HomeINTERVIUIulian Comănescu: Diferența dintre Știrile PRO TV și Observator e mai mare decât …

Iulian Comănescu: Diferența dintre Știrile PRO TV și Observator e mai mare decât …

Iulian Comanescu

Mass media din România a trecut printr-o serie de schimbări în 2014. Lupta pentru audiențe dintre cei doi giganți de pe piață: Pro TV și Antena 1, a devenit tot mai acerbă, Kanal D și Prima TV au făcut disponibilizări, televiziunea publică a fost implicată în tot felul de scandaluri. Analistul media, Iulian Comănescu, a făcut pentru RADAR DE MEDIA o retrospectivă a hărții media a anului ce se încheie și ne-a spus și ce viitor au televiziunile, revistele glossy, dar și online-ul în 2015.

 

Cum comentezi migrarea vedetelor Pro TV către Antena 1 și rezultatul pe care l-a avut?

Rezultatele au fost chiar sub așteptările moderate, ca ale mele. Vocea României pe stil nou, produsă de nemțoaica Melanie Triebel, a fost o lecție despre cum se poate produce un talent show în România, iar asta a eclipsat X Factor. Pentru Antenă, dezastrul s-a produs însă la Iadul bucătarilor (Antena) versus Master Chef (PRO). Iadul bucătarilor a fost ceva oribil filmat – într-un platou cu câteva duzini de camere – și defectuos conceput, mult sub Chef, chiar dacă acesta a fost mai degrabă o producție de bun simț, decât stelară. Faptul că foștii jurați de la PRO au „rupt lanțul” pe Antenă, ducând la extrem acel gen de humiliation show care oricum stârnise reacții amestecate cu un sezon înainte, pe PRO, a pus capac. Originalul de la Iadul Bucătarilor – Hell’s Kitchen, e într-adevăr un format dur, dar acolo e vorba de condițiile grele dintr-o bucătărie de restaurant perfomant, și nu de veterani care șterg pe jos cu pifanii de dragul de-a o face, ca la Antena 1. Adică un fel de războiul din Vietnam al tigăilor și nu o cazarmă românească de anii `80.

Crezi că Pro TV va mai miza pe crearea altor vedete? Se vor întoarce cei care au plecat la postul concurent?

Dacă informațiile mele sunt corecte, PRO TV va avea în viitorul apropiat o strategie de programare economicoasă, numai cu formate internaționale în zona de entertainment. Deci nu va avea nevoie de vedete noi. Sigur, nu exclud ca vreun jurat care a făcut un sezon la Antenă să revină la PRO – până la urmă, nu sunt ai posturilor respective. Dar nu mai mult.

Va fi la fel de pregnantă rivalitatea între Pro TV și Antena 1 în 2015 sau bătălia pentru audiențe s-ar putea duce între mai multe posturi?

PRO TV s-a menținut pe poziție, în materie de ratinguri, cu costuri mai puține. După eșecul grilei de toamnă, nu mai văd Antena 1 investind la fel de mult, mai ales că și fondatorul, și managementul au diferite alte probleme. Dar asta nu înseamnă că Antena 1 va pierde locul secund. Kanal D s-a menținut cam acolo unde e, cu succese în zona serialelor turcești și ratinguri onorabile în diferite alte locuri, dar incapabil să impună un format contemporan de entertainment – vezi ce s-a întâmplat cu KidSing. Prima TV n-a făcut nimic spectaculos cu grila axată pe comedy lansată la începutul anului, iar Utopia, anunțată pentru toamnă, nu a început încă.

Show-urile Pro TV, precum ”Vocea României” sau ”Masterchef” au fost în topul audiențelor de fiecare dată, iar Antena 1 a ocupat postul secund. De ce?

