Connect with us

INTERVIU

Aura Poteraşu şi Radu Tudor: Infotainmentul a ajuns modus vivendi al televiziunilor de ştiri

Avatar

Published

on

Tineri, dinamici, matinali, atenţi la evenimentele de pe piaţa media, şi, cel mai important, pasionaţi de ştiri. Aura Poteraşu şi Radu Tudor, căci despre ei este vorba sunt cei care aduc în fiecare dimineaţă,  începând cu ora 7 în atenţia telespectatorilor, ştirile care contează, numai la TVR1.

În rândurile care urmează, vă invităm să-i cunoaşteţi mai bine pe cei doi cu ajutorul interviului, dar şi a unui scurt quiz.

 

Care este opinia voastra legată de presa din ziua de azi? Ce aţi schimba și ce ati păstra?

Ne plac rigurozitatea, veridicitatea şi relevanţa când vine vorba despre informaţiile pe care le furnizăm. De aceea am ales să lucrăm la TVR, şi nu într-o televiziune comercială. Asta nu înseamnă că ne permitem să criticăm felul în care fiecare dintre colegii noştri de breaslă alege să-şi facă meseria. Sau criteriile pe care celelalte mass media aleg ce, când şi cum să transmită publicului lor. Piaţa media este una ca toate celelalte – concurenţială şi în permanentă schimbare. Este nefiresc să crezi că doar tu faci bine, iar toţi ceilalţi prost. Când ai ajuns să gândeşti aşa, e mai bine să ieşi din presă… sunt şi alte meserii interesante!

Consideraţi că presa online are un impact mai puternic față de restul media?

Noi facem parte din generaţia tânără, avem amândoi mai puţin de 30 de ani. Nu ne-am născut chiar cu tabletele în braţe, dar nu am avut niciodată vreo reticenţă cu privire la migrarea presei de pe suport fizic în online. Era normal să fie aşa. Important e ca informaţia să ajungă la oameni, nu contează suportul. Problema în online rămâne cea a acurateţei informaţiei. Pe internet, un zvon poate ajunge repede o ştire luată în serios de toată lumea. E un flux care nu poate fi controlat, mai ales din cauza vitezei cu care se răspândeşte pe internet informaţia.

Infotainmentul este mai apreciat de public sau dimpotrivă?

Ratingurile arată clar ca infotainmentul este apreciat. De altfel, el a ajuns un modus vivendi al televiziunilor de ştiri. Oricât de greu digerabil ar fi un subiect, când îl prezinţi într-o notă relaxată – specifică entertainmentului – el are şanse mult mai mari să fie urmărit, dar şi mai de impact decât ar fi în forma „seacă”, recomandată de manualele de jurnalism. Infotainmentul a fost soluţia ştiriştilor de a-i ţine pe oameni în faţa televizoarelor, în contextul în care senzaţionalul şi exploatarea emoţiilor se dovedesc un mix tot mai ademenitor pentru public.

Este libertatea presei un lux în prezent? De ce?

Este jenant pentru noi, jurnaliştii, că libertatea presei este permanant adusă în discuţie şi mai ales pusă la îndoială. Se presupune că jurnaliştii sunt prin definiţie nişte oameni liberi, nu?

E adevărat, analizând tabloul mediatic românesc la rece, ai zice că libertatea presei e un lux. Noi cunoaştem totuşi jurnalişti care vor rămâne jurnalişti adevăraţi toată viaţa lor, indiferent de trusturile în care vor lucra. Sunt oameni născuţi pentru asta, structuraţi moral să facă această meserie. Cei care îşi vând cuvântul şi entuziasmul jurnalistic ar fi poate mai bine să se apuce de afaceri. Din păcate, nu a descoperit nimeni până acum cum să separe definitiv binele de rău. Şi poate nici nu ar fi indicat…

Mass media mai are funcția de informare, de educare, mai este imparțială sau pur și simplu s-a transformat într-o unealtă de manipulare?

