Connect with us

ALL MEDIA

Rialiti Şoc sau România adevărată la televizor, pe TVR 3

Published

on

Rialiti  şoc este o  emisiune  realizată ca o călătorie în imagini prin România profundă. În fiecare sâmbătă,  cu începere de la ora 21.00, realizatoarea Camelia Robe  Rialiti  şoc şi echipa prezintă  “România târgurilor vechi, al compartimentului de tren, România invadată de manele, plastic sau telenovele, România chioşcului sau a cârciumii din sat”.

“Un reportaj despre ce se vinde si ce se cumpără într-un târg duminical de ţară,   e, aproape,   o datorie de familie, de vreme ce echipa de filmare descinde din ţărani – la a doua, a treia generaţie.  Am pornit către o reîntâlnire cu cei asemenea bunicilor noştri gospodari şi luminoşi, pe care nu-i mai avem şi de care ne  e dor”, spune realizatoarea Camelia Robe .

“Cel mai mare târg  săpătamânal  de prin  judetele    din sud  – la Călugăreni, intins peste locul  în care Mihai Viteazul a zdrobit oastea lui Sinan Pasa  – este acum plin de tarabe, cu haine facute în Turcia sau în China.  N-am dat de ţăranii veseli care să ne îmbie la  cas prosapăt, slăninuţă afumată şi  laptele vacilor crescute pe islazuri. Puţinii tarani  îşi ascundeau animalele prin căruţe, pe sub pături, de teama amenzilor de la inspectorii care împânziseră târgul.  Camera noastra de filmare nu-i tenta la discutii; stiau ca le trebuie o multime de avize, case de marcat, toate pretentiile unei Europe zdrobitoare pentru taranii batrani si ademenitoare pentru tinerii tarani  plecati.

Am lăsat Călugăreniul şi ne-am dus  la Milcovăţ, un sat în care speram să găsim mai mulţi ţărani vânzători. În micul târg din curtea scolii primare am dat doar de tarani cumparatori, pentru ca vânzătorii erau oraseni cu marfuri din aceleasi engros-uri bucureştene.

Pornisem la filmare in zori, sa facem un reportaj vesel, spumos, de week-end, cu tarani adevarati, pentru care sa fii taran e o mandrie si nu o injuratura.  Dar peste campurile de lupta ajunse targuri duminicale si peste atatea terenuri lasate de izbeliste  vantul si ploaia sunau ca un requiem.

Marea noastră şansă a fost întâlnirea cu Gică, un soi de cioban cu o stână în spatele scolii. În ochii lui am văzut singura sclipire de bucurie a ţăranilor acelei duminici; când Gica m-a văzut la gard credea că vreau să cumpar o oaie şi s-a oferit  să-mi aleaga ună. Chiar dacă l-a dezamăgit,  faptul ca eu voiam doar un interviu, sclipirea din ochii lui a rămas.  Cel mai greu a fost să găsesc adresarea potrivită.

Nu-i putem spune simplu Gica unui om cu 47 de ani în cartea de munca grea, la sondă; care duce în cârcă 5 copii şi 7 nepoţi; se scoală de la trei dimineata si merge zilnic zeci de kilometri peste campuri, cu oile. Cum să-i spun “bade”,  când el e îmbrăcat în haine  din plastic cu sigle transatlantice? Iar “domnule Gica” ar suna mai degrabă ca o ironie decât ca o politeţe. Dar Gică merită tot respectul nostru, chiar dacă nu avem adresarea potrivită,  pentru că vremurile  au terciuit categoriile sociale si Gica nu mai e ţăran, cum nu e nici păstor si nici orăsan. Gica e un om adevărat”.

Lasa un comentariu aici!

Pentru orice fel de informații ma puteți contacta pe e-mail! La 1 februarie dam startul primei etape de votare la Premiile RADAR DE MEDIA 2018!

