Connect with us

ALL MEDIA

Vedetismul de carton – Emblema media vizuala de astazi

Published

on

In virtutea  faptului ca oricine are libertatea sa faca orice in ziua de azi,  media vizuala a zilelor noastre, accepta fara tagada sa se produca,  splendoarea anarhismului spiritual in care traim, cam tot ce inseamna consum, pentru a fi scurt.

Fiindca aduce „a ras” caci lumea se distreaza, a atractie,  lumea este sexualizata, proiectandu-si in micul ecran de fapt propriile laturi ascunse ale personalitatii mai putin acceptate si constientizate. In mod simplu ecranul devine sursa defulatorie a fantasmelor personale, publicul devenind victima unei manipulari posibil dorite de fapt inconstient, din momentul de cand porneste televizorul, in realitate cu iz sexogen disociativ superficial. Pe romaneste lumii ii place sa vada ceea ce nu are, dar ar dori – de exemplu – sub control o „blonda” – ca mecanism eliberator al propriilor frustrari  sau o razbunare pe care nu o poate infaptui s.a.

Astfel apare „vedetismul de carton”, o problema a zilelor noastre. Constituie o problema intrucat nu toata lumea poate sa constate diferenta intre necesitatea valorii si valoarea exprimata ca atare, avand falsa impresie ca a fi vedeta, inseamna a avea si o calitate de vreun fel. Depinde … de vedeta …  .Da, evident, sunt vedete- valori, precum au fost odata, nu se poate tagadui acest fapt, care au tronat micul ecran zeci de ani ramanand undeva, in sufletul  nostru. Dar avand in vedere acest lucru, in baza unui mecanism invatat si inca bine, telespectatorii,  in automatismul gandirii mai putin sesizabile, au probabil  senzatia particulara ca micul ecran a ramas la fel ca altadat’ ,ca e tot acelasi.

Din pacate  la distrugerea scalei moral-valorice in care ne aflam, televiziunea in general, pe langa  multi alti factori precum politicul, economicul, scoala, sau mai bine zis proasta calitate a acestora, a pus un serios umar la inglodirea in hiatusul ethosului colectiv prezent.

Ironia din satirele divertisului sau pamfletele Carcotasilor avand ca obiect diverse „personalitati” din showbiz vin sa ne lumineze asupra acestui „vedetism” si  a inautenticitatii sale, dar se pare ca nu prea reusesc.

Dar ce sa faci? Traim intr-o piata de consum caci de aceea am revolutionat acum 20 de ani…nu?

Nu vreau sa fac o culpa celor din media vizuala, intrucat ei sunt doar adaptati noilor necesitati, insa  cer  un drept la opinie si stiu asta ar face mai multi daca, poate si-ar gasi ragaz  si sa fac inteles faptul ca,este adevarat, nu tot ceea ce este toxic ne si intoxica, dar a persista in a nu intelege ceea ce se intampla, chiar daca se intampla este intr-adevar daunator; – caci noi nu ne putem opune valului – ne transformam in niste obiecte cu spirit, manipulati fara sa ne lase sa avem timp si pentru gandul din noi sau pentru sufletul celorlalti. Preluam si ne integram in personalitate fara sa stim, parte a nonvalorii promovate – devenind astfel victime – insa oare de ce? Vedetismul, asa cum se poate vedea, nu este dacat un produs al propriilor noastre cerinte, pe care in aceasta aparenta libertate nu avem curajul sa le recunoastem, poate dupa dictonul cam „ceea ce ai cerut asta ai”, numai ca, in acest caz, ceea ce am cerut „devenim” noi insine.

Daca vrem sa ramanem sanatosi cu spiritul, ceea ce ar cam fi de dorit, poate ca  ar trebui sa intelegem ca ceva trebuie schimbat. Chiar si show-ul de consum ar putea sa vina sa faca ceva in acest sens. Macar atunci cand isi aleg vedetele, cei in drept, sa incerce mai cu blandete sa aiba grija si de calitatile spirituale ale acestora, sigur fara sa neglijeze aspectul estetic.

