Connect with us

ALL MEDIA

Mihai Caldararu este un tanar care arata ca se poate. Suferintele nu l-au impiedicat sa-si depaseasca conditia!

Published

on

Chinurile prin care a trecut la orfelinat, bataile si abuzurile sexuale l-au incurajat pe tanarul Mihai Caldararu sa-si indeplineasca visul: de a ajuta copiii care au trecut prin aceleasi suferinte asemenea lui.

La prima vedere, pare a fi povestea obisnuita a unui copil ce a crescut prin centre de plasament. Si asa si este, in fond. La varsta de trei luni, Mihai a ajuns intr-un orfelinat, unde, mai tarziu, i se aplicau batai “sora cu mortea”.

Cu siguranta, acesta este un caz dintre alte sute de cazuri petrecute in Romania. Insa, ceea ce impresioneaza cel mai mult este faptul ca Mihai si-a depasit atit conditia de orfan, cit si conditia de sarac, tinind cu tot dinadinsul sa reuseasca in viata.

Este bolnav, iar crizele dese de epilepsie din lipsa medicamentelor pe care nu si le permite il dau inapoi cu multi pasi atunci cand doreste un loc de munca.

Lipsit de dragostea materna si inconjurat de straini, Mihaita lupta zilnic cu propriul destin. Stie ca, din pricina bolii de care sufera, anagajatorii evita sa-i ofere un loc de munca.

Mihai nu a stat niciodata din momentul in care a fost nevoit sa paraseasca centrul de plasament, la varsta de 18 ani. Absolvent al Scolii de Arte si Meserii, al Scolii Populare de Arta si al unui curs de inspector de resurse umane, tanarul s-a angajat la o croitorie dintr-un cartier bucurestean. Din pacate, aici nu a putut sta foarte mult timp, deoarece a facut o criza de epilepsie in timpul serviciului si a fost dat afara fara pic de remuscare.

Cu un suflet sensibil si un destin nefericit, copilul, devenit barbat in toata firea (ce-i drept, foarte mic de statura, cu o privire usor ratacita, dorind sa faca totul deodata), s-a ambitionat intr-atat incat, in anul 2012, a pus bazele publicatiei MicNews.

“Am lucrat la o croitorie, dar am fost dat afara din cauza faptului ca sunt epileptic. Am lucrat si ca voluntar in cadrul unui ONG (n.r. Asociatia Europeana pentru Protectia Omului si a Copilului) dar nici acolo nu am stat prea mult timp, din acelasi motiv.

Acum, tot ce vreau este sa continui proiectul Mic News si noul ziar ce va aparea din luna august, “Glasul Orfanului”, ce are menirea sa aduca toate cazurile copiilor abandonati si chinuiti”, spune Mihai.

Un lucru ciudat s-a intamplat insa atunci cand reporterii unei emisiuni au contactat-o pe fosta presedinta a asociatiei mai sus-numite. Florica Marin a spus ca nu doreste sa comenteze despre aceasta poveste, inchizandu-ne telefonul in nas.

Mihai sustine ca a lucrat, timp de un an ca voluntar in cadrul acestei asociatii, ajutand enorm de mult. De curand, lucreaza intr-un lt ONG, alaturi de Daniela Riciu, care spune despre Mihai ca este un om cu suflet mare, care se implica in tot ceea ce face.

“Acea Florica Marin este o adevarata escroaca, l-a pacalit in fel si chip pe bietul Mihaita, un copil extraordinar, de altfel, care alearga de dimineata pina seara, in papuci sau adidasi cum nimereste pentru a-si atinge scopul, acela de a-i ajuta pe copiii aflati in aceeasi situatie prin care a trecut si el la un moment dat”, ne-a spus Daniela.

Pentru ca a inceput aceasta meserie, de jurnalist, in cadrul propriei publicatii, Mihai Caldararu doreste sa fie licentiat si sa invete tot mai mult despre tainele acestei meserii. Astfel, Universitatea Hyperion a venit in sprijinul tanarului, oferindu-i un loc de student in cadrul facultatii, pentru specializarea Jurnalism.

Chiar in ziua in care l-am cunoscut, Mihai-cel-cu-vointa-de-fier mergea la un interviu pentru a se angaja ca distribuitor de pliante. Din pacate, a “picat” testul din acelasi motiv amintit mai sus: boala de care sufera, epilepsie.

Un om maruntel, dar cu cu o minte agera, ce lupta cu viata de ani de zile, se remarca acum ca jurnalist, reporter de teren, investigand cazuri peste cazuri si dorind sa vina in ajutorul copiilor nefericiti, abandonati, agresati si bolnavi, el insusi avand mare nevoie de ajutor.

