Connect with us

INTERVIU

Iulian Comănescu: Brandul PRO TV scârțâie destul de serios

Published

on

Foto Credit: Florin Costache
Prev1 of 2

După cum v-am promis, astăzi publicam cea de-a doua parte a interviului pe care analistul media Iulian Comanescu l-a acordat în exclusivitate publicației RADAR DE MEDIA.

Despre situaţia actuală din televiziunile româneşti, Comanescu vorbeşte în rândurile de mai jos. 

Prima parte a interviului despre presa online, il puteti citi aici.

 

Referitor la grilele de vară a posturilor autohtone. PRO TV a venit cu „Supertrip”, „VineCheful”, „Ce spun Romanii” sau „Lumea Vorbeşte”. Cum vezi aceste producţii locale? 

„m-am săturat să deschid televizorul și să văd niște pseudo-vedete supuse la diferite chinuri”

Sincer, habar n-am cu ce se ocupă și oricât de greu de admis e acest răspuns din partea mea, el spune ceva și despre calitatea acestor producții. M-am săturat să deschid televizorul și să văd niște pseudo-vedete supuse la diferite chinuri. Știu că mi se spune analist media, dar nu e nimic de analizat în chestia asta.

 

Dar la Antena 1? „Splash!, Vedete la apă” , „Poftiţi pe la noi” sau „Te pui cu Blondele?”

„la TV e tot timpul aceeași persoană vag cunoscută cu veleități de vedetă în aceeași băltoacă”

Cam ca la PRO TV. Te pui cu Blondele are, măcar, un soi de feminism vag, dar subversiv care vine din vremurile când televiziunea conta. Dar altfel… să se bălăcească ei, cu ei. Toate formatele astea contrazic sentința lui Heraclit, „nu te poți scufunda de două ori în același râu”, fiindcă televiziunea din România nu e un râu, e o baltă stătută. La TV e tot timpul aceeași persoană vag cunoscută cu veleități de vedetă în aceeași băltoacă. Pe logica televiziunilor de la noi, probabil că în sezoanele următoare o să fie o singură băltoacă și o singură persoană vag cunoscută, pe care o s-o filmeze toată lumea, ca la tribunal, unde toată lumea îi filmează pe Cămătari. Sau pe Elena Udrea. Ar mai fi și varianta Elena Udrea în băltoacă sau Gina Pistol cu cătușe, care sigur face rating.

 

Niciun post TV nu a avut show-uri estivale de la mare! Care ar fi motivul? Audienţele scăzute sau bugetele mari?

„posibil, erau ceva destul de românesc și au fost abandonate fiindcă acum trendul e show-uri-gunoi internaționale”

Show-urile estivale sunt în declin de o bună bucată de vreme. Bugetele nu sunt exorbitante, fiindcă televiziunile construiesc parteneriate cu hoteluri, discoteci și așa mai departe. Posibil, erau ceva destul de românesc și au fost abandonate fiindcă acum trendul e show-uri-gunoi internaționale, toată lumea cumpără formate de doi lei, care fac atâția bani câți dai. Mai ales dacă-s realizate de producători de doi lei.

 

Conform cifrelor furnizate de ARMA/Kantar Media pe luna iulie 2015, Antena 1 a fost pe primul la nivelul publicului naţional, iar PRO TV la nivelul publicului urban.

„brandul PRO TV scârțâie destul de serios, de pe la accesele de voluntarism ale Mihaelei Rădulescu și exhibarea fetei violate de la Măruță”

Am mai spus asta undeva, PRO-ul a fost „mai în vacanță” decât Antena, în materie de formate estivale. Banii sunt pe urban, 18-49. E o schimbare de lider cu importanță simbolică, brandul PRO TV scârțâie destul de serios, de pe la accesele de voluntarism ale Mihaelei Rădulescu și exhibarea fetei violate de la Măruță. Dar asta se va simți în bugete doar pe termen mai lung – deocamdată CME, proprietarul PRO TV, raportează redresarea financiară.

 

Las Fierbinţi , în redifuzare este lider de audienţă în fiecare seară! Cum îţi explici acest fenomen?

„la fel cum tabloidele operează cu clișee – cuvintele-etichetă gen „Șoc!” sau „Senzațional” sunt doar o parte a fenomenului”

Probabil că nu e nimic grozav la concurență și, pe de altă parte, există destule filme de lung-metraj care bat, și ele, în reluare. S-ar putea ca asta să aibă legătură cu o anumită structură a publicului românesc. La fel cum tabloidele operează cu clișee – cuvintele-etichetă gen „Șoc!” sau „Senzațional” sunt doar o parte a fenomenului – s-ar putea ca un anumit gen de public să reacționeze atunci când un lucru e deja, într-o oarecare măsură, cunoscut. De exemplu, Las Fierbinți sau Singur Acasă. Fiindcă publicul de TV nu e tocmai absolvent de studii universitare sau intelectual, oricât se lăuda pe vremuri PRO TV cu targetul atins.

 

Antena 1 a încercat reţetă de succes a postului Kanal D: serial turcesc în Prime Time, însă nu a funcţionat! Crezi că publicul pe telenovele turceşti este altul?

