Directorul companiei americane Facebook, Mark Zuckerberg, a primit încă o veste proastă, care ar putea aduce după sine noi repercusiuni financiare. Comisia Europeană a cerut, luni, explicaţii rețelei de socializare, întrebând dacă datele utilizatorilor de internet din Uniunea Europeană figurează printre cele colectate de compania Cambridge Analytica, care se află în mijlocul acestui scandal de obținere ilegală a datelor și influențare a opțiunilor electorale.

Biroul pentru Protecţia Consumatorilor al Comisiei Federale pentru Comerţ a SUA (Federal Trade Commission /FTC) a confirmat investigarea utilizării informaţiilor personale ale abonaţilor Facebook, potrivit agerpres.ro.

„În acest scandal recent există sau nu unele date ale cetăţenilor UE?”, se întreabă comisarul pentru justiţie, Vera Jourova, într-o scrisoare consultată de Reuters, adresata directorului financiar al grupului Sheryl Sandberg.

„Regret, dar comunicatele oficiale ale Facebook, inclusiv cele ale directorului general, Mark Zuckerberg, nu mi-au alungat temerile”,afirmă ea.

„Aceasta este deosebit de dezamăgitor, având în vedere eforturile noastre de a construi o relaţie între dvs. şi noi pe baza încrederii (…) Aceasta încredere este acum afectată”, îşi exprimă regretul Vera Jourova, care o întreabă direct pe Sheryl Sandberg dacă este sigură că o situaţie similară „nu se poate repeta astăzi?”.

Comisarul european a spus că doreşte un răspuns în două săptămâni.

Facebook va pune accentul pe informaţiile locale difuzate în fluxul de ştiri al utilizatorilor, modificare operată iniţial în SUA, apoi în alte ţări, pentru a limita dezinformarea, transmite AFP, citat de Mediafax. 

“Informaţiile locale contribuie la crearea unei comunităţi, pe internet şi în viaţa reală”, a scris cofondatorul Facebook Mark Zuckerberg, pe contul său, aceasta fiind o nouă încercare de a răspunde criticilor la adresa reţelei de socializare.

Aceste informaţii pot face ca “timpul petrecut pe Facebook să fie unul de calitate”, a adăugat tânărul miliardar, care, la începutul anului, a promis o serie de măsuri pentru limitarea dezinformării şi îmbunătăţirea conţinutului ce circulă pe reţeaua care are aproximativ două miliarde de utilizatori.

“Începând de astăzi (luni, n.r.), vă vom prezenta mai multe publicaţii din oraşul vostru, fie el mare sau mic”, a precizat Zuckerberg, adăugând că schimbarea va fi operată în SUA, după care va fi aplicată “în mai multe ţări, anul acesta”.

Sunt numeroase cazurile când infracțiunile de amenințare, șantaj ori hărțuire sunt materializate prin intermediul rețelelor de socializare sau forumuri, spune un avocat de drept penal.

Cu ajutorul echipei avocatum.ro, am reușit să afăm în ce anume constă infracțiunea de amenințare și care sunt implicațiile legale în cazul săvărșirii acesteia.

Pentru început, precizăm că infracțiunea în discuție este reglementată de către art. 206 din Codul penal și reprezintă fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere.

Tot cu această ocazie, menționăm că persoanele care au elaborat legislația penală, au omis ori nu au avut intenția să definească noțiunea de amenințare, ceea ce înseamnă că aceasta este folosită în sens obișnuit, și anume de manifestare a intenției de a face rău cuiva.

Altfel spus, prin amenințare se înțelege fapta de a inspira unei persoane temerea că este expusă unui pericol.

Pentru ca dintr-o conversație prin intermediul rețelei de socializare să rezulte infracțiunea de amenințare, este necesar, în principal, ca în expunerile utilizatorului Facebook să existe manifestarea de voință materializată prin cuvinte ce aduc atingere libertății tale psihice, prin aceasta din urmă înțelegându-se libertatea ta de a decide, de a lua neîngrădit hotărâri.

O altă condiție ce rezultă din textul de lege, pentru a considera îndeplinită săvârșirea infracțiunii în discuție, este ca amenințarea să fie serioasă și credibilă, susceptibilă de a te alarma și de a-ți produce o temere concretă.

Cu privire la acest din urmă aspect, facem o mențiune importantă, respectiv că aprecierea asupra credibilității făptuitorului în săvârșirea infracțiunii nu este raportată la persoana așa-zis vătămată, ceea ce înseamnă că este puțin relevant dacă amenințarea în sine a produs un ecou în conștiința victimei.

Pe de altă parte, precizăm că răul cu care se amenință nu trebuie să constea într-un demers legal, demers pe care cel ce amenință îl are la îndemână împotriva victimei.

Acest aspect, însă, se apreciază în funcție de împrejurările cauzei și, bineînțeles, cu sprijinul unui avocat.

Nu în ultimul rând, precizăm că la întrebarea ce remediu au victimele împotriva făptuitorului, în sensul de alegere dintre calea civilă și cea penală, răspunsul este simplu: un litigiu de natură civilă ar fi lipsit de eficiență și impact, aceasta cu atât mai mult cu cât daunele morale se pot solicita și pe calea unui proces penal.

Acestea fiind spuse, fie că ești victima unei amenințări, șantaj ori hărțuire, fie că ai auzit despre o asemenea întâmplare împotriva unei persoane apropiate, ia atitudine și nu lăsa fapta nepedepsită.

Cel puțin în cazul infracțiunii de amenințare, organele judiciare nu se pot sesiza din oficiu, ci numai în urma unei plângeri formulate.