Poate luand ce e mai frumos de peste tot, fizic, spiritual, emotional obtinem un frumos intreg.  Asta ar trebui sa ne ajute sa redobandim vedetismul autohton sau  macar parte din autentica valoare si sa devenim ceva mai bun pentru noi si pentru ceilalti.

Lasa un comentariu aici!

4 Comments

4 Comments

  1. Ionut LANG

    16 februarie 2011 at 02:16

    VEDETISMUL DE CARTON este de fapt si nu o oglindire a propriei imaginatii, dorinte si afirmare. Dorim sa fim cineva sau ceva in societate insa fara a ne cizela, fara a ne educa in acest sens spusele, gandirea sia titudinea atunci cand am avea cu adevarat ceva de spsu. Ne pierdem in detalii inutile, in cuvinte mari si fara sens si in nestiinta culturii personale. Ne place sa ne punem etichete, valori si branduri de renume insa fara a le merita cu adevarat. Mai nou mediul media promoveaza din pacate si cu regret asa zisele vedete cu tulburare de personalitate si de cultura. “Se vinde ce se cere” este falsa aceasta afirmatie, NU, se vinde ce se doreste de catre mogulii agentiilor de presa care folosesc cea de-a patra putere din stat pe post de prostire a populatie ci nu educare a acesteia. Sunt adeptul jurnalismului de calitate si profesional, care stie sa-si respecte ascultatorul, cititorul si telespectatorul, facandu-l astfel dintr-un om simplu si mai putin informat, intr-un om simplu si frumos educat, informat. Informatia are rolul de a ne educa, de a ne creea valori si ideologii, insa daca aceste informatii sunt aruncate si spuse in ironie de catre pitipoancele si cocalarii de sicla nu fac decat sa trezeasca la realitate adevaratii monstrii ai propriilor inculturi si al lipse de bun simt fata de ei insisi si fata de cei ce-i urmaresc. Citim, asculam si vedem pentru ca ne regasim, pentru ca vrem sa schimbam ceva in noi, vrem sa devenim mai buni, mai informati, mai cultivati iar daca noi ne lovim tot timpul de aceste VEDETE DE CARTON care nu sunt altceva decat un produs comercial bagat cu forta la televiziune, in ziar si la radio, nu facem decat sa ne ruinam mintea, sufletul si mintea fata de ceea ce am putea fi noi cu adevarat. Ma deranjeaza foarte mult faptul ca sau rasturnat valorile morale si etice a ceea ce era inainte arta jurnalismului, arta informatiei. Ma deranjeaza sa vad cum sunt promovate nonvalorile iar valorile mor in anonimat. Ma deranjeaza sa vad cum jurnalismul a devenit acum o arma de indobitocire, ironie si discriminare. VEDETISMUL DE CARTON nu este oglinda a ceea ce am avea noi nevoie in astfel de momente dificile din viata societatii romanesti si a vietii personale. VEDETISMUL DE CARTON este VEDETISMUL COMERCIAL care ne este dat la oferta promotionala a limitarii culturii si al bunului simt. Avem nevoie sa invatam sa supravietuim in mod frumos ironiei, prejudecatilor, discriminarii, inculturii unora, transformandu-le in calitati care sa ne fereasca de traiul indecent, de renegarea indentitatii personale si culturale a unei natiuni si a unui individ si de a nu uita ca adevarata valoare a omului este de a fi om ci nu carton… Felicitari mele Domnului Doctor Pshiatru Adrian PALER care a reusit sa faca o autopsie a asa zisului VEDETISM COMERCIAL.

  2. vasile zamfir

    30 ianuarie 2011 at 22:09

    ce carton ?hartie..

  3. vasile zamfir

    30 ianuarie 2011 at 22:08

    ce carton ?hartie!!!!