Unealtă de manipulare sau nu, mass media îşi păstrează funcţia de informare. Ţine de cel care citeşte sau se uită la televizor să aibă un filtru propriu pentru informaţiile care îl bombardează. Cât despre educare, nu trebuie să lăsăm educaţia copiilor în seama televizorului. Educat acasă şi la şcoală, un copil va şti cu siguranţă şi cum să se rapoteze şi ce să aleagă să vadă la televizor. Poate că aceasta este abordarea sănătoasă…

Presa este a patra putere în stat? Reușesc jurnaliștii să facă schimbări de mare amploare benefice cetățenilor? (un exemplu)

Presa rămâne o putere incontestabilă. Din păcate, o putere revendicată şi împărţită între patronii de presă, nu o putere care să-i reprezinte pe cetăţenii statului. Dar, cum-necum, presa reuşeşte încă să mai facă schimbări în bine în interesul majorităţii. Ştirile TVR au reuşit, după o campanie intensă („Ajută România!”), să contribuie la schimbarea Legii Voluntariatului. Astfel că voluntarii vor lucra, chiar dacă neplătiţi, în baza unor contracte care să le asigure drepturi esenţiale. Şi, cel mai important, voluntariatul va fi recunoscut de angajatori ca experienţă în muncă.

Pe ce se bazează relația jurnalist – cetățean?

Relaţia ar trebui să fie una de respect reciproc. Pare un răspuns clişeistic, dar gândiţi-vă: îi respectă jurnaliştii suficient pe cetăţenii pe care iî informează? Dar cetăţenii… îi mai respectă pe jurnalişti? Este, de fapt, un cerc vicios.

Cum văd Aura şi Tudor Telejurnalul Matinal de la TVR 1?

Radu: Telejurnalul matinal este un bun început de zi. Prezintă informaţiile relevante, pe care oricine ar trebui să le aibă înainte să îşi înceapă ziua de lucru.

Aura: Este o sinteză dinamică a ceea ce s-a întâmplat cu o zi înainte şi ce se va întâmpla astăzi. Sunt informaţii serioase, coerente, prezentate însă relaxat. Ne place să credem că dimineaţa suntem într-un fel de gaşcă de oameni cărora le place să ştie ce se întâmplă în jurul lor.

Comentarii

Pagini: 1 2

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV: Alexandra Paucescu – „Doar o sotie de diplomat”

Avatar

Published

on

„Just a diplomatic spouse”/ „Doar o sotie de diplomat”, de Alexandra Paucescu, este o colecție inedită de crâmpeie din viața personala a autoarei, evenimente diplomatice, un jurnal bine documentat de călătorie prin țările prin care a calatorit aceasta, ca sotie a unui diplomat de cariera, dar și un ghid de etichetă și ierarhie diplomatică. Cartea prezintă detaliile de culise ale unei lumi profund ierarhice, fascinante,  dar care este, în general, necunoscută marelui public.

Am stat de vorba cu autoarea acestei carti pentru a afla cum se vede lumea prin ochii unei „Sotii de diplomat”.

Cum a luat naștere cartea?

Ideea cărții mi-a venit vorbind cu un prieten vechi, cu care nu mă mai vazusem de peste 20 de ani, de pe vremea liceului… Mi-am dat seama că percepția lumii despre viața noastră este în general mult romanțată și plină de clișee, nu întotdeauna conforme cu realitatea. Apoi am avut în minte zeci de conversații cu alte soții de diplomați, care trăiesc aceleași experiențe și pentru care viața este plină de provocări si trăiri puternice, care de cele mai multe ori nu se văd. Am simțit nevoia sa spun povestea mea și a lor totodată.

 

Ce e cel mai frumos în această experiență dar și cel mai dificil?

Trăind în acest univers diplomatic ai șansa să vezi lumea și să înțelegi culturi și oameni mult mai profund decât ai putea-o face într-o vacanță de exemplu, întâlnești personalități cu adevărat impresionante și trăiești experiențe care cu siguranță te marchează și te transformă.  Dar, odată cu fiecare nouă mutare, lași în urmă o parte din suflet, te rupi de tot și o iei din nou de la zero, ca într-o reeditare perpetuă a legendei meșterului Manole… Faptul că o dată la câțiva ani îți pui întreaga viață în câteva cutii și părăsești tot ce-ți era cunoscut și familiar  pune o presiune enormă atât pe tine cât și pe cei din jur. E un întreg carusel de trăiri pe care înveți doar în timp să îl gestionezi… Nu există rutină, dar nici continuitate, e practic un șir de episoade înlănțuite într-o viață.

