Marele cântăreț și actor american Eb Davis, a cărui muzică este și coloană sonoră pentru filmul „The Innocent” cu Anthony Hopkins, are cuvinte de apreciere pentru cântărețul român Claudiu Dumitrache (22).
În 2019, Claudiu Dumitrache și-a publicat propria biografie, publicație pentru care a fost omologat de Cartea Recordurilor din România drept „cel mai tânăr autor de autobiografie”, record național stabilit la 20 de ani. Cântărețul de blues Eb Davis , care a fost invitat și în România, în cadrul Open Air Blues Festival de la Brezoi din 2019, a adăugat în această carte câteva cuvinte de laudă pentru vocea și talentul artistului român:
Claudiu Dumitrache este un tânăr cântăreț pe care am avut plăcerea să-l ascult și m-am bucurat de munca sa. O voce lină, puternică, foarte emoțională, și o adevărată prezență scenică. – Eb Davis
Atât în cartea biografică, dar și pe site-ul claudiudumitrache.ro, tânărul cântăreț și scriitor a strâns o colecție impresionantă de aprecieri făcute de unii dintre cei mai mari artiști și academicieni. Printre aceștia se numără și cântăreața Michaela Rose, din celebrul grup feminin Arabesque , care scrie: Claudiu este un cântăreț bun, dar și un animator cool. Am fost plăcut surprinsă să întâlnesc această voce foarte sensibilă și romantică. Este și o persoană foarte spirituală.

Alte celebrități care i-au adus aprecieri sunt: actorul american Michael Airington, regizorul Andrei Zincă, soprana Diana Pap, muzicianul Iasaac Cates (membru The Recording Academy), creatoarea de modă Romanița Iovan, cântăreața Dida Drăgan și compozitorul irlandez Michael James Down, acesta afirmând: Îl cunosc pe Claudiu Dumitrache de 3 ani și întotdeauna am știut că are o voce fantastică și carisma potrivită pentru a fi un artist internațional.
Claudiu Dumitrache este cântăreț, compozitor, jurnalist cultural și scriitor. Deține mai multe titluri onorifice și premii muzicale, printre care: premiul pentru tehnică și expresivitate vocală de excepție (Voicu Enăchescu, Centrul Național de Artă „Tinerimea Română”), Premiul special „Music Awards TV” (Battle of the Voices), Premiul pentru cea mai bună voce masculină (Universitatea „Titu Maiorescu” București), pentru interpretare artistică de prestigiu (Biblioteca Metropolitană „Ion Creangă” București, Muzeul Țăranului Român) etc.
A fondat revistele „Regal Literar” și „Sapio” și este editor al revistei „TIMPUL”. A susținut peste o mie de recitaluri în țară și peste hotare, cel mai mare recital fiind în deschiderea legendarei trupe Alphaville, la Iași, în 2016. A fost artist al Teatrului de Revistă „Anton Pann” din București, în 2016 lansând melodia „Lumea Mea”, versurile acestei melodii aparținând mamei sale – Gabriela Dumitrache (colaborare inedită mamă-fiu pentru realizarea unei creații muzicale în România). De-a lungul timpului, Claudiu a adaptat și interpretat mai multe melodii străine în limba română, publicând, până acum, patru cărți.
S-a născut la București, pe 7 mai 1999, la vârsta de 12 ani susținând recitaluri muzicale pentru cenaclurile literare din țară. Debutul muzical a avut loc pe scena Teatrului Național „Tony Bulandra” din Târgoviște, interpretând „I will always love you” din repertoriul lui Whitney Houston. Genurile muzicale abordate sunt pop, soul, blues, rock și folk, potrivit tele7abc.ro.
Contactat de Radar de Media: Claudiu a răspuns la câteva întrebări legate de careiera lui muzicală și de noua publicație SolilocViu, transmițând și un mesaj pentru cântăreții la început de drum.
Nechifor Petruț, RDM: Cum te împaci cu situația actuală și unde te mai ascultă oamenii cântând?
