Connect with us

Film

Viata bate filmul… (…un comentariu)

Published

on

Nu pot spune daca viata chiar bate filmul asa cum se considera de catre multi dintre noi,  insa un lucru e sigur: din cand in cand, viata arunca o privire pe furis la filme si fura idei pentru a face lucrurile mai condimentate. Merg mai departe si depasesc bariera de cliseu spunand „cartea bate filmul”.

Am fost de nenumarate ori in situatia de a viziona un film, creatie dupa un roman anonim sau dupa o capodopera universala…dupa care, am pus capul pe perna, am pasit in timp si am reflectat: ce a fost mai incitant, filmul sau cartea? ce anume mi-a produs pulsatiile cele mai placute si de ce? Un lucru este cert: cartea, indiferent de imaginile pe care ni le provoaca prin limbaj, descrieri si personaje plastice, nu acopera mai bine decat un film aceste aspecte. Bine, bine dar atunci de ce mai e nevoie de carti?

Ca sa gandim, sa ne punem mintea la treaba si sa nu ii mai oferim relaxare in ideea ca un film, il derulezi, vezi ceea ce este mai important si nu mai e cazul sa citesti cartea. Sincer sa fiu de multe ori m-am confruntat cu situatia cand, citind o carte, am fost nevoit sa urmaresc materialul video facut pe baza acesteia…foarte slabe insa, penibil de slabe, neinteresante…poate din cauza ca imi inchipuiam alte figuri, alte decoruri sau un al comic de limbaj,  de expresie, alta coloana sonora etc. Mi-am facut propriul clasament…ce filme m-au impresionat cel mai mult si de ce ( nu neaparat filme dupa carti ) si am ajuns la concluzia ca numitorul comun al acestor filme este pentru mine este lupta pentru o convingere, fie aceasta in dragoste, fie in  razboi.

PS: Premiile Oscar nu vor egala niciodata calitativ Palme d’Or-ul…in primul rand pentru ca daca vrei cu adevarat sa subliniezi un fapt o poti face avand in vedere cele mai placute, realiste scenarii si nu cele mai pline de efecte speciale sau de coloratura americana.

„La vita e bella” – un film superb, o drama launtrica extraordinara, o desfasurare de evenimente in care poti afirma ca noi nu suntem decat niste artefacte pe marea scena a vietii, un joc de oameni mari si mici, in care finalitatea depinde de modul in care ti-ai inteles rolul clar definit in acest joc al destinului.

„The Godfather” – sau Nasul asa cum il stie toata lumea – mi-a placut foarte mult ideea de clan, de grande famiglia, de respect al valorilor familiei si in acelasi timp de razbunare.

„La dolce vita” – amprenta lui Fellini se cunoaste pe tot ceea ce pune mana.  Un film in care personajul, Marcello este un tanar jurnalist playboy ce isi petrece zilele intre celebritati si persoane bogate, cautand bucurie efemera si petreceri sexuale.

Cand o actrita faimoasa ajunge la Roma, face tot ce-i sta in putere sa o intalneasca si se indragosteste pana peste cap de ea. viata ne este infatisata cu obiectivitate, cu partile sale urate, cu ororile sale, dar si cu frumusetea sa. Trebuie sa invatam sa vedem partile bune, sa vedem frumusetea ascunsa a lucrurilor, asa cum o vad copiii. Salvarea se afla in miezul celei mai mari absurditati; in toata aceasta amaraciune a noastra trebuie sa gasim si o picatura de miere

„Kingdom of heaven” – ( dupa parerea mea, cel mai bun film facut vreodata de americani in acest domeniu )  foarte bun atat ca tematica, dar mai ales ca realizare artistica. Punctul de pornire in destinul eroic al lui Balian (Orlando Bloom) il constituie intalnirea cu un cruciat, cavalerul Godfrey of Ibelin (Liam Neeson). Dezvaluindu-i faptul ca este tatal sau, Godfrey ii arata lui Balian ce inseamna cu adevarat rangul de cavaler si il ia cu el in Regatul Cerului, in Sfanta Cetate a Ierusalimului.


In acea perioada – situata intre a doua si a treia cruciada – in Ierusalim domnea o pace fragila, mentinuta datorita eforturilor regelui Baldwin al IV-lea si a consilierului sau Tiberias (Jeremy Irons), sustinuti de o serie de cavaleri, printre care si Godfrey of Ibelin, care au jurat sa apere acest regat cu pretul vietii lor. La moartea sa, Godfrey ii transfera fiului sau indatorirea de a pastra pacea, de a-i apara pe cei slabi si de a face ca un „regat al Cerului” sa fie posibil pe pamant.