 

Cum ati descrie experiența in cateva cuvinte?

Aș spune că viața tuturor e un amalgam de situații, unele fericite, altele mai puțin… Important este să înveți ceva din tot ce trăiești. Ultimii zece ani din viața mea au fost plini de lecții și experiențe inedite pentru mine. Am învățat regulile acestei lumi diplomatice, am devenit o observatoare mult mai atentă a ceea ce se întâmplă în jur, am deprins arta navigării line pe terenuri necunoscute, dacă pot spune așa. Dar cel mai important, cred eu, este că am invățat să nu compar oameni, locuri… să am răbdare, sa fiu optimistă și să iau ce e mai bun din fiecare moment trăit.

 

Cum e adaptarea la o noua cultura, alte mecanisme sociale?

Fiecare nouă mutare vine la pachet cu un șoc cultural, mai mare sau mai mic, în funcție, desigur, de destinație. Dar șocul există de fiecare dată și, probabil, doar experiența te face, în timp, sa îl resimți poate mai puțin. Oraș nou, oameni necunoscuți și poate nu întotdeauna deschiși la dialog, limbă necunoscută… Începutul e mereu greu, primele șase luni sunt cele mai dificile. Secretul este, cred eu, să fii deschisă la nou, mereu prietenoasă și dornică să cunoști oameni, să le înțelegi mentalitatea și sa încerci pe urmă o integrare și adaptare la valorile lor. Așa am procedat eu de fiecare dată, nu am refuzat nicio invitație la vreun eveniment diplomatic, tocmai pentru a cunoaște oameni noi și a putea astfel intra pe un făgaș social normal. La început nimeni nu te cunoaște și nu îți cunoaște nici valoarea sau calitățile. Trebuie să te afirmi de fiecare dată, să dovedești că meriți să fii implicată în diverse proiecte, pe care tot tu le descoperi cel mai adesea. Nimeni nu vine să te invite, tu trebuie să ai inițiativa, să vrei să fii mai mult decât un simplu partener decorativ de „călătorie”, nu „doar o soție de diplomat”…

 

De ce va este cel mai dor din Romania?

Când ești departe de România, dorul îmbracă multiple forme. Firesc, în primul rând mi-e dor de familie, de părinți. Apoi, de prieteni. Am realizat că oricât de multe și trainice ar fi prieteniile pe care le legi în anii când ești departe de țară, niciuna nu se compară cu cele vechi, din copilărie.  Sunt oameni cu care, deși acum mă văd poate o dată pe an, mă simt ca și cum nu ne-am fi despărțit nici măcar o zi… este acea legătură sufletească, mai presus de timp și distanțe, pe care, să fim sinceri, e destul de greu să o stabilești printre străini. Câteodată mi-e dor și de locuri, arome locale, poate și gusturi. Un exemplu banal… mi-e dor de covrigii cu mac, pe care nu i-am gasit nicăieri in lume.

 

Cum percep străinii România și pe români?

Aș zice că sunt două tipuri de reacție, atunci când interlocutorul află că sunt româncă. Uneori  observ o reticență sau, foarte rar, chiar o retragere deliberată din conversație, atitudine alimentată de șabloanele uneori nefavorabile, în care suntem încadrați. Dar de cele mai multe ori oamenii apreciază caracterul nostru tradițional prietenos, apreciază onestitatea si naturalețea interlocutorului. De multe ori mi se povestește cu drag despre excursii reușite in România, soldate cu amintiri frumoase, mi se cer detalii despre locuri ce ar trebui vizitate. E plăcut și onorant totodată să fii in postura de a-ți promova țara printre străini, de a fi un fel de ghid neoficial al locurilor unde te-ai născut. Au fost evenimente la care am purtat cu mândrie portul popular, altele la care am oferit posibilitatea degustării unor mâncăruri tradiționale românești. Sincer vorbind, cu o mâncare gustoasă ajungi sigur la sufletul invitaților.

 

Cartea „Just a diplomatic spouse” este disponibilă (exclusiv in limba engleza) in rețeaua Amazon, în varianta tradițională, pe hârtie, dar și e-book.

