Connect with us

INTERVIU

Camelia Cavadia: A fost un drum anevoios, presarat cu tot felul de îndoieli

Avatar

Published

on

RADAR DE MEDIA vă prezintă în exclusivitate cel de-al doilea interviu cu scriitoarea Camelia Cavadia, care a lansat la Bookfest primul său roman “Vina”.

„Uneori simt că am literele impregnate-n piele și toate poveștile viețuiesc înăuntrul meu. Scrisul și cărțile sunt parte din mine, iar eu fără el nu sunt nimic din ceea ce pot fi”, spunea scriitoare, care în viaţa profesională este PR Manager la Antena 1.

„Un debut surprinzător prin precizia arhitecturii narative și siguranța rotirii caruselului cu multe și subtile relații psihologice. În plus, îmbucurător prin opțiunea preponderent morală, într-o vreme dominată de anarhie, relativism și etică în răspăr”, precizează criticul literar Dan C. Mihăilescu.

În continuare scriitoare ne va explica de unde vine pasiunea pentru cărţi, ideea primordială a romanului, ce reprezintă cărţile şi multe alte lucruri extrem de interesante.

 

Pentru început spune-ne de unde şi de când ai pasiune pentru cărţi, lectură?

Pasiunea pentru citit și cărți a venit după ce mai întâi le-am urât. Pur și simplu nu puteam să le sufăr pentru că ele erau cele care mi-o luau pe sora mea de la joacă. Ea s-a dus la școală înaintea mea cu un an și imediat ce a învățat alfabetul nu și-a mai scos nasul din cărți. Dacă până atunci tot ceea ce făceam făceam împreună, după ce ea a învățat să citească, m-am simțit abandonată, total neglijată. Nu prea știam să mă joc singură, așa că îmi tot dădeam ochii peste cap atunci cînd o vedeam că mă lasă baltă și se apucă de citit. Abia de prin clasa a V-a, așa, am început să iubesc tot mai mult cărțile. Am citit și în școala generală, mai ales în vacanțele de vară de la țară, la bunici, când în geamantane erau mai multe cărți decât haine, dar de apucat serios de citit m-am apucat abia în liceu.

 

 Dar pentru scris?

Pentru bucuria de a scrie este vinovată diriginta mea din clasele V-VIII care a văzut în mine un copil talentat la spus povești. Prima dată acum cucerit-o cu o poezie (după care m-a tot împins de la spate să scriu și altele), apoi cu compunerile și comentatiile pe care le scriam. Împreună cu dumneaei dezbăteam subiectele de la olimpiade și tot împreună am fost să mă înscriu la Liceul de filologie-istorie Zoia Kosmodemianskaia, acum Școala Cetrală de fete. Ai mei părinți și-ar fi dorit să urmez ceva mai practic, să mă îndrept spre medicină sau măcar spre o școală de asistente medicale – omițând cu totul faptul că mie mi se făcea și încă mi se face rău dacă văd o picătură se sânge sau ceva brutal – așa că nu m-au încurajat foarte tare spre filologie, pe motiv că nu o să mă aleg cu o meserie. Cum nu? Îi întrebam eu. Mă pot face ziaristă, scriitoare! Ăsta era visul meu, deși pe vremea lui Ceaușescu nu-mi era foarte clar în ce ziar sau ce fel de carte era bine să scriu. În liceu am nimerit însă într-o clasă numai cu copii foarte deștepți, care mă complexau efectiv și atunci am început și eu să mă întreb dacă nu cumva am greșit că am optat pentru filologie.  Mai târziu, mi-am  dat seama că de fapt, nimic altceva nu-mi face plăcere mai mult decât scrisul. Și acum e la fel.

 

Ce presupune scrii o care? De unde vine sclipirea ? Cum dai viaţa personajelor, acţiunii?

Din punctul meu de vedere, să scrii o carte înseamnă, în primul rând, disciplină. Să te așezi în fața calculatorului chiar și atunci când nu ai chef, când nu simți neapărat nevoia de a scrie. Ca și cu toate celelalte lucruri, cred că și pofta de scris vine scriind. E adevărat, uneori poți scrie mai mult sau mai bine, în unele zile mai prost și mai puțin. Însă nu cred că un scriitor se așează la masa de scris doar atunci când simte că-l lovește inspirația. Eu una, nu fac parte din categoria acelor oameni care scriu ușor și cursiv din prima, tocmai de aceea, atunci când mă apuc de scris, nu renunț din prima dacă simt că lucrurile nu se leagă. Am citit într-un interviu că Paul Auster se declară mulțumit dacă reușește să scrie într-o zi o pagină întreagă, iar cînd scrie cinci este deja minune cerească. De asemenea, Murakami stiu că are un program absolut draconic de lucru și că rescrie o carte de 4-5 ori până să ajungă la o formă de care să fie mulțumit. Cum spuneam, să scrii o carte înseamnă în primul rând disciplină.

