încă din perioada de început a reţelei Premiere (SKY zilele noastre), sunt obişnuită cu schimbările dinamice din lumea mass-media. Lucrul cel mai important este capacitatea de adaptare și evoluție. De exemplu, oferim brandurile noastre atât ca servicii liniare cât și digitale; acestea sunt deja branduri hibride.

Cum credeți că cei zece ani de experiență personală că director pentru NBC-Universal din Germania v-ar putea fi de ajutor pentru crearea unor noi branduri media în Europa de Est?

De-a lungul ultimilor ani, am stabilit cele mai de succes branduri de televiziune cu plată în teritoriile vorbitoare de germană și ne-am extins portofoliul nostru liniar și digital în această regiune. Am lansat de asemenea trei branduri SVOD – SYFY HORROR, Studio Universal Classics și E! Entertainment – alături de partenerul nostru Amazon Channels. Eu cred că motivul principal pentru succesul nostru este ascultarea cu atenție a nevoilor locale și am învăţat, de asemenea, că trebuie să personalizăm diferitele branduri în funcţie de preferinţele locale.

Îmi permiteţi să restrâng întrebarea pentru România? Aici, cele mai populare canale NBCU sunt Diva și E Entertainment. Ce alte canale aţi dori să fie larg cunoscute în țara noastră?

Recunoaștem unicitatea fiecărei piețe și vom continua să adoptăm o abordare personalizată pentru evaluarea pieței românești, concentrându-ne atenţia pe canalele de nişa care se adresează publicului feminin.

Mai mult decât atât, privind cu admirație la producția proprie care s-a bucurat de un enorm success în germania ‘’Culpa – Nimeni nu este fără de vină” pentru canalul 13th Street, credeți că este posibil să aveți o producție internă aici, în România?

Suntem întotdeauna interesați de idei de program inovatoare, cum ar fi “Culpa” pentru 13th Street și, de asemenea, “Riccardo’s Dream Date” pentru E! Entertainment în Germania. Sunt un fan al producțiilor locale. Să spunem că în acest stadiu nu avem anunțuri de făcut, dar pot exista șanse în viitor, dacă simțim că aceasta este strategia potrivită pentru canalele noastre, DIVA și E!

Cum intenționați să răspundeți ascensiunii platformelor de streaming prin abonament, cum ar fi Netflix sau Amazon, care concurează cu canalele de televiziune clasice de pe piața românească?

Vedem aceste platforme de streaming mai mult ca o ofertă complementară și suntem conştienţi că unicitatea brandurilor de canal este punctul nostru forte.  Continuăm să investim în calitatea brandurilor de nişa: DIVA, televiziunea de divertisment cu design feminin şi E! Entertainment brandul pop-cultural. Suntem deosebit de mândri de faptul că DIVA are o cotă de audiență solidă în România, situându-se în 2017 pe primul loc în rândul statiilor internaţionale de divertisment.

V-ați dovedit a fi un manager care se concentrează pe obiective bine stabilite. Intenţionaţi să operaţi schimbări radicale în calitate de MD al NBC-Universal pentru Benelux și Europa de Est?

La începutul anului 2018, împreună cu echipa mea, cu sediul la München, am preluat responsabilitatea pentru furnizarea serviciilor cheie incluzând marketing, echipa de creaţie, PR/Comunicare şi vânzări de publicitate, către canalele din Europa Centrală și de Est, precum și E! în Benelux (Belgia, Olanda și Luxemburg), pe lângă controlul prezent avut asupra rețelelor NBCU din teritoriile vorbitoare de limbă germană. Aceasta este o oportunitate fantastică pentru noi toți, care nu numai că ne-a permis să ne extindem echipa, ci ne oferă ocazia de a experimenta noi piețe, inclusiv în România, unde sperăm să construim pe baza puternică pe care NBCU a stabilit-o deja aici cu DIVA – destinația de divertisment preferată a femeilor – şi E! Entertainment. Având în vedere rezultatele noastre solide din Germania, este clar că eu şi echipa mea suntem cu toții foarte motivaţi și încântați de această extindere a domeniului nostru de activitate.

Este cunoscut faptul că oferta dvs. Amazon „SYFY HORROR” din Germania nu există în această formă la compania mamă din SUA. V-ați gândi să încercați așa ceva și pentru Europa de Est?