„Kanal D are ceva interesant, oricât de ciudat sună pentru publicul highbrow”

Și PRO TV a încercat seriale turcești. O explicație e într-adevăr aceea că pentru astfel de seriale există un public mai tradiționalist, care ar trebui să se regăsească în celelalte segmente ale grilei. Am mai spus-o, televiziunile românești arată ca niște posturi care se schimbă singure, de la mizeriile din acces, la știri, apoi la show-ul de prime-time și, în fine, la mizeriile de late night. PRO TV, care avea o grilă coerentă, începe să piardă și el la acest capitol. Kanal D are ceva interesant, oricât de ciudat sună pentru publicul highbrow, o identitate balcanică pe care trebuie să și-o consolideze, în loc să facă încercări de occidentalizare, fiindcă e opusă PRO TV-ului și aspirațiilor destul de amestecate, dar comparativ occidentale, ale Antenei 1.

Într-un alt sens, serialele turcești sunt de regulă producții ieftine, costă în jur de 15.000 de dolari episodul, mai puțin decât Las Fierbinți – deci numai bune pentru locul al doilea, al treilea sau așa ceva. Depinde de poziția televiziunii pe piață și de ceea ce programmer-ul vrea să realizeze în acel slot de grilă. Deocamdată, toată lumea și-a încercat norocul cu mizerii ieftine – fie seriale, fie reality-uri – iar treaba asta i-a cam adus prejudicii.

 

În toamna vor reveni în prim plan show-urile Vocea României, X Factor, Masterchef şi altele. Crezi că publicul roman s-a săturat de astfel de producţii sau vrea mai mult reality show!

Se vorbește de asta în materie de trenduri externe. Piața românească va mai continua în această inerție, pentru simplul fapt că reality-urile introduse până acum nu au funcționat prea bine. Cele mai răsunătoare eșecuri au fost la PRO TV, dar simptome sunt peste tot.

 

Vacanţă Mare şi-a anunţat revenirea la Kanal D! Crezi că vor “rupe gura târgului”.

„la noi, Vacanța Mare era ceva destul de neaoș pe vremuri, e posibil să se cupleze cu publicul postului”

S-ar putea să meargă, chiar dacă nu la parametri stelari. Kanal D livrează, pe ici, pe colo, good old television, un lucru de care ducem lipsă pe piața acestor ani, care a cam înnebunit. Lucrul ăsta se vede și pe plan mondial, fiindcă NBC încearcă să resusciteze bătrânul gen numit variety, de exemplu. La noi, Vacanța Mare era ceva destul de neaoș pe vremuri, e posibil să se cupleze cu publicul postului. Oricum, are cel puțin meritul de a fi o producție locală, comedy – oricât de lipsită de pretenții -, față de experimentele internaționale mizerabile pe care le face mai ales PRO TV-ul în ultima vreme.

 

Cum vezi situaţie de la postul public de televiziune? Care crezi că ari fi salvarea? TVR ar putea reveni în top, în materie de audienţă?

„taxa TV e foarte mică în România și la halul în care se prezintă TVR, a o mări ar fi cea mai proastă idee”

Mă repet din nou: totul pornește de la o lege bună, care desprinde TVR de controlul politicului, lege pe care n-o avem și politicienii n-o vor face. Dincolo de asta, cred din ce în ce mai tare că TVR-ul ar trebui desființat și reînființat, ca televiziunea publică din Grecia sau poliția rutieră din Ucraina. Sau dacă nu, ar trebui auditat și consiliat de specialiști externi, care ar trebui să înceapă prin a pune ordine în resursele umane, tăind în carne vie.

Mai e un lucru, pe care l-am spus și răsspus. Taxa TV e foarte mică în România și la halul în care se prezintă TVR, a o mări ar fi cea mai proastă idee. Reiese că așteptările sau obiectivele trebuie adecvate la resursele financiare. Cu alte cuvinte, pentru TVR un model realist ar fi mai degrabă PBS, serviciul public american, decât televiziuni-mamut din Europa, ca BBC sau ARD, cu bugete de ordinul miliardelor de euro pe an. Asta cu atât mai mult cu cât și noi avem televiziuni de știri partizane, care fac rating, la fel cum în America există Fox și MSNBC, pe fondul apolitismului marilor rețele comerciale și al unei televiziuni publice retrase. A reîncerca să faci lider de piață din dezastrul numit TVR ar fi o operațiune prea costisitoare și dificilă. Totuși, publicul va continua să ceară asta și să își dea ochii peste cap fiindcă a fost desființat TVR Cultural, un post care n-avea nicio logică la un buget de 120 de milioane pe an, mare față de televiziunile comerciale, dar mizerabil dacă te gândești că din el ar trebui să susții nu știu câte posturi naționale, plus vreo câteva studiouri teritoriale care consumă sute de mii de euro pe an fiecare.