 

Cami Cavadia lansare roman VINA (1)

De unde vine sclipirea?

Nu știu la alții cum e, dar eu întotdeauna am simțit nevoia de a scrie. O nevoie acută de a mă exprima în scris, cu lux de amănunte, cât mai fidel trăirii. Înainte de a da drumul blogului carticusuflet.ro am avut un blog „de viață bună” – chiar așa se numea, unde scriam despre lucruri frumoase, emoționante. Am renunțat la el pentru că nu puteam să le administrez pe amândouă, în paralel, din lipsă de timp. Înainte de a scrie această carte, am mai așternut alte câteva pagini menite să scoată din suflet o poveste reală pe care o trăisem și pe care nu voiam s-o uit. Pe aceea nu am intenționat niciodată să o public, dar acolo mi-am făcut mâna – ca să zic așa.

Subiectul cărții „Vina” s-a născut la început ca un exercițiu de imaginație, căruia îi adăugam în fiecare zi trasee noi. Cu timpul, un drum devenea tot mai vizibil și mai ușor de urmat. Povestea începea să prindă contur, iar personajele se transformau în oameni vii. Mie nu mi-a rămas decât să o aștern pe hârtie. A fost un drum anevoios, presarat cu tot felul de îndoieli (într-un fel firești având în vedere că este primul meu roman), dar care mi-a adus satisfacții pe care nu le-am mai trăit niciodată.

 

Spune-ne în câteva rânduri despre acţiune, personaje?

Romanul “Vina” spune povestea lui Tomas H., un personaj complex care are la un moment dat tot ceea ce-și poate dori un om în viață: o familie frumoasă și o carieră de succes. Numai că viața lui nu se oprește în acest punct, pentru că Tomas H. nu știe cum să păstreze ceea ce are. Viața îi alunecă ușor-ușor printre degete, iar coborârea lui, odată începută devine de neoprit. Tomas H. greșește față de toți oamenii pe care i-a iubit și îi iubește și fără să vrea, le face rău. E conștient de toate greșelile pe care le face, poate și de aici drama lui interioară. Le face rău apropiaților, dar mai ales lui. Cartea vorbește despre “povara” de a fi fericit, de a nu ști să te bucuri de ceea ce ai, dar mai ales de a nu ști să păstrezi. Vina pentru toate distrugerile pe care le face în jurul lui îl va roade încet, dar sigur. Tomas H. trece prin iad și chiar și-ar dori să moară, dar, așa cum spune el, are multe păcate de ispășit și o viață întreagă pentru asta. Va reuși în final să-și ispășească vina și să se salveze? E interesant de aflat, zic eu!

Cami Cavadia lansare roman VINA (5)

Cât a durat scrierea cărţii?

Puse cap la cap zilele în care am scris serios ar însemna un an. Când aveam trei sferturi de carte gata, s-a întâmplat ceva care mi-a dat peste cap toată existența și vreme de câteva luni nu am mai putut scrie nici măcar un cuvânt. Însă, când m-am pus din nou pe picioare, am revenit în forță și am recuperat timpul pierdut. Între timp, am înțeles că e de datoria mea să am grijă și de visurile mele, de ceea sunt eu, ca om și să devin ceea ce m-am simțit dintotdeauna: scriitoare.

 

Cum a primit publicul cititor cartea ta?

Am fost uimită să primesc felicitări din partea unor oameni cu care nu am interacționat niciodată, în niciun fel. Am fost extraordinar de bucuroasă să văd că oameni pe care nu îi cunosc au cumpărat cartea, s-au pozat cu ea și au postat pe Facebook. Mi-au scris oameni din multe orașe din țară să mă întrebe de unde poate fi cumpărată și care m-au ținut mai apoi la curent cu tot ceea ce au făcut de la cumpărarea ei până după ce au citit-o, alții care m-au emoționat cu cuvinte scrise din suflet. Tot ce a urmat după publicarea cărții a fost mult mai mult decât m-am așteptat. Am fost zilele trecute prin mai multe librării, am fost la Bookfest și mi-am dat seama că drumul unui scriitor debutant către sufletele cititorilor cere timp și răbdare, în condițiile în care librăriile sunt pline de titluri și autori foarte cunoscuți cu ale căror scrieri știi că mergi la sigur.