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU by Marina Almășan: “Mass-media coronavirusului”, sub lupa lui DORIN HUNTAI, redactor-șef Radar de Media

Avatar

Published

on

Foto Credit: RADAR DE MEDIA

Urmăresc, de ani buni, site-ul radardemedia. Îl urmăresc cu interes și nu m-a dezamăgit niciodată, detasându-se din oceanul de publicații “pe hârtie” sau online prin profesionalism, acuratețe și calitate a informațiilor. Ca lucrător în media, este extrem de confortabil să găsești, adunate la un loc, informații despre colegii tăi de breaslă, despre “produsele” lor. Și nu can-can-uri și mizerii, ci informații pertinente. Pe Dorin Huntai, “căpetenia” site-ului, nu l-am cunoscut decât foarte târziu, după ce apăruserăm și noi, în repetate rânduri cu emisiunile noastre, în relatările radardemedia. Chiar și când ne-a criticat ( o dată, parcă) , nu am avut niciodată a-i reproșa nimic lui Dorin, pentru că a făcut-o colegial, decent și constructiv. 

Pentru că presa ultimelor luni a ținut pasul cu vremurile, adică ..s-a dat peste cap, nemaisemănând aproape deloc cu cea pe care o știam și pentru că am vrut să am o paralelă între “ce-a fost” și “ce este acum” în mass-media din România, unde anume puteam să apelez mai nimerit, dacă nu la cel care cu asta se ocupă , de ani buni : la Dorin Huntai! 

Marina Almășan : – Bună, Dorin! Site-ul tău are o popularitate de invidiat, puțini știu însă cine se ascunde în spatele lui. Ce-ar trebui să știe lumea despre tine?

Dorin Huntai : – Pe scurt, in anul 2009, am infiintat site-ul www.radardemedia, in timp ce eram student la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Bucuresti. Initial am avut un blog in care scriam, in mod special despre ce vedeam la televizor, si am observat ca in scurt timp aveam mult trafic si comentarii de la cititori. Apoi acel blog s-a transformat in site-ul profesionist de stiri de media, Radar de Media, care in scurt timp a devenit o sursa credibila pe nișa de media. Vreau sa mentionez ca  am facut totul singur, doar din tutoriale si sfaturi de la specialisti. Succesul cel mai mare l-am avut in momentul in care am organizat prima editie a Galei Premiilor Radar de media 2012. La gala au venit vedete de talie mare sa-i ridice premiile. Printre care: Pavel Bartoș, Laura Cosoi, Dana Rogoz, Paula Seling, Alex Dima cu echipa emisiunii “România, te iubesc!”, Raluca Belciu, Razvan Popescu, Mihai Morar şi echipa emisiunii Neaţa cu Răzvan şi Dani (in conditiile in care multi dintre acestia nici nu ma cunosteau).

Marina Almășan : – Daaa, știu, ți-am admirat întotdeauna acest eveniment, organizat “ca la carte” . Și de la noi, de la TVR, sunt destule vedete care au fost premiate de tine! Chiar vroiam să te întreb, pentru că și eu intenționez să realizez o Gală a Românilor de 10, cum anume ai făcut clasamentul?

Dorin Huntai : – Castigatorii au fost alesi de publicul cititor,  cu vot la vedere pe site, unde peste 1 milion de cititorii si-au votat favoritii,  la toate cele 15 categorii participante.
In total am organizat opt editii Gala Radar de Media si au fost premiate majoritatea vedetelor mari, vreau sa amintesc pe cei care au fost desemnați castigatorii Marele Premiu al Galei (se acorda o singura data): Andreea Esca, Smiley, Andra, Mirela Vaida, Horia Brenciu, Loredana Groza. De asemena, fiecare vara am organizat evenimentul Summer Gala unde am anuntat finalistii pentru Gala din toamna. In total au fost peste 10 evenimente unde au participat peste 2000 de invitati. Anul trecut site-ul a aniversat 10 ani de existenta,  vedete si jurnalisti au fost prezenti la eveniment.

Marina Almășan : – Deci…încet-încet, ai ajuns o mică industrie! De fapt, ce ți-ai propus, inițial, prin această platformă online? …și ce ai reușit? 😁

Dorin Huntai : – Am reusit in scurt timp sa inchei colaborari si parteneriate cu cele mari televiziuni nationale, precum PRO TV, TVR, ANTENA 1, KANAL D, PRIMA TV, etc. Mi-am propus sa public zilnic topuri cu audientele tv, zilnice, lunare dar si anuale, grile de programe, modificari in program tv.. si am reusit cu brio. Am si o rubrica de Interviuri cu personalitati din zona media, dar si culturala, digital evenimente si multe altele pe care le puteti vedea pe site.