Dacă e să ne mai uităm în lume, un model interesant mai e RTS, radio-televiziunea publică a sârbilor. Aceasta a trecut prin vremuri cumplite în timpurile lui Miloșevici. Bugetul ei e comparabil cu al TVR – țară mai mică, taxă TV mai mare. Când s-a terminat cu Miloșevici, sârbii au adus în fruntea RTS celebrități ca Aleksandar Crkvenjakov sau Aleksandar Tijanić, cu background de presă scrisă și anticomunist, care au pus pe picioare RTS-ul. Redresarea a durat câțiva ani și a inclus renunțarea la al treilea post național. În 2011, RTS și-a cerut scuze public pentru dezinformarea din epoca Miloșevici. E lideră pe știri și produce seriale cu rating bun – adică exact ce ar trebui să facă, în esență, o televiziune publică. Ca să ajungă acolo, au trecut printr-un training de 30 de luni realizat pe BBC, pe bani europeni. Imaginați-vă lucrurile astea la TVR. Că eu nu prea pot.

 

Succesul pe care îl înregistrează postul de ştiri România TV, care ar fi reţeta?

„din punctul de vedere al angajatorului, acești oameni au marea calitate de a răspunde la comenzile politice”

E un fel de dandiaconescianism rudimentar și lipsit de fantezie. Interesant e modul cum se amestecă gunoiul tabloid cu pretențiile politice, fiindcă mult ce se întâmplă pe televiziunile așa-zis de știri e un soi de tabloidizare politică. Piața e plină de personaje rudimentare, gen Mihai Gâdea sau Rareș Bogdan, care compensează lacunele de profesionalism, cultură și caracter prin agresivitate și discurs partizan. Din punctul de vedere al angajatorului, acești oameni au marea calitate de a răspunde la comenzile politice, chiar cu convingere. Publicul îmbătrânit, sărac, incult, partizan și bun votant găsește vinovați clari și execuții perpetue pe aceste televiziuni.

 

Digi 24, cel mai “curat” post de ştiri s-a clasat pe locul 18 (audienţele generale, luna iulie 2015, publicul naţional). De ce nu reuşeşte un succes mai mare în materie de cifre?

„aterizez destul de frecvent pe el, dar nu rezist mai mult de câteva minute”

Ca să lungim metafora, nu ajunge să fii curat ca să fii atractiv, mai trebuie și un pic de parfum sau o haină mai nu-știu-cum. Digi 24 e al naibii de plicticos. Aterizez destul de frecvent pe el, dar nu rezist mai mult de câteva minute. E un post perfect pentru „fără trei minute”, fiindcă nu au reclamă și pe sfârșitul de oră lumea fuge de break-urile de publicitate de pe celelalte televiziuni. Pun pariu că au vârfuri de rating acolo.

Prev1 of 2

Lasa un comentariu aici!

Pentru orice fel de informații ma puteți contacta pe e-mail! La 1 februarie dam startul primei etape de votare la Premiile RADAR DE MEDIA 2018!

1 Comment

1 Comment

  1. iulia1

    7 august 2015 at 14:35

    @Comanescu,
    Digi 24 e de departe cel mai bun post tv romanesc. Pro-ul e istorie, Generatia de aur Pro nu mai exista. Nu mai sunt idei.

Lasă un răspuns

INTERVIU

Interviu, Maria Magdalena Chihaia: Vă invităm să petreceţi o seară magică cu actori “criminali”

Published

on

Spectacolul de teatru “CRIMĂ LA CINĂ” invită spectatorii într-o călătorie interbelică, în care publicul devine confidentul personajelor şi chiar complicii lor.
Spectacolul va avea loc la Teatrul Elisabeta, la ora 20:00 pe data de 10 martie .

Iubitorii de teatru, și mai ales de comedii, nu trebuie să rateze această piesă cu răsturnări de situații neașteptate,  un spectacol care vorbește despre lupta care se dă în fiecare dintre noi atunci când suntem puși în fața unor situații-limită.

Maria-Magdalena Chihaia, care interpretează personajul Vera, modista din casa divei Chantal Vernescu, este şi coordonatoarea proiectului.

Mă numesc Maria-Magdalena Chihaia, am 31 de ani, sunt actriţă, sunt MC la evenimente, fac showuri de dans, joc în trei spectacole de teatru: “Crimă la cină” la Teatrul Elisabeta, “Iubire pentru trei plus unu’ “ la Centrul Cultural Unesco şi “Michelle”- un one woman show cu teatru şi dans;  predau dansuri latino-americane, valsul mirilor, fac cursuri de teatru pentru copii, entertainment prin dans la diferite evenimente, am propria mea afacere: o firmă de organizări evenimente Magdinia Studio Art. În timpul liber îmi place să fac shootinguri şi prezentări de modă.

 

De unde a pornit ideea proiectului Crimă la cină ?

Ideea a venit acum câţiva ani , când am fost chemată la un casting de către o prietenă Irina Munteanu, scenarista piesei. S-a jucat timp de 2 ani în diferite locaţii, sub mai multe distribuţii. Apoi proiectul s-a “stins”, până în iarna anului 2016 , când am fost provocaţi de coordonatorul unui eveniment corporate să-l refacem. Acela a fost momentul când eu şi unul dintre colegii mei am hotărât să-l “reînviam”.