 

Ce presupune lansezi o carte în ziua de astăzi în România, în condiţiile în care era digitală acoperă şi partea de lectură prin diferite mijloace electronice.

Cunosc destul de mulți oameni care nu pot citi o carte în format electronic tocmai pentru că nu sunt dispuși să renunțe la senzațiile incredibile pe care ți le oferă cartea tipărită. Pentru mine, ca pentru încă mulți alții, din fericire, contează foarte mult plăcerea cititului, așa că întotdeauna voi asocia asta cu mirosul cărții, gestul de a întoarce filele, de a cântări volumul în mâini, a-i admira coperta, de a-l mângâia. De când am blogul de cărți merg foarte des la lansări de carte și alte evenimente ce țin de acest domeniu și mă bucur nespus să văd acolo oameni care cumpără cărți, care le îmbrățișează tandru în semn de mulțumire și apreciere. Eu cred că încă n-a venit vremea să ne facem griji pentru cartea tipărită. Cartea digitată îți poate oferi informația, dar nu-ți poate da plăcerea de a o citi.

Cami Cavadia lansare roman VINA (6)

Continuarea pe următoarea pagină!

Comentarii

Pagini: 1 2

INTERVIU

INTERVIU by Marina Almășan: “Mass-media coronavirusului”, sub lupa lui DORIN HUNTAI, redactor-șef Radar de Media

Avatar

Published

on

Foto Credit: RADAR DE MEDIA

Urmăresc, de ani buni, site-ul radardemedia. Îl urmăresc cu interes și nu m-a dezamăgit niciodată, detasându-se din oceanul de publicații “pe hârtie” sau online prin profesionalism, acuratețe și calitate a informațiilor. Ca lucrător în media, este extrem de confortabil să găsești, adunate la un loc, informații despre colegii tăi de breaslă, despre “produsele” lor. Și nu can-can-uri și mizerii, ci informații pertinente. Pe Dorin Huntai, “căpetenia” site-ului, nu l-am cunoscut decât foarte târziu, după ce apăruserăm și noi, în repetate rânduri cu emisiunile noastre, în relatările radardemedia. Chiar și când ne-a criticat ( o dată, parcă) , nu am avut niciodată a-i reproșa nimic lui Dorin, pentru că a făcut-o colegial, decent și constructiv. 

Pentru că presa ultimelor luni a ținut pasul cu vremurile, adică ..s-a dat peste cap, nemaisemănând aproape deloc cu cea pe care o știam și pentru că am vrut să am o paralelă între “ce-a fost” și “ce este acum” în mass-media din România, unde anume puteam să apelez mai nimerit, dacă nu la cel care cu asta se ocupă , de ani buni : la Dorin Huntai! 

Marina Almășan : – Bună, Dorin! Site-ul tău are o popularitate de invidiat, puțini știu însă cine se ascunde în spatele lui. Ce-ar trebui să știe lumea despre tine?

Dorin Huntai : – Pe scurt, in anul 2009, am infiintat site-ul www.radardemedia, in timp ce eram student la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Bucuresti. Initial am avut un blog in care scriam, in mod special despre ce vedeam la televizor, si am observat ca in scurt timp aveam mult trafic si comentarii de la cititori. Apoi acel blog s-a transformat in site-ul profesionist de stiri de media, Radar de Media, care in scurt timp a devenit o sursa credibila pe nișa de media. Vreau sa mentionez ca  am facut totul singur, doar din tutoriale si sfaturi de la specialisti. Succesul cel mai mare l-am avut in momentul in care am organizat prima editie a Galei Premiilor Radar de media 2012. La gala au venit vedete de talie mare sa-i ridice premiile. Printre care: Pavel Bartoș, Laura Cosoi, Dana Rogoz, Paula Seling, Alex Dima cu echipa emisiunii “România, te iubesc!”, Raluca Belciu, Razvan Popescu, Mihai Morar şi echipa emisiunii Neaţa cu Răzvan şi Dani (in conditiile in care multi dintre acestia nici nu ma cunosteau).

Marina Almășan : – Daaa, știu, ți-am admirat întotdeauna acest eveniment, organizat “ca la carte” . Și de la noi, de la TVR, sunt destule vedete care au fost premiate de tine! Chiar vroiam să te întreb, pentru că și eu intenționez să realizez o Gală a Românilor de 10, cum anume ai făcut clasamentul?

