Connect with us

Reportaj

Dosar România, TVR 1: „Preţul libertăţii”, povestea unui om cât o lecţie de istorie

Published

on

Foto Credit: TVR
 

Avea 22 de ani când a fost arestat. A fost întemniţat la Jilava, a supravieţuit Fenomenului Piteşti, a fost închis la Gherla, apoi la Aiud. La „Dosar România” de la TVR 1, Alina Grigore ne spune povestea extraordinară a unui om cât o lecţie de istorie. Luni, 14 ianuarie, ora 22.30, la TVR 1.

 

Visul lui George Cuşa a fost să fie profesor. Dar regimul comunist i l-a spulberat. Avea 22 de ani şi era student la Filosofie când a fost arestat. A fost întemniţat la Jilava, a supravieţuit Fenomenului Piteşti, a fost închis la Gherla, iar mai apoi la Aiud. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare politică şi a stat după gratii 11 ani şi 3 luni. Acum are 93 de ani, iar viaţa sa rămâne o carte deschisă. Luni, la Dosar România,  Alina Grigore ne spune povestea extraordinară a unui om cât o lecţie de istorie, în reportajul „Preţul libertăţii”. Pe 14 ianuarie, de la ora 22.30, la TVR 1.

 

„În noaptea de 28 spre 29 septembrie 1948 am fost arestat şi dus la Ministerul de Interne, iar după o lună de anchete transferat la Jilava subpământeană. Cândva fort de apărare a Capitalei, devenit placă turnantă a Securităţii, acum era locul unde se repartitizau condamnaţii, după categorii sociale, spre închisorile de execuţie. Nouă, studenţilor, ne-a fost hărăzită închisoarea Piteşti, unde ni s-a pregătit un tratament aparte. Aici, totul s-a redus la distrugerea oricărei forme de rezistenţă anticomunistă. De ce tocmai la Piteşti şi, mai ales, de ce studenţilor? La Piteşti, pentru că închisoarea se preta la un sistem de secretizare a aplicării metodelor diabolice, dure, greu de imaginat, de smulgere a informaţiilor nedeclarate la Securitate. De ce studenţilor? Pentru că dintotdeauna ei au fost şi rămân categoria socială dispusă să joace un rol activ în viaţa unei ţări, predispusă la revolte” – îşi aminteşte amar fostul deţinut politic George Cuşa.

 

Eroul reportajului Dosar România spune că ceea ce l-a ţinut în viaţă şi i-a dat putere, în anii grei de închisoare politică, a fost credinţa. Când a intrat în temniţele comuniste, era bolnav de plămâni şi suspect de leucemie. A supravieţuit bolii şi tuturor încercărilor fizice şi psihice, indiferent cât de crunte au fost.

 

„Dintr-o dată au trecut peste mine, nu mai ştiu, m-am trezit dimineaţa, eram ameţit, năucit, primul şoc cumplit! Mi-au spus: trebuie să dai tot ce nu ai declarat la Securitate. Era cumplit. Cum să dau ţarani din sat de la mine? Şi ce aţi făcut? Erau cei 22 de studenţi de la cămin, care fugiseră deja din ţară. Şi i-am trecut pe aceia. Asta a fost şansa mea la Piteşti. Mai ieşeam eu apoi în sat la mine? La Piteşti nu te durea atât suferinţa pe care o suportai tu, ci suferinţa celuilalt, a colegului tău. (…) La Camera 4 spital a fost masacru! Prăpăd! Când am intrat, m-am îngrozit. Era semiumbră, oameni pe jos, nu erau paturi, erau priciuri. I-am văzut pe unii bandajaţi, pe altii cu figuri disperate. (…) Acolo bătaie a fost de toate felurile. Iar celelalte care sunt spurcăciuni nu pot să le spun. Când era vorba de Paşte, de Crăciun sau de Sfânta Maria, s-au facut nişte scenarii acolo ca să compromită în totalitate evenimentul!”, povesteşte unul dintre ultimii supravieţuitori ai Fenomenului Piteşti.

 

Mircea Stănescu, istoric la Arhivele Naţionale povesteşte în reportajul Alinei Grigore cum erau deţinuţii torturaţi sălbatic, în etape. „Mai întâi pentru a fi destabilizaţi complet. Apoi urma o tortură sistematică. Specific este că torţionarii erau dintre deţinuti. Sub supravegherea gardienilor şi a ofiţerilor politici, 24 ore din 24. Orice făceau era un prilej de tortură. La ora mesei, gardienii aduceau ciuberele cu mâncare, le puneau în faţa celulei şi deţinuţii erau serviţi de torţionarii din celulă, colegii lor de detenţie. Mâncarea era în gamele, iar ei puşi să stea în genunchi, cu mâinile la spate, şi să mănânce. Iar această tortură avea şi o denumire: haideţi să le dăm porcilor sa mănânce! În ideologia comunistă pe de o parte erau oamenii, care erau comuniştii, partidul comunist, si de cealalată parte bandiţii, suspecţii, duşmanii. Duşmanii regimului, închişi, erau porcii, care urmau să fie transformaţi în oameni noi”.