Marina Almășan : – Foarte tare! Și te asigur că ești citit cu mare “nesaț” de noi, “subiecții” tăi! Dorin, pentru că mi te imaginez ca pe o entitate cu 100 de ochi, care stau ațintiți asupra televiziunilor si publicațiilor din România 😁, am să te rog să încerci să “radiografiezi” ceea ce se întamplă în media de astăzi. Cum a transformat-o coronavirusul?

Dorin Huntai : – Sincer, este este trist ce se intâmplă, majoritatea statiilor si-au oprit filmarile (in special cele inregistrate, Next Star Antena, Bravo ai Stil Kanal D, Romanii au talent care avea preselectiile inregistrate au fost difuzate toate, Asia Express, Antena 1 inca se difuzeaza pentru ca reality show-ul a fost filmat toamna trecuta, in acelasi caz se afla si Survivior de la Kanal D,  plus o serie de seriale : Vlad Pro TV si Sacrificiul de la Antena (inca mai are cateva episode scurtate de difuzat. Bine ca s-a putut organiza Selectia Nationala Eurovision la TVR, dar din pacate show-ul de la Rotterdam a fost anulat. Un  lucru bun este că la anul ne va reprezenta tot tânăra Roxen. In schimb, multe filme artistice in prime time, reluari si stiri cat cuprinde, chiar editii speciale care intrerup programul pt Breaking News. La singurele emisiuni cu difuzare zilnica, “Neata” cu Razvan si Dani si “La Maruta”, invitatii comunica prin Skype.

Marina Almășan : – Care crezi că sunt plusurile și minusurile acestor schimbări? De fapt, se poate vorbi, oare,  de “plusuri”?

Dorin Huntai : – Plus a fost o explozie in audienta tv dar si trafic in online, insa de vreo saptamana toate sunt in scadere, intrucat lumea s-a panicat si evita in special stirile. In cazul site-ului meu,  avand stiri din zona de tv, pot spune ca ne-au afectat pe cei din breasla.

Marina Almășan : – Ai sesizat derapaje majore?

Dorin Huntai : – Da, destul de multe, in special pe Facebook, dar si pe diverse site-uri care nu au nicio creditibilitate, dar prefera sa joace murdar,  doar pentru trafic. Dar în special pe Facebook, unde toată lumea se filmeaza si povestește tot felul de aberatii,  care nu mai au oprire.

Marina Almășan : – Da, am sesizat și eu această isterie. Probabil că izolarea te împinge la “a ieși” din casă pe orice fereastră, inclusiv cea de pe Facebook!  Încearca, oare,  politicienii și vedetele să-si facă imagine și pe seama acestei tragedii planetare?

Dorin Huntai : – Da! Politicienii se lauda ca au facut, ca au adus echipamente, insa nu au fost distribuite peste tot, cred ca totul tine de “prietenii”. Cea mai mare gafa a fost atunci când seful satului  a participat la lansarea unei sectii de la Spitalul din Suceva, (cu ceva timp in urma) și i-a laudat pe manageri, etc si iata, Suceava, un oras resedinta de judet , este acum blocat/inchis.
Majoritatea vedetelor posteaza video-uri cu diverse activitati din casa, gatesc, se joaca cu copii, altii canta, citesc poezii, basme pentru copii. Spre exemplu Damian Draghici a oferit ,de ziua lui de nastere,  pe terasa blocului,  un recital la nai, iar oamenii de vis-a-vis l-au aplaudat minute în șir.

Marina Almășan : – Ei, aici se mai inspiră lumea și din ce vede pe la alții, afară! Povestea asta cu cântatul prin balcoane și de pe acoperișuri a început , dacă nu mă înșel, la Wuhan! Dar dacă tot ai adus vorba, spune-mi, ai avut curiozitatea să “tragi cu ochiul” și la cei din afară? Respectă mass-media lor același trend?

