Bolile parodontale. Cauzele care duc la apariția lor și metode de tratament

Boala parodontală este o afecțiune cronică caracterizată prin inflamația persistentă a țesuturilor care susțin dinții, cu potențialul de a afecta gingiile, ligamentele de susținere ale dinților și osul alveolar. Boala parodontală reprezintă o problemă gravă de sănătate orală, cu consecințe semnificative asupra stării generale a organismului, ce predispune la pierderea dinților și la alte complicații asupra sănătății generale. Cauzele bolii parodontale sunt variate, dar prevenția și tratarea sa sunt esențiale pentru menținerea unei danturi sănătoase.

De ce apare boala parodontală?

Boala parodontală este cauzată în principal de acumularea de placa bacteriană pe suprafața dinților și gingiilor. Placa bacteriană este o peliculă lipicioasă formată din bacterii, particule alimentare și alte substanțe, care se depune constant pe dinți. Dacă nu este îndepărtată printr-o igienă orală adecvată, placa bacteriană poate duce la inflamații gingivale și, în timp, să evolueze către stadii mai severe ale bolii parodontale.

Alți factori care contribuie la apariția bolii parodontale includ:

– utilizarea insuficientă a aței dentare și a altor instrumente de curățare orală (poate favoriza acumularea plăcii bacteriene);

– fumatul (substanțele chimice din tutun pot afecta fluxul sanguin la nivelul gingiilor și pot împiedica procesele de vindecare);

– factori genetici (predispoziția genetică poate influența susceptibilitatea unei persoane la bolile parodontale);

– diabetul (persoanele cu diabet sunt mai predispuse la infecții, inclusiv cele ale gingiilor);

– stresul cronic (poate afecta sistemul imunitar și poate contribui la apariția unor inflamații la nivelul gingiilor);

– schimbările hormonale asociate cu sarcina, menstruația și menopauza pot influența sănătatea gingiilor.

Cum se tratează parodontoza?

Tratamentul parodontozei poate varia în funcție de gravitatea afecțiunii și de particularitățile individuale ale pacientului. În cazurile avansate, pentru tratarea parodontozei pot fi necesare inclusiv extracții dentare, în special atunci când țesuturile de susținere ale dinților au fost grav afectate și dinții nu mai pot fi menținuți în mod sănătos în cavitatea orală. După extracția dentară, dentistul poate recomanda opțiuni de înlocuire a dinților lipsă, cum ar fi protezele, punțile dentare sau implanturile dentare, pentru a restabili funcționalitatea masticatorie și aspectul estetic al zâmbetului.

În cazurile de o gravitate moderată de parodontoză, tratamentul poate presupune:

– detartrajul și planarea radiculară (proceduri ce au ca scop îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului de pe suprafața dinților și din gingii);

– administrarea de medicamente antimicrobiene, sub formă de geluri sau pastile (pot fi prescrise pentru a controla infecția și a îmbunătăți vindecarea);

– tratament cu laser (procedeu inovator non-chirurgicale ce utilizează tehnologia laserului pentru a trata infecțiile gingiilor și a stimula regenerarea țesuturilor de susținere ale dinților).

Rolul medicului stomatolog în tratamentul parodontozei

Medicul stomatolog nu se limitează doar la tratamentul curativ al parodontozei, ci joacă și un rol vital în managementul continuu al sănătății parodontale. Educația pacientului privind importanța efectuării unor modificări ale stilului de viață pentru reducerea factorilor de risc și a menținerii unei igiene orale corespunzătoare reprezintă componente esențiale ale colaborării cu un dentist.