„Apusul Aurarilor”, un film despre Rosia Montana, al optulea film documentar in competitie la TVR Cultural

Campania Premiile TVR Cultural ajunge in aceasta saptamana la cea de-a opta proiectie la categoria organizatii – „Apusul Aurarilor”, film realizat de Cristina Oancea si care are la baza cercetarile stiintifice realizate de ing. Adrian Steclaci in anul 1957. Acest film documentar a fost realizat in colaborare cu Asociatia Heritage din Bucuresti.

Redam in continuare comunicatul de presa si doua dintre materialele din Albumul „Masivul Cetate – in memoriam”, primite de la Asociatia Heritage, care ne-au fost puse la dispozitie prin amabilitatea doamnei Silvia Oostveen.

=====================

Duminică 20/11/2011 la ora 18.15 TVR Cultural vă invită să vizionaţi cel de-al optulea documentar al Campaniei Premiile TVR Cultural. Documentarul pune în discuţie importanţa cunoaşterii, preţuirii corecte şi protejării patrimoniului, a moştenirii culturale şi de tradiţii pe care am primit-o şi totodată o datorăm generaţiilor ce ne vor urma.
Asociaţia Heritage, partener al UNESCO, a luat naştere din dorinţa de implicare şi acţiune conştientă a unui medic olandez şi a unei arhitecte din România, şi are în vedere, alături de obiective sociale, conştientizarea românilor cu privire la imensa valoare a moştenirii lor culturale.
După un proiect de anvergură dedicat Bucovinei ca Peisaj Cultural în Transformare, care s-a derulat pe parcursul a trei ani, Asociaţia Heritage se implică începând cu anul trecut în promovarea şi conservarea unui peisaj cultural de mare specificitate şi originalitate, unic în Europa prin valoarea componentelor sale de arheologie, arhitectură şi tradiţie, şi la ora actuală foarte mult discutat.
Documentarul este realizat la Roşia Montană  de Cristina Oancea şi concurează în cadrul Campaniei Premiile TVR Cultural în categoria „Organizaţii”.

======================

RoŞia Montana. Masivul Cetate – In memoriam

CUVÂNT ÎNAINTE

Publicarea albumului “RoŞia MontanĂ. Masivul Cetate – In memoriam” este un eveniment ce trebuie salutat cu entuziasm mai ales în contextul frǎmântǎrilor provocate de o eventuala reluare în a exploatării miniere, în carierǎ deschisǎ, cu cianuri. Paginile acestui album aduc în atenţia publicului imagini realizate în urmǎ cu o jumătate de secol, înfǎţisând unele locuri care nu mai existǎ alǎturi de altele care s-au pǎstrat şi sunt ameninţate de planuri recente de exploatare în favoarea unor beneficii discutabile. Este util sǎ comparǎm ceea ce a fost şi a dispǎrut, cu ceea ce a rǎmas, ca sǎ înţelegem mai bine ce se poate întâmpla dacǎ Masivele Cârnic, Orlea, Igre-Vǎidoaia vor fi sacrificate.

Ar fi regretabil ca Masivul Cârnic, fratele geamǎn al Masivului Cetate, sǎ fie la rândul lui sacrificat şi sǎ rǎmânǎ doar între coperţile unui album, ca cel de faţǎ, document al trecutului.

Aceasta ar fi încǎ o dovadǎ cǎ puterea banului este mai presus decât respectul faţǎ de ceea ce ne-a dat natura şi faţǎ de ceea ce ne-a rǎmas moştenire în urma unui trecut zbuciumat.

Textele prezente în album ne conving încǎ o datǎ de necesitatea protejării zonei Roşiei Montane şi a Munţilor Apuseni prin înscrierea în patrimoniul UNESCO iar, pentru a i se asigura dezvoltarea pe termen lung, această iniţiativă meritǎ a fi susţinutǎ de statul român.

Sunt convins cǎ lucrarea de faţǎ va fi primitǎ cu interes de un publicul larg, iubitor al naturii şi istoriei, şi cǎ efortulurile depuse pentru salvarea unui colţ de rai al acestei ţǎri nu sunt în zadar.

Mulţumim autorului şi colaboratorilor sǎi pentru darul nepreţuit pe care ni-l fac şi îi asigurǎm de recunoştinţa noastrǎ.

 Acad. Ionel Haiduc

Preşedintele Academiei Române

==========================

Omagiu pentru Apuseni

Am descoperit cǎ existǎ mǎrturii despre ceea ce a fost odatǎ un munte falnic: Masivul Cetate. Eu credeam ca munţii nu dispar. Dar astǎzi, în locul masivului Cetate se aflǎ o groapǎ sinistrǎ, stearpǎ, de neprivit, o groapǎ datǎ mereu ca exemplu pentru ceea ce înseamnǎ dezastru ecologic.

O groapǎ care a înghiţit o parte din istoria noastrǎ. Atunci plantele, animalele, pǎsǎrile, pǎdurile, totul a fost parjolit, prin explozii sfǎrâmat, excavat de mânǎ de om. Pǎmântul a plâns pe rana de la Roşia Montanǎ!

Au trecut 50 de ani.

Sfâşiatǎ între neglijenţa autoritǎţilor, neputinţa societǎţii civile şi rapacitatea capitalismului corporatist, Roşia Montanǎ cu identitatea sa milenarǎ, este mai mult decât oricând o mizǎ. Viaţa Roşiei Montane nu depinde de o guvernare sau alta. Ea aparţine istoriei noastre strǎvechi, neamului, este parte din fiinţa naţionalǎ, iar fiinţa naţionalǎ nu este negociabilǎ. Dacǎ lumea politicǎ îşi situeazǎ propriile interese economice deasupra celor ale istoriei şi ale identitǎţii neamului românesc., implicarea şi responsabilitatea noastrǎ faţǎ de moştenirea culturalǎ sunt cu atât mai importante.

Am aflat cǎ existǎ mǎrturii ale acestui “holocaust” ecologic, ale acestei distrugeri a istoriei şi conştiinţei de neam. Dragostea ing. Adrian Steclaci, autorul albumului, pentru Masivul Cetate şi Roşia Montanǎ, a fǎcut posibilǎ apariţia acestor mǎrturii cu valoare de document.

Dupǎ 50 de ani, celǎlalt „strǎjer” al Roşiei Montane, Masivul Cârnic, astǎzi pus sub semnul nimicirii, monument istoric protejat în patrimoniul naţional, riscǎ sǎ aibǎ aceeaşi soartǎ ca fratele sau geamǎn, Masivul Cetate, care a fost ras de pe fata pǎmântului. Este o lecţie din care nu am învǎţat nimic? Sub cerul înalt se cascǎ groapa uscatǎ, stearpǎ, deprimantǎ care a fost Masivul Cetate, numit de moţii din Apuseni “Cetatea Romanǎ”.

În memoria Masivului Cetate ţinem un moment de reculegere, de necesarǎ reflecţie pentru deciziile viitoare.