Dorin Huntai : – Am rude in Roma, Madrid, si zilnic imi spun ce se intampla acolo. Spre exemplu, televiziunea Nationala RAI difuzeaza doar stiri. Au fost intrerupt tot ce insemna divertisment… In Italia statul editeaza zilnic un ziar care se distribuie gratuit,  cu informatii 100% probate din surse oficiale.

Marina Almășan : – O informare corecta a populației mi se pare și mie esențială, în această perioadă.  Și chiar vreau să te întreb : oare  este  corectă această tendință  de inducere a panicii în populație, sau e mai constructiv să lansăm mesaje optimiste, care să ridice starea de spirit a populației? 

Dorin Huntai : – Da, cred ca e un lucru normal, pe care nu doar statul român il pune in aplicare; in toate tarile afectate,  autoritatile indeamna pe cat posibil ca populatia sa ramana in case. Cred ca ar trebui sa nu ne mai uitam tot timpul la tv, pentru ca panica intervine involuntar. Spre exemplu,  ma uit la Telejurnalul de la ora 8 si ziua, putin la Digi! La Pro TV, Antena,  am impresia ca insista cu prea multi invitati, medici, specialisti,  care nu spun alte lucruri noi. Mai mult ma intereseaza stirile economice.

Marina Almășan : – Astea ar trebui să ne intereseze pe toți, ca să fim cât de cât pregătiți pentru ceea ce ne va aștepta după pandemie. Dar tu,  personal, lăsând la o parte funcția pe care o ai, de ce fel de emisiuni ești atras?

Dorin Huntai : – Imi plac mai multe emisiuni, referitor la show-uri de divertisment : Vocea Romaniei, Romanii au Talent, Te cunosc de Undeva, Vulturii de noapte (Kanal D), si emisiunea ta Femei de 10 mi place, chiar in weekend am vazut o editie din reluare, dar si Drag de Romania mea.

Marina Almășan : – …Asta ai zis-o ca să-mi faci plăcere! 😁 Aș vrea să incheiem cu un mesaj pe care să îl adresezi jurnaliștilor din mass-media română.

Dorin Huntai : – In primul rand,  sunt multi jurnalisti care se ataca unul pe altul ; si pe vremea cand lucram ca  reporter de stiri la Realitatea TV, cei care lucrau la Pro sau Antena aveau “prioritate”. Ca in orice job, exista tensiuni, mai ales la stiri dar si la productiile mari! Am fost in public, la un show de diverisment, ca invitat din partea presei, si am stat in studiou vreo 10 ore! Sa speram sa treaca criza asta cat mai repede sa ne apucam serios de treabă!

Marina Almășan : – Dar n-am avut niciodată senzația că tu personal ai fi relaxat, măcar o clipă,  motoarele!  😁 Succes, Dorin! Și sănătate!

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

Interviu cu Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism”

Redactia Radar de Media

Published

on

Interviu realizat de Robert Muteș

Prima dată am auzit de ea la TV, în presă, dar chiar și pe YouTube, iar acum am ajuns să-i iau un interviu. Alina Greavu, cunoscută sub numele de Aluziva, era fata aia cu care ne petreceam timpul în fața televizorului urmărind jurnalele Digi24 Constanța prezentate de ea. Acum, e o mamă și-o soție nemaipomenită, gospodină de excepție și pricepută in toate.

Dacă ma pui în postura de a-i face o descriere Alinei aș spune că e carismatică, implicată, devotată și are un tact deosebit în a spune storytime-uri abonaților ei mai mult sau mai puțin fericite. Iată în rândurile de mai jos un interviu de suflet cu… Aluziva.

Îți urmărim intens videoclipurile, iar feeling-ul tău ne binedispune ziua! De unde îți culegi toată energia?

Aluziva: „Înainte de orice, mă bucur că munca mea e apreciată și că reușesc să-i bucur la rândul meu pe cei care mă urmăresc. Nu știu de unde am energia, dar este aproape zilnic la cote maxime și îmi place de mor să îmi pun singură obiective și să le ating. Cred că așa am fost mereu. Energia de content creator, însă, a venit inițial de la mine, ca apoi să mă alimentez de la abonații mei, prin mesajele și comentariile lor de apreciere și mai ales cele în care îmi spun că au învățat ceva urmărindu-mă în online, că i-am făcut să se simtă mai bine legat de chestiuni de zi cu zi, că mamele s-au mai relaxat cu privire la copiii lor sau că pur și simplu i-am făcut să râdă când aveau o zi proastă.”

