Connect with us

ALL MEDIA

Mircea Radu propune competitia anilor ’50 si 70′ cu britanicii Christie şi italianul Tony Dallara, in premiera la InTrecerea Anilor

Published

on

Mircea Radu are din nou pregătite momente emoţionante pentru telespectatorii emisiunii ÎnTrecerea anilor: britanicii Christie şi italianul Tony Dallara vă reamintesc hituri celebre ale anilor ’50 şi ’70, perioade care intră în competiţia din 15 ianuarie.

Actriţa, compozitoarea şi interpreta de muzică uşoară Corina Chiriac, gimnastul Dan Grecu, canoistul Leon Rotman, actorul şi regizorul Sergiu Nicolaescu, interpretul Cornel Constantiniu, clownul Siminică vă dau întâlnire la cea de-a opta ediţie a ÎnTrecerii anilor. Momentele de remember pentru îndrăgitele Ioana Radu şi Maria Lătăreţu sunt suţinute, la această ediţie, de Cristina Gheorghiu şi Maria Buză.

Britanicii de la Christie, trupă formată la sfârşitul anilor ‘60, lansau în 1970 hitul „Yellow River”, care a ocupat primul loc în topurile din Marea Britanie şi din alte 26 de ţări. O altă piesă de succes a fost „San Bernadino”, ce a dominat topurile din Germania şi Marea Britanie. Ambele melodii pot fi ascultate în interpretarea celor de la Christie la ÎnTrecerea anilor din 15 ianuarie. „Primul lucru care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la anii ’70 sunt patofii înalţi cu platformă, pantalonii mulaţi şi foarte ciudaţi, pe care acum nu i-aş mai purta!”, mărturiseşte solistul. Cea mai mare distracţie a lui era când pleca în turnee unde, îşi aminteşte, erau îmbinate lucrurile pe care le adora cel mai mult: muzica şi foarte multe fete!
Tony Dallara este pseudonimul lui Antonio Lardera. În 1959 a devenit faimos cu piesa „Come Prima”, melodie pe care o va interpreta şi la ÎnTrecerea anilor, alături de o altă piesă cunoscută, „Ti diro”. Tony Dallara a mărturisit că anii ’50 sunt cei mai frumoşi ani pentru că atunci şi-a lansat melodiile, dar şi din punctul de vedere al atitudinii femeilor de pe atunci. „Pe vremea aceea, fetele erau mult mai feminine şi aveau foarte multă demnitate, nu se lăsau uşor… Era foarte dificil să ai şi o singură femeie, dar mai multe… Acum totul este foarte uşor şi posibil!” declară Tony Dallara.

Întrebat de Mircea Radu de ce a intrat în politică, mai ales că întreaga lui carieră de actor şi regizor, a fost una de real succes, Sergiu Nicolaescu a răspuns că Revoluţia l-a împins la asta. „Îmi pare rău, acum privind înapoi, că am intrat în politică!”, mărturiseşte regizorul. Recunoaşte că s-a distrat până în momentul în care s-a dedicat în totalitate filmului, pe care l-a tratat cu imensă pasiune şi seriozitate. În timpul facultăţii dansa pe băncile clasei, considerându-se un mare amator de dansuri pe atunci.

Tot la ÎnTrecerea anilor, Sergiu Nicolaescu face o altă dezvăluire incendiară, atunci când Mircea Radu îl întreabă dacă este adevărat că o actriţă, pentru a obţine un rol, trebuia să treacă mai întâi prin trei paturi: al regizorului, al producătorului şi al actorului din rolul principal…

Maria Buză asigură, la ediţia din 15 ianuarie, un cover după o melodie a Mariei Lătăreţu şi a afirmat că adoră muzica anilor ’50. Atunci, după părerea ei, au apărut marii artişti din muzică, dar şi din lumea filmului. „Este o similaritate între Maria Lătăreţu şi mine, nu numai prin faptul că poartă acelaşi nume, dar şi prin faptul că fiecare dintre noi s-a căsătorit cu un violonist!”, spune Maria Buză. Ea a mărturisit că îşi mai doreşte un singur lucru: să sfârşească la fel ca şi ea: adică pe scenă!