Lasă un răspuns

Radio

Adrian Despot, la DigiFM: „Îmi place școala copiilor mei pentru că are hârtie igienică la baie”

Published

on

Foto Credit: DIGI FM

Adrian Despot a fost invitatul lui Cătălin Striblea la emisiunea “Oameni de Colecție”, emisiune de interviuri unice, difuzate LIVE pe pagina de facebook DigiFMRadio și în fiecare duminică, on air, la DigiFM.

Cătălin a început interviul cu o altfel de întrebare, fiind curios dacă Adrian este un om credincios.

“Sunt credincios. Dar întrebarea asta e foarte… De obicei întrebarea se pune dacă crezi în Dumnezeu. Dar da, putem spune că sunt credincios.”

Artistul a povestit cum se comportă el atunci când se apucă de compus piese.

“De fiecare dată când compun, pun mâna pe chitară. Compoziția mă rupe de familie, dar mă și ridică și mă umple de endorfină. Am nevoie de detașare, liniște, scăparea de gânduri parazite. Am nevoie de mine singur, detașat. Odată conectat la o sursă de inspirație, fadeout-ul nu se realizează niciodată ca o închidere de ușă. De fiecare dată când încep să compun, mă rup de familie, iar familia e cel mai important lucru pentru mine. Mă urăsc pentru că cei doi copii știu că trebuie să mă lase singur să lucrez. În viață trebuie să ne setăm lista priorităților. Când apar copiii, nu mai poți să te gîndești la cum erai înainte. Eu nu mă știu decât pe mine având copii și divinizându-i.”

Cătălin a fost curios dacă s-a discutat în casa lui Adi dacă să meargă sau nu la Vocea României

“Decizia de a merge la Vocea României a fost o dictatură din partea copiilor. Nu am avut cale de întors. Am ezitat nu pentru ei, ci pentru că încercam să intuiesc în ce mă bag. A fost de 100 de ori mai intens emoțional decât mă așteptam. Pentru mine, muzica e ceva sfânt.”

Adrian Despot a vorbit despre Adrian și Despot, omul și artistul și despre ce înseamnă fiecare în parte.

“Au fost mulți ani din viața mea în care nu mi-am acceptat statutul de persoană publică pentru că nu mi-l doream. Nu am înțeles de ce oamenii vin la mine să îmi ceară autografe. Teoretic nu ar fi trebuit să ajung cântăreț. Nu știu să mă prezint, nu știu să mă vând. Nu îmi plac artiștii. Să zicem că Adrian este omul, iar Despot este artistul. Artistul, încet încet acaparează omul. Omul se închide în el. Oamenii recunosc artistul. Artistul este o chestie diabolică. Mie îmi place de omul Adrian, nu de artistul Adrian. Artistul Adrian e un om posomorât, melancolic. Omul Adrian este un om foarte bun și vreau să îl păstrez cât mai aproape de mine.”

Cântărețul a povestit despre copiii săi și despre forma de învățământ pe care a ales-o pentru ei.

”Am avut copiii la mai multe sisteme de învățământ. Acum, îi am la o școală privată pe care ne-o permitem. Este o școală foarte curată. Îmi place școala lor pentru că există dispensere de apă pe hol, pentru că profesorii nu calcă copiii pe cap, pentru că au hârtie igienică la baie, pentru că sunt lăsați să își spună punctul de vedere.”

Ce le spui despre România de azi, a fost curiozitatea matinalului Digi FM.

”Atmosfera asta patriarhală în care părintele stă cu pruncul pe genunchi și îi spune cum stă treaba cu lumea, din păcate, este  o utopie. În măsura în care influența părinților asupra copiiilor, va da roade la un moment dat… ei sunt la vârsta la care se luptă cu părinții, încearcă să atace. Ei ce știu despre România… De multe ori vin de la școală și ne întreabă diverse lucruri. Copiii din jurul lor vorbesc despre Dragnea.”

Cătălin Striblea a atins și subiectul sensibil, despre care Despot evită să vorbească, de obicei – Colectiv.

