Connect with us

Reportaj

“Asta-i Romania!”: Straini indragostiti de Romania, editie speciala!

Published

on

Foto Credit: KANAL D
 

Duminica, de la ora 17:15, emisiunea “Asta-i Romania!” ne ofera o editie speciala cu si despre romani si Romania.

“Pentru mine, Romania e acasa. (…) Sunt fericita aici!”, isi incepe destainuirile Ato Sumi Kawara, soprana de origine japoneza ajunsa pe meleagurile noastre din celalat capat al lumii.

Se pare ca Ato Sumi Kawara a gasit in Romania ceea ce noi am pierdut demult. Pe Ato o gasim la Cluj, a doua ei “casa”, asa cum ii place sa spuna. E ca o papusa de portelan, delicata si plina de viata, mereu cu zambetul pe buze, cum rar mai vezi la oamenii in jur.

Povestea sopranei de origine Japoneza, in Romania, a inceput cand avea 19 ani; a ajuns aici cu un singur gand, sa calce pe urmele artistei sale favorite, Angela Gheorghiu, pe care o admira inca din copilarie. Aici a terminat Conservatorul si a ajuns sa cante in corul Operei Nationale din Cluj.

Pe Ato au atras-o de la inceput, sinceritatea, simplitatea si franchetea romanilor, calitati pe care nu le-a intalnit niciodata in Japonia. In plus, a descoperit aici locuri care i s-au lipit de inima si n-au mai lasat o sa plece.

“Mi-ar fi foarte greu daca as pleca de aici, mi-as lasa o parte din suflet.  Romanii sunt oameni foarte simpatici si onesti, nu pun masca pe fata asa cum facem noi. In Japonia nu sunt oameni ca aici, in jurul meu cel putin”, spune Ato.

Cu un accent strasnic ardelenesc soprana recunoaste ca nu i-a fost deloc usor. Venea dintr-o alta cultura intr-o tara absolut necunoscuta, cu care nu avea nimic in comun, dar in care culmea, si-a gasit fericirea.

Ce sacrificii a facut Ato ca sa-si poata urma visul si cariera, aici, in Romania, ce anume nu intelege ea la romani, desi ii iubeste, si ce crede soprana ca le lipseste acestora, aflati duminica, in editia speciala “Asta-i Romania!”, de la 17:30.

Lasa un comentariu aici!

Click to comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Reportaj

Rareș Năstase intră în lumea copiilor consumatori de droguri, duminică, la România, te iubesc!

Published

on

Foto Credit: PRO TV
 

Duminică, la România, te iubesc!, Rareș Năstase arată universul halucinant al copiilor și adolescenților consumatori de droguri. ”Supradoză de insconștiență” este o anchetă ce dezvăluie ambloarea unui flagel care condamnă o generație întreagă și care se dezvoltă chiar și în locurile unde tinerii ar trebui să studieze.

Avem un sistem de învățământ despre care se spune tot mai mult că e dominat de randament scazut, de rezultatele tot mai slabe, de superficialitate și lipsă de respect, de o relație din ce în ce mai distantă între profesori și elevii lor. O societate în care părinții sunt tot mai absenți din viața copilului, fie pentru că sunt prea ocupați și îi văd seara la culcare, fie pentru că sunt plecați cu anii, muncind prin alte țări. E contextul în care oficialii Agenției Naționale Antidrog fac un anunt sec, dar alarmant, în privința consumului de droguri: vârsta de debut a scăzut la 10-11 ani.”, spune Rareș Năstase despre ancheta ”Supradoză de inconștiență”.

Copii de 10-11 ani încep să experimenteze diverse substanțe. ”Am început cu iarbă după care am trecut la etnobotanice. Mi se părea că e foarte trendy şi că sunt între cei mari. Ei erau de clasa a 8-a, a 9-a, eu atunci eram a 4-a. Eram cu ele şi în banca de faţă cu profesorii. Îmi puneam un caiet aşa şi ghiozdanul şi… I-am influenţat pe alţii şi alţii au influenţat la rândul lor. Flagelul ăsta aşa creştea!”, spune unul dintre tinerii dependenți de droguri pe care telespectatorii îl vor putea vedea duminică, de la ora 18:00, la România, te iubesc!