PPS: Imi este  greu sa spun care ocupa pozitia 1 sau 5 sau 7…pentru ca notiunea de placere este relativa. Criteriile de departajare nu pot fi aplicate in cazul acesta, cel putin pentru mine, atata timp cat in fiecare dintre ele regasesc lucrurile care imi trezesc emotii ca si cum eu as fi personajul si nu altcineva, ca si cum eu as evolua odata cu desfasurarea evenimentelor si nu alt individ. Puteti sa ma acuzati de lipsa de romantism daca nu imi place „Love story”? de antiromanism daca „432” nu e printre preferatele mele? de frica daca nu m-a atras”Psycho” sau de lipsa de umor daca „American Pie” imi pare o prostie? I don’t think so…pentru ca asa cum am afirmat si intr-un alt articol,  gusturile nu se discuta. Imi plac aproape toate genurile; comediile cu Louis de Funes sunt inegalabile asa cum nu va mai fi un alt „Casablanca” al timpurilor noastre.

„Pianistul” – extraordinar.  Este povestea unei vieti marcante; nu pare să fie un film despre istorie, despre cine e vinovat şi cine trebuie să plătească.  Polanski ne invită la o poveste despre oameni buni şi oameni răi, prinşi într-un mecanism care le e străin. Fiecare se comportă după cum îi dictează conştiinţa.

Seria comica a lui Luis de Funes – mi se pare cea mai reusita serie de filme comice din istoria cinematografiei, plina de dinamism,  gregara, situatii din cele mai hazoase si personaje care te fac sa razi numai uitandu-te la figura lor, fara a gesticula sau spune vreun lucru.

„Der Untergang” ( decaderea ) – film 100% german,  despre ultimele zile ale lui Hitler…foarte bine realizat si foarte bine alese personajele…merita vazut.Succesul filmului nu e greu de înţeles: pe undeva (deşi analogia sună groaznic) e vorba despre aceeaşi fascinaţie care a lucrat în favoarea filmului „Patimile lui Iisus”. E vorba despre puterea cinematografului de a te face să crezi că te uiţi la lucrul în sine; nu la o reconstituire făcută acum sau, şi mai corect, la o reconstituire făcută altcândva şi proiectată acum, ci la lucrul în sine, care – iată-l! – se întâmplă acum.

„Hotel Rwanda” -In mijlocul tulburarilor care cuprinsesera teritoriul Rwandei in anii ’90 , un barbat a promis sa-si apere familia – si a sfarsit prin a fi un adevarat erou, salvand peste 1200 de oameni. „Hotel Rwanda” este o poveste adevarata, al carei erou este Paul Rusesabagina (Don Cheadle), un director de hotel din Rwanda, care isi foloseste curajul si viclenia pentru a adaposti peste o mie de refugiati, amenintati cu moartea. In timp ce restul lumii ignora situatia, Paul si-a deschis inima si a dovedit ca pana si un singur om poate schimba ceva.

Quo Vadis” – varianta poloneza – este una din ecranizarile celebrului roman apartinand lui Sienkiewicz. Am vizionat de cateva ori acest film, cu acelasi interes.Acesta reda o perioada din istoria crestinismului, mai precis din timpul persecutiilor lui Nero. Impresionant film! Prin valorile pe care le transmite:credinta ,curajul crestin si mai presus de toate iubirea adevarata!

Putine pelicule reusesc sa ma impresioneze atat de mult. Putine ma fac sa inghit in sec si imi provoaca noduri in gat. Putine imi creeaza, in timpul derularii, o senzatie de inutilitate si de revolta interioara si imi lasa, dupa terminare, un sentiment profund ca acest film merita sa fie adaugat pe lista „celor mai bune”. Ceea ce v-am expus imi creaza insa aceste senzatii…merita vazute.

Lasa un comentariu aici!

Advertisement
Loading...
Click to comment

Lasă un răspuns

Film

Helen Mirren invită publicul în cea mai bântuită casă, în horror-ul „Winchester: Casa Spiritelor”

Published

on

Foto Credit: VERTICAL ENTERTAINMENT

Cu o poveste inspirată din fapte reale, filmul horror „Winchester: Casa Spiritelor” o aduce pe Helen Mirren într-o interpretare fără precedent, din 16 februarie, în premieră la cinema.