”Eu nu vreau să îmi asum niciun fel de merit, nici pentru ce am făcut la Colectiv, nici pentru ce am făcut după Colectiv. Oamenii din Colectiv, erau oamenii mei, erau lumea mea, cu totul. Tragedia asta care s-a întâmplat, s-a întâmplat în lumea mea. Drama este atât de personală încât nu pot… nu pot decât să mă gândesc la prietenii mei care nu mai sunt. Acum, am și prieteni noi, dintre supraviețuitori.”

Pentru Adi Despot, banii nu sunt importanți, ci mulțumirea sufletească, după cum a spus el în cadrul emisiunii Oameni de Colecție.

”Eu sunt genul de om care nu a vânat niciodată câștigul bănesc în detrimentul mulțumirii sufletești. Acum un an am cântat într-o piață cu tiribombe, cu tot felul de trupe. După concert, mă întrebam ce satisfacție au acești artiști, pentru că la genul acesta de evenimente, nu ai fani, oamenii nu plătesc bilete să te vadă. Eu nu mă duc la serviciu ca să încasez. Dacă e să iei modelele de top, și mă refer la industria mea, de rock, sunt multe trupe care se urcă pe scenă doar ca să încaseze. Îi doare în cur atât de ce se întâmplă în public, cât și de muzica lor, de cum este ea. Noi suntem la polul opus. Sunt multe concerte pe care le refuzăm. Ne-am dori case mai mari și mai frumoase, mașini mai noi sau casco la ele să le reparăm. Oamenii sunt făcuți să se mulțumească cu puțin. Dacă e să îl luăm pe Dumnezeu ca o imagine a frumosul, a binelui și a fericirii, Dumnezeu se mulțumește cu puțin. Puținul este esența omenirii.”

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

ALL MEDIA

TVR a programat ediţii in memoriam dedicate celebrului regizor Lucian Pintilie

Published

on

Televiziunea publică va difuza o serie de programe dedicate celui care a fost Lucian Pintilie, personalitate marcantă a cinematografiei româneşti.

Sâmbătă, 19 mai, de la ora 23.00, TVR 1 difuzează o ediţie a emisiunii „Dosar Romania” dedicată  filmului „Reconstituirea”, capodopera semnată de marele regizor. Cornel Mihalache a realizat dosarul „Reconstituirii”, un document de televiziune care ne dezvăluie culisele filmării şi ne aduce mărturii inedite despre felul în care lucra regizorul Lucian Pintilie. Actorii Vladimir Găitan, George Mihăiţă, Ileana Popovici, George Constantin şi Ernest Maftei vorbesc despre film, filmări şi timpurile în care a fost realizată „Reconstituirea”.

Considerat cel mai bun film românesc din toate timpurile, de către Asociaţia Criticilor Români de Film, „Reconstituirea” este programat duminică, 20 mai, pe TVR 2 de la ora 13.10. Lucian Pintilie relatează anchetarea (reconstituirea) unei bătăi între doi tineri. Prin actele de o crasă stupiditate miliţienească, ce pot fi considerate veritabile scene de comedie neagră, se produce tragedia unei lovituri mortale chiar sub ochii investigatorilor. La scurt timp de la lansarea din 1968, filmul a fost interzis şi relansat în 1990. Scenariul a fost scris după nuvela omonimă a lui Horia Pătraşcu, textul literar bazându-se pe un fapt real. În film au jucat Vladimir Găitan, George Constantin, George Mihăiţă, Emil Botta, Ernest Maftei şi Ileana Popovici.

Lungmetrajul va fi difuzat şi pe TVR Internaţional, duminică, de la ora 23.00.

TVR 3 difuzează sâmbătă, respectiv, duminică, de la ora 17.00, „Fără Titlu”, un making of al producţiei „De ce bat clopotele Mitică?” şi un making of al filmului „Balanţa”.

Ediţia „Fără Titlu” dedicată lungmetrajului „De ce bat clopotele Mitică?” va fi difuzată şi pe TVR Internaţional, duminică, de la ora 16.00.

