Connect with us

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV: Alex Vlad, FF Theatre: “Au fost atât trenuri pierdute, cât și pariuri câștigate”

“Ma bucură acest lucru pentru că din fiecare experiență am avut ceva de învățat sau de descoperit – uneori mai mult decât mă așteptam. Probabil că cel mai important lucru pe care l-am aflat e acela că dacă drumul e ușor înseamnă că nu înveți prea multe”

Avatar

Published

on

Foto Credit: FABRICA DE PR

După iubiri, despărțiri și împăcări, FF Theatre îi invită pe spectatori la o piesă de teatru despre… culisele actoriei! Duminică, 4 februarie, de la ora 20:00 la bar „Centru”, pe Calea Victoriei 48-50, piesa „Actorul” spune povestea unuia dintre cele mai comice și versatile personaje ale dramaturgului Aldo Nicolaj – actorul care ar fi dispus să facă orice, oricât de nedemn, pentru a obține succesul!

Iubitorii de teatru, și mai ales de comedii, nu trebuie să rateze această piesă cu răsturnări de situații neașteptate,  un spectacol care vorbește despre lupta care se dă în fiecare dintre noi atunci când suntem puși în fața unor situații-limită.

Alex Vlad, care interpretează personajul principal și care semnează și regia acestui spectacol marca FF Theatre, a absolvit Facultatea de Teatru și a urmat și cursurile masterale în arta actorului la UNATC „I.L.Caragiale”, București. Și-a obținut titlul de doctor în teatru în cadrul aceleiași universități unde, în prezent, susține și cursuri de arta actorului.

Actorul Alex Vlad a stat de vorba cu Radar de Media si a raspuns la o serie de intrebari! Va invitam sa cititi interviul de mai jos:

 

Cum este să și regizezi o piesă de teatru în care joci?

E un pariu important pentru că nu ai ocazia să te vezi din exterior și crește riscul de a oferi publicului un produs care lasă de dorit. „Actorul” e o excepție; e singurul proiect de acest fel pe care l-am făcut. În spectacolele pe care le regizez de regulă aleg să nu joc (deși de multe ori îmi doresc), dar în acest caz am mizat pe faptul că voi fi singur pe scenă – lucru important pentru că mi-a oferit din start un control mai bun asupra situației. Un alt argument a fost dorința de a trage un semnal de alarmă asupra situației actuale, ca un protest dacă vreți. Problemele lui Attilio sunt de fapt problemele reale ale fiecărui tânăr actor din România care abia a ieșit de pe băncile facultății. După ce am citit textul, nu am vazut altă cale decât asta: de a deveni propriul meu regizor.

 

Ce te-a atras la personajul tau din „Actorul” și la povestea care se desfasoară în piesa de teatru?

Cred că oricine se poate regăsi în povestea „Actorului” într-o măsură mai mare sau mai mică. Lupta cu propriile alegeri, frustrarea că nu ești apreciat atât cât simți sau crezi că meriți, dorința de a avea o viață mai bună, sunt lucruri de care ne lovim constant în viața de zi cu zi. Mi-a plăcut că spectacolul poate vorbi despre toate aceste aspecte. E ceva sincer, vulnerabil, uman în tot ceea ce prezintă; poate chiar brutal de sincer.

 

Cât te-ai identificat cu „chinurile” prin care trece acest actor în fața unor decizii grele?

În ciuda faptului că spectacolul stârnește râsul, problemele personajului sunt de natură dramatică. Nu asistăm la chinul unui om de a lua una sau mai multe decizii; suntem martori la un întreg proces de dezumanizare. Ceea ce este mai grav, e faptul ca personajul nu realizează acest lucru. Dar cu problemele lui Attilio cred ca m-am identificat total, cred că oricine s-ar identifica. La nivel uman, spectacolul prezintă o serie de situații de care cred că se poate lovi în cursul vieții orice om.