MicNews a luat nastere datorita unor oameni cu suflet mare, voluntari ce scriu pentru mica publicatie specializata in flux de stiri si evenimente reale de ultima ora.

Mihai Caldararu nu cerseste mila nimanui. Desi a dus o viata grea, este o persoana mindra, care traieste cu cei 230 de lei pe care-i primeste de la stat, tot asteptind sa primeasca o locuinta.

“Anul trecut am depus o cerere la Primaria Sectorului 2, pe raza caruia am domiciliul, pentru o casa sociala, dar nu am primit inca raspuns. Acelasi lucru l-am facut si anul acesta, insa n-am primit nimic”, mai spune Mihai.

Marea lui dorinta nu este sa primeasca bani, de aceea nici nu ne-a oferit un numar de cont si nu a precizat ceva in acest sens.

Singurul ajutor pe care il doreste este acela de a-si duce visul mai departe: “MicNews” si “Glasul orfanului”, care au nevoie de sponsorizare privind cazurile sociale prezentate in cele doua publicatii.

Pentru a afla mai multe despre efortul pe care il depune acest tanar, accesati www.micnews.ro.

Lasa un comentariu aici!

1 Comment

1 Comment

  1. alina

    18 februarie 2014 at 13:31

    http://wp.me/p2EYag-P
    Asa isi bat joc de bolnavi! Aveti grija cui dati bani!

Lasă un răspuns

Radio

Adrian Despot, la DigiFM: „Îmi place școala copiilor mei pentru că are hârtie igienică la baie”

Published

on

Foto Credit: DIGI FM

Adrian Despot a fost invitatul lui Cătălin Striblea la emisiunea “Oameni de Colecție”, emisiune de interviuri unice, difuzate LIVE pe pagina de facebook DigiFMRadio și în fiecare duminică, on air, la DigiFM.

Cătălin a început interviul cu o altfel de întrebare, fiind curios dacă Adrian este un om credincios.

“Sunt credincios. Dar întrebarea asta e foarte… De obicei întrebarea se pune dacă crezi în Dumnezeu. Dar da, putem spune că sunt credincios.”

Artistul a povestit cum se comportă el atunci când se apucă de compus piese.

“De fiecare dată când compun, pun mâna pe chitară. Compoziția mă rupe de familie, dar mă și ridică și mă umple de endorfină. Am nevoie de detașare, liniște, scăparea de gânduri parazite. Am nevoie de mine singur, detașat. Odată conectat la o sursă de inspirație, fadeout-ul nu se realizează niciodată ca o închidere de ușă. De fiecare dată când încep să compun, mă rup de familie, iar familia e cel mai important lucru pentru mine. Mă urăsc pentru că cei doi copii știu că trebuie să mă lase singur să lucrez. În viață trebuie să ne setăm lista priorităților. Când apar copiii, nu mai poți să te gîndești la cum erai înainte. Eu nu mă știu decât pe mine având copii și divinizându-i.”

Cătălin a fost curios dacă s-a discutat în casa lui Adi dacă să meargă sau nu la Vocea României

“Decizia de a merge la Vocea României a fost o dictatură din partea copiilor. Nu am avut cale de întors. Am ezitat nu pentru ei, ci pentru că încercam să intuiesc în ce mă bag. A fost de 100 de ori mai intens emoțional decât mă așteptam. Pentru mine, muzica e ceva sfânt.”

Adrian Despot a vorbit despre Adrian și Despot, omul și artistul și despre ce înseamnă fiecare în parte.

“Au fost mulți ani din viața mea în care nu mi-am acceptat statutul de persoană publică pentru că nu mi-l doream. Nu am înțeles de ce oamenii vin la mine să îmi ceară autografe. Teoretic nu ar fi trebuit să ajung cântăreț. Nu știu să mă prezint, nu știu să mă vând. Nu îmi plac artiștii. Să zicem că Adrian este omul, iar Despot este artistul. Artistul, încet încet acaparează omul. Omul se închide în el. Oamenii recunosc artistul. Artistul este o chestie diabolică. Mie îmi place de omul Adrian, nu de artistul Adrian. Artistul Adrian e un om posomorât, melancolic. Omul Adrian este un om foarte bun și vreau să îl păstrez cât mai aproape de mine.”

Cântărețul a povestit despre copiii săi și despre forma de învățământ pe care a ales-o pentru ei.

