Connect with us
Redactia Radar de Media

Published

on

Sãrbãtoarea Paştelui este pentru fiecare creştin un nou început. Un moment zero, un bilanţ sufletesc în cadrul cãruia fiecare dintre noi ar trebui sã se opreascã pentru câteva clipe din goana zilnicã pentru a-şi ridica ochii cãtre cer. Cãtre crucea lui Iisus care se înalţã deasupra fiecãruia. O cruce la ridicarea cãreia am contribuit cu toţii prin pãcatele noastre. Pãcate care se strâng an de an, tot mai multe, apãsându-ne cugetul şi împovãrându-ne conştiinţa.

Pãrintele Nicolae Bordaşiu, care a slujit ani de-a rândul la Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti ne oferã în Sâmbãta Paştelui, în cadrul emisiunii Din arhiva TVR, difuzatã de la ora 16.00 pe TVR 3, o lecţie de smerenie vorbind despre semnificaţiile Învierii Mântuitorului. Punând în balanţã societatea decadentã cu lumea interioarã a fiecãruia, credinţa ar trebui sã reprezinte punctul de sprijin al sufletului, limanul cãtre care aspirãm pentru a putea merge mai departe, pentru a putea sã ne ducem propria cruce. Pentru cã povara vieţii şi încercãrile prin care trecem cu toţii nu fac altceva decât sã reitereze un alt „drum al crucii” pentru care fiecare om este deplin responsabil.

Omul de astãzi, prins în goana zilei de mâine, uitã de sine şi de Dumnezeu. Sãrbãtorile rãmân, din ce în ce mai mult, jaloane ale tradiţiei şi nu manifestãri ale adeziunii interioare la fenomenul religios. Cerem din ce în ce mai mult, mulţumim din ce în ce mai puţin. Şi totuşi aşteptãm ajutorul Domnului şi ne indignãm când ni se pare cã nu-l primim.

Când spunem „Paşte” poate cã ar trebui sã ne gândim mai mult la propriul suflet decât la miel şi ouã roşii. Când spunem „Paşte” poate cã ar trebui sã ne gândim mai mult la Dumnezeu decât la sãrbãtoare. Când spunem „Paşte” poate cã ar trebui sã ne gândim mai mult la sacrificiu decât la noi înşine.

Şi astfel, lumânarea Învierii pe care o aprindem an de an, ar cãpãta o altã valenţã: ar fi aprinsã în propriul suflet, nu doar în casã sau pe mormintele celor dragi. Ar arde pãcatele care ne macinã, ne-ar curãţa sufletele de ispite. Şi ar reprezenta Învierea lui Hristos undeva, departe, în fiecare fibrã a fiinţei noastre. Depinde însã numai de noi cât ştim s-o pãstrãm aprinsã, cât ştim s-o ferim de intemperii.

Comentarii

comments

Facebook

IN Trending