 

Drumul tău, pe calea actoriei, cum a fost?

Cred că drumul e mai important decât destinația – oricare ar fi destinația. E o muncă neîntreruptă de autodepășire. Asta face ca alegerea proiectelor să fie un pas extrem de important. De asemenea, un actor cred că are nevoie de întâlniri valoroase pentru a putea crește. Știind asta, am încercat să spun “da” acelor experiențe care la momentul respectiv mă ajutau să mă întrec. Au fost atât trenuri pierdute, cât și pariuri câștigate. Ma bucură acest lucru pentru că din fiecare experiență am avut ceva de învățat sau de descoperit – uneori mai mult decât mă așteptam. Probabil că cel mai important lucru pe care l-am aflat e acela că dacă drumul e ușor înseamnă că nu înveți prea multe.

 

Când ai realizat că îți dorești să fii actor și de ce ai ales meseria asta?

Hahaha, am fost întrebat de multe ori lucrul ăsta. Nu a existat un moment fix în timp, lucrurile cred că au venit natural. Nu îmi găseam locul în niciun domeniu real și tot ceea ce ținea de uman, de creație de artă, mă atrăgea. Indiferent dacă era vorba de pictură, muzică, fotografie, scris. Când eram mic încercam să le fac pe toate. În momentul în care am fost nevoit să aleg la ce liceu vreau să merg să îmi continui studiile, fără să stau pe gânduri am ales liceul de artă, profil teatru. Apoi au urmat facultate, masterat, etc., și lucrurile au curs. De la bun început în teatru m-am simțit mai acasă decât acasă.

 

Cine te-a inspirat pe acest drum și ce piedici ai întâmpinat tu?

Imediat cum l-am vazut pe Ștefan Iordache pe scenă, am zis că e genial. Aceeași reacție am avut-o și când am descoperit filmele lui Daniel Day Lewis. Au contat mult întâlnirile cu David Esrig, Gelu Colceag, Alvis Hermanis. Cred că am fost inspirat de oamenii și filmele sau spectacolele care m-au determinat să îmi pun întrebări importante, indiferent dacă eram spectator sau performer. Ca artist, ca actor sau regizor, indiferent de ștampila pe care ți-o pune societatea, nu cred că există piedici, doar oportunități și provocări. Dacă vorbim însă despre aspectul mercantil al domeniului, atunci există piedici la tot pasul, dar acest lucru nu mă interesează.

 

Ce anume predai la ateliere de artă a actorului sau masterclass-uri unde ești profesor?

Așa cum se înțelege și din întrebare, în primul rând exerciții de arta actorului, dar susțin și cursuri de oratorie, public speaking, leadership, analiza textului dramatic sau literar, construcția personajului, etc. Desigur, toate aceste ateliere sau masterclass-uri se bazează pe exerciții de arta actorului, multe preluate de la titani ai universului teatral precum Stanislavski, Viola Spolin, Brech, Grotowski, etc, altele preluate de la artiști alături de care am lucrat, precum Vlad Massaci, Gelu Colceag, Adriana Titieni, David Esrig, etc., și unele sunt concepute de mine.

 

Cum ai prezenta această profesie, care sunt aspectele bune sau mai puțin bune despre care ai discuta în cadrul acestor workshop-uri?

Cred că e nevoie de pasiune și de a fi suficient de „nebun” încât să vrei să te arunci în bătaia puștii. E un domeniu care se face cu sufletul în fundul gol și e nevoie de timp și de antrenament să poți renunța la tine, la intimitate, la bariere. Iată de ce nu diferențiez între bine și rău, între corect și greșit. Fiecare face și simte altfel. Dacă ne dorim foarte tare, cu siguranță putem depista în orice domeniu aspecte pe care le-am putea cataloga drept pozitive sau negative, dar în teatru cred că e mai important să descoperi cât de mult ești dispus să te oferi tu pe tine, celor din fața ta. Și atunci, în workshop-uri, nu le prezint oamenilor aspecte pozitive sau negative, îi invit să se descopere, să își găsească limitele și să și le doboare, îi invit să nu le fie frică să simtă, să fie, să existe fără teama că vor fi criticați și să împărtășească acest lucru cu cei care îi privesc.