Pe lângă diferențele intrinseci, o problemă eternă a Antenei 1 e modul cum începe prime-time-ul. Am spus-o de nenumărate ori, Antena ar trebui să lucreze la Observator, un format care și-a devorat vedetele (Mîndruță, Stoicescu, Alina Petrescu) și în care Andreea Berecleanu supraviețuiește miraculos. Pe analizele mele, diferența dintre Știrile PRO TV și Observator e mai mare decât cea dintre Vocea României și X Factor. Or ratingul unui program depinde în mare parte de lead-in, adică de programul anterior.

Dacă vreți, e o problemă de organigramă. Într-un fel sau altul, Observatorul e în ograda Antenei 3 și a împrumutat stilul neglijent și inestetic al jurnalelor de televiziuni de știri. Care televiziuni de știri, în mod evident, fac orice altceva decât știri – preiau conștiincios înjurăturile finanțatorilor politici și umplu spațiile libere cu non-întâmplări gen „Cămătarii rămân în arest”.

Cum vezi achiziționarea de către RCS&RDS a tuturor licențelor  radiourilor deținute de PRO TV SA?

E o continuare a investiției majore în conținut pe care RCS & RDS a făcut-o cu Digi24. Implicarea unui jucător de cable/telecom/mobile în conținut, într-o asemenea măsură, e o cvasi-premieră mondială și efectele ei sunt dificil de estimat.

Poate fi considerat divertismentul un produs esențial pentru succesul unei televiziuni?

Da, în toate sensurile. În România, e cam singurul – se vede că avem investiții în primul slot de prime-time, care începe la ora 20.00, 20.30, dar mai puțin în cel de-al doilea, care începe la 22.00, și unde în alte țări sunt programate seriale. În România, în afară de Las Fierbinți, nu prea există nimic demn de amintit. Divertismentul de calitate este și treaba televiziunilor publice – dacă ne gândim că Master Chef și Strictly Come Dancing au fost create pentru BBC One, iar Top Gear e pe BBC 2.

Care este viitorul Kanal D pe harta media, având în vedere că au închis o emisiune, iar mai mulți angajați au fost dați afară?

Îi interesează de mai multă vreme costurile, la un moment dat aveau piederi egale cu cifra de afaceri, de 9-10 milioane de euro. Mai nou, le-au redus la jumătate. În rest, în termeni de conținut, Kanal D are niște aspirații de glamour care s-ar putea să strice și ceea ce a realizat până în prezent. Mai ales că în sezoanele următoare s-ar putea să fie destui producători disponibili, foști la televiziuni mai mari, la cum se-arată lucrurile prin alte locuri. În fine, Kanal D e cumva într-o situație imposibilă: nu poate produce profit pe locul III, pe o piață săracă și fără alte posturi cu care să se alieze, gen Acasă, Antena Stars și altele asemenea. Dar ca să crească are nevoie de o strategie al naibii de inteligentă, care să-i prelungească ADN-ul balcanic, diferit de al altor stații de la noi. Tentativele de întinerire, show-urile de umor și altele asemenea sună a repoziționare și repoziționarea s-ar putea să fie sinucigașă. Televiziunea care dă Iffet și Suleyman nu poate fi cool.

Care e rolul televiziunii publice, dacă luăm în considerare activitățile din ultimii ani?

2014 a fost pentru TVR un an mult mai prost decât 2013. În 2013, în mandatul Săftoiu, au fost concediați 600 de angajați și costurile au fost reduse drastic. În mandatul Tănase, doar penalizările care reies din datoriile la stat se ridică la 9 milioane de euro pe an, dacă e să credem un membru al Consiliului de Administrație. În momentul de față, problema TVR nu are soluție, pe undeva și soluția-Săftoiu, concedieri și tăieri de costuri, s-a întors împotriva TVR, fiindcă înseamnă o grilă pauperă și fără șanse. Dar o piață din care televiziunea publică să lipsească ar fi de neconceput: gândiți-vă că pe toată zona de interes public, politică, relevanță, seriozitate s-ar încăiera Antena 3 cu RTV și cu B1. Mie îmi arată a peisaj post-atomic.