”Am avut copiii la mai multe sisteme de învățământ. Acum, îi am la o școală privată pe care ne-o permitem. Este o școală foarte curată. Îmi place școala lor pentru că există dispensere de apă pe hol, pentru că profesorii nu calcă copiii pe cap, pentru că au hârtie igienică la baie, pentru că sunt lăsați să își spună punctul de vedere.”

Ce le spui despre România de azi, a fost curiozitatea matinalului Digi FM.

”Atmosfera asta patriarhală în care părintele stă cu pruncul pe genunchi și îi spune cum stă treaba cu lumea, din păcate, este  o utopie. În măsura în care influența părinților asupra copiiilor, va da roade la un moment dat… ei sunt la vârsta la care se luptă cu părinții, încearcă să atace. Ei ce știu despre România… De multe ori vin de la școală și ne întreabă diverse lucruri. Copiii din jurul lor vorbesc despre Dragnea.”

Cătălin Striblea a atins și subiectul sensibil, despre care Despot evită să vorbească, de obicei – Colectiv.

”Eu nu vreau să îmi asum niciun fel de merit, nici pentru ce am făcut la Colectiv, nici pentru ce am făcut după Colectiv. Oamenii din Colectiv, erau oamenii mei, erau lumea mea, cu totul. Tragedia asta care s-a întâmplat, s-a întâmplat în lumea mea. Drama este atât de personală încât nu pot… nu pot decât să mă gândesc la prietenii mei care nu mai sunt. Acum, am și prieteni noi, dintre supraviețuitori.”

Pentru Adi Despot, banii nu sunt importanți, ci mulțumirea sufletească, după cum a spus el în cadrul emisiunii Oameni de Colecție.

”Eu sunt genul de om care nu a vânat niciodată câștigul bănesc în detrimentul mulțumirii sufletești. Acum un an am cântat într-o piață cu tiribombe, cu tot felul de trupe. După concert, mă întrebam ce satisfacție au acești artiști, pentru că la genul acesta de evenimente, nu ai fani, oamenii nu plătesc bilete să te vadă. Eu nu mă duc la serviciu ca să încasez. Dacă e să iei modelele de top, și mă refer la industria mea, de rock, sunt multe trupe care se urcă pe scenă doar ca să încaseze. Îi doare în cur atât de ce se întâmplă în public, cât și de muzica lor, de cum este ea. Noi suntem la polul opus. Sunt multe concerte pe care le refuzăm. Ne-am dori case mai mari și mai frumoase, mașini mai noi sau casco la ele să le reparăm. Oamenii sunt făcuți să se mulțumească cu puțin. Dacă e să îl luăm pe Dumnezeu ca o imagine a frumosul, a binelui și a fericirii, Dumnezeu se mulțumește cu puțin. Puținul este esența omenirii.”

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

ALL MEDIA

TVR a programat ediţii in memoriam dedicate celebrului regizor Lucian Pintilie

Published

on

Televiziunea publică va difuza o serie de programe dedicate celui care a fost Lucian Pintilie, personalitate marcantă a cinematografiei româneşti.

Sâmbătă, 19 mai, de la ora 23.00, TVR 1 difuzează o ediţie a emisiunii „Dosar Romania” dedicată  filmului „Reconstituirea”, capodopera semnată de marele regizor. Cornel Mihalache a realizat dosarul „Reconstituirii”, un document de televiziune care ne dezvăluie culisele filmării şi ne aduce mărturii inedite despre felul în care lucra regizorul Lucian Pintilie. Actorii Vladimir Găitan, George Mihăiţă, Ileana Popovici, George Constantin şi Ernest Maftei vorbesc despre film, filmări şi timpurile în care a fost realizată „Reconstituirea”.

Considerat cel mai bun film românesc din toate timpurile, de către Asociaţia Criticilor Români de Film, „Reconstituirea” este programat duminică, 20 mai, pe TVR 2 de la ora 13.10. Lucian Pintilie relatează anchetarea (reconstituirea) unei bătăi între doi tineri. Prin actele de o crasă stupiditate miliţienească, ce pot fi considerate veritabile scene de comedie neagră, se produce tragedia unei lovituri mortale chiar sub ochii investigatorilor. La scurt timp de la lansarea din 1968, filmul a fost interzis şi relansat în 1990. Scenariul a fost scris după nuvela omonimă a lui Horia Pătraşcu, textul literar bazându-se pe un fapt real. În film au jucat Vladimir Găitan, George Constantin, George Mihăiţă, Emil Botta, Ernest Maftei şi Ileana Popovici.