Dorin Huntai : – Castigatorii au fost alesi de publicul cititor,  cu vot la vedere pe site, unde peste 1 milion de cititorii si-au votat favoritii,  la toate cele 15 categorii participante.
In total am organizat opt editii Gala Radar de Media si au fost premiate majoritatea vedetelor mari, vreau sa amintesc pe cei care au fost desemnați castigatorii Marele Premiu al Galei (se acorda o singura data): Andreea Esca, Smiley, Andra, Mirela Vaida, Horia Brenciu, Loredana Groza. De asemena, fiecare vara am organizat evenimentul Summer Gala unde am anuntat finalistii pentru Gala din toamna. In total au fost peste 10 evenimente unde au participat peste 2000 de invitati. Anul trecut site-ul a aniversat 10 ani de existenta,  vedete si jurnalisti au fost prezenti la eveniment.

Marina Almășan : – Deci…încet-încet, ai ajuns o mică industrie! De fapt, ce ți-ai propus, inițial, prin această platformă online? …și ce ai reușit? 😁

Dorin Huntai : – Am reusit in scurt timp sa inchei colaborari si parteneriate cu cele mari televiziuni nationale, precum PRO TV, TVR, ANTENA 1, KANAL D, PRIMA TV, etc. Mi-am propus sa public zilnic topuri cu audientele tv, zilnice, lunare dar si anuale, grile de programe, modificari in program tv.. si am reusit cu brio. Am si o rubrica de Interviuri cu personalitati din zona media, dar si culturala, digital evenimente si multe altele pe care le puteti vedea pe site.

Marina Almășan : – Foarte tare! Și te asigur că ești citit cu mare “nesaț” de noi, “subiecții” tăi! Dorin, pentru că mi te imaginez ca pe o entitate cu 100 de ochi, care stau ațintiți asupra televiziunilor si publicațiilor din România 😁, am să te rog să încerci să “radiografiezi” ceea ce se întamplă în media de astăzi. Cum a transformat-o coronavirusul?

Dorin Huntai : – Sincer, este este trist ce se intâmplă, majoritatea statiilor si-au oprit filmarile (in special cele inregistrate, Next Star Antena, Bravo ai Stil Kanal D, Romanii au talent care avea preselectiile inregistrate au fost difuzate toate, Asia Express, Antena 1 inca se difuzeaza pentru ca reality show-ul a fost filmat toamna trecuta, in acelasi caz se afla si Survivior de la Kanal D,  plus o serie de seriale : Vlad Pro TV si Sacrificiul de la Antena (inca mai are cateva episode scurtate de difuzat. Bine ca s-a putut organiza Selectia Nationala Eurovision la TVR, dar din pacate show-ul de la Rotterdam a fost anulat. Un  lucru bun este că la anul ne va reprezenta tot tânăra Roxen. In schimb, multe filme artistice in prime time, reluari si stiri cat cuprinde, chiar editii speciale care intrerup programul pt Breaking News. La singurele emisiuni cu difuzare zilnica, “Neata” cu Razvan si Dani si “La Maruta”, invitatii comunica prin Skype.

Marina Almășan : – Care crezi că sunt plusurile și minusurile acestor schimbări? De fapt, se poate vorbi, oare,  de “plusuri”?

Dorin Huntai : – Plus a fost o explozie in audienta tv dar si trafic in online, insa de vreo saptamana toate sunt in scadere, intrucat lumea s-a panicat si evita in special stirile. In cazul site-ului meu,  avand stiri din zona de tv, pot spune ca ne-au afectat pe cei din breasla.

Marina Almășan : – Ai sesizat derapaje majore?

Dorin Huntai : – Da, destul de multe, in special pe Facebook, dar si pe diverse site-uri care nu au nicio creditibilitate, dar prefera sa joace murdar,  doar pentru trafic. Dar în special pe Facebook, unde toată lumea se filmeaza si povestește tot felul de aberatii,  care nu mai au oprire.

Marina Almășan : – Da, am sesizat și eu această isterie. Probabil că izolarea te împinge la “a ieși” din casă pe orice fereastră, inclusiv cea de pe Facebook!  Încearca, oare,  politicienii și vedetele să-si facă imagine și pe seama acestei tragedii planetare?

Dorin Huntai : – Da! Politicienii se lauda ca au facut, ca au adus echipamente, insa nu au fost distribuite peste tot, cred ca totul tine de “prietenii”. Cea mai mare gafa a fost atunci când seful satului  a participat la lansarea unei sectii de la Spitalul din Suceva, (cu ceva timp in urma) și i-a laudat pe manageri, etc si iata, Suceava, un oras resedinta de judet , este acum blocat/inchis.
Majoritatea vedetelor posteaza video-uri cu diverse activitati din casa, gatesc, se joaca cu copii, altii canta, citesc poezii, basme pentru copii. Spre exemplu Damian Draghici a oferit ,de ziua lui de nastere,  pe terasa blocului,  un recital la nai, iar oamenii de vis-a-vis l-au aplaudat minute în șir.