 

Născut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, în Basarabia (azi în Ucraina), Lucian Pintilie a absolvit, în anul 1956, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. A regizat numeroase spectacole de teatru, iar anul 1965 a marcat debutul său în cinematografie, cu filmul „Duminică la ora 6”.

De numele său se leagă capodopere precum „Reconstituirea”, „Le Tableau”, „Salonul nr. 6”, „Balanţa”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, scurtmetrajul „Tertium non datur”, „Terminus Paradis”, „Capul de zimbru”, „După amiaza unui torţionar” sau „Niki Ardelean, colonel în rezervă”.

 

Foto credit: Playtech

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Radio

Pavel Bartoș exclusiv pentru DigiFM: „Mă deranjează termenul de vedetă”

Published

on

Foto Credit: DIGI FM

Pavel Bartoș a fost invitatul lui Cătălin Striblea la emisiunea “Oameni de Colecție”, emisiune de interviuri unice, difuzate LIVE pe pagina de facebook DigiFMRadio și în fiecare duminică, on air, la DigiFM.

Cătălin Striblea a început interviul cu o scurtă prezentare a lui Pavel Bartoș, în care a enumerat motivele pentru care acesta este celebru. Actorul a avut însă niște remarci la acest termen.

„Nu știu dacă a fi celebru este un vis al meu. Încerc doar să îmi fac treaba. Mă deranjează termenul de vedetă. Vedetă înseamnă ceva mult mai complex. Vedetă este Simona Halep, Gică Hagi, Ilie Năstase. Eu mă consider o persoană publică, cu un oarecare succes. Mă bucur că am succes în teatru cât și în televiziune.”

Pavel Bartoș a vorbit despre înscrierea la facultate, la Teatru. Uitase banii de înscriere acasă și chiar dacă i-ar fi trimis mama sa banii, ar fi ajuns prin mandat poștal abia în 3 zile. Acest lucru ar fi însemnat să rateze înscrierea, pentru că era ultima zi.

“Am uitat banii de înscriere la facultate. Am intrat în cancelarie, erau vreo 7-8 profesori. Le-am zis că am uitat banii de înscriere la teatru acasă și am nevoie de 5000 de lei. <<Mă ajutați? Promit că peste 3 zile, când vin banii, vi-i dau!>>. ”

Pavel a avut mare noroc, pentru că unul dintre profesori a apreciat curajul său și i-a împrumutat banii. “Din fundul sălii, profesorul de franceză, domnul Ionescu a zis <<Ia uite, mă! În sfârșit cineva cere bani pentru că vrea să facă școală. Da, îți dau eu, tinere!>>. Venea apoi la toate examenele mele și mereu îmi spunea că au fost cei mai bine investiți bani”, a completat el.

Mama sa credea că el va da la Drept. După ce a intrat la Teatru, Pavel s-a dus acasă să îi dea vestea cea mare. Iar dialogul dintre ei, a sunat cam așa (după cum ne-a povestit actorul):

-Mamă, am intrat!
-Ce bine!
-Da, dar trebuie să îți spun ceva! Am intrat la Teatru!
-Pauză…. E facultate. Tot e bine. Măcar nu ajungi golan!

Pavel a povestit și despre o întâmplare, din copilărie, care l-a marcat destul de mult.

”Pe data de 3 martie am pierdut cartela. Până pe 31 martie, mă gândeam că nu o să avem ce să mâncăm. Am refăcut drumul de acasă la magazin de trei ori, plângeam. Până la urmă m-am întors și am întrebat vânzătoarea. Am găsit cartela acolo, o adusese un domn. E foarte important ca generațiile de acum să știe că nu e bine cum a fost. ”

Cătălin Striblea a vrut să știe cât de apropiat este Pavel Bartoș de Smiley.

„Suntem mai mult decât prieteni. Smiley este un membru al familiei. Mi-e dor când nu suntem împreună. El are o educație foarte sănătoasă și se simte asta. Are mult bun simț. Datorită lui pot să zic că am devenit un om mai bun. Nu a zis niciodată ceva de rău de nimeni.”

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement

Trending