Lungmetrajul va fi difuzat şi pe TVR Internaţional, duminică, de la ora 23.00.

TVR 3 difuzează sâmbătă, respectiv, duminică, de la ora 17.00, „Fără Titlu”, un making of al producţiei „De ce bat clopotele Mitică?” şi un making of al filmului „Balanţa”.

Ediţia „Fără Titlu” dedicată lungmetrajului „De ce bat clopotele Mitică?” va fi difuzată şi pe TVR Internaţional, duminică, de la ora 16.00.

 

Născut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, în Basarabia (azi în Ucraina), Lucian Pintilie a absolvit, în anul 1956, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. A regizat numeroase spectacole de teatru, iar anul 1965 a marcat debutul său în cinematografie, cu filmul „Duminică la ora 6”.

De numele său se leagă capodopere precum „Reconstituirea”, „Le Tableau”, „Salonul nr. 6”, „Balanţa”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, scurtmetrajul „Tertium non datur”, „Terminus Paradis”, „Capul de zimbru”, „După amiaza unui torţionar” sau „Niki Ardelean, colonel în rezervă”.

 

Foto credit: Playtech

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Radio

Pavel Bartoș exclusiv pentru DigiFM: „Mă deranjează termenul de vedetă”

Published

on

Foto Credit: DIGI FM

Pavel Bartoș a fost invitatul lui Cătălin Striblea la emisiunea “Oameni de Colecție”, emisiune de interviuri unice, difuzate LIVE pe pagina de facebook DigiFMRadio și în fiecare duminică, on air, la DigiFM.

Cătălin Striblea a început interviul cu o scurtă prezentare a lui Pavel Bartoș, în care a enumerat motivele pentru care acesta este celebru. Actorul a avut însă niște remarci la acest termen.

„Nu știu dacă a fi celebru este un vis al meu. Încerc doar să îmi fac treaba. Mă deranjează termenul de vedetă. Vedetă înseamnă ceva mult mai complex. Vedetă este Simona Halep, Gică Hagi, Ilie Năstase. Eu mă consider o persoană publică, cu un oarecare succes. Mă bucur că am succes în teatru cât și în televiziune.”

Pavel Bartoș a vorbit despre înscrierea la facultate, la Teatru. Uitase banii de înscriere acasă și chiar dacă i-ar fi trimis mama sa banii, ar fi ajuns prin mandat poștal abia în 3 zile. Acest lucru ar fi însemnat să rateze înscrierea, pentru că era ultima zi.

“Am uitat banii de înscriere la facultate. Am intrat în cancelarie, erau vreo 7-8 profesori. Le-am zis că am uitat banii de înscriere la teatru acasă și am nevoie de 5000 de lei. <<Mă ajutați? Promit că peste 3 zile, când vin banii, vi-i dau!>>. ”

Pavel a avut mare noroc, pentru că unul dintre profesori a apreciat curajul său și i-a împrumutat banii. “Din fundul sălii, profesorul de franceză, domnul Ionescu a zis <<Ia uite, mă! În sfârșit cineva cere bani pentru că vrea să facă școală. Da, îți dau eu, tinere!>>. Venea apoi la toate examenele mele și mereu îmi spunea că au fost cei mai bine investiți bani”, a completat el.

Mama sa credea că el va da la Drept. După ce a intrat la Teatru, Pavel s-a dus acasă să îi dea vestea cea mare. Iar dialogul dintre ei, a sunat cam așa (după cum ne-a povestit actorul):

-Mamă, am intrat!
-Ce bine!
-Da, dar trebuie să îți spun ceva! Am intrat la Teatru!
-Pauză…. E facultate. Tot e bine. Măcar nu ajungi golan!

Pavel a povestit și despre o întâmplare, din copilărie, care l-a marcat destul de mult.

”Pe data de 3 martie am pierdut cartela. Până pe 31 martie, mă gândeam că nu o să avem ce să mâncăm. Am refăcut drumul de acasă la magazin de trei ori, plângeam. Până la urmă m-am întors și am întrebat vânzătoarea. Am găsit cartela acolo, o adusese un domn. E foarte important ca generațiile de acum să știe că nu e bine cum a fost. ”

Cătălin Striblea a vrut să știe cât de apropiat este Pavel Bartoș de Smiley.

„Suntem mai mult decât prieteni. Smiley este un membru al familiei. Mi-e dor când nu suntem împreună. El are o educație foarte sănătoasă și se simte asta. Are mult bun simț. Datorită lui pot să zic că am devenit un om mai bun. Nu a zis niciodată ceva de rău de nimeni.”

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement

Trending