Poem de inchinare
Avem un barbat intre noi si lumina
ne luam din luminile ochilor sai
e bland ca amurgul sfintind Bucovina
si aprig ca Oltul vuind printre vai
pamantul acesta l-a dat, intr-o iarna
asa cum da iarba dintai, prevestind
schimbarea la fata a firii si-a vechei
suflari romanesti cu peceti de argint.
Si multe zapezi l-au albit pe la tample
si-atatea adanci nedreptati l-au durut
taind pentru noi partii largi catre viata
el steagul de foc tot mai sus l-a tinut
astfel si-a urmat Ceausescu destinul
cu-o dragoste vie de oameni in piept
astfel nu mai mira pe nimeni ca astazi
e falnic stejar si carmaci intelept.
Iubindu-si lucid si din inima tara
osteanul din el n-are tihna deloc
si pieptul si-l pune viteaz la fruntarii
si pace el vrea, si belsug, si noroc
inchin, dar, un cantec de slava in cinstea
acestui tezaur de minte si har
el, care, luptand ne-a redat demnitatea
de neam de eroi si popor legendar!
