HomeINTERVIUIulian Comănescu: Anumite tipuri de public continuă să consume anumite tipuri de gunoi

Iulian Comănescu: Anumite tipuri de public continuă să consume anumite tipuri de gunoi

Iulian Comanescu
Prev1 of 2
Navigheaza intre pagini

Analistul media Iulian Comănescu vorbește într-un interviu acordat în exclusivitate pentru RADAR DE MEDIA, despre dosarul de proxenetism al asistentelor tv, acuzațiile Elenei Udrea la adresa lui Oreste Teodorescu, dar și despre scandalul de prostituție în care este implicată Aura Poterașu, prezentatoare a Telejurnalului matinal.

 

Cum vedeți implicarea unor fete precum Daniela Crudu sau Mădălina Pamfilie, care apar la tv, în dosarul de proxenetism al asistentelor tv?

Nu e clar dacă și ce acuzații există la adresa lor, din ce-a apărut în presă. Poate fi vorba de proxenetism, prostituție sau simpla calitate de martor – de altfel acestea se pot stabili sau modifica după audieri. Așa că nu putem decât spune că audierea e în ton cu zvonuri care circulau pe piață de ceva vreme.

Separat de aspectele penale, există în România o filiație lungă a fetelor scandaloase, care pornește de la Floriana Jucan și istoria ei cu ambasadorul elvețian Jean-Pierre Vettovaglia, din anii ’90. Azi directoare de revistă, Floriana Jucan a însemnat apariția în plan public a unui gen de femeie care își crește cota dezvăluind relațiile ei cu bărbați celebri. Desigur că nu mă refer neapărat la tariful pentru servicii din clasa prostituție, lucrurile sunt mult mai complicate de atât. Dar după ea a mai existat o Laura Andreșan, care a scos la iveală înregistrări și date compromițătoare cu primarul Liviu Negoiță și diverși fotbaliști și multe altele. În principiu, expunerea prin scandal poate face un personaj de acest gen dezirabil pentru, iarăși, un anume gen de bărbați. Sumele care apar în transcrierile telefonice ale dosarului de la DNA sunt foarte mari. E greu de stabilit clar ce legătură au cu cota de celebritate, dar lucrurile se desfășoară conform zicerii lui Milan Kundera: „Femeile nu caută bărbați atrăgători. Caută bărbați care au avut femei frumoase.”

Astfel de personaje pot fi luate drept repere de către tineri. Cum comentați măsurile pe care CNA le-a luat până în prezent împotriva unor astfel de emisiuni?

Din câte știu, CNA nu a luat măsuri și nici nu avea de ce, până la proba contrarie. Mă indispune faptul că tot mai multă lume, inclusiv din intelighenția, cere de la Consiliul Audiovizualului tot felul de verdicte în materie de morală publică, limba română și altele. De aici și până la un Consiliu Media ca în Ungaria nu e o distanță foarte mare. Chiar a trecut atât de mult de când aveam Consiliul Culturii și Educației Socialiste?

Ce explicație găsiți pentru apariția în dosarul de proxenetism a unor oameni din media, precum Horia Ivanovici – directorul publicației Fanatik, Dan Bucura – jurnalist, drept beneficiari ai serviciilor fetelor, potrivit surselor evz.ro?

Din câte am înțeles, presa citează surse judiciare care afirmă că oamenii respectivi ar fi fost clienți. Am înțeles că au mai ieșit la iveală și niște asfaltatori, nu numai ziariști. Teoretic, poate, ziariștii ar trebui să aibă o viață personală mai morală decât asfaltatorii, în ideea că au o misiune publică. Dar despre ce vorbim? Presa arată mai prost decât restul societății de câțiva ani.

De ce promovează televiziunile excesiv astfel de fete?

E vorba de rețete simple, practicate la emisiunile de scandal, care sunt ieftine la propriu. În principiu, a arunca pe piață o saga semi-ficțională care se învârte în jurul unei astfel de fete – sau a unui tip ca Botezatu – aduce audiență fără prea mare bătaie de cap.