Marina Almășan : – Ei, aici se mai inspiră lumea și din ce vede pe la alții, afară! Povestea asta cu cântatul prin balcoane și de pe acoperișuri a început , dacă nu mă înșel, la Wuhan! Dar dacă tot ai adus vorba, spune-mi, ai avut curiozitatea să “tragi cu ochiul” și la cei din afară? Respectă mass-media lor același trend?

Dorin Huntai : – Am rude in Roma, Madrid, si zilnic imi spun ce se intampla acolo. Spre exemplu, televiziunea Nationala RAI difuzeaza doar stiri. Au fost intrerupt tot ce insemna divertisment… In Italia statul editeaza zilnic un ziar care se distribuie gratuit,  cu informatii 100% probate din surse oficiale.

Marina Almășan : – O informare corecta a populației mi se pare și mie esențială, în această perioadă.  Și chiar vreau să te întreb : oare  este  corectă această tendință  de inducere a panicii în populație, sau e mai constructiv să lansăm mesaje optimiste, care să ridice starea de spirit a populației? 

Dorin Huntai : – Da, cred ca e un lucru normal, pe care nu doar statul român il pune in aplicare; in toate tarile afectate,  autoritatile indeamna pe cat posibil ca populatia sa ramana in case. Cred ca ar trebui sa nu ne mai uitam tot timpul la tv, pentru ca panica intervine involuntar. Spre exemplu,  ma uit la Telejurnalul de la ora 8 si ziua, putin la Digi! La Pro TV, Antena,  am impresia ca insista cu prea multi invitati, medici, specialisti,  care nu spun alte lucruri noi. Mai mult ma intereseaza stirile economice.

Marina Almășan : – Astea ar trebui să ne intereseze pe toți, ca să fim cât de cât pregătiți pentru ceea ce ne va aștepta după pandemie. Dar tu,  personal, lăsând la o parte funcția pe care o ai, de ce fel de emisiuni ești atras?

Dorin Huntai : – Imi plac mai multe emisiuni, referitor la show-uri de divertisment : Vocea Romaniei, Romanii au Talent, Te cunosc de Undeva, Vulturii de noapte (Kanal D), si emisiunea ta Femei de 10 mi place, chiar in weekend am vazut o editie din reluare, dar si Drag de Romania mea.

Marina Almășan : – …Asta ai zis-o ca să-mi faci plăcere! 😁 Aș vrea să incheiem cu un mesaj pe care să îl adresezi jurnaliștilor din mass-media română.

Dorin Huntai : – In primul rand,  sunt multi jurnalisti care se ataca unul pe altul ; si pe vremea cand lucram ca  reporter de stiri la Realitatea TV, cei care lucrau la Pro sau Antena aveau “prioritate”. Ca in orice job, exista tensiuni, mai ales la stiri dar si la productiile mari! Am fost in public, la un show de diverisment, ca invitat din partea presei, si am stat in studiou vreo 10 ore! Sa speram sa treaca criza asta cat mai repede sa ne apucam serios de treabă!

Marina Almășan : – Dar n-am avut niciodată senzația că tu personal ai fi relaxat, măcar o clipă,  motoarele!  😁 Succes, Dorin! Și sănătate!

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

Interviu cu Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism”

Redactia Radar de Media

Published

on

Interviu realizat de Robert Muteș

Prima dată am auzit de ea la TV, în presă, dar chiar și pe YouTube, iar acum am ajuns să-i iau un interviu. Alina Greavu, cunoscută sub numele de Aluziva, era fata aia cu care ne petreceam timpul în fața televizorului urmărind jurnalele Digi24 Constanța prezentate de ea. Acum, e o mamă și-o soție nemaipomenită, gospodină de excepție și pricepută in toate.

Dacă ma pui în postura de a-i face o descriere Alinei aș spune că e carismatică, implicată, devotată și are un tact deosebit în a spune storytime-uri abonaților ei mai mult sau mai puțin fericite. Iată în rândurile de mai jos un interviu de suflet cu… Aluziva.

Îți urmărim intens videoclipurile, iar feeling-ul tău ne binedispune ziua! De unde îți culegi toată energia?