 

 Care este primul lucru pe care îl spui cuiva care își dorește să devină actor?

Depinde de situație, banuiesc. Nu am un sfat, pentru că nu există o rețetă; arta actorului nu are manual. Fiecare actor în parte își clădește propria metodă. Există în schimb reguli (mai multe nescrise decât scrise), care dacă nu sunt respectate, pot duce la la ceva ce riscă să nu mai poată fi numit teatru sau act artistic. De multe ori însă i-am invitat pe cei aflați la început de drum să renunțe la ideile preconcepute și să nu-și piardă curiozitatea.

 

Cum este colaborarea cu FF Theatre și ce alte proiecte mai pregătiți împreună?

Mă bucură faptul că îi cunosc de mult pe membrii trupei FF Theatre și că putem comunica cu ușurință. E un lucru important. Acum nu am în lucru ceva nou alături de trupa FF, dar cine știe ce ne rezervă viitorul. În prezent lucrez la un spectacol care va avea premiera la Godot pe 18 februarie.

 

Comentarii

INTERVIU

Interviu cu Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism”

Redactia Radar de Media

Published

on

Prima dată am auzit de ea la TV, în presă, dar chiar și pe YouTube, iar acum am ajuns să-i iau un interviu. Alina Greavu, cunoscută sub numele de Aluziva, era fata aia cu care ne petreceam timpul în fața televizorului urmărind jurnalele Digi24 Constanța prezentate de ea. Acum, e o mamă și-o soție nemaipomenită, gospodină de excepție și pricepută in toate.

Dacă ma pui în postura de a-i face o descriere Alinei aș spune că e carismatică, implicată, devotată și are un tact deosebit în a spune storytime-uri abonaților ei mai mult sau mai puțin fericite. Iată în rândurile de mai jos un interviu de suflet cu… Aluziva.

Îți urmărim intens videoclipurile, iar feeling-ul tău ne binedispune ziua! De unde îți culegi toată energia?

Aluziva: „Înainte de orice, mă bucur că munca mea e apreciată și că reușesc să-i bucur la rândul meu pe cei care mă urmăresc. Nu știu de unde am energia, dar este aproape zilnic la cote maxime și îmi place de mor să îmi pun singură obiective și să le ating. Cred că așa am fost mereu. Energia de content creator, însă, a venit inițial de la mine, ca apoi să mă alimentez de la abonații mei, prin mesajele și comentariile lor de apreciere și mai ales cele în care îmi spun că au învățat ceva urmărindu-mă în online, că i-am făcut să se simtă mai bine legat de chestiuni de zi cu zi, că mamele s-au mai relaxat cu privire la copiii lor sau că pur și simplu i-am făcut să râdă când aveau o zi proastă.”

Când erai mică ce îți doreai să te faci?

Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism, în general. După cum am zis și pe YouTube, prezentam știrile la oglindă și mă jucam de-a reporterii cu copiii în fața blocului. Deci visul meu era să fiu prezentatoare de știri sau cel puțin jurnalist. În schimb, mama râde și acum, că își aduce aminte de mine la patru-cinci ani, când m-a întrebat educatoarea ce mi-ar plăcea să fiu când o să fiu mare și am răspuns „tranzistor”. Eu, de fapt, voiam să zic translator. Jurnalist, translator și ghid turistic mai ziceam câteodată, toate fiind legate de comunicare, până la urmă.”

Ce materie de la școală era punctul tău forte?