Cu regia şi scenariul semnate de maeştrii filmelor de groază, Peter şi Michael Spierig (,,Jigsaw”, ,,Predestination”), ,,Winchester: Casa Spiritelor” reprezintă totodată şi un simbol marcant al istoriei americane.

Câştigătoarea Premiului Oscar, Helen Mirren, interpretează de această dată rolul principal şi declară despre Sarah, personajul său din ,,Winchester” că: ,,În acea perioadă existau multe experimente şi o nouă mentalitate, cea a lui Alistair Crowley, pe de o parte, care viza latura întunecată a lucrurilor şi rosicruciaţi, ca reprezentanţi ai binelui. Exista o căutare spirituală pe care tot mai mulţi o accesau şi cred că Sarah făcea parte din această mişcare.”, a concluzionat reputata actriţă.

 

Lângă San Francinsco, într-o zonă izolată, se întinde cea mai bântuită casă din lume, un conac uriaş aflat în continuă reconstrucție, care aparține văduvei Sarah Winchester (Helen Mirren), moștenitoarea averii și a blestemului familiei.

La ordinele proprietarei, echipe de muncitori construiesc sau modifică zi și noapte o clădire impozantă de șapte etaje și sute de camere care, pentru străini, arată ca un monument monstruos fondat pe nebunia unei femei îndurerate. Însă Sarah nu construiește pentru ea, pentru urmașii ei sau pentru doctorul Eric Price (Jason Clarke) pe care l-a ademenit în casă. Construiește o închisoare, un azil, pentru fantomele celor care au fost răpuși de armele Winchester.

Dar ce se întâmplă atunci când aceste suflete chinuite caută răzbunare?! „Winchester: Casa Spiritelor” are premiera pe marile ecrane din țară din 16 februarie. Un film distribuit de Vertical Entertainment.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Film

Mici lucruri mărețe” va fi ecranizat cu Viola Davis și Julia Roberts în rolurile principale

Published

on

Foto Credit: FABRICA DE PR

Mici lucruri mărețe, considerat cel mai bun roman al lui Jodi Picoult, publicat de editura Trei în colecția Fiction Connection, va fi ecranizat cu Viola Davis și Julia Roberts în rolurile principale, într-o producție Amblin Partners.

Cele două actrițe se află la a doua colaborare de acest fel, prima având loc în anul 2010, la filmările pentru ”Eat Pay Love”, ecranizarea cărții lui Elizabeth Gilbert.

Producătorii filmului sunt  Marc Platt, nominalizat la Oscar în 2016 pentru  ”La La Land” și în 2015 pentru ”Bridge of Spies”, și Adam Siegel, câștigătorul unui Premiu Emmy în 2016 pentru ”Grease Live!”.

Viola Davis și Julia Roberts au și ele în palmares cel mai râvnit trofeu. Viola Davis a obținut un Oscar în 2016 pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar în filmul  ”Fences” și are alte două nominalizări în anii precedenți,  iar Julia Roberts a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai buna actriță în rol principal în 2001 pentru Erin Brockovich și are alte trei nominalizări.

Viola Davis îi va da viață lui Ruth Jefferson, o asistentă medicală de culoare care își face meseria impecabil de mai bine de 20 de ani. Până într-una din zile, când un cuplu cere ca ea sau orice persoană care arată ca ea să nu mai aibă voie să se apropie de fiul lor, nou-născut. Spitalul respectă dorința părinților și îi interzice lui Ruth să mai îngrijească copilul. Starea de sănătatea a nou-născutului se deteriorează rapid, iar Ruth este pusă în situația de a alege între a respecta ordinul conducerii spitalului sau de a-l ajuta pe copil. Acționată în judecată și acuzată de cele mai îngrozitoare lucruri, Ruth își pune speranțele de a-și obține dreptatea în avocata din oficiu, Kennedy, personaj ce va fi interpretat de Julia Roberts.

„Mici lucruri mărețe” nu este prima carte ecranizată a lui Jodi Picoult.  Opt dintre cele douăzeci și trei de romane scrise de ea au intrat direct în lista de bestselleruri a publicației New York Times, iar patru dintre ele au fost ecranizate pentru televiziune. ”My Sister’s Keeper” a fost adaptat pentru cinema într-un film regizat de Nick Cassavettes în 2009, cu Cameron Diaz în rolul principal.

La Editura Trei, de aceeași autoare, a mai apărut și romanul Vremea plecării.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Film

Ada Solomon, noua președintă executivă a European Women’s Audiovisual Network

Published

on

Producătoarea Ada Solomon preia luna aceasta președinția EWA – European Women’s Audiovisual Network de la regizoarea Isabel de Ocampo.