Cum ar putea fi curățată televiziunea de aceste pseudo-vedete?

Ciudat mi se pare că cel puțin unele din personajele de acest tip sunt plătite pentru prestația TV. Au apărut astfel de informații, desigur neconfirmate, despre Oana Zăvoranu. Există deja o meserie a invitatei care își pune lenjeria intimă pe masă, spune lucruri despre o relație cu un bărbat căsătorit și așa mai departe – lucrurile se pot prelungi cu zecile de episoade. Stupid în toată povestea asta e faptul că televiziunile cu pricina au, până la urmă, niște resurse care le-ar scoate din zona mizerabilă, dar în loc să le investească în creier și echipe, le cheltuiesc pe acest gen de invitat sau invitată. Invitata pleacă ulterior pe la alte televiziuni ca să-și exploateze notorietatea, e în poziția de a cere mai mult. La un moment dat, Botezatu avea emisiune la Antena 1 și debita la Kanal D, la concurență, enormități despre sex în trei cu propriul fiu. Habar n-am cât e totalul sumelor încasate de la televiziuni pentru acest gen de prestație a acestui gen de personaj, într-un an, dar dacă-mi permiteți cinismul, miile de euro vehiculate în dosarul de proxenetism sugerează că nici tarifele de TV nu sunt chiar mici. Cred că din toți banii ăștia ar putea ieși de niște formate autohtone curate și atrăgătoare.

Un alt jurnalist implicat în scandaluri de corupție este Oreste Teodorescu, despre care Elena Udrea spune că i-ar fi cerut bani. A devenit un trend reducerea la tăcere a jurnaliștilor cu ajutorul banilor?

Dacă e s-o credem pe Elena Udrea, ceea ce eu nu țin neapărat, Oreste Teodorescu n-a avut nicio treabă cu jurnalismul în întregul episod. A șterpelit niște date sau dosare compromițătoare din grupul Intact, pe care a încercat să i le vândă Elenei Udrea. Sigur, Oreste e chemat la tot felul de emisiuni, are acces și la documentele Intact, și la Elena Udrea. Dar hai să ne uităm puțin la CV-ul lui, e de jurnalist? Există acum un soi de comunicatori care apar la TV, mai ales în postura de invitați, și pescuiesc în ape tulburi. Care primesc documente și dispoziții dintr-un anumit loc, le difuzează într-un alt loc sau fac pur și simplu servicii de intermediar. După Mugur Ciuvică, și un Robert Turcescu s-a apucat brusc să producă „investigații”, cam în vremea în care își punea pe blog livretul acela suspect de colonel. Oamenii de acest fel vor mai „investiga” destulă vreme de acum încolo. E drept că asta înseamnă o mare parte din ceea ce apare în media, dar eu mă încăpățânez să nu numesc asta jurnalism.

Ce influență au aceste scandaluri asupra imaginii breslei?

Niciuna, fiindcă nu cred că mai există în momentul de față ceva ce am putea numi o breaslă jurnalistică. Suntem într-un peisaj post-atomic, în care anumite tipuri de public continuă să consume anumite tipuri de gunoi – cei de la Capatos, asistentele, iar cei de pe televiziunile de știri, „dezvăluiri” și „investigatori”. În rest, vor apărea și vor exista în continuare diferite nume și branduri media respectabile, dar cu adresare redusă, cum sunt în momentul de față Casa Jurnalistului sau, dinainte de criză, Dilema veche. Pentru un cotidian sau un site de știri serios, trebuie milioane de euro pe an, pentru o televiziune mare, zeci de milioane. Acești bani nu se găsesc, necondiționat, în piața de media din România.

Prev1 of 2
Navigheaza intre pagini

Lasa un comentariu aici!

No comments

Lasă un răspuns