Ce s-a intamplat in acest an la Eurovision ramane greu de explicat. Si va ramane si pentru viitor, caci fara indoiala aceasta editie va ramane in istorie prin rezultatul inregistrat. Din pacate, unul nefericit.
Un rezultat care, iarasi din pacate, se inscrie in mediocritatea si non-valoarea ultimilor ani la Eurovision. Caci, de ce sa nu recunoastem, ultimii 5 ani au fost presarati de castigatori impostori. De la Rybak incoace, Norvegia 2009, greu putem gasi un castigator care sa multumeasca pe toata lumea, dar mai ales pe oamenii de muzica adevarati.
Ok, si Loreen (2012) si Lena (2010) si Emmelie (2013) au castigat detasat, fiind votate, toate cele 3 zane, de o majoritate confortabila in Europa, dar ce inseamna toate acestea fata de oprobriul public al celei de-a doua jumatati de Europa, care a urmat imediat dupa concurs?
Sa revenim insa la editia curenta. Poate prima in care castigatorul nu era stiut cu luni inainte, prima dupa 2011 cu siguranta. Ceea ce a fost foarte bine. A mai fost ceva binevenit. Faptul ca gruparea scandinava nu si-a mai impins de la spate o reprezentanta ca sa castige detasat. Cum tot s-a intamplat in ultimii ani, vezi Norvegia 2009, Suedia 2012 si Danemarca 2013. Era monoton sa ramanem tot in Scandinavia, sa o luam iar de la capat etc.
Ce s-a intamplat pe scena? A castigat Conchita Wurst, femeia cu barba din Austria despre care s-a tot vorbit de sambata incoace pe toate site-urile, in toate ziarele, pe toate retelele de socializare.
Ce inseamna acest succes? Nu este un triumf al muzicii de calitate. Nu este un triumf al celei mai bune piese, cum se vrea, sau se vroia mai exact, pe timpuri, la Eurovision.
Pentru ca, si aici ne putem angaja intr-o discutie lunga, fara indoiala, nu piesa Rise Like a Phoenix a fost cea mai buna in editia 2014. Ea a reprezentat, cum foarte bine spunea Liana Stanciu, sefa de delegatie a Romaniei la ESC, cel mai bun produs de marketing al editiei.
Cuplat cu orientarea sexuala sau mai exact cu lumea din care provine artista, acest produs a dat roade, pentru ca aceasta comunitate a acestei lumi speciale, e foarte buna prietena cu acest concurs. Promovare intensa pe toate produsele media, pozitie aproape de mijlocul serii, show poate interesant, linie melodica a la James Bond, interpretare curata, cam astea au fost avantajele numitei Wurst, care au dus la un castig nesperat de austrieci la venirea in Danemarca.
Explicatiile sunt multiple si pot sa dureze seri de-a randul. In primul rand, ne intoarcem tot la un citat al unei romance. Paula Seling a spus dupa seara de sambata ca ”demult Eurovisionul nu mai reprezinta un concurs doar de muzica. ”
Perfect real si e lucrul de care noi ne tot lovim in ultimii ani, din 2010 incoace, la Eurovision. Noi romanii, pentru ca trebuie sa amintim si prestatia Romaniei la ESC.
O prestatie demna de tot respectul, Paula si Ovi si-au facut datoria, au cantat impecabil in ambele seri si ne-au facut sa credem in Miracole.
Nu a fost sa fie asa, locul 12 luat acum pare unul foarte departe fata de locul 3 cucerit acum 4 ani. Sigur ca poti face analize comparate intre piesele din 2010 si din 2014, intre prestatii, intre strategii etc.
Nu cred ca ar mai ajuta la mare lucru, acum. O singura remarca as mai face, inainte de a incheia. Liana Stanciu spunea, cum am amintit mai devreme, ca Austria a reprezentat un perfect si cel mai bun produs de marketing de la ESC 2014.
Ok, pot fi de acord cu asta, desi lucrul nu ar trebui sa aiba legatura niciodata cu triumful la un concurs muzical. Dar sa revenim. Conchita a fost un produs de marketing. Cel mai bun. Dar noi, Romania, am reprezentat un produs de marketing in 2014?
As tinde sa zic nu. Si in orice caz, chiar daca da, nu la nivelul lui 2010. Pentru ca e clar ca promovarea din 2014 a fost mult mai slaba ca acum 4 ani. Numarul de tari care ne-au votat acum e graitor de mic. 13 fata de peste 90 la suta din tari in 2010. Iar ca sa poti sa intrunesti sufragii, in 2014, ai nevoie de promovare. Ca sa ajungi un produs de marketing fabulos, trebuie sa ai promovare. Nu stiu daca am avut suficienta, noi romanii, acum. Si, din fericire, aveam o piesa care putea sa ajunga detasat in primii 3. Ca la Oslo…
Inchei cu o imagine care probabil va supravietui mult dupa ESC 2014. Conchita se urca pe scena si cu trofeul in mana aproape ca urla – ”Noi suntem de neoprit.”. Care ”noi”..e usor de ghicit.