Click to comment

Lasă un răspuns

Radio

Adrian Despot, la DigiFM: „Îmi place școala copiilor mei pentru că are hârtie igienică la baie”

Published

on

Foto Credit: DIGI FM

Adrian Despot a fost invitatul lui Cătălin Striblea la emisiunea “Oameni de Colecție”, emisiune de interviuri unice, difuzate LIVE pe pagina de facebook DigiFMRadio și în fiecare duminică, on air, la DigiFM.

Cătălin a început interviul cu o altfel de întrebare, fiind curios dacă Adrian este un om credincios.

“Sunt credincios. Dar întrebarea asta e foarte… De obicei întrebarea se pune dacă crezi în Dumnezeu. Dar da, putem spune că sunt credincios.”

Artistul a povestit cum se comportă el atunci când se apucă de compus piese.

“De fiecare dată când compun, pun mâna pe chitară. Compoziția mă rupe de familie, dar mă și ridică și mă umple de endorfină. Am nevoie de detașare, liniște, scăparea de gânduri parazite. Am nevoie de mine singur, detașat. Odată conectat la o sursă de inspirație, fadeout-ul nu se realizează niciodată ca o închidere de ușă. De fiecare dată când încep să compun, mă rup de familie, iar familia e cel mai important lucru pentru mine. Mă urăsc pentru că cei doi copii știu că trebuie să mă lase singur să lucrez. În viață trebuie să ne setăm lista priorităților. Când apar copiii, nu mai poți să te gîndești la cum erai înainte. Eu nu mă știu decât pe mine având copii și divinizându-i.”

Cătălin a fost curios dacă s-a discutat în casa lui Adi dacă să meargă sau nu la Vocea României

“Decizia de a merge la Vocea României a fost o dictatură din partea copiilor. Nu am avut cale de întors. Am ezitat nu pentru ei, ci pentru că încercam să intuiesc în ce mă bag. A fost de 100 de ori mai intens emoțional decât mă așteptam. Pentru mine, muzica e ceva sfânt.”

Adrian Despot a vorbit despre Adrian și Despot, omul și artistul și despre ce înseamnă fiecare în parte.

“Au fost mulți ani din viața mea în care nu mi-am acceptat statutul de persoană publică pentru că nu mi-l doream. Nu am înțeles de ce oamenii vin la mine să îmi ceară autografe. Teoretic nu ar fi trebuit să ajung cântăreț. Nu știu să mă prezint, nu știu să mă vând. Nu îmi plac artiștii. Să zicem că Adrian este omul, iar Despot este artistul. Artistul, încet încet acaparează omul. Omul se închide în el. Oamenii recunosc artistul. Artistul este o chestie diabolică. Mie îmi place de omul Adrian, nu de artistul Adrian. Artistul Adrian e un om posomorât, melancolic. Omul Adrian este un om foarte bun și vreau să îl păstrez cât mai aproape de mine.”

Cântărețul a povestit despre copiii săi și despre forma de învățământ pe care a ales-o pentru ei.

”Am avut copiii la mai multe sisteme de învățământ. Acum, îi am la o școală privată pe care ne-o permitem. Este o școală foarte curată. Îmi place școala lor pentru că există dispensere de apă pe hol, pentru că profesorii nu calcă copiii pe cap, pentru că au hârtie igienică la baie, pentru că sunt lăsați să își spună punctul de vedere.”

Ce le spui despre România de azi, a fost curiozitatea matinalului Digi FM.

”Atmosfera asta patriarhală în care părintele stă cu pruncul pe genunchi și îi spune cum stă treaba cu lumea, din păcate, este  o utopie. În măsura în care influența părinților asupra copiiilor, va da roade la un moment dat… ei sunt la vârsta la care se luptă cu părinții, încearcă să atace. Ei ce știu despre România… De multe ori vin de la școală și ne întreabă diverse lucruri. Copiii din jurul lor vorbesc despre Dragnea.”

Cătălin Striblea a atins și subiectul sensibil, despre care Despot evită să vorbească, de obicei – Colectiv.