Claudiu D.: Nu m-a mai auzit nimeni cântând live din luna martie, de anul trecut. Ultima mea reprezentație muzicală a fost la Bruxelles, chiar înainte de aplicarea restricțiilor la noi în țară. De atunci, sincer, nu m-am mai simțit nici pregătit să răspund celorlalte solicitări, care, oricum, au fost foarte puține, având în vedere această situație. Simt nevoia de o perioadă mai mult meditativă, poate filocalică, care a venit odată cu pandemia, în care îmi doresc să știu ceea ce ar vrea Dumnezeu de la mine, nu să fac ceea ce mi-aș dori eu, influențat fiind, poate, de trendurile actuale. Am început să mă întreb, în orice situație, care ar fi voia Lui și dacă e bine ceea ce fac.
Nechifor Petruț, RDM: Crezi că te-a câștigat exclusiv partea literară și ai lăsat muzica în urmă?
Claudiu D.: Cu siguranță m-au câștigat amandouă, însă muzica, momentan, pentru mine, rămâne la nivelul de consum. Cu toate că am compoziții și adaptări în sertar, acestea pot aștepta până când mă voi simți pregătit și voi cunoaște cum să le pun într-o lumină anume. Poate că toate se petrec mai cu rost la timpul lor, dacă alegem să nu punem totul în puterea sau priceperea noastră.
Nechifor Petruț, RDM : Ce te-a făcut să scrii eseul SolilocViu în care vorbești despre importanța muzicii?
Claudiu D.: În ultima perioadă s-au produs anumite conștientizări, înțelegând că o parte a muzicii, pe care unii o consideră bună, nu este așa, nici pe departe. Din experiența mea cu muzica, cu muzicieni sau personalități care cunosc fenomenul în esență, am scris pentru a-mi împăca propria conștiință, dar și pentru a lăsa posibilitatea unora să citească aceste solilocvii ale mele. De altfel, mi se schimbă foarte des percepția asupra lumii și existenței, deci nu ar fi exclus ca eseul să apară anul viitor într-o variantă mai extinsă, revizuită. Îmi stă în fire.
Nechifor Petruț, RDM : Un mesaj pentru tinerii cântăreți la început de drum?
Claudiu D.: Dacă aleg să facă muzică (așa cum spune Părintele Ilie Cleopa, referindu-se la cele 9 trepte ale rugăciunii, această învățătură fiind valabilă cumva și în cazul muzicii), ceea ce le cântă gura ar trebui să le înțeleagă mintea, iar ceea ce au înțeles cu mintea e necesar apoi să se coboare în inimă – dacă se întâmplă asta, de acolo vor putea să se definească, să se cunoască, să își găsească stilul și să răspundă chemării muzicale de Bine, dacă aceasta există cu adevărat.
Căci muzica e o armă cu care ne putem distruge pe noi înșine, dar și pe cei din jur, dacă aceasta nu este plăcută lui Dumnezeu. Pentru că nu suntem aici pentru a ne aranja pe noi, pentru a dobândi averi sau a ne împlini dorințe din ambiție lumească, ci pentru a ne îndumnezei.
Căutând căile sacre prin care să luăm legătura nevăzută cu Dumnezeu, toate de care suntem demni ni se vor adăuga. Și chiar dacă unii ne vor arăta cu degetul sau vor crede că suferim, ori că am înnebunit, noi nu vom avea dubii că suferința nu ar avea lucrarea ei spre mântuire, atâta timp cât ne încredințăm Lui.
Și conștientizând acestea, nici suferința nu-și mai găsește înțelesul lumesc, căci sacrificiul și îndurarea sunt dovezile dragostei în această lume. „SolilocViu” este despre muzică – dacă cineva simte să continue ideea de aici, poate citi eseul pe site-ul meu. Acesta este mesajul. Unii nu au înțeles sau nu pot accepta nici acum că adevărul nu se cunoaște prin rațiunea și înțelepciunea omenească, ci prin revelație, mărturie și dovezile harismelor duhovnicești, prin frumusețe și minuni. „Omul fără experiența sacrului nu se poate constitui pe sine” (Mircea Eliade) și, prin urmare, se rătăcește și se auto-distruge prin amăgiri lumești.