Leon Rotman a venit la ÎnTrecerea anilor cu pagaia care i-a adus medalia de la Roma. Încă visează să mai practice sportul acesta, ba chiar să-i învingă pe cei tineri. În perioada aceea se angajase ca strungar, iar timpul liber însemna tot muncă pentru el, exceptând ziua de sâmbată. Atunci mergea la o sala de dans, un fel de discotecă, unde petrecea până dimineaţa dansând fără oprire tango.
În anii ’70, Corina Chiriac avea 18 ani şi organiza petreceri, alungându-şi părinţii în vizită la alţi părinţi, având astfel casa la dispoziţie pentru party. Înainte de petreceri, făcea platouri cu mâncare; toată lumea adoră lichiorul de ou făcut de ea. Un lucru pe care şi-l mai aminteşte din acea perioadă este că adora să poarte balerini.

Clownului Siminică i-ar plăcea să retrăiască anii ’70 datorită spectacolelor pe care le susţinea în Praga şi nu numai. A dezvăluit că a fost foarte greu să fii „Siminică”, dar i-a plăcut. Îşi aduce aminte că, într-unul din spectacolele de pe atunci, interpreta un personaj turc, iar în timpul actului, fiind bătut pe umăr, s-a întors, descoperind stupefiat că cel care îl bătea era, de fapt, un urs!

Altă întâmplare hazlie: în timpul unui spectacol, un cimpanzeu a sărit în cârca lui, lovindu-l foarte puternic. Spectatorii au crezut că este o luptă fictivă între el şi cimpanzeu, lucru care a făcut ca publicul să savureze din plin acest „moment de umor autentic”.

Lasa un comentariu aici!

1 Comment

Lasă un răspuns

Radio

Adrian Despot, la DigiFM: „Îmi place școala copiilor mei pentru că are hârtie igienică la baie”

Published

on

Foto Credit: DIGI FM

Adrian Despot a fost invitatul lui Cătălin Striblea la emisiunea “Oameni de Colecție”, emisiune de interviuri unice, difuzate LIVE pe pagina de facebook DigiFMRadio și în fiecare duminică, on air, la DigiFM.

Cătălin a început interviul cu o altfel de întrebare, fiind curios dacă Adrian este un om credincios.

“Sunt credincios. Dar întrebarea asta e foarte… De obicei întrebarea se pune dacă crezi în Dumnezeu. Dar da, putem spune că sunt credincios.”

Artistul a povestit cum se comportă el atunci când se apucă de compus piese.

“De fiecare dată când compun, pun mâna pe chitară. Compoziția mă rupe de familie, dar mă și ridică și mă umple de endorfină. Am nevoie de detașare, liniște, scăparea de gânduri parazite. Am nevoie de mine singur, detașat. Odată conectat la o sursă de inspirație, fadeout-ul nu se realizează niciodată ca o închidere de ușă. De fiecare dată când încep să compun, mă rup de familie, iar familia e cel mai important lucru pentru mine. Mă urăsc pentru că cei doi copii știu că trebuie să mă lase singur să lucrez. În viață trebuie să ne setăm lista priorităților. Când apar copiii, nu mai poți să te gîndești la cum erai înainte. Eu nu mă știu decât pe mine având copii și divinizându-i.”

Cătălin a fost curios dacă s-a discutat în casa lui Adi dacă să meargă sau nu la Vocea României

“Decizia de a merge la Vocea României a fost o dictatură din partea copiilor. Nu am avut cale de întors. Am ezitat nu pentru ei, ci pentru că încercam să intuiesc în ce mă bag. A fost de 100 de ori mai intens emoțional decât mă așteptam. Pentru mine, muzica e ceva sfânt.”

Adrian Despot a vorbit despre Adrian și Despot, omul și artistul și despre ce înseamnă fiecare în parte.

“Au fost mulți ani din viața mea în care nu mi-am acceptat statutul de persoană publică pentru că nu mi-l doream. Nu am înțeles de ce oamenii vin la mine să îmi ceară autografe. Teoretic nu ar fi trebuit să ajung cântăreț. Nu știu să mă prezint, nu știu să mă vând. Nu îmi plac artiștii. Să zicem că Adrian este omul, iar Despot este artistul. Artistul, încet încet acaparează omul. Omul se închide în el. Oamenii recunosc artistul. Artistul este o chestie diabolică. Mie îmi place de omul Adrian, nu de artistul Adrian. Artistul Adrian e un om posomorât, melancolic. Omul Adrian este un om foarte bun și vreau să îl păstrez cât mai aproape de mine.”

Cântărețul a povestit despre copiii săi și despre forma de învățământ pe care a ales-o pentru ei.