 

Ce te-a atras la personajul tău din “Crimă la cină” şi la povestea care se desfăşoară în piesa de teatru?
Personajul Vera este fermecător. Vera este modista divei Chantal Vernescu, la aniversarea căreia sunt invitaţi şi spectatorii. Vera este o fată modestă, care îşi iubeşte stăpână, pentru că a fost luată de mică “sub aripa “ ei şi care are grijă ca diva să fie mereu impecabilă. Pot spune că este un fel de “mâna dreaptă” a divei, nemăritată, fidelă şi totodată grijulie. Ea nu vrea să o părăsească pe madam, deşi există momente când flirtează cu bărbaţii. Ea este într-o relaţie cu majordomul Jiji, care o iubeşte la nebunie.
Piesă în sine este interactivă, complexă, conţine atât teatru, cât şi dans şi muzica live. Face parte din conceptul: Murder at dinner… un concept nou în România, unde invitaţii sunt poftiţi să fie martori şi totodată judecători ai acestui spectacol, pe stilul Agathei Christie. Acest spectacol da posibilitatea actorilor să se detaşeze de spectacolele clasice de teatru şi să-şi construiască personajul cât mai complex şi mai autentic, rămânând totuşi în perioada interbelică.

Care au fost criteriile prin care ai ales ceilalţi actori, care interpretează celelalte roluri?

A fost destul de greu să-mi aleg colegi de scenă, care să se potrivească cu ideea spectacolului. Deşi pare ciudat că zic acest lucru, dar pentru mine în afară de talentul actoricesc, contează seriozitatea şi devotamentul… aşa că pot spune că lucrurile au venit de la sine şi piesa şi-a ales singură actorii. Suntem o gaşcă frumoasă de actori tineri şi visători, care avem un singur ţel: să introducem publicul în povestea noastră interbelica şi să-l facem măcar pentru câteva ore să zâmbească şi să uite de viaţa cotidiană.

 

Din spectacolul “Crimă la cină”, spectatorii au ceva de învăţat?
Da, au multe de învăţat. În primul rând trebuie să ştii, că niciodată nu ajungi să cunoşti cu adevărat un om, chiar dacă stai cu el în casă. Că exact la cine nu te aştepţi te poate măslui pe la spate. Că trebuie să te comporţi mereu frumos cu oamenii din jurul tău şi să fi corect, că ei să te iubească şi să te aprecieze. Că nu întotdeauna duşmanul este cel care te sapă. Şi bineînţeles că trebuie să fi un om bun, să dăruieşti, să nu reproşezi, că viaţa să-ţi ofere şi ea mai departe.

Cât de deschişi sunt spectatorii la interacţiunea cu voi?
Foarte deschişi. Mă bucur să văd că oamenii intră în povestea noastră şi se aruncă în interacţiunea cu noi, chiar pot spune că ne devin complici, râd o dată cu noi, plâng o dată cu noi şi totodată şi chiar simt o dată cu noi. De fiecare dată îi simţim aproape de noi, ca şi cum am fi un întreg.

 

Drumul tău pe calea actoriei cum a fost?
Mi-am dorit foarte mult să fac actorie şi deşi poate la început părinţii nu au fost de acord, vrând să fie siguri că o să am un viitor strălucit şi o viaţă liniştită, m-au încurajat şi m-au susţinut cum au putut ca să-mi îndeplinesc visul. E adevărat că nu am dat imediat după liceu la teatru , am făcut mai întâi Economia Turismului Intern şi Internaţional la Universitatea Româno-Americană – 4 ani. Între timp am făcut 1 an de Şcoală Populară de Artă şi înainte să dau la Facultatea de Arte am mers la multe sesiuni de comunicări, mi-am luat primul job că promoterita ,totul numai ca să capăt mai mult curaj. Apoi în anul 3 am dat admiterea la UNATC, am picat,în anul 4 am mai dat o dată şi iar în picat, tot la ultima probă şi atunci mi-am zis că trebuie să mă duc şi la Hyperion să încerc şi acolo. Am intrat printre primii şi am nimerit la cel mai profesor, Virgil Ogasanu, care m-a învăţat cum să fiu puternică, încrezătoare în mine, m-a învăţat să fiu versatilă, datorită rolurilor pe care mi le-a dat,într-un cuvânt m-a călit pentru această lume, chiar dacă la început credeam că este prea dur şi mă făcea să plâng mereu.

 

Când ai realizat că îţi doreşti să fi actriţă şi de ce ai ales această meserie?
Când eram micuţă, dacă mă întrebă cineva ce vreau să mă fac când o să fiu mare, eu răspundeam mereu că eu vreau să mă fac prinţesa şi actriţă. Eu sunt romano-catolică şi la noi în fiecare an la Teatrul Ţăndărica se ţinea câte un spectacol: “Festivalul prieteniei”, unde fiecare parohie prezenta o scenetă. Eu am fost Eva, din “Adam şi Eva” (Biblie). În momentul în care am urcat pe scenă, iar la finalul momentului meu publicul m-a aplaudat şi s-a ridicat în picioare am simţit aşa o bucurie şi o emoţie, încât acela a fost momentul, în care am zis :”Gata! Eu mă fac actriţă!” Apoi mai târziu, am văzut filmul cu “Prinţesa Sissi”, unde personajul principal era jucat de Romy Schneider, o actriţă foarte frumoasă, talentată, jovială, cu care semănăm puţin şi mi-am dat seama din nou, că asta este destinul meu…să fiu actriţă, să aduc zâmbete pe feţele oamenilor şi să-i iau cu mine în diferite povesti create de regizori.