 

Rareș Năstase a rămas suprins de reacția reprezentanților instituțiilor școlare care neagă acest fenomen: ”Sunt părinte și m-au cutremurat cazurile întâlnite. M-au surprins copii mici, care încă sunt la perioada jucăriilor, dar care încearcă țigări cu efecte nocive. M-a surprins reacția reprezentanților din școli și inspectorate, care neagă acest fenemen. Și m-a frapat că statul român nu are nici măcar un centru de terapie pentru minori. Nici măcar unul! Asta, deși drogurile se răspândesc la gimnaziu. Îmi imaginez drama părintilor care află că au un copil dependent, și nu au efectiv unde să-l trateze. Unde sunt directionați și cum înțeleg autoritățile să gestioneze acest fenomen, veți vedea în ancheta de duminică”.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Reportaj

”București. Colaps iminent”, o anchetă de Cosmin Savu. Duminică, la România, te iubesc!

Published

on

Foto Credit: PRO TV
 

Dacă bucureștenii vor rămâne fără căldură? Dacă se vor termina banii? Dacă va fi prea târziu? Cosmin Savu prezintă duminică, 17 februarie, de la ora 18:00, la România, te iubesc!, primul episod din ancheta București. Colaps iminent.

Sistemul termoenergetic al capitalei stă să cedeze, iar la finalul acestei luni Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice, RADET, ar putea fi declarată falimentară din cauza datoriilor de aproape 800 de milioane de euro. Cum vede Primăria București această situație, care ar putea lăsa în frig și fără apă caldă milioane de români, cum justifică pierderile imense, care este strategia pentru viitor, dar și cine sunt persoanele responsabile pentru situația actuală, vedem duminică, de la ora 18:00, la România, te iubesc!

Este un haos administrativ crâncen. Conductele crapă, bucureștenii au trecut printr-un coșmar iarna aceasta, deși plătesc în proporție de 98% factura la apă caldă și căldură. Un coșmar care nu se va încheia prea curând. Istoria datoriilor, bâlbele administrative, jucători în insolvență care câștigă milioane de euro de pe spatele companiilor de stat, dar și personaje controversate care au acaparat funcțiile de conducere în primărie, toate acestea le veți vedea duminică la România, te iubesc!”, spune Cosmin Savu despre ancheta București. Colaps iminent.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Reportaj

Dosar România, TVR 1: „Preţul libertăţii”, povestea unui om cât o lecţie de istorie

Published

on

Foto Credit: TVR
 

Avea 22 de ani când a fost arestat. A fost întemniţat la Jilava, a supravieţuit Fenomenului Piteşti, a fost închis la Gherla, apoi la Aiud. La „Dosar România” de la TVR 1, Alina Grigore ne spune povestea extraordinară a unui om cât o lecţie de istorie. Luni, 14 ianuarie, ora 22.30, la TVR 1.

 

Visul lui George Cuşa a fost să fie profesor. Dar regimul comunist i l-a spulberat. Avea 22 de ani şi era student la Filosofie când a fost arestat. A fost întemniţat la Jilava, a supravieţuit Fenomenului Piteşti, a fost închis la Gherla, iar mai apoi la Aiud. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare politică şi a stat după gratii 11 ani şi 3 luni. Acum are 93 de ani, iar viaţa sa rămâne o carte deschisă. Luni, la Dosar România,  Alina Grigore ne spune povestea extraordinară a unui om cât o lecţie de istorie, în reportajul „Preţul libertăţii”. Pe 14 ianuarie, de la ora 22.30, la TVR 1.

 

„În noaptea de 28 spre 29 septembrie 1948 am fost arestat şi dus la Ministerul de Interne, iar după o lună de anchete transferat la Jilava subpământeană. Cândva fort de apărare a Capitalei, devenit placă turnantă a Securităţii, acum era locul unde se repartitizau condamnaţii, după categorii sociale, spre închisorile de execuţie. Nouă, studenţilor, ne-a fost hărăzită închisoarea Piteşti, unde ni s-a pregătit un tratament aparte. Aici, totul s-a redus la distrugerea oricărei forme de rezistenţă anticomunistă. De ce tocmai la Piteşti şi, mai ales, de ce studenţilor? La Piteşti, pentru că închisoarea se preta la un sistem de secretizare a aplicării metodelor diabolice, dure, greu de imaginat, de smulgere a informaţiilor nedeclarate la Securitate. De ce studenţilor? Pentru că dintotdeauna ei au fost şi rămân categoria socială dispusă să joace un rol activ în viaţa unei ţări, predispusă la revolte” – îşi aminteşte amar fostul deţinut politic George Cuşa.