 

Fiind bolnav, George Cuşa a stat mult timp la infirmerie, dar nu a scăpat de bătai – la Piteşti şi la Gherla – sau de izolări – la Aiud.

 

Istoricul Mircea Stănescu, autorul volumelor „Documentele Reeducării”, a descoperit în dosarele Biroului Politic, aflate la Arhivele Naţionale, că reeducarea a fost controlată de la cel mai înalt nivel. Dovada: sublinierile cu roşu şi albastru, creioane tip Stalin, care erau prerogativa şefului partidului. „În acest context, albastru era pentru precizări, roşu era de reţinut în anchetă. La acel nivel singurul care semna şi adnota pe ele era tov. Gheorghe  Gheorghiu Dej. Iar tovarăşul Pintilie, şeful Securităţii, sublinia şi semna cu verde”, explică istoricul.

 

La Aiud, George Cuşa i-a întâlnit pe părintele Boghiu Sofian, părintele Nicolae Bordaşiu şi, o perioadă, a împărţit celula cu filosoful Petre Tuţea.

Cel mai dureros moment prin care a trecut nu a fost bătaia. Nici izolarea cumplită. Ci moartea primului copil, Adriana. Pe când era închis la Aiud.

„Dramatică a fost perioada a doua, în ‘58, când m-au arestat a doua oară. Aveam fata, am lasat-o de 11 luni, nu am mai găsit-o acasă. Cu o seară înainte am avut un vis ciudat. Am văzut-o în grădină, un stol de îngeri tot roiau deasupra casei noastre şi la un moment dat trei au picat lângă fântână, au luat fata şi au plecat. Soţia mi-a spus după aceea: Rămăsesem singură. Tu la Aiud, fata pe deal (în cimitir – n.r.), eu singură acasă!”.

 

Despina, soţia lui George Cuşa, era învăţătoare în satul Ferdinand, astăzi comuna Mihail Kogălniceanu, din judeţul Constanţa. După ce a fost eliberat din închisoare, George Cuşa a fost contabil şi ulterior economist la IAS. Nu i s-a permis să-şi termine studiile de Folosofie. Dar visul său de a fi profesor i s-a împlinit prin Corina, cea de-a doua fiică.

„Cât timp tata era în închisoare mama a zis că nu va divorţa niciodată, poate să-şi piardă locul de muncă, poate să fie trimisă oriunde, dar ea pe tata îl va aştepta cât va fi nevoie! Ce am remarcat e că toată suferinţa lor nu a adus dupa sine nicio umbră de frustrare, nicio umbră de răutate, duşmănie sau dorinţă de răzbunare. Suferinţa i-a înnobilat. După Revoluţie am început să văd în casă “Închisoarea noastră cea de toate zilele” şi “Jurnalul fericirii”, de Steinhardt. Tata a început să vorbească abia atunci întrucât a vrut să ne protejeze, pe mine şi pe fratele meu. Pentru că lui nu i-a fost niciodată frică de nimic, nu s-a temut de nimeni, şi-a ştiut întotdeauna urmăritorii. Am observat atitudinea tatălui meu, de data aceasta exprimată vehement faţă de comunişti şi atunci a început să se construiască imaginea mea clară despre el. Tata este exponentul unei generaţii extraordinare!”, a povestit şi Corina Cuşa, fiica lui George Cuşa.

 

Până la Revoluţie, Securitatea nu l-a scăpat din ochi.

“După eliberare, am fost chemat la Securitate. Un colonel mi-a spus: de ce nu vrei să ne ajuţi? Am avut o răbufnire. Pe cine să ajut? Dvs mi-aţi dat mie 25 de ani de închisoare (a executat 11 ani şi 3 luni – n.r.), sora mea a făcut 10 ani de închisoare, fratele tatei a murit Aiud, vărul primar al lui a murit la Aiud . Pe cine să ajut? Am fost la facultate să-mi termin studiile şi mi-au spus: Voi, bandiţilor!”.

George Cuşa are 93 de ani, locuieşte in Constanţa, scrie şi editează cărţi. Este invitat să le vorbească liceenilor despre generaţia care a suferit în închisorile comuniste, despre viaţa sa şi detenţia comunistă, despre cât de preţioasă este libertatea şi de ce trebuie apărată.