”Eu nu vreau să îmi asum niciun fel de merit, nici pentru ce am făcut la Colectiv, nici pentru ce am făcut după Colectiv. Oamenii din Colectiv, erau oamenii mei, erau lumea mea, cu totul. Tragedia asta care s-a întâmplat, s-a întâmplat în lumea mea. Drama este atât de personală încât nu pot… nu pot decât să mă gândesc la prietenii mei care nu mai sunt. Acum, am și prieteni noi, dintre supraviețuitori.”

Pentru Adi Despot, banii nu sunt importanți, ci mulțumirea sufletească, după cum a spus el în cadrul emisiunii Oameni de Colecție.

”Eu sunt genul de om care nu a vânat niciodată câștigul bănesc în detrimentul mulțumirii sufletești. Acum un an am cântat într-o piață cu tiribombe, cu tot felul de trupe. După concert, mă întrebam ce satisfacție au acești artiști, pentru că la genul acesta de evenimente, nu ai fani, oamenii nu plătesc bilete să te vadă. Eu nu mă duc la serviciu ca să încasez. Dacă e să iei modelele de top, și mă refer la industria mea, de rock, sunt multe trupe care se urcă pe scenă doar ca să încaseze. Îi doare în cur atât de ce se întâmplă în public, cât și de muzica lor, de cum este ea. Noi suntem la polul opus. Sunt multe concerte pe care le refuzăm. Ne-am dori case mai mari și mai frumoase, mașini mai noi sau casco la ele să le reparăm. Oamenii sunt făcuți să se mulțumească cu puțin. Dacă e să îl luăm pe Dumnezeu ca o imagine a frumosul, a binelui și a fericirii, Dumnezeu se mulțumește cu puțin. Puținul este esența omenirii.”

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

ALL MEDIA

TVR a programat ediţii in memoriam dedicate celebrului regizor Lucian Pintilie

Published

on

Televiziunea publică va difuza o serie de programe dedicate celui care a fost Lucian Pintilie, personalitate marcantă a cinematografiei româneşti.

Sâmbătă, 19 mai, de la ora 23.00, TVR 1 difuzează o ediţie a emisiunii „Dosar Romania” dedicată  filmului „Reconstituirea”, capodopera semnată de marele regizor. Cornel Mihalache a realizat dosarul „Reconstituirii”, un document de televiziune care ne dezvăluie culisele filmării şi ne aduce mărturii inedite despre felul în care lucra regizorul Lucian Pintilie. Actorii Vladimir Găitan, George Mihăiţă, Ileana Popovici, George Constantin şi Ernest Maftei vorbesc despre film, filmări şi timpurile în care a fost realizată „Reconstituirea”.

Considerat cel mai bun film românesc din toate timpurile, de către Asociaţia Criticilor Români de Film, „Reconstituirea” este programat duminică, 20 mai, pe TVR 2 de la ora 13.10. Lucian Pintilie relatează anchetarea (reconstituirea) unei bătăi între doi tineri. Prin actele de o crasă stupiditate miliţienească, ce pot fi considerate veritabile scene de comedie neagră, se produce tragedia unei lovituri mortale chiar sub ochii investigatorilor. La scurt timp de la lansarea din 1968, filmul a fost interzis şi relansat în 1990. Scenariul a fost scris după nuvela omonimă a lui Horia Pătraşcu, textul literar bazându-se pe un fapt real. În film au jucat Vladimir Găitan, George Constantin, George Mihăiţă, Emil Botta, Ernest Maftei şi Ileana Popovici.

Lungmetrajul va fi difuzat şi pe TVR Internaţional, duminică, de la ora 23.00.

TVR 3 difuzează sâmbătă, respectiv, duminică, de la ora 17.00, „Fără Titlu”, un making of al producţiei „De ce bat clopotele Mitică?” şi un making of al filmului „Balanţa”.

Ediţia „Fără Titlu” dedicată lungmetrajului „De ce bat clopotele Mitică?” va fi difuzată şi pe TVR Internaţional, duminică, de la ora 16.00.