Când erai mică ce îți doreai să te faci?

Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism, în general. După cum am zis și pe YouTube, prezentam știrile la oglindă și mă jucam de-a reporterii cu copiii în fața blocului. Deci visul meu era să fiu prezentatoare de știri sau cel puțin jurnalist. În schimb, mama râde și acum, că își aduce aminte de mine la patru-cinci ani, când m-a întrebat educatoarea ce mi-ar plăcea să fiu când o să fiu mare și am răspuns „tranzistor”. Eu, de fapt, voiam să zic translator. Jurnalist, translator și ghid turistic mai ziceam câteodată, toate fiind legate de comunicare, până la urmă.”

Ce materie de la școală era punctul tău forte?

Aluziva: „Limba română, engleză și franceză erau materiile mele preferate, respectiv la care aveam cele mai mari note din carnet. Eram mereu în topul clasei la materiile astea, dar mai ales la limba română, la care “aberam trei pagini”, cum spuneau colegii mei, și luam deseori 10. Mai luam și câte un 7 uneori, când n-aveam chef să învăț, dar asta se întâmpla foarte rar, pentru că îmi plăcea foarte mult și învățam de plăcere.”

Dacă ai avea șansa să schimbi ceva în trecut, ce ai schimba?

Aluziva: „Nimic. Dacă sunt într-un punct în care sunt fericită sau mulțumită de prezent, înseamnă că absolut fiecare decizie a vieții mele, bună sau proastă, m-a adus aici. Trecând în alt registru, eventual aș schimba frecvența cu care mergeam să o vizitez pe mamaie, pentru că am plecat devreme în viață, în drumul meu spre independență și fiind prea preocupată de facultate, carieră, job-uri și proiecte, nu știu când au trecut anii și acum nu mai e. Oriunde ar fi mamaie acum, în schimb, știu că știe că o iubesc și mă gândesc la ea aproape zilnic.”

Că tot am adus vorba de trecut – dacă ai mai avea ocazia să te întorci la Digi24, ai mai face-o și de ce?

Aluziva: „Absolut deloc. Digi24 a fost un capitol intens din viața mea, un fel de armată, dacă vrei, un proces de călire în care am crescut și învățat enorm de multe, dar care își are locul în trecut și atât. Sunt atât de multe alte lucruri pe care îmi doresc să le fac, personal și profesional, atâția oameni pe care mi-ar plăcea să îi întâlnesc sau cu care să lucrez, am atâtea visuri, idei de business sau de conținut, încât consider că ar fi o nebunie sau chiar o tâmpenie să mă întorc la Digi24. În plus, Alina de azi e foarte schimbată de Alina de acum șapte ani, iar pupitrul de știri nu mai este un target pentru mine; dar dacă ar fi să mă întorc în televiziune, pentru că acum încă mai am un an de stat acasă în concediul de creștere a copiilor, aș face-o pentru un vis vechi, respectiv să am un talk-show de divertisment, pentru că simt că am ce trebuie pentru așa ceva – însă cu siguranță că Digi24 nu ar fi locul potrivit pentru asta.”

Cum ar arăta pentru tine o vacanță ideala în care să-ți încarci bateriile cu adevărat?

Aluziva: „Oh, vacanță! Mă gândesc zilnic la asta. Aș vrea să stau două săptămâni într-o stațiune de vacanță la mare; o Thailanda, să zicem, că îmi doresc mult să văd cu ochii mei peisajele superbe, de le pun oamenii pe desktop. Mi-ar plăcea ca timp de două săptămâni să citesc zilnic, pentru că sufăr de lipsa timpului pentru lectură de când am copii, să închiriez cu soțul meu biciclete, să ne plimbăm peste tot, vizităm muzee și să mâncăm ciudățenii. Mi-aș încărca bateriile și mai bine dacă soțul meu ar fi puțin mai chill și dacă n-ar fi genul de turist care se trezește la 07:00 dimineața în vacanțe, ca să mă târască apoi la paișpe obiective turistice, în timp ce eu mă plâng că mă dor picioarele și el stă cu harta în mână și zice că mai avem de bifat două muzee. Râd și acum pentru că știu că va citi interviul și va zice „hai, mă, că nu e chiar așa”, dar pentru mine așa se simte; ca un training, nu ca o vacanță.”