 

România nu are un Muzeu al rezistenţei anticomuniste. Fosta închisoare Piteşti a fost privatizată după Revoluţie. Jumătate aparţine unor firme de construcţii, unde oamenii vin la birou, jumătate este muzeu care funcţionează din fonduri private şi se vizitează gratuit. Fundaţia Memorialul Închisoarea Piteşti beneficiază de sprijinul mai multor tineri voluntari. Curtea interioară a devenit un cimitir simbolic, iar Camera 4 spital, fost cartier general al torturilor în timpul “Fenomenului Piteşti”, a fost transformată în altar. „Este un dar pe care putem să-l facem tuturor celor care au suferit aici!”, spune Maria Axinte, directorul Fundaţiei.

 

Echipa care a realizat reportajul ce va fi difuzat de TVR 1 în această seară, de la ora 22.30: realizator – Alina Grigore, montaj – Cornel Tudorache, imagine – Vlad Micu şi Andrei Coruţ,  sunet – Viorel Popescu şi Cătălin Putinianu, asistent imagine – Marian Clopot.

Emisiunea de reportaje, documentare şi anchete, care pune telespectatorul faţă în faţă cu istoria cotidiană, este cu ediţii în premieră la TVR 1 din 1 octombrie. La Dosar România, reporteri şi realizatori premiaţi relatează întâmplări în care ne regăsim cu toţii, filmează poveşti care au rămas în umbra evenimentelor zilnice, analizează implicaţii şi consecinţe ale ştirilor de moment.

Lasa un comentariu aici!

Pentru orice fel de informații ma puteți contacta pe e-mail! La 1 februarie dam startul primei etape de votare la Premiile RADAR DE MEDIA 2018!

Click to comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Reportaj

Ancheta, Asta-i Romania: Consumul de droguri. Romania, tara de tranzit sau de consum?

Published

on

Foto Credit: KANAL D
 

Duminica aceasta, de la ora 17:30, emisiunea “Asta-i Romania” trage un puternic semnal de alarma asupra unui fenomen extrem de periculos, care a capatat amploare in tara noastra, consumul de droguri.

Din tara de tranzit, Romania s-a transformat rapid in tara de consum, substantele interzise sunt vandute in filiere bine organizate, iar dealeri sunt, de cele mai multe ori, stapanii distractiilor de noapte.

Substantele interzise sunt la indemana celor care le cauta. E o realitate periculoasa pe care nu mai stim sa o controlam. Usor de procurat, dar si de consumat, prafurile periculoase ii arunca intre extaz si agonie pana la pragul mortii pe tot mai multi romani, si, in special pe tot mai multi tineri. Inconstienta, lipsa educatiei in aceasta directie, a atins cote alarmante, si toti mai multi copii de 10-12 ani au ajuns sa devina victimele traficantilor si al consumului de substante interzise.

“Nu ne-am facut probleme pentru ca <am crezut> ca tara noastra, Romania, va fi una de trafic, ca doar vor trece drogurile pe aici. (…) Iata ca nu e asa! Drogul s-a <legalizat> in filiere si dealerii sunt stapanii barurilor, restaurantelor, vietii de noapte”, este parerea Prof univ. Dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist, fost colonel de politie – Sef al laboratorului psihologic de detectie a comportamentului simulat din cadrul Serviciul criminalistic al Politiei Capitalei.

Tragedia petrecuta in a doua zi de Pasti, in care victima a fost Razvan Ciobanu, se poate repeta oricand, atata vreme cat drogurile sunt peste tot si la indemana oricui.

“Odata consumate, drogurile au efect imediat, dau stare de agitatie, au loc modificari imediate ale comportamentului, e alterata perceptia, pot provoca idei paranoide, efectele putand  ajunge pana la cedarea organismului, chiar deces”, spune Elena Mircea, asistent social al Biroului Regional Antidrog, Constanta.

Statisticile sunt alarmante; 9 din 10 liceeni au baut alcool, s-au au consumat droguri cel putin o data. Date alarmante vin si de la Politie. Numarul soferilor care se urca drogati la volan s-a dublat in ultimul an, iar riscul sa produce un accident este foarte mare. Autoritatile recunosc ca nu toate tipurile de substante pot fi depistate de aparatele anti-drog.

Duminica, de la ora 17:30, la emisiunea “Asta-i Romania!”, aflam marturiile cutremuratoare ale unor tineri care se lupta de ani buni cu dependenta de substante halucinogene. Pentru acestia totul a inceput in joaca, dar s-ar putea termina dramatic in orice clipa.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Reportaj

Credința îi unește, religia îi desparte, iar restul este speranță. ”Ierusalim – în așteptarea păcii”, un reportaj de Alex Dima

Published

on

Foto Credit: PRO TV
 

În duminica Floriilor, de la ora 18:00, la România, te iubesc!, Alex Dima intră în Ierusalim să înțeleagă de ce Iisus a ales acest loc pentru a muri și a învia, ce este Ierusalimul astăzi, cum se înțeleg creștinii, evreii și musulmanii care se roagă în același loc, ce a făcut Iisus Hristos de la intrare până la răstignirea pe cruce, dar și ce însemnătate are acest oraș.