 

Eroul reportajului Dosar România spune că ceea ce l-a ţinut în viaţă şi i-a dat putere, în anii grei de închisoare politică, a fost credinţa. Când a intrat în temniţele comuniste, era bolnav de plămâni şi suspect de leucemie. A supravieţuit bolii şi tuturor încercărilor fizice şi psihice, indiferent cât de crunte au fost.

 

„Dintr-o dată au trecut peste mine, nu mai ştiu, m-am trezit dimineaţa, eram ameţit, năucit, primul şoc cumplit! Mi-au spus: trebuie să dai tot ce nu ai declarat la Securitate. Era cumplit. Cum să dau ţarani din sat de la mine? Şi ce aţi făcut? Erau cei 22 de studenţi de la cămin, care fugiseră deja din ţară. Şi i-am trecut pe aceia. Asta a fost şansa mea la Piteşti. Mai ieşeam eu apoi în sat la mine? La Piteşti nu te durea atât suferinţa pe care o suportai tu, ci suferinţa celuilalt, a colegului tău. (…) La Camera 4 spital a fost masacru! Prăpăd! Când am intrat, m-am îngrozit. Era semiumbră, oameni pe jos, nu erau paturi, erau priciuri. I-am văzut pe unii bandajaţi, pe altii cu figuri disperate. (…) Acolo bătaie a fost de toate felurile. Iar celelalte care sunt spurcăciuni nu pot să le spun. Când era vorba de Paşte, de Crăciun sau de Sfânta Maria, s-au facut nişte scenarii acolo ca să compromită în totalitate evenimentul!”, povesteşte unul dintre ultimii supravieţuitori ai Fenomenului Piteşti.

 

Mircea Stănescu, istoric la Arhivele Naţionale povesteşte în reportajul Alinei Grigore cum erau deţinuţii torturaţi sălbatic, în etape. „Mai întâi pentru a fi destabilizaţi complet. Apoi urma o tortură sistematică. Specific este că torţionarii erau dintre deţinuti. Sub supravegherea gardienilor şi a ofiţerilor politici, 24 ore din 24. Orice făceau era un prilej de tortură. La ora mesei, gardienii aduceau ciuberele cu mâncare, le puneau în faţa celulei şi deţinuţii erau serviţi de torţionarii din celulă, colegii lor de detenţie. Mâncarea era în gamele, iar ei puşi să stea în genunchi, cu mâinile la spate, şi să mănânce. Iar această tortură avea şi o denumire: haideţi să le dăm porcilor sa mănânce! În ideologia comunistă pe de o parte erau oamenii, care erau comuniştii, partidul comunist, si de cealalată parte bandiţii, suspecţii, duşmanii. Duşmanii regimului, închişi, erau porcii, care urmau să fie transformaţi în oameni noi”.

 

Fiind bolnav, George Cuşa a stat mult timp la infirmerie, dar nu a scăpat de bătai – la Piteşti şi la Gherla – sau de izolări – la Aiud.

 

Istoricul Mircea Stănescu, autorul volumelor „Documentele Reeducării”, a descoperit în dosarele Biroului Politic, aflate la Arhivele Naţionale, că reeducarea a fost controlată de la cel mai înalt nivel. Dovada: sublinierile cu roşu şi albastru, creioane tip Stalin, care erau prerogativa şefului partidului. „În acest context, albastru era pentru precizări, roşu era de reţinut în anchetă. La acel nivel singurul care semna şi adnota pe ele era tov. Gheorghe  Gheorghiu Dej. Iar tovarăşul Pintilie, şeful Securităţii, sublinia şi semna cu verde”, explică istoricul.

 

La Aiud, George Cuşa i-a întâlnit pe părintele Boghiu Sofian, părintele Nicolae Bordaşiu şi, o perioadă, a împărţit celula cu filosoful Petre Tuţea.

Cel mai dureros moment prin care a trecut nu a fost bătaia. Nici izolarea cumplită. Ci moartea primului copil, Adriana. Pe când era închis la Aiud.