Care a fost cel mai greu moment din carieră?

Aluziva: „Când lucram la revista PLAYBOY în facultate și ne-am trezit brusc, toți angajații, că micul trust a dat faliment, a vândut revista și s-a închis. Am trecut printr-o depresie atunci nu doar pentru că se încheia un capitol mișto din viața mea, ci pentru că atunci revista a fost preluată de trustul PRO, care a păstrat câțiva angajați, iar eu nu am trecut interviul. La vremea aia mă ocupam de social media, scriam articole pentru site și câteva rubrici pentru print, dar angajatorii din PRO au considerat că eram prea mică și aveau nevoie de oameni cu mai multă experiență. M-am dezechilibrat atunci, nu știam pe ce drum să mă duc, plus că am avut o perioadă în care plângeam zilnic de ciudă și furie că nu mi s-a dat șansa să demonstrez ce știu. M-am zbătut câteva luni așa, apoi m-am adunat și în jumătate de an m-am angajat la Digi24.”

Povestește-ne cea mai ciudată, dar și cea mai palpitantă peripeție neștiută de abonați din cadrul emisiunii „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”

Aluziva: „Cele mai palpitante lucruri… cred că le-am spus deja în clipul de pe canalul meu de YouTube, în care am povestit experiența din Africa. Ceva palpitant pentru colegii mei, dar nu și pentru mine, a fost când m-am certat rău de tot cu o colegă, în mijlocul campusului de birouri. Ea era responsabilă cu întocmirea programului de transport, de microbuze care ne duceau la muncă și la hotel, dar și de cele cu care eu duceam concurenții la aeroport după ce ieșeau din emisiune. Câteva zile la rând mi-a trimis microbuzul pentru vedete foarte târziu, motiv pentru care a trebuit să mergem cu 200 km/h ca să ajungem la timp la aeroport. De fiecare dată i-am reply la mail și am rugat-o să trimită microbuzul cu o oră mai devreme, dar la fel de târziu îl trimitea. Într-una din zile, era să facem accident pe autostradă că ne grăbeam să ajungem la aeroport cu o vedetă, așa că atunci când m-am întors la birou eram spume de nervi și o căutam prin campus, că îmi venea să mor cu ea de gât. Atunci am făcut urât pe set, am spus că eu nu îmi risc viața pentru job, că nu vreau să mor în Africa, mai ales pentru un bilet de avion și că eu plec în România din mijlocul proiectului dacă mai face așa ceva. Am țipat la ea și i-am zis să îmi ia bilet de avion, pentru că, gata, eu plec în România. Următoarea zi, microbuzul a venit cu o oră mai devreme și m-am întors la ritmul meu cardiac normal. A fost intensă reacția mea, dar cât se poate de necesară. Chiar riscam să mor din cauza ei.”

Ce planuri ai pus la cale pentru 2020? Pregătești surprize pentru susținătorii tăi?

Aluziva: „Am multe planuri pentru 2020. Mă voi implica nițel în politică, pentru că vreau să schimb niște legi stupide, vreau să organizez niște campanii de strângeri de fonduri și donații la un nivel mai mare decât o fac acum și să fac mult conținut util pentru abonații mei – pe care îi apreciez enorm și cărora le mulțumesc pentru toată energia pe care mi-o transmit. Simt că 2020 e anul în care brandul personal ALUZIVA va bubui și spun asta fără niciun fel de aroganță sau nas pe sus, pentru că muncesc intens la treaba asta și de prea mult timp ca să nu iasă tot ce mi-am propus. Promit, în schimb, content mai des și mai bun decât până acum și lucrez mental la încă două materiale care au potențialul de a deveni virale. Sper să-mi iasă! #doamneajută #sănătatelatoatălumea”

Dacă ți-a plăcut acest interviu cu Aluziva, citește și despre „Principalele tendințe în comunicarea digitală la nivel global și aplicabilitatea lor pe piața locală”.

Foto: Instagram

Comentarii

Continue Reading
Advertisement

Facebook

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Trending

google.com, pub-4886972132153269, DIRECT, f08c47fec0942fa0