 

Născut la 9 noiembrie 1933, la Tarutino, în Basarabia (azi în Ucraina), Lucian Pintilie a absolvit, în anul 1956, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”. A regizat numeroase spectacole de teatru, iar anul 1965 a marcat debutul său în cinematografie, cu filmul „Duminică la ora 6”.

De numele său se leagă capodopere precum „Reconstituirea”, „Le Tableau”, „Salonul nr. 6”, „Balanţa”, „O vară de neuitat”, „Prea târziu”, scurtmetrajul „Tertium non datur”, „Terminus Paradis”, „Capul de zimbru”, „După amiaza unui torţionar” sau „Niki Ardelean, colonel în rezervă”.

 

Foto credit: Playtech

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Radio

Pavel Bartoș exclusiv pentru DigiFM: „Mă deranjează termenul de vedetă”

Published

on

Foto Credit: DIGI FM

Pavel Bartoș a fost invitatul lui Cătălin Striblea la emisiunea “Oameni de Colecție”, emisiune de interviuri unice, difuzate LIVE pe pagina de facebook DigiFMRadio și în fiecare duminică, on air, la DigiFM.

Cătălin Striblea a început interviul cu o scurtă prezentare a lui Pavel Bartoș, în care a enumerat motivele pentru care acesta este celebru. Actorul a avut însă niște remarci la acest termen.

„Nu știu dacă a fi celebru este un vis al meu. Încerc doar să îmi fac treaba. Mă deranjează termenul de vedetă. Vedetă înseamnă ceva mult mai complex. Vedetă este Simona Halep, Gică Hagi, Ilie Năstase. Eu mă consider o persoană publică, cu un oarecare succes. Mă bucur că am succes în teatru cât și în televiziune.”

Pavel Bartoș a vorbit despre înscrierea la facultate, la Teatru. Uitase banii de înscriere acasă și chiar dacă i-ar fi trimis mama sa banii, ar fi ajuns prin mandat poștal abia în 3 zile. Acest lucru ar fi însemnat să rateze înscrierea, pentru că era ultima zi.

“Am uitat banii de înscriere la facultate. Am intrat în cancelarie, erau vreo 7-8 profesori. Le-am zis că am uitat banii de înscriere la teatru acasă și am nevoie de 5000 de lei. <<Mă ajutați? Promit că peste 3 zile, când vin banii, vi-i dau!>>. ”

Pavel a avut mare noroc, pentru că unul dintre profesori a apreciat curajul său și i-a împrumutat banii. “Din fundul sălii, profesorul de franceză, domnul Ionescu a zis <<Ia uite, mă! În sfârșit cineva cere bani pentru că vrea să facă școală. Da, îți dau eu, tinere!>>. Venea apoi la toate examenele mele și mereu îmi spunea că au fost cei mai bine investiți bani”, a completat el.

Mama sa credea că el va da la Drept. După ce a intrat la Teatru, Pavel s-a dus acasă să îi dea vestea cea mare. Iar dialogul dintre ei, a sunat cam așa (după cum ne-a povestit actorul):

-Mamă, am intrat!
-Ce bine!
-Da, dar trebuie să îți spun ceva! Am intrat la Teatru!
-Pauză…. E facultate. Tot e bine. Măcar nu ajungi golan!

Pavel a povestit și despre o întâmplare, din copilărie, care l-a marcat destul de mult.

”Pe data de 3 martie am pierdut cartela. Până pe 31 martie, mă gândeam că nu o să avem ce să mâncăm. Am refăcut drumul de acasă la magazin de trei ori, plângeam. Până la urmă m-am întors și am întrebat vânzătoarea. Am găsit cartela acolo, o adusese un domn. E foarte important ca generațiile de acum să știe că nu e bine cum a fost. ”

Cătălin Striblea a vrut să știe cât de apropiat este Pavel Bartoș de Smiley.

„Suntem mai mult decât prieteni. Smiley este un membru al familiei. Mi-e dor când nu suntem împreună. El are o educație foarte sănătoasă și se simte asta. Are mult bun simț. Datorită lui pot să zic că am devenit un om mai bun. Nu a zis niciodată ceva de rău de nimeni.”

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement

Trending