”Am avut copiii la mai multe sisteme de învățământ. Acum, îi am la o școală privată pe care ne-o permitem. Este o școală foarte curată. Îmi place școala lor pentru că există dispensere de apă pe hol, pentru că profesorii nu calcă copiii pe cap, pentru că au hârtie igienică la baie, pentru că sunt lăsați să își spună punctul de vedere.”

Ce le spui despre România de azi, a fost curiozitatea matinalului Digi FM.

”Atmosfera asta patriarhală în care părintele stă cu pruncul pe genunchi și îi spune cum stă treaba cu lumea, din păcate, este  o utopie. În măsura în care influența părinților asupra copiiilor, va da roade la un moment dat… ei sunt la vârsta la care se luptă cu părinții, încearcă să atace. Ei ce știu despre România… De multe ori vin de la școală și ne întreabă diverse lucruri. Copiii din jurul lor vorbesc despre Dragnea.”

Cătălin Striblea a atins și subiectul sensibil, despre care Despot evită să vorbească, de obicei – Colectiv.

”Eu nu vreau să îmi asum niciun fel de merit, nici pentru ce am făcut la Colectiv, nici pentru ce am făcut după Colectiv. Oamenii din Colectiv, erau oamenii mei, erau lumea mea, cu totul. Tragedia asta care s-a întâmplat, s-a întâmplat în lumea mea. Drama este atât de personală încât nu pot… nu pot decât să mă gândesc la prietenii mei care nu mai sunt. Acum, am și prieteni noi, dintre supraviețuitori.”

Pentru Adi Despot, banii nu sunt importanți, ci mulțumirea sufletească, după cum a spus el în cadrul emisiunii Oameni de Colecție.

”Eu sunt genul de om care nu a vânat niciodată câștigul bănesc în detrimentul mulțumirii sufletești. Acum un an am cântat într-o piață cu tiribombe, cu tot felul de trupe. După concert, mă întrebam ce satisfacție au acești artiști, pentru că la genul acesta de evenimente, nu ai fani, oamenii nu plătesc bilete să te vadă. Eu nu mă duc la serviciu ca să încasez. Dacă e să iei modelele de top, și mă refer la industria mea, de rock, sunt multe trupe care se urcă pe scenă doar ca să încaseze. Îi doare în cur atât de ce se întâmplă în public, cât și de muzica lor, de cum este ea. Noi suntem la polul opus. Sunt multe concerte pe care le refuzăm. Ne-am dori case mai mari și mai frumoase, mașini mai noi sau casco la ele să le reparăm. Oamenii sunt făcuți să se mulțumească cu puțin. Dacă e să îl luăm pe Dumnezeu ca o imagine a frumosul, a binelui și a fericirii, Dumnezeu se mulțumește cu puțin. Puținul este esența omenirii.”

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

ALL MEDIA

TVR a programat ediţii in memoriam dedicate celebrului regizor Lucian Pintilie

Published

on

Televiziunea publică va difuza o serie de programe dedicate celui care a fost Lucian Pintilie, personalitate marcantă a cinematografiei româneşti.

Sâmbătă, 19 mai, de la ora 23.00, TVR 1 difuzează o ediţie a emisiunii „Dosar Romania” dedicată  filmului „Reconstituirea”, capodopera semnată de marele regizor. Cornel Mihalache a realizat dosarul „Reconstituirii”, un document de televiziune care ne dezvăluie culisele filmării şi ne aduce mărturii inedite despre felul în care lucra regizorul Lucian Pintilie. Actorii Vladimir Găitan, George Mihăiţă, Ileana Popovici, George Constantin şi Ernest Maftei vorbesc despre film, filmări şi timpurile în care a fost realizată „Reconstituirea”.

Considerat cel mai bun film românesc din toate timpurile, de către Asociaţia Criticilor Români de Film, „Reconstituirea” este programat duminică, 20 mai, pe TVR 2 de la ora 13.10. Lucian Pintilie relatează anchetarea (reconstituirea) unei bătăi între doi tineri. Prin actele de o crasă stupiditate miliţienească, ce pot fi considerate veritabile scene de comedie neagră, se produce tragedia unei lovituri mortale chiar sub ochii investigatorilor. La scurt timp de la lansarea din 1968, filmul a fost interzis şi relansat în 1990. Scenariul a fost scris după nuvela omonimă a lui Horia Pătraşcu, textul literar bazându-se pe un fapt real. În film au jucat Vladimir Găitan, George Constantin, George Mihăiţă, Emil Botta, Ernest Maftei şi Ileana Popovici.

Lungmetrajul va fi difuzat şi pe TVR Internaţional, duminică, de la ora 23.00.