Aluziva: „Limba română, engleză și franceză erau materiile mele preferate, respectiv la care aveam cele mai mari note din carnet. Eram mereu în topul clasei la materiile astea, dar mai ales la limba română, la care “aberam trei pagini”, cum spuneau colegii mei, și luam deseori 10. Mai luam și câte un 7 uneori, când n-aveam chef să învăț, dar asta se întâmpla foarte rar, pentru că îmi plăcea foarte mult și învățam de plăcere.”

Dacă ai avea șansa să schimbi ceva în trecut, ce ai schimba?

Aluziva: „Nimic. Dacă sunt într-un punct în care sunt fericită sau mulțumită de prezent, înseamnă că absolut fiecare decizie a vieții mele, bună sau proastă, m-a adus aici. Trecând în alt registru, eventual aș schimba frecvența cu care mergeam să o vizitez pe mamaie, pentru că am plecat devreme în viață, în drumul meu spre independență și fiind prea preocupată de facultate, carieră, job-uri și proiecte, nu știu când au trecut anii și acum nu mai e. Oriunde ar fi mamaie acum, în schimb, știu că știe că o iubesc și mă gândesc la ea aproape zilnic.”

Că tot am adus vorba de trecut – dacă ai mai avea ocazia să te întorci la Digi24, ai mai face-o și de ce?

Aluziva: „Absolut deloc. Digi24 a fost un capitol intens din viața mea, un fel de armată, dacă vrei, un proces de călire în care am crescut și învățat enorm de multe, dar care își are locul în trecut și atât. Sunt atât de multe alte lucruri pe care îmi doresc să le fac, personal și profesional, atâția oameni pe care mi-ar plăcea să îi întâlnesc sau cu care să lucrez, am atâtea visuri, idei de business sau de conținut, încât consider că ar fi o nebunie sau chiar o tâmpenie să mă întorc la Digi24. În plus, Alina de azi e foarte schimbată de Alina de acum șapte ani, iar pupitrul de știri nu mai este un target pentru mine; dar dacă ar fi să mă întorc în televiziune, pentru că acum încă mai am un an de stat acasă în concediul de creștere a copiilor, aș face-o pentru un vis vechi, respectiv să am un talk-show de divertisment, pentru că simt că am ce trebuie pentru așa ceva – însă cu siguranță că Digi24 nu ar fi locul potrivit pentru asta.”

Cum ar arăta pentru tine o vacanță ideala în care să-ți încarci bateriile cu adevărat?

Aluziva: „Oh, vacanță! Mă gândesc zilnic la asta. Aș vrea să stau două săptămâni într-o stațiune de vacanță la mare; o Thailanda, să zicem, că îmi doresc mult să văd cu ochii mei peisajele superbe, de le pun oamenii pe desktop. Mi-ar plăcea ca timp de două săptămâni să citesc zilnic, pentru că sufăr de lipsa timpului pentru lectură de când am copii, să închiriez cu soțul meu biciclete, să ne plimbăm peste tot, vizităm muzee și să mâncăm ciudățenii. Mi-aș încărca bateriile și mai bine dacă soțul meu ar fi puțin mai chill și dacă n-ar fi genul de turist care se trezește la 07:00 dimineața în vacanțe, ca să mă târască apoi la paișpe obiective turistice, în timp ce eu mă plâng că mă dor picioarele și el stă cu harta în mână și zice că mai avem de bifat două muzee. Râd și acum pentru că știu că va citi interviul și va zice „hai, mă, că nu e chiar așa”, dar pentru mine așa se simte; ca un training, nu ca o vacanță.”

Care a fost cel mai greu moment din carieră?