Aluziva: „Înainte de orice, mă bucur că munca mea e apreciată și că reușesc să-i bucur la rândul meu pe cei care mă urmăresc. Nu știu de unde am energia, dar este aproape zilnic la cote maxime și îmi place de mor să îmi pun singură obiective și să le ating. Cred că așa am fost mereu. Energia de content creator, însă, a venit inițial de la mine, ca apoi să mă alimentez de la abonații mei, prin mesajele și comentariile lor de apreciere și mai ales cele în care îmi spun că au învățat ceva urmărindu-mă în online, că i-am făcut să se simtă mai bine legat de chestiuni de zi cu zi, că mamele s-au mai relaxat cu privire la copiii lor sau că pur și simplu i-am făcut să râdă când aveau o zi proastă.”

Când erai mică ce îți doreai să te faci?

Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism, în general. După cum am zis și pe YouTube, prezentam știrile la oglindă și mă jucam de-a reporterii cu copiii în fața blocului. Deci visul meu era să fiu prezentatoare de știri sau cel puțin jurnalist. În schimb, mama râde și acum, că își aduce aminte de mine la patru-cinci ani, când m-a întrebat educatoarea ce mi-ar plăcea să fiu când o să fiu mare și am răspuns „tranzistor”. Eu, de fapt, voiam să zic translator. Jurnalist, translator și ghid turistic mai ziceam câteodată, toate fiind legate de comunicare, până la urmă.”

Ce materie de la școală era punctul tău forte?

Aluziva: „Limba română, engleză și franceză erau materiile mele preferate, respectiv la care aveam cele mai mari note din carnet. Eram mereu în topul clasei la materiile astea, dar mai ales la limba română, la care “aberam trei pagini”, cum spuneau colegii mei, și luam deseori 10. Mai luam și câte un 7 uneori, când n-aveam chef să învăț, dar asta se întâmpla foarte rar, pentru că îmi plăcea foarte mult și învățam de plăcere.”

Dacă ai avea șansa să schimbi ceva în trecut, ce ai schimba?

Aluziva: „Nimic. Dacă sunt într-un punct în care sunt fericită sau mulțumită de prezent, înseamnă că absolut fiecare decizie a vieții mele, bună sau proastă, m-a adus aici. Trecând în alt registru, eventual aș schimba frecvența cu care mergeam să o vizitez pe mamaie, pentru că am plecat devreme în viață, în drumul meu spre independență și fiind prea preocupată de facultate, carieră, job-uri și proiecte, nu știu când au trecut anii și acum nu mai e. Oriunde ar fi mamaie acum, în schimb, știu că știe că o iubesc și mă gândesc la ea aproape zilnic.”

Că tot am adus vorba de trecut – dacă ai mai avea ocazia să te întorci la Digi24, ai mai face-o și de ce?

Aluziva: „Absolut deloc. Digi24 a fost un capitol intens din viața mea, un fel de armată, dacă vrei, un proces de călire în care am crescut și învățat enorm de multe, dar care își are locul în trecut și atât. Sunt atât de multe alte lucruri pe care îmi doresc să le fac, personal și profesional, atâția oameni pe care mi-ar plăcea să îi întâlnesc sau cu care să lucrez, am atâtea visuri, idei de business sau de conținut, încât consider că ar fi o nebunie sau chiar o tâmpenie să mă întorc la Digi24. În plus, Alina de azi e foarte schimbată de Alina de acum șapte ani, iar pupitrul de știri nu mai este un target pentru mine; dar dacă ar fi să mă întorc în televiziune, pentru că acum încă mai am un an de stat acasă în concediul de creștere a copiilor, aș face-o pentru un vis vechi, respectiv să am un talk-show de divertisment, pentru că simt că am ce trebuie pentru așa ceva – însă cu siguranță că Digi24 nu ar fi locul potrivit pentru asta.”

Cum ar arăta pentru tine o vacanță ideala în care să-ți încarci bateriile cu adevărat?

Aluziva: „Oh, vacanță! Mă gândesc zilnic la asta. Aș vrea să stau două săptămâni într-o stațiune de vacanță la mare; o Thailanda, să zicem, că îmi doresc mult să văd cu ochii mei peisajele superbe, de le pun oamenii pe desktop. Mi-ar plăcea ca timp de două săptămâni să citesc zilnic, pentru că sufăr de lipsa timpului pentru lectură de când am copii, să închiriez cu soțul meu biciclete, să ne plimbăm peste tot, vizităm muzee și să mâncăm ciudățenii. Mi-aș încărca bateriile și mai bine dacă soțul meu ar fi puțin mai chill și dacă n-ar fi genul de turist care se trezește la 07:00 dimineața în vacanțe, ca să mă târască apoi la paișpe obiective turistice, în timp ce eu mă plâng că mă dor picioarele și el stă cu harta în mână și zice că mai avem de bifat două muzee. Râd și acum pentru că știu că va citi interviul și va zice „hai, mă, că nu e chiar așa”, dar pentru mine așa se simte; ca un training, nu ca o vacanță.”