„Dramatică a fost perioada a doua, în ‘58, când m-au arestat a doua oară. Aveam fata, am lasat-o de 11 luni, nu am mai găsit-o acasă. Cu o seară înainte am avut un vis ciudat. Am văzut-o în grădină, un stol de îngeri tot roiau deasupra casei noastre şi la un moment dat trei au picat lângă fântână, au luat fata şi au plecat. Soţia mi-a spus după aceea: Rămăsesem singură. Tu la Aiud, fata pe deal (în cimitir – n.r.), eu singură acasă!”.

 

Despina, soţia lui George Cuşa, era învăţătoare în satul Ferdinand, astăzi comuna Mihail Kogălniceanu, din judeţul Constanţa. După ce a fost eliberat din închisoare, George Cuşa a fost contabil şi ulterior economist la IAS. Nu i s-a permis să-şi termine studiile de Folosofie. Dar visul său de a fi profesor i s-a împlinit prin Corina, cea de-a doua fiică.

„Cât timp tata era în închisoare mama a zis că nu va divorţa niciodată, poate să-şi piardă locul de muncă, poate să fie trimisă oriunde, dar ea pe tata îl va aştepta cât va fi nevoie! Ce am remarcat e că toată suferinţa lor nu a adus dupa sine nicio umbră de frustrare, nicio umbră de răutate, duşmănie sau dorinţă de răzbunare. Suferinţa i-a înnobilat. După Revoluţie am început să văd în casă “Închisoarea noastră cea de toate zilele” şi “Jurnalul fericirii”, de Steinhardt. Tata a început să vorbească abia atunci întrucât a vrut să ne protejeze, pe mine şi pe fratele meu. Pentru că lui nu i-a fost niciodată frică de nimic, nu s-a temut de nimeni, şi-a ştiut întotdeauna urmăritorii. Am observat atitudinea tatălui meu, de data aceasta exprimată vehement faţă de comunişti şi atunci a început să se construiască imaginea mea clară despre el. Tata este exponentul unei generaţii extraordinare!”, a povestit şi Corina Cuşa, fiica lui George Cuşa.

 

Până la Revoluţie, Securitatea nu l-a scăpat din ochi.

“După eliberare, am fost chemat la Securitate. Un colonel mi-a spus: de ce nu vrei să ne ajuţi? Am avut o răbufnire. Pe cine să ajut? Dvs mi-aţi dat mie 25 de ani de închisoare (a executat 11 ani şi 3 luni – n.r.), sora mea a făcut 10 ani de închisoare, fratele tatei a murit Aiud, vărul primar al lui a murit la Aiud . Pe cine să ajut? Am fost la facultate să-mi termin studiile şi mi-au spus: Voi, bandiţilor!”.

George Cuşa are 93 de ani, locuieşte in Constanţa, scrie şi editează cărţi. Este invitat să le vorbească liceenilor despre generaţia care a suferit în închisorile comuniste, despre viaţa sa şi detenţia comunistă, despre cât de preţioasă este libertatea şi de ce trebuie apărată.

 

România nu are un Muzeu al rezistenţei anticomuniste. Fosta închisoare Piteşti a fost privatizată după Revoluţie. Jumătate aparţine unor firme de construcţii, unde oamenii vin la birou, jumătate este muzeu care funcţionează din fonduri private şi se vizitează gratuit. Fundaţia Memorialul Închisoarea Piteşti beneficiază de sprijinul mai multor tineri voluntari. Curtea interioară a devenit un cimitir simbolic, iar Camera 4 spital, fost cartier general al torturilor în timpul “Fenomenului Piteşti”, a fost transformată în altar. „Este un dar pe care putem să-l facem tuturor celor care au suferit aici!”, spune Maria Axinte, directorul Fundaţiei.

 

Echipa care a realizat reportajul ce va fi difuzat de TVR 1 în această seară, de la ora 22.30: realizator – Alina Grigore, montaj – Cornel Tudorache, imagine – Vlad Micu şi Andrei Coruţ,  sunet – Viorel Popescu şi Cătălin Putinianu, asistent imagine – Marian Clopot.

Emisiunea de reportaje, documentare şi anchete, care pune telespectatorul faţă în faţă cu istoria cotidiană, este cu ediţii în premieră la TVR 1 din 1 octombrie. La Dosar România, reporteri şi realizatori premiaţi relatează întâmplări în care ne regăsim cu toţii, filmează poveşti care au rămas în umbra evenimentelor zilnice, analizează implicaţii şi consecinţe ale ştirilor de moment.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement Https://Www.Autodoc24.RO

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement
Advertisement
Advertisement

Trending