 

Ce te-a inspirat pe acest drum şi ce piedici ai întâmpinat pe parcurs?
Drumul meu spre calea actoriei a fost anevoios, dar niciodată nu m-am dat bătută. Deşi de multe ori am fost provocată la diferite “compromisuri”, am preferat să plec şi să mă zbat mai mult, ca să demonstrez că se poate să faci ceea ce iubeşti, dacă faci cu sufletul şi dacă eşti perseverenţă şi îţi construieşti singură drumul. Ca în orice profesie există urcuşuri şi coborâşuri, important e să ai fruntea sus, sufletul curat şi iubirea pentru artă, atât de puternică încât să mergi mai departe.
Eu am avut norocul să joc în mai multe tipuri de teatru, după facultate: teatru clasic, teatru forum, teatru de stradă, teatru non verbal, teatru contemporan, teatru interbelic, teatru-dans. Am vrut să îmbin teatrul şi dansul şi am început să aprofundez mai mult anumite stiluri de dans: salsa, bachata, vals, tango, charleston, burlesque, etc. Acum în prezent pot spune că sunt fericită pentru că am 3 piese de teatru în care joc, am showuri de dans (teatru şi dans) şi fac promo-uri şi mai filmez pentru diferite seriale.
Deşi existat momente când poate era mai simplu să renunţ şi să fac altceva, care să-mi aducă un venit constant, am preferat să mă dezvolt mai mult pe artă, să devin versatile, să fac evenimente pentru copii : animaţie, zâne ursitoare la botezuri, să fac MC la nunţi, să predau teatru, dans şiş a învăţ cuplurile valsul mirilor.

 

Care este relaţia ta cu ceilalţi actori din piesă?
Mă înţeleg foarte bine cu toţi actorii din piesă, suntem buni prieteni, suntem uniţi şi fericiţi pentru că în sfârşit simţim că suntem un întreg. Pe unii dintre ei îi ştiam din alte proiecte, iar cu doi dintre ei am lucrat tot la acest spectacol acum câţiva ani. Mă bucura faptul că învăţăm unii de la alţii, că ne dăm sfaturi constructive, că ne ajutăm reciproc să creştem şi că putem fi transparenţi unii faţă de alţii, lucru care în ziua de azi nu prea există.

 

Care este primul lucru pe care i-l spui cuiva care doreşte să devină actor?
Dacă îşi doreşte să fie actor cu tot sufletul lui, simte că nu e făcut pentru altceva şi simte că poate trece peste orice piedică numai ca să-şi facă cu mândrie profesia, atunci da … să se facă actor şi să fie mândru de asta. Cred că este foarte important să faci ceea ce iubeşti cu adevărat, pentru că numai aşa nu simţi cum trece timpul, numai aşa simţi că trăieşti şi deşi la sfârşitul zilei eşti rupt de oboseală, eşti fericit că ai făcut ceea ce ţi-ai dorit.

 

 

Ţinând cont că ai jucat şi în piese de teatru clasice, puse în scenă “ca la carte” , care este diferenţa dintre teatrul clasic şi teatru independent?
Este o diferenţă de percepţie între cele două tipuri de teatru: clasic jucat în teatru şi modern jucat şi în locaţii independente de teatru.
La teatru lucrurile stau într-un anumit fel : ai spaţiu, ai regizor, coregraf, ai spectacole stabilite, ai totul aranjat, atât artistic , cât şi logistic. La teatrul independent ai regizor, actori şi cam atât…trebuie să găseşti tu spaţiu, să-ţi negociezi, spectacolele, să te ocupi atât de partea artistică, cât şi logistica – TU , coordonatorul proiectului. De multe ori ţi se închid uşi în faţă, pentru că nu e producţia lor sau pentru că nu ai “cap de afiş” (actor cu renume), dar se întâmplă şiş a găseşti şi directori, drăguţi, care îţi deschid uşa şi care te primesc cu braţele deschise, aşa cum ni s-a întâmplat cu spectacolul ‘Crima la cină” atunci când am venit la Teatrul Elisabeta. Avem noroc că sunt şi oameni, care apreciază şi iubesc arta, încurajează tinerii şi oferă sprijin în dezvoltarea culturală.

 

La final să ne spui unde te mai putem vedea şi în ce proiecte mai eşti implicate?
În prezent am propria firmă de evenimente: MAGDINIA STUDIO ART, în cadrul căreia desfăşor activităţi artistice la nunţi, botezuri, evenimente corporate (MC, showuri de dans, valsul mirilor) ,spectacole pentru copii, evenimente pentru copii, spectacole de teatru. Am propriul meu spectacol MICHELLE – un one woman show cu teatru şi dans, care se joacă în diferite locaţii.
Joc în cadrul Centrului Cultural Bălcescu în spectacolul “Iubire pentru trei plus unu’ “. (30 martie, ora 20:00).