Care a fost cel mai greu moment din carieră?

Aluziva: „Când lucram la revista PLAYBOY în facultate și ne-am trezit brusc, toți angajații, că micul trust a dat faliment, a vândut revista și s-a închis. Am trecut printr-o depresie atunci nu doar pentru că se încheia un capitol mișto din viața mea, ci pentru că atunci revista a fost preluată de trustul PRO, care a păstrat câțiva angajați, iar eu nu am trecut interviul. La vremea aia mă ocupam de social media, scriam articole pentru site și câteva rubrici pentru print, dar angajatorii din PRO au considerat că eram prea mică și aveau nevoie de oameni cu mai multă experiență. M-am dezechilibrat atunci, nu știam pe ce drum să mă duc, plus că am avut o perioadă în care plângeam zilnic de ciudă și furie că nu mi s-a dat șansa să demonstrez ce știu. M-am zbătut câteva luni așa, apoi m-am adunat și în jumătate de an m-am angajat la Digi24.”

Povestește-ne cea mai ciudată, dar și cea mai palpitantă peripeție neștiută de abonați din cadrul emisiunii „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”

Aluziva: „Cele mai palpitante lucruri… cred că le-am spus deja în clipul de pe canalul meu de YouTube, în care am povestit experiența din Africa. Ceva palpitant pentru colegii mei, dar nu și pentru mine, a fost când m-am certat rău de tot cu o colegă, în mijlocul campusului de birouri. Ea era responsabilă cu întocmirea programului de transport, de microbuze care ne duceau la muncă și la hotel, dar și de cele cu care eu duceam concurenții la aeroport după ce ieșeau din emisiune. Câteva zile la rând mi-a trimis microbuzul pentru vedete foarte târziu, motiv pentru care a trebuit să mergem cu 200 km/h ca să ajungem la timp la aeroport. De fiecare dată i-am reply la mail și am rugat-o să trimită microbuzul cu o oră mai devreme, dar la fel de târziu îl trimitea. Într-una din zile, era să facem accident pe autostradă că ne grăbeam să ajungem la aeroport cu o vedetă, așa că atunci când m-am întors la birou eram spume de nervi și o căutam prin campus, că îmi venea să mor cu ea de gât. Atunci am făcut urât pe set, am spus că eu nu îmi risc viața pentru job, că nu vreau să mor în Africa, mai ales pentru un bilet de avion și că eu plec în România din mijlocul proiectului dacă mai face așa ceva. Am țipat la ea și i-am zis să îmi ia bilet de avion, pentru că, gata, eu plec în România. Următoarea zi, microbuzul a venit cu o oră mai devreme și m-am întors la ritmul meu cardiac normal. A fost intensă reacția mea, dar cât se poate de necesară. Chiar riscam să mor din cauza ei.”

Ce planuri ai pus la cale pentru 2020? Pregătești surprize pentru susținătorii tăi?

Aluziva: „Am multe planuri pentru 2020. Mă voi implica nițel în politică, pentru că vreau să schimb niște legi stupide, vreau să organizez niște campanii de strângeri de fonduri și donații la un nivel mai mare decât o fac acum și să fac mult conținut util pentru abonații mei – pe care îi apreciez enorm și cărora le mulțumesc pentru toată energia pe care mi-o transmit. Simt că 2020 e anul în care brandul personal ALUZIVA va bubui și spun asta fără niciun fel de aroganță sau nas pe sus, pentru că muncesc intens la treaba asta și de prea mult timp ca să nu iasă tot ce mi-am propus. Promit, în schimb, content mai des și mai bun decât până acum și lucrez mental la încă două materiale care au potențialul de a deveni virale. Sper să-mi iasă! #doamneajută #sănătatelatoatălumea”

Dacă ți-a plăcut acest interviu cu Aluziva, citește și despre „Principalele tendințe în comunicarea digitală la nivel global și aplicabilitatea lor pe piața locală”.

Foto: Instagram

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU: Eda Marcus, prezentatoarea Festivalului Cerbul de Aur: „Este momentul meu de maximă glorie!”

Avatar

Published

on

În luna august, vedeta TVR își va aniversa ziua de naștere pe scena Festivalului Cerbul de Aur 2019. Despre șansa de a prezenta un eveniment atât de important, experiența pe care o are în televiziune și vedetele mari pe care le-a cunoscut, Eda Marcus a vorbit pe larg într-un interviu.