Aluziva: „Când lucram la revista PLAYBOY în facultate și ne-am trezit brusc, toți angajații, că micul trust a dat faliment, a vândut revista și s-a închis. Am trecut printr-o depresie atunci nu doar pentru că se încheia un capitol mișto din viața mea, ci pentru că atunci revista a fost preluată de trustul PRO, care a păstrat câțiva angajați, iar eu nu am trecut interviul. La vremea aia mă ocupam de social media, scriam articole pentru site și câteva rubrici pentru print, dar angajatorii din PRO au considerat că eram prea mică și aveau nevoie de oameni cu mai multă experiență. M-am dezechilibrat atunci, nu știam pe ce drum să mă duc, plus că am avut o perioadă în care plângeam zilnic de ciudă și furie că nu mi s-a dat șansa să demonstrez ce știu. M-am zbătut câteva luni așa, apoi m-am adunat și în jumătate de an m-am angajat la Digi24.”

Povestește-ne cea mai ciudată, dar și cea mai palpitantă peripeție neștiută de abonați din cadrul emisiunii „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”

Aluziva: „Cele mai palpitante lucruri… cred că le-am spus deja în clipul de pe canalul meu de YouTube, în care am povestit experiența din Africa. Ceva palpitant pentru colegii mei, dar nu și pentru mine, a fost când m-am certat rău de tot cu o colegă, în mijlocul campusului de birouri. Ea era responsabilă cu întocmirea programului de transport, de microbuze care ne duceau la muncă și la hotel, dar și de cele cu care eu duceam concurenții la aeroport după ce ieșeau din emisiune. Câteva zile la rând mi-a trimis microbuzul pentru vedete foarte târziu, motiv pentru care a trebuit să mergem cu 200 km/h ca să ajungem la timp la aeroport. De fiecare dată i-am reply la mail și am rugat-o să trimită microbuzul cu o oră mai devreme, dar la fel de târziu îl trimitea. Într-una din zile, era să facem accident pe autostradă că ne grăbeam să ajungem la aeroport cu o vedetă, așa că atunci când m-am întors la birou eram spume de nervi și o căutam prin campus, că îmi venea să mor cu ea de gât. Atunci am făcut urât pe set, am spus că eu nu îmi risc viața pentru job, că nu vreau să mor în Africa, mai ales pentru un bilet de avion și că eu plec în România din mijlocul proiectului dacă mai face așa ceva. Am țipat la ea și i-am zis să îmi ia bilet de avion, pentru că, gata, eu plec în România. Următoarea zi, microbuzul a venit cu o oră mai devreme și m-am întors la ritmul meu cardiac normal. A fost intensă reacția mea, dar cât se poate de necesară. Chiar riscam să mor din cauza ei.”

Ce planuri ai pus la cale pentru 2020? Pregătești surprize pentru susținătorii tăi?

Aluziva: „Am multe planuri pentru 2020. Mă voi implica nițel în politică, pentru că vreau să schimb niște legi stupide, vreau să organizez niște campanii de strângeri de fonduri și donații la un nivel mai mare decât o fac acum și să fac mult conținut util pentru abonații mei – pe care îi apreciez enorm și cărora le mulțumesc pentru toată energia pe care mi-o transmit. Simt că 2020 e anul în care brandul personal ALUZIVA va bubui și spun asta fără niciun fel de aroganță sau nas pe sus, pentru că muncesc intens la treaba asta și de prea mult timp ca să nu iasă tot ce mi-am propus. Promit, în schimb, content mai des și mai bun decât până acum și lucrez mental la încă două materiale care au potențialul de a deveni virale. Sper să-mi iasă! #doamneajută #sănătatelatoatălumea”

Text de Robert Muteș

Dacă ți-a plăcut acest interviu cu Aluziva, citește și despre „Principalele tendințe în comunicarea digitală la nivel global și aplicabilitatea lor pe piața locală”.

Foto: Instagram

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU: Eda Marcus, prezentatoarea Festivalului Cerbul de Aur: „Este momentul meu de maximă glorie!”

Avatar

Published

on

În luna august, vedeta TVR își va aniversa ziua de naștere pe scena Festivalului Cerbul de Aur 2019. Despre șansa de a prezenta un eveniment atât de important, experiența pe care o are în televiziune și vedetele mari pe care le-a cunoscut, Eda Marcus a vorbit pe larg într-un interviu.