Am fost foarte mândri să fim un partener de lansare pentru canalele Amazon în Germania în 2017 și toate cele trei mărci de streaming – SYFY HORROR, Studio Universal Classics și E! HD – au cunoscut o creștere constantă de la lansare.

Vom continua să explorăm oportunități de a optimiza afacerea rețelelor noastre și să completăm canalele noastre liniare cu servicii digitale şi vom evalua oportunitățile din România în conformitate cu strategia noastră generală.

Munca și responsabilitățile dvs. necesită cu siguranță modalități de relaxare. În afară de televiziune, care sunt modalitățile dvs. preferate de petrecere a timpului liber?

Desigur, televiziunea este cea mai mare pasiune mea și îmi place să merg la film în timpul meu liber. Alături de interesele mele pentru activități culturale, apreciez cu adevărat petrecerea timpului în natură și orice activități în aer liber. Îmi place să fac drumeții în Alpii bavarezi ori de câte ori timpul îmi permite acest lucru. Din acest motiv, München este locul ideal pentru a trăi; munții sunt literalmente la doar o ‘aruncătură de băț’.

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, vă rugăm să trimiteți un mesaj cititorilor noștri „Radar de media” care urmăresc cu mare interes schimbările rapide ale pieței mass-media din România.

Sunt foarte impresionată de spiritul care se poate simți  în industria media din Bucureşti şi din România. Industria mass-media de aici este un sector atât de vibrant și suntem cu adevărat bucuroși să avem ocazia de a face parte din acest spirit de optimism și dezvoltare!

Vă mulţumim.

 

Foto Credit: © Gert Krautbauer for NBCUniversal

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Interviu Exclusiv, Ioana Chelmuș: „Dragostea pentru teatru s-a născut în timpul facultății, când pur și simplu îmi plăcea tot ce se întâmplă acolo…”

FF Theatre face teatru 2 în 1: Love is madness.
Două piese de teatru despre iubire se joacă una după cealaltă, în aceeași seară

Published

on

Foto Credit: FABRICA DE PR

Luna aceasta, dragostea o ia puțin razna. În februarie se sărbătorește iubirea, fie că suntem fani Valentine’s Day, fie că ne emoționăm de Dragobete.

Duminică, 18 februarie, între cele două sărbători ale iubirii, FF Theatre servește publicului un cocktail special de dragoste și nebunie punând în scenă două piese de teatru pline de sentiment și haos, în evenimentul intitulat Love is madness: „Cum se duce totul dracu’” și „Ce vine după”.

Altfel, duminică de la ora 20:00, la Centru pe Calea Victoriei, iubirea e dusă la extrem și întoarsă pe toate părțile, cu lacrimi, zâmbete, urlete și multă emoție.  „Prin evenimentul Love is madness – Teatru 2 în 1 ne-am propus pur și simplu să celebrăm iubirea altfel, mai ales că această lună îi este dedicată. Cele două spectacole surprind frumusețea nebună a unei povești de dragoste cu de toate. Și cu cât este mai natural și sincer prezentată, cu atât publicul rezonează mai puternic cu mesajul si interpretarea. Iar noi, ca de fiecare dată, vrem să ne conectăm cu spectatorii noștri și să le oferim ceva de ținut minte. Este o experiență nouă, un maraton de teatru care are… ceva în plus. Și da, poate două ore de teatru și vin chiar sunt ideale pentru o seară de duminică alături de partener. Mai ales când piesele propuse înseamnă deopotrivă lacrimi și râsete, crize și liniște, un mix incredibil și versatil”, spune Florin Frățilă, inițiatorul FF Theatre și protagonist al piesei, alături de Ioana Chelmuș.

 

Actrița Ioana Chelmuș a stat de vorba cu echipa RADAR DE MEDIA și ne-a răspuns la o serie de intrebari!

 

Știu că ai declarat la un moment dat: „DA! Ăsta a fost răspunsul când teatrul a trecut la pragul următor și m-a cerut de soție! La bine și la rău, până când moartea ne va despărți.” Așadar, teatrul este pentru tine un partener pe viață?

Da, teatrul este genul acela de partener cu care vrei să îți petreci tot restul vieții. Aș alege teatrul oricând.

