Eurovision, de la prima editie pana in prezent – Povestea Eurovision 2011 – Azerbaidjan castiga incredibil un concurs de nota 10 tinut in Germania

0
1080

Concursul Muzical Eurovision 2011 a fost 56-a ediție a Concursului Muzical Eurovision. Competiția a avut loc în mai 2011 în Düsseldorf, Germania, ca urmare a câștigării Concursului Muzical Eurovision 2010 de către această țară cu piesa „Satellite” a Lenei Meyer-Landrut. Competiția s-a desfășurat în Arena Esprit, care a învins alte trei săli de pe teritoriul Germaniei în cadrul unei licitații de la finalul anului 2010.

Semifinalele au avut loc pe 10 mai și 12 mai 2011, iar finala a avut loc pe 14 mai 2011, câștigătorul fiind Azerbaidjan cu 221 de puncte. 43 de țări și-au anunțat participarea la concurs, Austria, Italia, San Marino și Ungaria revenind după o perioadă de absență.

Televiziunea germană NDR a anunțat pe 12 octombrie 2010 că Arena Esprit din Düsseldorf va găzdui concursul. Ediția din 2011 a fost a treia ocazie cu care Germania a găzduit concursul, după anii 1957 și 1983, însă e prima oară când l-a găzduit ca o țară unificată. Germania este și prima țară din grupul „Big Five” care a câștigat concursul de la adoptarea din 2000 a regulii conform căreia, alături de țara câștigătoare din anul precedent, cei mai mari cinci contribuitori financiari la Uniunea Europeană de Radio-Televiziune (Germania, Franța, Italia, Regatul Unit și Spania) se califică direct în finală, indiferent de rezultatele din anii precedenți.

23 de orașe au prezentat oferte televiziunii NDR. 8 dintre acestea au continuat să-și manifeste interesul pentru găzduirea concursului: Berlin, Düsseldorf, Frankfurt pe Main, Gelsenkirchen, Hamburg, Hanovra, Köln și München. Pe 21 august 2010, NDR a anunțat că patru dintre aceste orașe s-au înscris în mod oficial pentru găzduirea concursului: Berlin, Düsseldorf, Hamburg și Hanovra. Fiecare dintre acestea plănuiau să organizeze concursul în următoarele locații:

Berlin: Cort de dimensiune mare, pe terenul din apropierea fostului aeroport Tempelhof (NDR a respins oferta, datorită condițiilor acustice nefavorabile);
Düsseldorf: Arena Esprit;
Hamburg: Centrul expozițional din Hamburg;
Hanovra: Centrul expozițional din Hanovra.

Ziarul Der Westen a anunțat că activitatea de construcție și demontare a scenei din Arena Esprit va permite închirierea stadionului pe o perioadă de 6 săptămâni. Stadionul este suficient de mare pentru ca 24 000 de spectatori să poată încăpea în el. Düsseldorf poate oferi 23 000 de paturi în hoteluri și alte 2 000 prin împrejurimile orașului și pe vase de pe râul Rin. Aeroportul Internațional Düsseldorf se află în apropiere, iar o sală de atletism din apropierea Arenei Esprit a fost utilizată ca centru de presă, având 1 500 de locuri pentru jurnaliști. Anunțurile publicitare au fost înlăturate din arenă, iar abonații anuali la meciurile echipei de fotbal Fortuna Düsseldorf au primit o compensare. Renovarea Stadionului Paul-Janes la cerințele 2. Fußball-Bundesliga a impus orașului costuri estimate la câteva milioane de euro.

Pe 13 octombrie 2010, Thomas Schreiber, coordonatorul ARD, a dezvăluit detalii generale cu privire la eveniment: Arena Esprit a fost divizată în două părți: într-una din ele a fost construită scena, iar cealaltă a conținut cabine pentru artiști și delegațiile lor. O sală de atletism din apropierea Arenei Esprit a fost utilizată ca centru de presă. Arena Esprit a putut oferi locuri confortabile relativ aproape de scenă, ceea ce a creat o atmosferă de concert de interior, nu una de stadion de fotbal.[12] În total, s-au vândut bilete pentru șapte spectacole: finala, cele două semifinale și patru repetiții generale.[13]

Vânzarea biletelor a început pe 11 decembrie 2010, la ora 11:12 (UTC) pe situl http://www.dticket.de/, singurul distribuitor autorizat de bilete pentru Concursul Muzical Eurovision 2011. Cele 32 000 de bilete pentru finală au fost vândute în mai puțin de 6 ore. După ce pozițiile camerelor de luat vederi au fost determinate, s-au mai vândut câteva mii de bilete. Biletele pentru semifinale au început să fie vândute la mijlocul lunii ianuarie 2011.