Un mesaj pentru iubitorii Radar de Media : Vă invităm să petreceţi o seară magică cu actori “criminali”.

 

Distribuţie:
Chantal Vernescu – Dorina Vasilashko
Jorj (fratele divei) – Rareş Zimbran
Vera (modistă) – Maria-Magdalena Chihaia
Jiji (majordomul) – Andrei Bratu
Laurence (vecinul) – Răzvan Rotaru
Văduva lui Papadopol – Beatrice Peter
Recuperatorul – Anton Gabriel

Locaţie: Teatrul Elisabeta
Oră: 20:00
Preţ bilet: 49 lei
Link către site: https://www.facebook.com/events/2071859666384886/permalink/2084123545158498/

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV. Katharina Behrends (NBCU): „Televiziunea este cea mai mare pasiune a mea”

Published

on

Katharina Behrends este Managing Director al NBCUniversal Germania din 2008 iar începând cu acest an ea va controla şi staţiile NBCU din Benelux (Belgia, Olanda şi Luxemburg), Europa Centrală şi de Est.

Katharina Behrends şi-a început cariera în 1995 activând în reţele mari de televizune precum Premiere (actualul SKY) şi MTV înainte de a se alătura NBCU în 2005 .  Cu o vastă experienţă în televiziune, Katarina este pregătită pentru următoarea provocare profesională şi a acceptat cu multă amabilitate un interviu în exclusivitate pentru Radar de media.

 

Ați intrat în televiziune având studii juridice. Cum a fost tranziția Dvs. de la aspectul juridic al activităţii în televiziune la cel operațional și executiv?

În calitate de avocat în această industrie, atunci când te ocupi de chestiuni juridice, eşti implicat automat și în partea operațională. În felul acesta, de-a lungul anilor te implici din ce în ce mai mult în partea operațională precum și în cea administrativă. Este o tranziţie firească, iar eu ador provocările.

În ce mod experienta Dvs. profesională din televiziunea liniară (tradiţională n.red), cum este Premiere sau MTV, v-a fost de folos în a face faţă provocărilor pe care le ridică în ziua de azi ascensiunea televiziunii digitale?

De vreme ce am pus bazele carierei mele încă din perioada de început a reţelei Premiere (SKY zilele noastre), sunt obişnuită cu schimbările dinamice din lumea mass-media. Lucrul cel mai important este capacitatea de adaptare și evoluție. De exemplu, oferim brandurile noastre atât ca servicii liniare cât și digitale; acestea sunt deja branduri hibride.

Cum credeți că cei zece ani de experiență personală că director pentru NBC-Universal din Germania v-ar putea fi de ajutor pentru crearea unor noi branduri media în Europa de Est?

De-a lungul ultimilor ani, am stabilit cele mai de succes branduri de televiziune cu plată în teritoriile vorbitoare de germană și ne-am extins portofoliul nostru liniar și digital în această regiune. Am lansat de asemenea trei branduri SVOD – SYFY HORROR, Studio Universal Classics și E! Entertainment – alături de partenerul nostru Amazon Channels. Eu cred că motivul principal pentru succesul nostru este ascultarea cu atenție a nevoilor locale și am învăţat, de asemenea, că trebuie să personalizăm diferitele branduri în funcţie de preferinţele locale.

Îmi permiteţi să restrâng întrebarea pentru România? Aici, cele mai populare canale NBCU sunt Diva și E Entertainment. Ce alte canale aţi dori să fie larg cunoscute în țara noastră?

Recunoaștem unicitatea fiecărei piețe și vom continua să adoptăm o abordare personalizată pentru evaluarea pieței românești, concentrându-ne atenţia pe canalele de nişa care se adresează publicului feminin.

Mai mult decât atât, privind cu admirație la producția proprie care s-a bucurat de un enorm success în germania ‘’Culpa – Nimeni nu este fără de vină” pentru canalul 13th Street, credeți că este posibil să aveți o producție internă aici, în România?

Suntem întotdeauna interesați de idei de program inovatoare, cum ar fi “Culpa” pentru 13th Street și, de asemenea, “Riccardo’s Dream Date” pentru E! Entertainment în Germania. Sunt un fan al producțiilor locale. Să spunem că în acest stadiu nu avem anunțuri de făcut, dar pot exista șanse în viitor, dacă simțim că aceasta este strategia potrivită pentru canalele noastre, DIVA și E!

Cum intenționați să răspundeți ascensiunii platformelor de streaming prin abonament, cum ar fi Netflix sau Amazon, care concurează cu canalele de televiziune clasice de pe piața românească?

