Connect with us

BAZAR

Aurul nostru, Rosia Montana a lor

Redactia Radar de Media

Published

on

E foarte greu sa analizezi corect ce se intampla vis-a-vis de Rosia Montana. Foarte greu sau nu. Un proiect cu grele implicatii, intrepatrunderi si…balcanic vorbind, vorba lui Tutea, combinatii.

Sigur ca e foarte greu sa accepti, tu, ca popor, ca o tara straina (Canada in cazul de fata) vine si semneaza un contract cu Romania pentru a profita de o comoara nationala mai mult decat importanta, si anume peste 300 de tone de aur.

Ce e foarte clar insa, este ca aceasta comoara sau resursa nationala trebuie valorificata. Si asta cat mai curand, pentru ca stim in ce situatie economica suntem. Ideea este sa o putem valorifica in conditiile afectarii mediului la o valoare minima, daca se poate. Si sunt convins ca se poate, daca proiectul se face cu cap, ceea ce nu e cazul acum, la ora actuala.

Ne-am grabit sa semnam un contract cu ochii inchisi, atrasi de mirajul unor avantaje care noua, oamenilor simpli, ne scapa. Nu le scapa insa lor, politicienilor. Insa ce au uitat domnii politicieni este ca noua ne pasa. Chiar ne pasa de Romania si de comorile acesteia. Un lucru care se vede si in aceste zile in Piata Universitatii, desi la o vedere superficiala s-ar putea concluziona ca este un protest poate umflat.

Deloc, oamenii chiar cred in ce spun si ce fac. Dar mi-ar placea mult sa merg intr-o zi sa discut cu oamenii care agita steagurile Romaniei si simbolurile Rosiei, intrebandu-i de anumite solutii clare privind situatia de acolo. Pentru ca avem nevoie de solutii clare, nu neaparat de un hei-rupism specific varstei multora dintre cei aflati in Piata. E clar ca Rosia nu trebuie exploatata in conditiile stiute acum, dar comorile Rosiei trebuie devoalate intr-un timp cat mai scurt, pentru ca este nevoie de ele. Si trebuie exploatate in avantajul nostru, nu al altora!

Prefectul de Alba spunea, raspunzand la anumite acuze si intrebat fiind ce crede despre protestele care au impanzit nu numai Capitala ci si Romania intreaga, ca proiectul Rosia Montana este aur pentru zona, el urmand sa dezvolte n locuri de munca.

Corect spus, zona momentan fiind moarta, ea chiar are nevoie de un reviriment. Nu poti sa obligi o zona intreaga sa moara doar pentru ca ai pretentia ca mediul sa nu fie deloc lovit. Nici nu se poate asta. Francezii au urlat si ei despre mediu atunci cand a inceput constructia celebrului tunel care leaga Torino de Lyon, cel din Valea Maurienne. Sau atunci cand guvernul condus de Chirac decidea sa faca experimente nucleare in atolul Mururoa din Tahiti. Sau in Brazilia, atunci cand s-a defrisat o parte din perla Amazonului, pentru a se face o autostrada…

Deci discutia clar nu trebuie facuta la aceste nivele. Oricum ar fi mediul ar avea de suferit. Ideea este sa aiba de suferit cat mai putin. Chestia cu cianurile, cu lacurile de cianura, poate fi corecta, dar nici macar nu trebuie sa se ajunga pana acolo. Oare chiar nu se pot gasi solutii si fara a cianura acele locuri?

Ma uitam putin in Piata si vedeam intr-o seara cum doamna prim-ministru a tarii, Daciana Sarbu, actuala Ponta, se lega cu lanturile de fantana de la Ion Mincu, in semn de protest fata de exploatarea Rosiei si de solidaritate cu cetatenii aflati langa ea. Chiar nu stiu daca asta e reala solutie…

In incheiere, mi-as aminti de o zicere a lui Iorga….”timpul schimba florile campului, dar nu poate schimba stralucirea aurului din adancuri”….

 

Comentarii

comments

MENIU

pentru sufletul tau

Facebook

IN Trending