TVR 3 difuzează sâmbătă, respectiv, duminică, de la ora 17.00, „Fără Titlu”, un making of al producţiei „De ce bat clopotele Mitică?” şi un making of al filmului „Balanţa”.

Ediţia „Fără Titlu” dedicată lungmetrajului „De ce bat clopotele Mitică?” va fi difuzată şi pe TVR Internaţional, duminică, de la ora 16.00.

 

Născut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, în Basarabia (azi în Ucraina), Lucian Pintilie a absolvit, în anul 1956, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. A regizat numeroase spectacole de teatru, iar anul 1965 a marcat debutul său în cinematografie, cu filmul „Duminică la ora 6”.

De numele său se leagă capodopere precum „Reconstituirea”, „Le Tableau”, „Salonul nr. 6”, „Balanţa”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, scurtmetrajul „Tertium non datur”, „Terminus Paradis”, „Capul de zimbru”, „După amiaza unui torţionar” sau „Niki Ardelean, colonel în rezervă”.

 

Foto credit: Playtech

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Radio

Pavel Bartoș exclusiv pentru DigiFM: „Mă deranjează termenul de vedetă”

Published

on

Foto Credit: DIGI FM

Pavel Bartoș a fost invitatul lui Cătălin Striblea la emisiunea “Oameni de Colecție”, emisiune de interviuri unice, difuzate LIVE pe pagina de facebook DigiFMRadio și în fiecare duminică, on air, la DigiFM.

Cătălin Striblea a început interviul cu o scurtă prezentare a lui Pavel Bartoș, în care a enumerat motivele pentru care acesta este celebru. Actorul a avut însă niște remarci la acest termen.

„Nu știu dacă a fi celebru este un vis al meu. Încerc doar să îmi fac treaba. Mă deranjează termenul de vedetă. Vedetă înseamnă ceva mult mai complex. Vedetă este Simona Halep, Gică Hagi, Ilie Năstase. Eu mă consider o persoană publică, cu un oarecare succes. Mă bucur că am succes în teatru cât și în televiziune.”

Pavel Bartoș a vorbit despre înscrierea la facultate, la Teatru. Uitase banii de înscriere acasă și chiar dacă i-ar fi trimis mama sa banii, ar fi ajuns prin mandat poștal abia în 3 zile. Acest lucru ar fi însemnat să rateze înscrierea, pentru că era ultima zi.

“Am uitat banii de înscriere la facultate. Am intrat în cancelarie, erau vreo 7-8 profesori. Le-am zis că am uitat banii de înscriere la teatru acasă și am nevoie de 5000 de lei. <<Mă ajutați? Promit că peste 3 zile, când vin banii, vi-i dau!>>. ”

Pavel a avut mare noroc, pentru că unul dintre profesori a apreciat curajul său și i-a împrumutat banii. “Din fundul sălii, profesorul de franceză, domnul Ionescu a zis <<Ia uite, mă! În sfârșit cineva cere bani pentru că vrea să facă școală. Da, îți dau eu, tinere!>>. Venea apoi la toate examenele mele și mereu îmi spunea că au fost cei mai bine investiți bani”, a completat el.

Mama sa credea că el va da la Drept. După ce a intrat la Teatru, Pavel s-a dus acasă să îi dea vestea cea mare. Iar dialogul dintre ei, a sunat cam așa (după cum ne-a povestit actorul):

-Mamă, am intrat!
-Ce bine!
-Da, dar trebuie să îți spun ceva! Am intrat la Teatru!
-Pauză…. E facultate. Tot e bine. Măcar nu ajungi golan!

Pavel a povestit și despre o întâmplare, din copilărie, care l-a marcat destul de mult.

”Pe data de 3 martie am pierdut cartela. Până pe 31 martie, mă gândeam că nu o să avem ce să mâncăm. Am refăcut drumul de acasă la magazin de trei ori, plângeam. Până la urmă m-am întors și am întrebat vânzătoarea. Am găsit cartela acolo, o adusese un domn. E foarte important ca generațiile de acum să știe că nu e bine cum a fost. ”

Cătălin Striblea a vrut să știe cât de apropiat este Pavel Bartoș de Smiley.

„Suntem mai mult decât prieteni. Smiley este un membru al familiei. Mi-e dor când nu suntem împreună. El are o educație foarte sănătoasă și se simte asta. Are mult bun simț. Datorită lui pot să zic că am devenit un om mai bun. Nu a zis niciodată ceva de rău de nimeni.”

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement

Trending