Vedem aceste platforme de streaming mai mult ca o ofertă complementară și suntem conştienţi că unicitatea brandurilor de canal este punctul nostru forte.  Continuăm să investim în calitatea brandurilor de nişa: DIVA, televiziunea de divertisment cu design feminin şi E! Entertainment brandul pop-cultural. Suntem deosebit de mândri de faptul că DIVA are o cotă de audiență solidă în România, situându-se în 2017 pe primul loc în rândul statiilor internaţionale de divertisment.

V-ați dovedit a fi un manager care se concentrează pe obiective bine stabilite. Intenţionaţi să operaţi schimbări radicale în calitate de MD al NBC-Universal pentru Benelux și Europa de Est?

La începutul anului 2018, împreună cu echipa mea, cu sediul la München, am preluat responsabilitatea pentru furnizarea serviciilor cheie incluzând marketing, echipa de creaţie, PR/Comunicare şi vânzări de publicitate, către canalele din Europa Centrală și de Est, precum și E! în Benelux (Belgia, Olanda și Luxemburg), pe lângă controlul prezent avut asupra rețelelor NBCU din teritoriile vorbitoare de limbă germană. Aceasta este o oportunitate fantastică pentru noi toți, care nu numai că ne-a permis să ne extindem echipa, ci ne oferă ocazia de a experimenta noi piețe, inclusiv în România, unde sperăm să construim pe baza puternică pe care NBCU a stabilit-o deja aici cu DIVA – destinația de divertisment preferată a femeilor – şi E! Entertainment. Având în vedere rezultatele noastre solide din Germania, este clar că eu şi echipa mea suntem cu toții foarte motivaţi și încântați de această extindere a domeniului nostru de activitate.

Este cunoscut faptul că oferta dvs. Amazon „SYFY HORROR” din Germania nu există în această formă la compania mamă din SUA. V-ați gândi să încercați așa ceva și pentru Europa de Est?

Am fost foarte mândri să fim un partener de lansare pentru canalele Amazon în Germania în 2017 și toate cele trei mărci de streaming – SYFY HORROR, Studio Universal Classics și E! HD – au cunoscut o creștere constantă de la lansare.

Vom continua să explorăm oportunități de a optimiza afacerea rețelelor noastre și să completăm canalele noastre liniare cu servicii digitale şi vom evalua oportunitățile din România în conformitate cu strategia noastră generală.

Munca și responsabilitățile dvs. necesită cu siguranță modalități de relaxare. În afară de televiziune, care sunt modalitățile dvs. preferate de petrecere a timpului liber?

Desigur, televiziunea este cea mai mare pasiune mea și îmi place să merg la film în timpul meu liber. Alături de interesele mele pentru activități culturale, apreciez cu adevărat petrecerea timpului în natură și orice activități în aer liber. Îmi place să fac drumeții în Alpii bavarezi ori de câte ori timpul îmi permite acest lucru. Din acest motiv, München este locul ideal pentru a trăi; munții sunt literalmente la doar o ‘aruncătură de băț’.

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, vă rugăm să trimiteți un mesaj cititorilor noștri „Radar de media” care urmăresc cu mare interes schimbările rapide ale pieței mass-media din România.

Sunt foarte impresionată de spiritul care se poate simți  în industria media din Bucureşti şi din România. Industria mass-media de aici este un sector atât de vibrant și suntem cu adevărat bucuroși să avem ocazia de a face parte din acest spirit de optimism și dezvoltare!

Vă mulţumim.

 

Foto Credit: © Gert Krautbauer for NBCUniversal

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Interviu Exclusiv, Ioana Chelmuș: „Dragostea pentru teatru s-a născut în timpul facultății, când pur și simplu îmi plăcea tot ce se întâmplă acolo…”

FF Theatre face teatru 2 în 1: Love is madness.
Două piese de teatru despre iubire se joacă una după cealaltă, în aceeași seară

Published

on

Foto Credit: FABRICA DE PR

Luna aceasta, dragostea o ia puțin razna. În februarie se sărbătorește iubirea, fie că suntem fani Valentine’s Day, fie că ne emoționăm de Dragobete.

Duminică, 18 februarie, între cele două sărbători ale iubirii, FF Theatre servește publicului un cocktail special de dragoste și nebunie punând în scenă două piese de teatru pline de sentiment și haos, în evenimentul intitulat Love is madness: „Cum se duce totul dracu’” și „Ce vine după”.

Altfel, duminică de la ora 20:00, la Centru pe Calea Victoriei, iubirea e dusă la extrem și întoarsă pe toate părțile, cu lacrimi, zâmbete, urlete și multă emoție.  „Prin evenimentul Love is madness – Teatru 2 în 1 ne-am propus pur și simplu să celebrăm iubirea altfel, mai ales că această lună îi este dedicată. Cele două spectacole surprind frumusețea nebună a unei povești de dragoste cu de toate. Și cu cât este mai natural și sincer prezentată, cu atât publicul rezonează mai puternic cu mesajul si interpretarea. Iar noi, ca de fiecare dată, vrem să ne conectăm cu spectatorii noștri și să le oferim ceva de ținut minte. Este o experiență nouă, un maraton de teatru care are… ceva în plus. Și da, poate două ore de teatru și vin chiar sunt ideale pentru o seară de duminică alături de partener. Mai ales când piesele propuse înseamnă deopotrivă lacrimi și râsete, crize și liniște, un mix incredibil și versatil”, spune Florin Frățilă, inițiatorul FF Theatre și protagonist al piesei, alături de Ioana Chelmuș.

