Duminca, de la 17:15, emisiunea “Asta-i Romania!” aduce in atentia telespectatorilor detalii referitoare ale unui caz extreme, controversat si halucinant, in acelasi timp.

Giuseppe Bogdan ar putea fi cap de lista intr-un registru unic national al agresorilor. Cazul sau este unul iesit din comun si scoate la iveala inca o data o lege mult prea permisiva, care trimite inapoi in strada violatori sau pedofiili periculosi. Giuseppe Bogdan, in varsta de 52 de ani, ar putea deveni cel mai mare violator in serie din Romania, care, culmea, ar fi actionat cu “voia” magistratilor.

“Asta este cea mai trista parte a acestui caz si cred ca ar trebui sa fie in atentie publica, faptul ca politia trateaza agresiunea sexuala cu o lejeritate intolerabila.”, este parerea sociologului Ana Bulai.

In vara anului trecut, Bogdan Giuseppe a fost trimis in judecata pentru 31 de violuri, 23 de agresiuni sexuale si 48 de acte de violare a vietii private. 92 de femei ar fi fost agresate de el. Cu toate acestea, judecatorii au ales sa il lase la arest la domiciliu, pentru ca apoi barbatul sa umble liber, pe strazi. N-a durat mult pana cand Giuseppe Bogdan s-a intors la apucaturile care l-au facut “celebru”.

Iata ca, in urma cu cateva zile, Bogdan Giuseppe a fost retinut pentru a doua oara pentru aceleasi acuzatii, de viol. Procurorii spun ca acesta pusese la cale o retea bine gandita, prin care sa isi atraga victimele. Barbatul a creat mai multe domenii de e-mail, pe care le posta pe internet ca adrese de corespondenta pentru interviuri de angajare, pentru diverse posturi. Femeile care se aratau interesate ajungeau la cabinetul asa-zisului psihiatru care trebuia sa le testeze.

Totul se petrecea la un cabinet improvizat, de la marginea orasului, intesat de camere video, unde presupusul medic le sugera pacientelor sa se dezbrace si, spun anchetatorii, pe multe le-ar fi drogat si violat. 70 de femei ar fi cazut in plasa “doctorului” Giuseppe Bogdan dar putine dintre victime au indraznit sa faca declaratii.

“Mi-a spus ca trebuie sa iau o pastila pentru un test anti-dopping. Pe moment, nu m-am gandit, si am luat acea pastila. Incepusem sa ma simt putin cam rau, ma durea capul si ma simteam asa, usor ametita. (…) Mi-a spus ca o sa iasa din cabinet, ca ma lasa sa ma dezbrac, ca imi va face si un control ginecologic (…) Atunci, i-am zis ca un control ginecologic nu se face pe o masa de masaj si ca eu am venit la un test psihologic, nu ginecologic”, este marturia uneia dintre victime.

In ani de zile nimeni, niciunul dintre apropiatii “medicului” nu si-a dat seama de comportamentul deviant al acestuia si mai grav este ca in mai bine de 1 an de zile, barbatului nu i s-a decis pedeapsa de catre institutiile abilitate.

Cum este posibil acest lucru, dar si ce spune in apararea sa Giuseppe Bogdan, puteti afla urmarind un material inedit, marca “Asta-i Romania!”, duminica, de la 17:15, emisiune realizata si prezentata de Mihai Ghita.

Duminica aceasta, echipa România, te iubesc! prezintă o analiză a culturii românești la 100 de ani de la Marea Unire.

Operele mai multor artiști români ajung în fiecare an în toate colțurile lumii, acolo unde sunt apreciate la adevărata lor valoare, în timp ce în țară se aude prea puțin despre ele.

Paul Angelescu, corespondent special Știrile PRO TV, va intra în culisele piesei ”Faust” de Silviu Purcărete, o producție românească ce a făcut încojurul lumii, pentru care trei instituții din Statele Unite ale Americii negociază să o ducă peste Ocean. În plus, telespectatorii vor afla cum datorită Festivalului Enescu, Filarmonica Regală din Londra a deschis stagiunea cu o operă a lui George Enescu. Festivalul atrage peste 120.000 de spectatori, iar o agenție de turism din Australia vinde deja pachete turistice pentru ediția din 2019.

„Anul acesta, Muzeul de Artă Modernă din New York, unul dintre cele mai importante din lume, i-a dedicat propria expoziție lui Constantin Brâncuși. În România, autoritățile n-au mai avut câteva mii de euro să plătească asigurarea pentru Cumințenia Pâmântului, așa că opera nu mai poate fi admirată de public. La Târgu Jiu, scaunele de lângă Masa Tăcerii s-au înverzit pentru că n-au fost bine întreținute, în schimb autoritățile au tăiat panglica unui muzeu în care sunt expuse replici, nu lucrări originale ale marelui sculptor.”, spune Paul Angelescu despre reportajul pe care telespectatorii îl vor vedea duminca aceasta, la România, te iubesc!.

Cum dezbat aleșii soarta unei colecții de timbre estimată la 700 de milioane de euro și cum a ajuns statul să știe că din câteva sute de timbre Cap de Bour aflate în proprietatea lui doar patru sunt originale, vedem diminica aceasta, la România, te iubesc!

Fost sat de pescari, Sulina primește la mijlocul secolului al XIX-lea statut de porto franco. Ca port internațional, fără taxe și impozite de plătit, orașul cunoaște o dezvoltare fără precedent.

Fotografiile de la început de secol XX ni-l înfățișează în epoca sa de glorie. Clădiri frumoase construite trainic, bănci, un teatru cu 300 de locuri, un cazinou, un hotel cochet, un sediu impozant al Poliției și Prefecturii, o uzină de apă și una electrică, un spital central situat în spatele farului, el însuși o operă de artă arhitecturală, mai multe case de navigație și misiuni diplomatice făceau din Sulina un oraș arondat valorilor europene.

Dacă mai punem la socoteală și cele 157 de prăvălii, 3 mori și 4 tipografii, 4 biserici și o moschee, ne putem face imaginea unui oraș în care trăiau laolaltă pașnic și prosper, alaturi de români, greci, italieni, evrei, turci, armeni, ruși, cu toții alcătuind o comunitate care se sudase pe solide temeiuri economice și culturale.

Din păcate, din gloria și farmecul de odinioară n-a rămas în zilele noastre mare lucru.  Odată ajuns la mal, “te lovește” aerul de urbe părăsită. Clădiri în ruină, străzi pustii și desfundate, blocuri comuniste dezolante, și canale fluviale degradate, pot face din fostul oras cosmopolit un decor ideal pentru filmele postapocaliptice.

“Aș zice că îmi plânge sufletul”, spune Raluca Iosipescu, expert în arheologie medievala, în timpul interviului acordat pentru Digicult. “Sunt niște clădiri foarte frumoase. Au rezistat chiar și bombardamentelor nenumarate care s-au abătut asupra Sulinei în cele două războaie mondiale. Sunt niște monumente care asteaptă să ne întoarceam spre ele și să le restaurăm. Numai așa ele pot să trăiască în continuare”.

Sulina nu s-ar stinge așa cum o face azi, dacă autoritățile locale ar avea fonduri și proiecte de perspectivă. În lipsa lor însă, orașul se destramă lent într-o agonie dureroasă. Echipa emisiunii de cultura Digicult a fost acolo și trage un semnal de alarmă asupra unei moșteniri valoroase pe cale de dispariție. Sâmbată 20 octombrie, la ora 14:30 pe Digi24.