În principiu, pentru redresarea TVR trebuie în primul rând un consens public realist. Aspirația către BBC este nerealistă și demagogică, din motive pe care le-am explicat la mine pe blog  și se reduc la banii prea puțini și poziția proastă în top din momentul de față. Ar trebui o lege care să scoată SRTV-ul de sub controlul politicului, definirea unei misiuni și un plan de redresare în care să fie implicați profesioniști.

Cum ți s-a părut abordarea televiziunilor de știri în campania electorală?

Vai de capul lor. Mă bucur că dispare această gogoriță a televiziunilor care aduc milioane de voturi, creată prin 2009. În afară de OTV, nimeni nu a făcut mai nimic palpabil în sensul ăsta. Eu sper să scăpăm cu totul de RTV, B1 TV, Antena 3 și altele asemenea. N-au nicio rațiune de existență, alta decât afilierea politică. N-aș vrea să se supere pe mine oamenii valoroși, pe care îi cunosc și lucrează la aceste televiziuni. Dar uitați-vă și dumneavoastră: Turcescu își face autodafé, Mircea Badea se-ncaieră cu motocicliști, Rareș Bogdan face crize de epilepsie în direct… cine naiba se uită la toți ăștia nu știu.

Care este viitorul televiziunilor de știri, acum după ce campania electorală pentru alegerile prezidențiale s-a încheiat?

N-o să li se întâmple chiar ce spuneam mai sus. Dar ceva mai prost o s-o ducă, finanțatorii și-au dat seama că nu rentează, după kixul lui Victor Ponta la prezidențiale. Mai ales că acum e ușor și ieftin să începi un site cu dezvăluiri fulminante. E drept, în 2010, Wikileaks a avut nevoie de The Guardian, New York Times și Der Spiegel, dar noi avem Evenimentul zilei și Jurnalul național,  care nu-s tocmai același lucru.

Pe ce ar trebui să se axeze televiziunile din România pentru a livra materiale de calitate telespectatorilor sau pentru a se apropia de marile televiziuni mondiale?

La banii din piața media românească, e imposibil să te ridici la nivelul internațional, altfel decât în unu-două show-uri-fanion pe sezon. Sigur, am putea să comandăm decorul după ce știm dimensiunile locației și altele asemenea, dar în rest, suntem inevitabil sub calitatea programelor din alte piețe.

Cum ai descrie în câteva cuvinte activitatea CNA în 2014?

CNA mai mult n-a funcționat decât a funcționat, din lipsă de cvorum. Iar atât cât a funcționat, mandatul Laurei Georgescu a fost grevat de scandaluri și dezvăluiri, mai mult cu ghilimele decât fără. Mi-aș dori foarte mult ca alegerile să aducă și o componență civilizată a CNA. Dar, cum sunt de felul meu sceptic, dac-ar trebui să pariez, aș zice că nu.

Alegerea președintelui Iohannis este și meritul generației Facebook? Cum explici fenomenul?

Și meritul Facebook, cu accentul pe „și”. Am explicat deja la mine pe blog că Facebook nu e neapărat singurul canal de influență, intuiesc că telefoanele date de „liderii familiali” din diaspora acasă au contat foarte tare. Antropologul Vintilă Mihăilescu mi-a confirmat acest lucru. Dar, în măsura în care a contat, e firesc să fie așa: atunci când au făcut politică, canalele media tradiționale au făcut-o la modul partizan, colportând ură, lucru care cel mult catalizează bazinele electorale tradiționale ale stângii și dreptei. Or la acest gen de mizerie propagandistică sunt, oarecum, sensibili maximum maximorum 10 milioane de alegători din 16 (cifrele oficiale spun peste 18 milioane, dar eu am o problemă cu asta). Electoratul mai sceptic, tânăr, educat nu se prea uită nici la Gâdea, nici la Turcescu, nici la Badea, nici la Banciu, ci își ia în mare parte informația de pe Facebook, filtrată de prietenii din listă, cu care are, evident, afinități.