Ierusalim este locul unde își au originea principalele trei religii din lume, care înseamnă credința a mai bine de jumătate din populația de pe Pământ. Pentru creștini este locul în care Iisus Hristos și-a dat viața și a înviat, pentru evrei este locul în care Dumnezeu s-a coborât în templul sfânt, iar pentru musulmani este tărâmul din care profetul Mohamed s-a ridicat la cer. Milioane de oameni ajung în fiecare an la Ierusalim, în căutarea lui Dumnezeu. Evreii se roagă la Zidul Plângerii, deasupra lui, musulmanii se închină în Domul stâncii, iar la doar câțiva metri, mormântul lui Iisus este luat cu asalt de creștini. Pe un spațiu de câteva sute de metri pătrați, sub diverse forme și ritualuri, toți se roagă la același Dumnezeu, fiecare cu credința că doar al lui este cel adevărat.

”În istorie, Ierusalim a fost trofeul mult râvnit de cele mai mari imperii și multe valuri de sânge s-au vărsat pentru acest loc. Și acum Ierusalimul este un butoi de pulbere. Orașul este revendicat de evrei și de palestinieni și nu de puține ori tensiunile se lasă cu morți. Tocmai de aceea, la fiecare colț de stradă stau soldați cu glonțul pe țeavă. Pentru pelerini și turiști poate fi în egală măsură fascinant și tulburător și nu ai cum să înțelegi farmecul și povestea acestui loc dacă nu te gândești la nevoia profundă a omului de spiritualitate, la speranța într-o viață de dincolo, care aici a căpătat sens și formă. Aici Iisus Hristos a ales să împlinească proorociile din Vechiul Testament și să ducă la bun sfârșit misiunea pentru care a venit: să-l împace pe om cu Dumnezeu prin jerfa supremă”, a spus Alex Dima despre reportajul din această săptămână.

Credința îi unește, religia îi desparte, iar restul este speranță. ”Ierusalim – în așteptarea păcii”, un reportaj de Alex Dima, în duminica Floriilor, la România, te iubesc!

Fiecare ediție România, te iubesc! este disponibilă integral pe protvplus.ro. Conținutul disponibil pe platforma PRO TV Plus poate fi embed-uit folosind link-ul de iframe din platformă.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

Reportaj

Stirile PRO TV va difuza o serie de reportaje despre Delta Dunarii

Published

on

Foto Credit: PRO TV
 

Astăzi, la Știrile PRO TV de la ora 19:00, debutează o serie de reportaje despre una dintre cele mai mari valori ale României: Delta Dunării. ”Săraca Deltă bogată” arată realitatea unui loc pe care autoritățile îl lasă să moară în sărăcie.

România este țara europeană cu cea mai mare deltă naturală. Avem 580.000 de hectare care se întind între Dunăre și mare, un ținut declarat patrimoniu Unesco încă din 1991. Delta Dunării este o lume pe care toate guvernele României au condamnat-o la izolare. Înconjurați de ape, localnicii supraviețuiesc fără drumuri, rețele de canalizare sau apă potabilă, fără medici și fără școli. Nu au unde să muncească, iar industria peștelui este la pământ. Timp de o săptămână, Camelia Donțu, reporter Știrile PRO TV, va străbate Delta dintr-un capăt în celălalt și va trăi alături de localnici în zone complet izolate. Cum reușesc aceștia să trăiască dependenți de transportul pe apă, fără internet, canalizare și alte utilități, vedem la Știrile PRO TV de la ora 19:00.

 

Bani există, de la Uniunea Europeană, un miliard. Rămâne de văzut dacă știm să-i cheltuim. 40% dintre gospodăriile Deltei nu au apă curentă. Multe fântâni sunt infestate de nitriți și nitrați, iar canalizarea este aproape inexistentă. În 10 ani, numărul locuitorilor Deltei a scăzut de la 14.000 la 10.000. În urma lor, casele se prăbușesc, iar bătrânii se sting singuri, fără ajutor…”, spune Camelia Donțu, reporter știrile PRO TV, despre seria de reportaje despre Delta Dunării.

Primul reportaj spune povestea orașului Sulina, granița Uniunii Europene. Singurul oraș din Delta prins între Dunăre și mare, care ar putea fi raiul pe pământ, dar ignoranța autorităților l-a condamndat la uitare și izolare. Cum trăiesc locuitorii acestui oraș, vedem astăzi, la Știrile PRO TV.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement
Advertisement Https://Www.Autodoc24.RO

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement
Advertisement
Advertisement

Trending