Grupul „Big Four”, împreună cu țara gazdă, s-a calificat automat în finală. În cazul ediției din 2011, Germania a fost, simultan, o țară din grupul „Big Four” și gazda concursului, rezultând un loc vacant în finală. La o ședință a Grupului de Referință al EBU care a avut loc la Belgrad, s-a decis ca numărul de participanți să fie scăzut de la 25 la 24[16]. Totuși, datorită revenirii în concurs a Italiei, care s-a calificat automat în finală, numărul de finaliști a rămas neschimbat.[17] Astfel, grupul „Big Four” („marile patru”) a devenit „Big Five” („marile cinci”).

Pe 20 august 2010 s-a anunțat părăsirea postului de supervizor executiv al Concursului Muzical Eurovision la sfârșitul anului 2010 de către Svante Stockselius. De la 1 ianuarie 2011, funcția lui este ocupată de Jon Ola Sand, așa cum s-a anunțat pe 26 noiembrie 2010.

NDR a dezvăluit componența grupului de prezentatori pentru ediția din 2011 a concursului pe 16 decembrie 2010: Anke Engelke, Judith Rakers și Stefan Raab. A fost a treia ocazie cu care trei persoane au prezentat competiția, după 1999 și 2010.

Luni, 17 ianuarie 2011, a avut loc tragerea la sorți pentru împărțirea țărilor în cele două semifinale. Națiunile participante au fost împărțite în 6 urne în funcție de modul în care acestea au votat în edițiile precedente. Numele țărilor semifinaliste au fost extrase din fiecare urnă și s-a decis în care jumătate a cărei semifinale urma să participe fiecare. Tragerea la sorți a decis și în care semifinală avea să voteze fiecare dintre țările din grupul „Big Five” (Franța, Germania, Italia, Regatul Unit și Spania). Israelul a participat în cea de-a doua semifinală, pentru a evita o retragere din cauza faptului că pe 10 mai este ziua memorială a acestei țări.

43 de țări și-au confirmat participarea la ediția din 2011 a concursului inclusiv Austria, Italia, San Marino și Ungaria, care au revenit după o perioadă de absență. Și Muntenegru s-a înscris, pe 4 decembrie 2010, dar nu a găsit sponsori și a renunțat pe 23 decembrie 2010, cu două zile înainte de termen. Slovacia a declarat inițial că nu va fi prezentă la Concursul Muzical Eurovision 2011, dar s-a aflat, apoi, pe lista oficială de participanți confirmați.

La o ședință din Belgrad de pe 28 august 2010, Uniunea Europeană de Radio-Televiziune (EBU) a decis că fiecare țară trebuie să-și aleagă reprezentantul și piesa înainte de 14 martie 2011, când a avut loc la Düsseldorf tragerea la sorți pentru ordinea de intrare în concurs.

Semifinale

Semifinala 1

Prima semifinală a avut loc la Düsseldorf pe 10 mai 2011.
Cele mai bine plasate 10 țări în funcție de scor s-au calificat în finală.
Regatul Unit și Spania au votat în această semifinală.

Semifinala 2

Cea de-a doua semifinală a avut loc la Düsseldorf pe 12 mai 2011.
Cele mai bine plasate 10 țări în funcție de scor s-au calificat în finală.
Franța, Germania și Italia au votat în această semifinală.

Finala

Finala a avut loc pe 14 mai 2011.
Numai grupul „Big Five” s-a calificat automat în finală.
Încă 20 de țări semifinaliste s-au calificat în finală. În total, au existat 25 de finaliști.

Iata clasamentul editiei –

1. Azerbaidjan – Ell și Nikki „Running Scared”
2. Italia – Raphael Gualazzi „Madness of Love”
3. Suedia – Eric Saade „Popular”
4. Ucraina – Mika Newton „Angels”
5. Danemarca – A Friend In London „New Tomorrow”
6. Bosnia – Dino Merlin „Love in Rewind”
7. Grecia – Loucas Yiorkas și Stereo Mike „Watch My Dance”
8. Irlanda – Jedward „Lipstick”
9. Georgia – Eldrine „One More Day”
10. Germania – Lena Meyer-Landrut „Taken by a Stranger”
11. UK – Blue „I Can”
12. Moldova – Zdob și Zdub „So Lucky”
13. Slovenia – Maja Keuc „No One”
14. Serbia – Nina „Čaroban”
15. Franta – Amaury Vassili „Sognu”
16. Romania – Hotel FM „Change”
17. Rusia – Alexei Vorobiov „Get You”
18. Austria – Nadine Beiler „The Secret Is Love”
19. Lituania – Evelina Sašenko „C’est ma vie”
20. Islanda – Sjónni’s Friends „Coming Home”
21. Finlanda – Paradise Oskar „Da Da Dam”
22. Ungaria – Kati Wolf „What About My Dreams?”
23. Spania – Lucía Pérez „Que me quiten lo bailao”
24. Estonia – Getter Jaani „Rockefeller Street”
25. Elvetia – Anna Rossinelli „In Love for a While”

Iata si piesa castigatoare –

Comentarii