Care dezbatere dintre Klaus Iohannis – Victor Ponta ți s-a părut mai bună din punct de vedere jurnalistic: cea de la Realitatea sau cea de la B1 TV?

Cea de pe B1 mi s-a părut nu mai bună, dar mai puțin proastă. Pe Realitatea TV a fost o aiureală, dincolo de faptul că Iohannis a venit cu totul nepregătit și s-a comportat lamentabil, prostiile referitoare la vizita la Chișinău ale Laviniei Șandru și sforăielile lui Rareș Bogdan vor rămâne în istoria televiziunii românești ca un minim absolut. Sper, cel puțin. E incredibil că Ponta și Iohannis s-au putut complace într-o asemenea mocirlă jurnalistică. Asta le alterează și lor imaginea zdravăn, oricare le-ar fi păcatele intrinseci. Pe Iohannis îl înțeleg oarecum, fiindcă era presat să participe, dar nu înțeleg cum s-a putut prezenta atât de nepregătit.

Mai există anchete jurnalistice de calitate în mass media din prezent?

Insular. Mă uit cu atenție la RISE Project, iar eforturile individuale ale lui Daniel Befu mi s-au părut nu odată remarcabile. Mai e și ce face Cătălin Tolontan la Gazeta Sporturilor, dar în rest, nu îmi amintesc, în secunda asta, vreo investigație importantă publicată în 2014 de vreun outlet media major. Se poartă mizeriile gen „publicația/televiziunea noastră a intrat în posesia unei înregistrări care…” A intrat în posesia, cum? S-a împiedicat de ea pe stradă? I-a adus-o un cetățean fără chip la ceas de seară, într-un plic? Mai mult, după ce „intră în posesia” înregistrării, outlet-ul media nu simte deloc nevoia să verifice, întregească, clarifice ce e în ea. O publică exact așa cum i s-a „dat în posesie”.

Cum ai descrie jurnalistul de astăzi?

În concret, e un tip trecut de prima tinerețe, depresiv, apăsat de rate și salariile întârziate. Am încercat de mai multe ori să scriu un text pro domo în care să explic că, în ultimă instanță, abdicarea unor oameni pe care îi stimam acum 10 ani e dacă nu scuzabilă, cel puțin explicabilă – dar textul nu mi-a ieșit. Dacă vă uitați la Page One – Inside the New York Times, vedeți câtă depresie și incertitudine au provocat criza economică și explozia new media în redacția celui mai mare cotidian din lume. Jurnalistul de azi suferă de information overload exact la fel ca publicul, nu mai știe să se descurce și să facă selecția în bombardamentul la care îl supun toate sursele electronice: partide, instituții, companii private. Dar, mai ales, a abandonat lupta, motivele pentru care s-a făcut jurnalist acum 20 de ani, satisfacțiile profesionale.

În abstract, dacă ne gândim la ce-ar trebui să fie, mă gândesc la o vietate multimedia, care știe să folosească o platformă de blog, rețelele sociale, o cameră foto și e chiar capabil să își editeze materialul multimedia până la un punct. Știe să povestească și să amuze și are o ureche atentă pentru ceea ce vrea publicul, pe care îl înțelege. Jurnalistul de astăzi, sau măcar de mâine, e sau ar trebui să fie un post-jurnalist, ceva mai mult decât un jurnalist.

Întâlnim în mass media de azi tot mai mulți propagandişti nevricoşi, cu militanţi infailibili, cu amatori de scandal şi de băşcălie, după cum spune Andrei Pleșu. Eleganţa stilistică, acurateţea ştirii mai poate fi întâlnită pe undeva?

