Şi în paradis e sărăcie: Delta Dunării, la „România te iubesc”(galerie foto)

România este singura ţară europeană care are o deltă fluvială intactă, iar Delta Dunării este singura deltă din lume declarată rezervaţie a biosferei, sub egida UNESCO. Deşi tărâmul dintre cele trei braţe reprezintă una dintre cele mai mari zone umede ale lumii, un adevărat paradis întins la picioarele românilor, locuitorii ei nu ştiu să profite şi par a se încăpăţâna să trăiască precum primitivii.

Duminică, chiar în ziua de Paşte, telespectatorii Pro Tv vor putea urmări o anchetă uimitoare şi impresionantă despre viaţa oamenilor Deltei, difuzată în cadrul emisiunii România, te iubesc!.

Din nefericire, peisajele idilice reprezintă singura parte pozitivă de care au parte locuitorii. Viaţa lor este departe de a fi paradisul ce-i înconjoară, de vreme ce mai mult de jumătate dintre cele 14.900 de suflete ale Deltei se zbat să supravieţuiască, bând de cele mai multe ori apă din Dunăre sau, şi mai grav, vânând câte o lebădă. La acest capăt de lume, bătrânii privesc neputincioşi şi resemnaţi apele ce-i înconjoară, obişnuiţi cu lipsa drumurilor şi a canalizării, în timp ce copiii sunt ţintuiţi tot aici din cauză că nu au acces la educaţie. Şcolile, electricitatea, farmaciile, medicii şi chiar banalele brutării sunt, în Deltă, rara avis.

În ciuda faptului că încă din 2004, nu mai puţin de 200 de milioane de euro ar fi trebuit să ia drumul Deltei, destinaţi îmbunătăţirii vieţii oamenilor, investiţiilor în infrastructură, utilităţi publice şi dezvoltarii turismului, speranţa oamenilor într-un viitor mai bun pare dusă pe apa sâmbetei. Planurile măreţe nu au depăşit niciodată stadiul de hârtie, iar locuitorii au rămas în aceeaşi mocirlă existenţială, din care nici nu dau semne că şi-ar dori să iasă.

Pensia sau alocaţia copiilor reprezintă pentru cei mai mulţi singura sursă constantă de venit. Cei mai afectaţi de această situaţie sunt copiii, care cu greu au acces chiar şi la clasele primare, iar uneori cornul şi laptele oferite de instituţie reprezintă unica masă sigură din zi. Sărăcia lucie este cea care domneşte în acest paradis natural, iar localnicii, fără loc de muncă şi fără perspectivă, fără aspiraţii şi fără scăpare, fără intenţia de a profita de bogăţia înconjurătoare, lipsiţi de confortul şi tentaţiile lumii moderne, se lasă pradă băuturii.

Adevărul dureros este că atata timp cât statul român nu se va gândi la viitorul copiilor din satele izolate, iar localnicii nu se vor mobiliza pentru a ieşi din impas, uimitorul loc va rămâne doar un brand turistic neexploatat, un trist muzeu al înapoierii.