Misiunea rețelei este de a încuraja egalitatea de gen pentru femeile care lucrează în domeniul audio-vizual, privind accesul și oportunitățile de angajare și finanțare pe plan european.

Între obiectivele EWA se numără crearea unei comunități puternice a profesionistelor din domeniu, care împărtășesc experiențe și se susțin reciproc, precum și promovarea vizibilității conținutului audio-vizual realizat de femei, în general, și de membrele rețelei, în mod particular.

European Women’s Audiovisual Network acordă anual premii la festivalurile DOK Leipzig, WEMW-Trieste și La Coruña.

Ada Solomon s-a implicat, de-a lungul anilor, în multe dintre activitățile EWA, precum moderarea dezbaterii „Gender Representation in European Films”, în 2014, la Berlin, susținerea unui masterclass la adunarea anuală a membrilor EWA din 2017, iar anul acesta, la Trieste, a participat la schema de mentorat pentru producătoarele de film aflate la început de drum.

Născută în București, Ada Solomon și-a început cariera în publicitate, iar în 1993 a devenit producător de film. În 2004, a pus bazele Hi Film Productions împreună cu Avi Karpick.

A produs și coprodus peste 50 de filme, care însumat au primit peste 180 de premii la festivaluri din întreaga lume. Ada Solomon a coprodus filme în mai mult de 15 țări din Europa, iar peliculele la care a lucrat au fost vândute în peste 50 de teritorii.

De numele Adei se leagă scurtmetraje multi-premiate realizate de Cristian Nemescu („Marilena de la P7”) şi Radu Jude („Lampa cu căciulă”), lungmetrajele de debut ale lui Radu Jude („Cea mai fericită fată din lume”), Răzvan Rădulescu („Felicia, înainte de toate”) şi Paul Negoescu („O lună în Thailanda”), şi documentare realizate de Alexandru Solomon („Kapitalism, reţeta noastră secretă”, „Cold Waves – Război pe calea undelor” și „Ouăle lui Tarzan”).

Ada Solomon este producătorul lungmetrajului „Din dragoste cu cele mai bune intenţii”, semnat de Adrian Sitaru, dublu premiat la Festivalul Internaţional de la Locarno 2011, precum şi al filmelor lui Radu Jude „Toată lumea din familia noastră”, câştigătorul premiului Heart of Sarajevo 2012, al marelui premiu Bayard d’Or şi al premiul pentru cel mai bun actor la Namur IFF, al marelui premiu CinEast IFF, „Aferim!” – selectat în peste 30 de festivaluri şi premiat la Berlin 2015 cu Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor, cu marele trofeu la IndieLisboa, cu premiul FIPRESCI la Jameson CineFest Miskolci, cu premiul publicului la Let’s CEE Film Festival şi Bayard d’Or la Festivalul de Film Francofon de la Namur, şi „Inimi cicatrizate”, recompensat între altele cu premiul special al juriului la Locarno şi Silver Astor – cel mai bun regizor la Mar del Plata Film Festival.

Ea este producătorul lungmetrajului „Poziţia copilului” (2013), în regia lui Călin Peter Netzer, primul lungmetraj românesc recompensat cu Ursul de Aur la Berlin.

A produs filmele de debut ale unor regizor precum Cristi Iftime, Ivana Mladenovic, Ștefan Constantinescu, Adriano Valerio, Federico Bondi și Martha Berman.

În 2013, Ada Solomon a fost laureata premiului Eurimages pentru coproducţie, o distincţie oferită de Academia Europeană de Film care recunoaşte rolul decisiv al coproducţiilor în industria cinematografică din Europa.

Un an mai târziu, a lucrat la coproducţia „Toni Erdmann”, regizată de Maren Ade, filmată România şi nominalizată la categoria „cel mai bun film într-o limbă străină alta decât engleza” a premiilor Oscar 2017.

In ianuarie 2018 a fost distinsă cu Premiul organizației Central European Initiative pentru contribuție la dialogul intercultural in cadrul Festivalului Alpe Adria Trieste.

Ada Solomon este director de distribuţie la microFILM şi inițiatoarea Festivalului Internaţional de Film NexT. Este membră în board-ul Academiei Europene de Film şi coordonator pentru Romania al European Audiovisual Entrepreneurs (EAVE).

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement

Abonează-te la RADAR!

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Trending