 

Când te-ai îndrăgostit de el? De teatru. A fost dragoste la prima… întâlnire?

Mi-am dorit de mică să ajung actriță. Aveam prea multă energie și trebuia să o eliberez cumva. Dragostea pentru teatru s-a născut în timpul facultății, când pur și simplu îmi plăcea tot ce se întâmplă acolo: de la încălzirea de dimineață, orele de vorbire, improvizație, arta actorului, baletul, canto, până la repetițiile care țineau până târziu în noapte.

 

Cum l-ai întâlnit pe Florin Frățilă și cum a început colaborarea cu FF?

Pe Florin Frățilă l-am cunoscut chiar în primul an când m-am mutat în București. El făcea parte din echipa teatrului indepentent InCulise, echipa alături de care am jucat și eu timp de 5 ani. Colaborarea cu FF a început în momentul în care s-a născut acest teatru. Florin m-a întrebat dacă vreau să pornesc alături de el pe acest drum, iar eu am fost mai mult decât încântată.

 

În câte piese ați jucat împreună?

În 7 ani s-au strâns ceva spectacole în care am jucat alături de Florin: „Insula femeilor”, „Imaginează-ți că ești Dumnezeu”, „Spectatorul condamnat la moarte”, „Blue room”, „Feromonii”, „Black Friday Love”, „Cum se duce totul dracu”, „Ce vine după”.

 

Cum e la repetiții? Ai o întâmplare pe care să o povestești?

La repetiții este frumos atunci când toată lumea este într-o stare bună. Sunt multe de povestit din timpul petrecut la realizarea unui spectacol, dar… ce se întâmplă la repetiții, rămâne la repetiții. J

 

Care este cea mai frumoasă amintire adunată în experiența ta de actor?

Probabil cel mai plăcut sentiment este acela când, după un spectacol în care ai jucat, vine la tine un spectator care îți spune cât de mult s-a regăsit în personajul pe care l-ai interpretat și cât de frumoasă i-ai făcut seara.

 

Știu că faci și teatru de păpuși. Cum a început povestea asta? Ce piese ai la activ?

Fac teatru de păpuși de aproape 8 ani. Povestea a început în anul 3 de facultate, când am început colaborarea cu o trupă cu acest specific. Mi-a plăcut această lume a poveștilor, așa că am învățat să mânuiesc rapid păpușile și fac asta și în ziua de azi. În prezent, fac parte din echipa EasyPlay cu care merg în grădinițe, școli, locuri de joacă, parcuri, și oriunde suntem invitați. Când eram mică nu am fost dusă de prea multe ori la un spectacol de acest gen, iar acum pot spune că îmi ofer acest cadou în fiecare dimineață. „Povestea pisicilor aristocrate”, „Regele leu”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Vrăjitorul din Oz”, „Alice în Țara Minunilor” sunt câteva dintre spectacolele în care joc.

 

În ce alte proiecte ești implicată?

În agenda mea de activități se numără predarea cursurilor de actorie pentru adulți la FF Theatre Academy, de asemenea lucrez constant cu Florin la noi proiecte pentru FF Theatre. Mai am și câteva afterschooluri unde susțin workshopuri și cursuri de actorie pentru copii.

 

Ai vreun tabiet atunci când începi să studiezi un personaj?

Mă uit la filme și documentare în care știu că aș putea să găsesc un personaj asemănător cu cel pe care trebuie să îl interpretez. În rest, las personajul să mă ajute să ajung la el și să-l scot la suprafață.

 

Ai vreo superstiție înainte de a urca pe scenă sau înainte de vreo premieră?

Știu că poate părea ciudat, dar eu înainte de un spectacol nu oftez. Da… am impresia că dacă o fac, mă descarc de toată enegia cu care ar trebui să intru în spectacol. E ciudat, știu.

 

Pe 18 februarie aveti maraton de teatru: două piese jucate una după cealaltă și, mai mult decât atât, cu legătură între ele. Cum vă pregătiți?

„Cum se duce totul dracu’” și „Ce vine dupa” sunt spectacolele mele preferate și joc cu mare drag în amândouă. Repetăm intens pentru ca evenimentul de duminică să fie unul reușit, așa cum ne dorim. Vrem ca oamenii să fie încântați de această idee de teatru 2 în 1.

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement

Trending