O să vă spun că singurul loc în care mai scriu cu regularitate e Dilema, fiindcă acolo mi se pare că unele din atributele de mai sus se întâlnesc destul de frecvent. Le-am dat prietenilor de la Casa Jurnalistului câte un text ori de câte ori mi-au cerut. Apreciez foarte tare ceea ce face RISE, cum spuneam – deși acolo nu e vorba de stil, ci de săpături îndelungi, research zdravăn și subiecte bine alese. Mai citesc HotNews (știrile), Adevărul, Gândul și comentariile lui Dan Turturică și Sabina Fati din România liberă. Partea proastă e că textele bune sunt ascunse într-o asemenea grămadă de tâmpenii încât tinzi să lași totul baltă. Dar asta e, din motive de „bășcălioși”, „militanți” și „nevricoși” – eu aș adăuga imbecilii, care încep se devină un adevărat curent ideologic sau o școală literară pe site-urile românești -, acum avem și cititorul-salahor.

Care este viitorul televiziunilor în 2015?

Piața va rămâne un duopol, PRO-Antena Group, dacă ne gândim la cote de audiență cumulate. Dacă PRO TV face profit în 2014, cu toate tăierile de bugete și restartul prin care a trecut, să zicem că avem măcar un motiv de optimism. Sunt curios ce vine după talent show-uri, ar trebui să fie ceva din clasa reality, dar eu știu ce le va trece prin cap programmerilor din televiziunile românești? Ar trebui să ne uităm la ce face CME, proprietarul PRO TV, worldwide, fiindcă asta va dicta mișcările din România și, implicit, pe cele ale challengerului. Probabil că vor fi niște mutări mai prudente decât în epoca Adrian Sârbu. Time-Warner, care are peste 49% din CME, pune accentul pe profit, iar asta explică și ceea ce s-a întâmplat în România.

Dar revistele glossy?

Ar trebui să se împuțineze. Majoritatea vând 13 mii de exemplare. Sunt scrise cu picioarele, pozele de modă și copertele sunt de multe ori făcute din sărăcie și fără inspirație și așa mai departe. În afară de faptul că sunt un debușeu comod pentru advertiseri, nu văd niciun motiv pentru care ar exista. Posibil, piața de glossy-print va fi amenințată de site-uri inteligent făcute pe termen mediu – nu neapărat în 2015. Dar acestea vor fi mai degrabă nișate (fashion, turism, cooking etc.), nu structuri-magazin, ca revistele glossy.

De online ce ne poți spune?

Nimic nou. Sunt bani puțini și vor rămâne bani puțini, deși am văzut diferite estimări referitoare la mici creșteri. E drept, online-ul înseamnă peste dublul lui 2008, dar toată creșterea s-a dus către contextuale – Google și Facebook. Posibil, vor exista micro-site-uri sau bloguri care vor monetiza tot mai mult pe nișe bine definite, fie prin vânzări directe, fie din donații. În ultimă instanță, și eu trăiesc din ceva asemănător, nu numai pe online. Tocmai am pus sus un showcase pentru proiectele din clasa branded content, www.brandedcont.net., de unde vă puteți da seama pe ce pariez, personal, or asta e mai convingător decât o estimare în abstract.

Publicitatea în media va cunoaște schimbări?

Zenith a prognozat pentru 2014 o creștere ușoară, de 1,9%. Asta înseamnă, în total, vreo 295 de milioane. Dacă prognoza se adeverește, schimbarea trendului contează desigur mai tare decât banii în plus.

Asta e la nivel de „ceea ce se vede”. Problema e cum se vor împărți banii din fonduri europene și publicitate guvernamentală: în 2013, conform unui studiu al Centrului pentru Jurnalism Independent, guvernul Ponta a trimis către presă cam 53 de milioane de euro, din care peste 31, sume deja atribuite, și aproximativ 21, sume în curs de atribuire. Mai e și RMGC, care nu cred că mai cheltuiește banii pe care îi cheltuia în anii trecuți – deși nu am niciun fel de date despre asta. Despre toate aceste lucruri aflăm doar ici-colo, și nu din anuarele frumos puse-n pagină ale industriei.

Un mesaj pentru cititorii RADAR DE MEDIA

De câte ori vedeți „CLICK AICI!”, să nu dați. Clic. N-o să vă vină să credeți ce câștigați.

Foto credit: Florin Costache

Lasa un comentariu aici!

No comments

leave a comment