 

Pentru prezentatoarea Eda Marcus, Televiziunea Română înseamnă acasă. Primii pași i-a făcut la TVR alături de mama sa, care lucra în televiziune. Era copil și a rămas fascinată de această lume. A început să lucreze de la 19 ani și spune cu mândrie că a parcurs toate etapele: de la omul bun la toate în colectivul unei emisiuni, până la muncă de prezentator și realizator, așa cum o vedem în Telejurnalul matinal, de la TVR 1. Cel mai mare vis i se va împlini în luna august, când, deși va fi ziua sa de naștere, Eda spune că nu se gândește la petrecere pentru că va fi pe ultima sută de metri cu pregătirile la Cerbul de Aur.

 

De 25 de ani visezi să prezinți „Cerbul de Aur”. Cum a început pasiunea pentru festival de la Brașov?

 

M-am născut și am crescut cu Cerbul de Aur pentru că mama mea a lucrat pe parcursul carierei sale la foarte multe festivaluri, în mod special la Cerb. Am prins toate edițiile de la Brașov, fiind alături de ea, jucându-mă pe scenă, prin culise, printre cei mai mari artiști care au venit la festival, printre oameni de televiziune de mare valoare. Și așa am înțeles ce înseamnă acest eveniment, din toate unghiurile posibile. Am fost cucerită pe viață de atmosfera unică, de emoțiile puternice pe care le trăiam alături de concurenți, de tensiunea aceea de ,,direct” și de amploarea fenomenului.

 

Cum au reacționat cei dragi când le-ai spus că anul acesta vei prezenta Cerbul de Aur? Cine s-a bucurat cel mai mult?

Pentru că nimeni nu se aștepta, bucuria a fost mult mai intensă. Cred că încântarea lor a fost la fel de mare ca a mea. Știau cât de mult îmi doream o astfel de provocare. Toată familia a fost extrem de fericită la aflarea veștii.

 

Am înțeles că îți vei aniversa ziua de naștere chiar în perioada festivalului. Te gândești și la o mică petrecere alături de colegi? Se vor află prietenii și familia alături de tine?

Voi împlini 37 de ani pe 20 august, chiar în săptămâna cea mare, a pregătirilor. Nu mă gândesc la petrecere pentru că mă voi concentra pe ceea ce voi avea de făcut. Când sunt preocupată de ceva nu îmi stă mintea la distracție, însă voi fi înconjurată de oamenii dragi, fetița mea, parinții și colegi frumoși iar acest aspect mă împlinește pe deplin.

 

Povesteai că ți-ai petrecut copilăria la TVR, unde mama ta, Nicoleta Păun, era unul dintre realizatorii apreciați. Ce sfat ți-a dat când i-ai spus că ți-ai ales o carieră în televiziune?

Că nu voi reuși niciodată să realizez ceva, dacă nu iubesc această meserie suficient și dacă nu voi munci pe măsură. Ea a fost un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă nu a fost ,,vizibila” pe micul ecran. În schimb, eu mi-am dorit fix acestă zonă pe care ea nu a îmbrățișat-o. Mama a fost cel mai aspru critic al meu dar și cel mai sincer și obiectiv privitor. Și asta mi-a prins extrem de bine. Nu am primit niciodată laude nemeritate și chiar și atunci când făceam o treabă bună, nu primeam toate confirmările pe care mi le-aș fi dorit din partea ei.

 

Ce amintiri te leagă de perioadă copilăriei în TVR. Ce vedete ai cunoscut?