 

Actrița Ioana Chelmuș a stat de vorba cu echipa RADAR DE MEDIA și ne-a răspuns la o serie de intrebari!

 

Știu că ai declarat la un moment dat: „DA! Ăsta a fost răspunsul când teatrul a trecut la pragul următor și m-a cerut de soție! La bine și la rău, până când moartea ne va despărți.” Așadar, teatrul este pentru tine un partener pe viață?

Da, teatrul este genul acela de partener cu care vrei să îți petreci tot restul vieții. Aș alege teatrul oricând.

 

Când te-ai îndrăgostit de el? De teatru. A fost dragoste la prima… întâlnire?

Mi-am dorit de mică să ajung actriță. Aveam prea multă energie și trebuia să o eliberez cumva. Dragostea pentru teatru s-a născut în timpul facultății, când pur și simplu îmi plăcea tot ce se întâmplă acolo: de la încălzirea de dimineață, orele de vorbire, improvizație, arta actorului, baletul, canto, până la repetițiile care țineau până târziu în noapte.

 

Cum l-ai întâlnit pe Florin Frățilă și cum a început colaborarea cu FF?

Pe Florin Frățilă l-am cunoscut chiar în primul an când m-am mutat în București. El făcea parte din echipa teatrului indepentent InCulise, echipa alături de care am jucat și eu timp de 5 ani. Colaborarea cu FF a început în momentul în care s-a născut acest teatru. Florin m-a întrebat dacă vreau să pornesc alături de el pe acest drum, iar eu am fost mai mult decât încântată.

 

În câte piese ați jucat împreună?

În 7 ani s-au strâns ceva spectacole în care am jucat alături de Florin: „Insula femeilor”, „Imaginează-ți că ești Dumnezeu”, „Spectatorul condamnat la moarte”, „Blue room”, „Feromonii”, „Black Friday Love”, „Cum se duce totul dracu”, „Ce vine după”.

 

Cum e la repetiții? Ai o întâmplare pe care să o povestești?

La repetiții este frumos atunci când toată lumea este într-o stare bună. Sunt multe de povestit din timpul petrecut la realizarea unui spectacol, dar… ce se întâmplă la repetiții, rămâne la repetiții. J

 

Care este cea mai frumoasă amintire adunată în experiența ta de actor?

Probabil cel mai plăcut sentiment este acela când, după un spectacol în care ai jucat, vine la tine un spectator care îți spune cât de mult s-a regăsit în personajul pe care l-ai interpretat și cât de frumoasă i-ai făcut seara.

 

Știu că faci și teatru de păpuși. Cum a început povestea asta? Ce piese ai la activ?

Fac teatru de păpuși de aproape 8 ani. Povestea a început în anul 3 de facultate, când am început colaborarea cu o trupă cu acest specific. Mi-a plăcut această lume a poveștilor, așa că am învățat să mânuiesc rapid păpușile și fac asta și în ziua de azi. În prezent, fac parte din echipa EasyPlay cu care merg în grădinițe, școli, locuri de joacă, parcuri, și oriunde suntem invitați. Când eram mică nu am fost dusă de prea multe ori la un spectacol de acest gen, iar acum pot spune că îmi ofer acest cadou în fiecare dimineață. „Povestea pisicilor aristocrate”, „Regele leu”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Vrăjitorul din Oz”, „Alice în Țara Minunilor” sunt câteva dintre spectacolele în care joc.

 

În ce alte proiecte ești implicată?

În agenda mea de activități se numără predarea cursurilor de actorie pentru adulți la FF Theatre Academy, de asemenea lucrez constant cu Florin la noi proiecte pentru FF Theatre. Mai am și câteva afterschooluri unde susțin workshopuri și cursuri de actorie pentru copii.

 

Ai vreun tabiet atunci când începi să studiezi un personaj?

Mă uit la filme și documentare în care știu că aș putea să găsesc un personaj asemănător cu cel pe care trebuie să îl interpretez. În rest, las personajul să mă ajute să ajung la el și să-l scot la suprafață.

 

Ai vreo superstiție înainte de a urca pe scenă sau înainte de vreo premieră?

Știu că poate părea ciudat, dar eu înainte de un spectacol nu oftez. Da… am impresia că dacă o fac, mă descarc de toată enegia cu care ar trebui să intru în spectacol. E ciudat, știu.

 

Pe 18 februarie aveti maraton de teatru: două piese jucate una după cealaltă și, mai mult decât atât, cu legătură între ele. Cum vă pregătiți?

„Cum se duce totul dracu’” și „Ce vine dupa” sunt spectacolele mele preferate și joc cu mare drag în amândouă. Repetăm intens pentru ca evenimentul de duminică să fie unul reușit, așa cum ne dorim. Vrem ca oamenii să fie încântați de această idee de teatru 2 în 1.

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement

Trending