Maryum face parte din serialul „60 de zile dupa gratii”, transmis de Crime+Investigation în fiecare joi, la 22:00. Ea este asistent social şi a fost de acord să stea două luni în închisoare, sub acoperire, pentru a analiza sistemul de justiţie din interior.
Crime+Investigation (CI): De ce ai acceptat să petreci 60 de zile în spatele gratiilor?
Maryum: M-am gândit că ar fi o mare oportunitate care m-ar ajuta să înțeleg sistemul de justiție din interior. Am lucrat peste 10 ani cu tinerii cercetaţi penal și m-am ocupat de aceste probleme sociale şi înainte. Am petrecut mult timp încercând să împiedic tinerii să ajungă la închisoare. Aşa că am considerat că ar fi interesant să văd cum este sistemul pus în aplicare în închisoare.
Nu am crezut vreodată că voi ajunge în spatele gratiilor, însă din fericire, de data aceasta, am avut posibilitatea de a intra fără a fi condamnată. M-am gândit că aş putea beneficia profesional de această ocazie.
CI: Ai putea descrie intrarea ta în închisoarea, din momentul în care ai fost înregistrată până la intrarea în F Block – cum te-ai simțit și cum era atmosfera?
Maryum: Da. Partea cea mai grea a fost procesul de înregistrare, pentru că nu ştiam ce va urma. Am știut că personalul închisorii nu aflase cine eram, aşa că eram emoţionată din două motive: pentru că intram în închisoare şi pentru că nu voiam să-mi stric acoperirea.
Prima celulă în care te ţin înainte să te ducă la închisoare, în propria celulă, mirosea foarte rău. Energia femeilor de acolo era haotică, maniacală… ai parte de o senzație intensă pe care nu ai mai simțit-o înainte. Pur și simplu te simţi captiv. Am lucrat în medii cu risc ridicat de pericol, dar de acolo puteam pleca oricând. În această situație, nu poți pleca. A fost înspăimântător.
CI: Cât de bine te-a pregătit echipa de producţie înainte, în sesiunea de briefing. pentru ceea ce urma să experimentezi în închisoare?
Maryum:Cu siguranţă, briefing-ul m-a pregătit corespunzător, la fel şi profesia mea anterioară. Am lucrat în medii cu risc, pe străzi, aşa că am validat ceea ce am știut deja. Mi s-a spus: “Nu intra în conflicte!”, însă a fost greu să nu-mi susţin cu tărie părerile, timp de 60 de zile.
CI: În închisoarea femeilor era o întreagă nebunie, însă la bărbaţi era şi mai periculos…
Maryum: Închisoarea bărbaţilor era foarte rea. Cu toţii erau diferiţi… Era mult testosteron adunat într-un singur loc. Era o junglă!
CI: Te-ai simţit vreodată în nesiguranţă?
Maryum: Da, m-am simţit în nesiguranţă de câteva ori. Am încercat de fiecare dată să îmi menţin calmul, însă e greu în acel mediu ostil. Uneori trebuie ori să lupţi, ori zbori. Deci da, m-am simţit speriată şi îngrijorată pentru situaţia mea.
CI: Poţi face un rezumat al problemelor întâlnite în închisoare?
Maryum: Aș spune că m-am simţit afectată din punctul de vedere al sănătăţii şi al confortului personal. Detinuţii nu au niciun respect, de exemplu, în momentul în care ceilalţi voiau să meargă la culcare. Din punct de vedere emoţional, a fost o problemă pentru mine. A trebuit să găsesc metode prin care să obţin clipe de linişte şi pace. Fie mă trezeam foarte devreme dimineaţă, când era linişte, fie îmi puneam muzică în căşti şi citeam o carte.
În plus, închisoarea permitea anumitor femei să deţină supremaţia şi să impună reguli, din lipsa unui control strict al gardienilor. Nu cred că este corect.
De asemenea, în închisoare lipseşte un program de ajutor şi reabilitare. Cred ca 95% din fetele din zona mea erau dependente de ceva. Totul era ciclic: după ce se eliberau, se întorceau pe străzi la vechile obiceiuri, apoi reveneau după gratii.