Am trăit multe în lumea acesta fascinantă. Și am atâtea amintiri care pornesc din copilărie și ajung până în punctul în care am devenit și eu om de televiziune ,,cu acte”. Am avut oportunitatea de a crește printre vedete, artiști mari din toate domeniile, din țară dar și din străinătate. Sunt mândră că am avut ocazia pe parcursul carierei mele în televiziune, să intervievez câțiva oameni importanți. Am cunoscut prin intermediul emisiunilor la care am lucrat, de la oameni politici marcanți până la artiști mari ai scenei muzicale sau teatrale. La Cerb am avut ocazia să-i văd în carne și oase pe Joe Cocker, Kylie Minogue, Ricky Martin, Christina Aguilera, Ray Charles și mulți alții. Și îmi aduc aminte că tot la Cerb, copil fiind, găsisem în spatele scenei un apărat prin care se ținea legătură cu regizorul din Carul de transmisiune, iar eu mă prinsesem că dacă era apăsat, se auzea în cabina acestuia. Și îl apăsam ca să cânt porțiuni din melodiile interpretate la repetiții de concurenți. La un moment dat, din aparat se aude vocea regizorului: ,,Va rugăm să încetați!”. Așa că…am amintiri legate și de mici năzdrăvănii pe care le făceam.

 

Povesteai că ai urmărit în fiecare an Cerbul de Aur și chiar ai fost redactor la acest festival… Au fost multe momente pe care le-am trăit din perspective diferite, prin ochii de copil și apoi prin cei ai omului de televiziune. Dar un anume moment m-a marcat cu adevărat. Îmi aduc aduc aminte cu multă emoție de momentul în care Cerbul de Aur era câștigat de Monica Anghel, în anul 1996, iar eu, în vârstă de 14 ani, eram în public. Eram atât de emoționată și plângeam de fericire, gândindu-mă timid la ideea că poate cândva, când voi crește mare și poate voi avea ocazia să fiu și eu parte din ceea ce înseamnă Cerbul de Aur. Și dorință mi s-a împlinit

 

Știu că fiică ta are doar câțiva ani. Va veni și ea la Brașov? Cum reacționează când te vede la televizor?

Da, Aria, fetiță mea de 4 ani, va fi acolo cu mine. Și pentru că voi fi ocupată, îi voi avea alături pe părinții mei care vor avea grijă de ea. Pentru că a avut ocazia să mă vadă zilnic la jurnalul de sport i se pare ceva firesc. Nu e impresionată în nici un fel de aparițiile mele :))

 

Vei prezenta festivalul alături de Elvin Dandel. Ați avut ocazia să va mai întâlniți?

Am avut ocazia să îl cunosc cu ani în urmă, când mi-a fost invitat într-o emisiune, alături de tatăl sau. Și l-am tot la Cerb l-am văzut când eram copil. Însă sunt sigură că nu își mai amintește. Poate îmi face o surpriză 🙂 și își va aminti.

 

Ai început să te gândești la toaletele pentru serile festivalului?

Da! Mă gândesc într-una la acest aspect. Vreau să strălucesc la propriu. Este momentul meu de maximă glorie și îmi doresc să se reflecte și în acest mod. Și am încredere în echipa desemnată pentru acest capitol că vor face tot posibilul să mă pună în valoare.

 

Ce dorință îți vei pune la Cerbul de Aur 2019?

Să iasă totul așa cum îmi doresc să îi am pe cei dragi alături de mine!

 

e

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Teo Trandafir: Cultura este singura modalitate de a fi liber!

Avatar

Published

on

Foto Credit: KANAL D

Teo a inceput un nou proiect la KANAL D, show-ul “Vrei sa fii milionar?”, unul dintre cele mai longevive formate tv la nivel mondial. In noua productie o vom descoperi pe Teo si intr-o alta ipostaza.

In continuare va prezentam un Interviu cu Teo Trandafir pe tema “Vrei sa fi milionar”

 

  1. Cat este stiinta, cat este noroc si cat este prezenta de spirit in gasirea/oferirea raspunsurilor corecte la “Vrei sa fii milionar?”

