Facebook, o gazdă tot mai întâlnită pentru infracțiunea de amenințare

Sunt numeroase cazurile când infracțiunile de amenințare, șantaj ori hărțuire sunt materializate prin intermediul rețelelor de socializare sau forumuri, spune un avocat de drept penal.

Cu ajutorul echipei avocatum.ro, am reușit să afăm în ce anume constă infracțiunea de amenințare și care sunt implicațiile legale în cazul săvărșirii acesteia.

Pentru început, precizăm că infracțiunea în discuție este reglementată de către art. 206 din Codul penal și reprezintă fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere.

Tot cu această ocazie, menționăm că persoanele care au elaborat legislația penală, au omis ori nu au avut intenția să definească noțiunea de amenințare, ceea ce înseamnă că aceasta este folosită în sens obișnuit, și anume de manifestare a intenției de a face rău cuiva.

Altfel spus, prin amenințare se înțelege fapta de a inspira unei persoane temerea că este expusă unui pericol.

Pentru ca dintr-o conversație prin intermediul rețelei de socializare să rezulte infracțiunea de amenințare, este necesar, în principal, ca în expunerile utilizatorului Facebook să existe manifestarea de voință materializată prin cuvinte ce aduc atingere libertății tale psihice, prin aceasta din urmă înțelegându-se libertatea ta de a decide, de a lua neîngrădit hotărâri.

O altă condiție ce rezultă din textul de lege, pentru a considera îndeplinită săvârșirea infracțiunii în discuție, este ca amenințarea să fie serioasă și credibilă, susceptibilă de a te alarma și de a-ți produce o temere concretă.

Cu privire la acest din urmă aspect, facem o mențiune importantă, respectiv că aprecierea asupra credibilității făptuitorului în săvârșirea infracțiunii nu este raportată la persoana așa-zis vătămată, ceea ce înseamnă că este puțin relevant dacă amenințarea în sine a produs un ecou în conștiința victimei.

Pe de altă parte, precizăm că răul cu care se amenință nu trebuie să constea într-un demers legal, demers pe care cel ce amenință îl are la îndemână împotriva victimei.

Acest aspect, însă, se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și, bineînțeles, cu sprijinul unui avocat.

Nu în ultimul rând, precizăm că la întrebarea ce remediu au victimele împotriva făptuitorului, în sensul de alegere dintre calea civilă și cea penală, răspunsul este simplu: un litigiu de natură civilă ar fi lipsit de eficiență și impact, aceasta cu atât mai mult cu cât daunele morale se pot solicita și pe calea unui proces penal.

Acestea fiind spuse, fie că ești victima unei amenințări, șantaj ori hărțuire, fie că ai auzit despre o asemenea întâmplare împotriva unei persoane apropiate, ia atitudine și nu lăsa fapta nepedepsită.

Cel puțin în cazul infracțiunii de amenințare, organele judiciare nu se pot sesiza din oficiu, ci numai în urma unei plângeri formulate.