In primul rand, este vorba despre stiinta, apoi despre prudenta, pentru ca trebuie sa te folosesti de variantele ajutatoare, oferite in concurs, daca simti ca este ceva in neregula, si ai o sansa mai mare de 20% sa fii in eroare cu raspunsul. Apoi este vorba de strategie, pentru ca unii considera ca trebuie sa iti pastrezi o varianta ajutatoare pentru momentele grele, cand ajungi la sume mari. Se mai intampla insa, sa nu ajunga acolo si sa plece acasa cu varianta ajutatoare “in buzunar”, in ciuda strategiei. Fiecare “o joaca” asa cum simte.

 

  1. Ce temeri ai avut atunci cand “ti s-a dat pe mana” acest format?

Mi-a fost teama ca nu am sa tin minte toate “comenzile”, ca toata echipa va sta dupa mine sa spun “raspuns final” si “ok”. Mi-a fost teama ca oamenii nu vor sti sa raspunda la intrebari, mi-a fost teama sa nu inceapa sa planga vreun concurent, ceea ce s-a si intamplat.

  1. Ce inseamna sa fii, dupa parerea ta, cel mai slab concurent “Vrei sa fii milionar?”?

Sa nu treci de prima intrebare. Sa nu stii cate personaje centrale sunt in “Tom si Jerry”, in conditiile in care apar, de cele mai multe ori, numai ei …

 

  1. Exista vreun concurent care te-a uimit, in sens pozitiv/negativ, pur si simplu, la “Vrei sa fii milionar?”

Toti m-au uimit! Sunt multe lucruri pe care eu le aflu despre concurenti in timpul filmarilor; era o doamna tanara si foarte, foarte draguta, care era pensionata pe caz de boala si despre care am aflat atunci, in fata ei, ce boala avea … Si, nu prea era bine. Doar ca doamna o trata ca pe o situatie pasagera. Chiar Nicu Peroju a venit din alta tara ca sa participe la “Vrei sa fii milionar?”; un alt domn si-a dorit ca, in urma participarii la concurs, si a banilor pe care voia sa-i castige, sa-si aduca acasa copilul, aflat in strainatate. Fiecare concurent are povestea lui, iar unele pot fi spuse, altele nu J

 

  1. Exista o <tipologie> pentru a fi castigatorul concursului <Vrei sa fii milionar?> Cum poti ajunge, in viziunea ta, castigatorul “Vrei sa fii milionar?”

Ar fi bine sa fii bine pregatit, in primul rand. Probabil ca este si o chestiune de noroc, dar nu am dat peste o astfel de situatie, ci am intalnit doar concurenti bine pregatiti si carora nu le-a fost teama de munca, intr-un fel sau altul. Asta inseamna ca nu s-au intimidat in fata a ceea ce se numeste cultura generala. Cei mai multi oameni refuza cultura de orice fel pentru ca ii intimideaza. De fapt, cultura este singura modalitate de a fi liber. Poti sa te refugiezi in orice, in fizica, geografie, chimie, geologie, muzica, istorie, in ce vrei … .  Asa, daca nu vrei sa te refugiezi in nimic si vrei sa “treci” pe Facebook, chiar nu vrei sa fii milionar. Oamenii care au venit si pe care eu i-am cunoscut pana acum erau bine pregatiti. Au venit foarte multe femei, mai multe decat ma asteptam eu sa se incrie. Femeile mi se par un pic mai prudente, mai asezate, mai calculate, “cantaresc” mai mult; barbatii sunt mai “speriosi”, exact ca in viata reala. Vezi cum reactioneaza barbatul si femeia la spital sau cum reactioneaza barbatul care are guturai si femeia care are aceeasi boala! Exact asa este la “Vrei sa fii milionar?”.

“Vrei sa fii milionar?”, prezentata de Teo Trandafir, incepe la KANAL D.

Comentarii

Continue Reading
Advertisement

Facebook

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Trending

google.com, pub-4886972132153269, DIRECT, f08c47fec0942fa0