 

Pentru prezentatoarea Eda Marcus, Televiziunea Română înseamnă acasă. Primii pași i-a făcut la TVR alături de mama sa, care lucra în televiziune. Era copil și a rămas fascinată de această lume. A început să lucreze de la 19 ani și spune cu mândrie că a parcurs toate etapele: de la omul bun la toate în colectivul unei emisiuni, până la muncă de prezentator și realizator, așa cum o vedem în Telejurnalul matinal, de la TVR 1. Cel mai mare vis i se va împlini în luna august, când, deși va fi ziua sa de naștere, Eda spune că nu se gândește la petrecere pentru că va fi pe ultima sută de metri cu pregătirile la Cerbul de Aur.

 

De 25 de ani visezi să prezinți „Cerbul de Aur”. Cum a început pasiunea pentru festival de la Brașov?

 

M-am născut și am crescut cu Cerbul de Aur pentru că mama mea a lucrat pe parcursul carierei sale la foarte multe festivaluri, în mod special la Cerb. Am prins toate edițiile de la Brașov, fiind alături de ea, jucându-mă pe scenă, prin culise, printre cei mai mari artiști care au venit la festival, printre oameni de televiziune de mare valoare. Și așa am înțeles ce înseamnă acest eveniment, din toate unghiurile posibile. Am fost cucerită pe viață de atmosfera unică, de emoțiile puternice pe care le trăiam alături de concurenți, de tensiunea aceea de ,,direct” și de amploarea fenomenului.

 

Cum au reacționat cei dragi când le-ai spus că anul acesta vei prezenta Cerbul de Aur? Cine s-a bucurat cel mai mult?

Pentru că nimeni nu se aștepta, bucuria a fost mult mai intensă. Cred că încântarea lor a fost la fel de mare ca a mea. Știau cât de mult îmi doream o astfel de provocare. Toată familia a fost extrem de fericită la aflarea veștii.

 

Am înțeles că îți vei aniversa ziua de naștere chiar în perioada festivalului. Te gândești și la o mică petrecere alături de colegi? Se vor află prietenii și familia alături de tine?

Voi împlini 37 de ani pe 20 august, chiar în săptămâna cea mare, a pregătirilor. Nu mă gândesc la petrecere pentru că mă voi concentra pe ceea ce voi avea de făcut. Când sunt preocupată de ceva nu îmi stă mintea la distracție, însă voi fi înconjurată de oamenii dragi, fetița mea, parinții și colegi frumoși iar acest aspect mă împlinește pe deplin.

 

Povesteai că ți-ai petrecut copilăria la TVR, unde mama ta, Nicoleta Păun, era unul dintre realizatorii apreciați. Ce sfat ți-a dat când i-ai spus că ți-ai ales o carieră în televiziune?

Că nu voi reuși niciodată să realizez ceva, dacă nu iubesc această meserie suficient și dacă nu voi munci pe măsură. Ea a fost un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă nu a fost ,,vizibila” pe micul ecran. În schimb, eu mi-am dorit fix acestă zonă pe care ea nu a îmbrățișat-o. Mama a fost cel mai aspru critic al meu dar și cel mai sincer și obiectiv privitor. Și asta mi-a prins extrem de bine. Nu am primit niciodată laude nemeritate și chiar și atunci când făceam o treabă bună, nu primeam toate confirmările pe care mi le-aș fi dorit din partea ei.

 

Ce amintiri te leagă de perioadă copilăriei în TVR. Ce vedete ai cunoscut?

Am trăit multe în lumea acesta fascinantă. Și am atâtea amintiri care pornesc din copilărie și ajung până în punctul în care am devenit și eu om de televiziune ,,cu acte”. Am avut oportunitatea de a crește printre vedete, artiști mari din toate domeniile, din țară dar și din străinătate. Sunt mândră că am avut ocazia pe parcursul carierei mele în televiziune, să intervievez câțiva oameni importanți. Am cunoscut prin intermediul emisiunilor la care am lucrat, de la oameni politici marcanți până la artiști mari ai scenei muzicale sau teatrale. La Cerb am avut ocazia să-i văd în carne și oase pe Joe Cocker, Kylie Minogue, Ricky Martin, Christina Aguilera, Ray Charles și mulți alții. Și îmi aduc aminte că tot la Cerb, copil fiind, găsisem în spatele scenei un apărat prin care se ținea legătură cu regizorul din Carul de transmisiune, iar eu mă prinsesem că dacă era apăsat, se auzea în cabina acestuia. Și îl apăsam ca să cânt porțiuni din melodiile interpretate la repetiții de concurenți. La un moment dat, din aparat se aude vocea regizorului: ,,Va rugăm să încetați!”. Așa că…am amintiri legate și de mici năzdrăvănii pe care le făceam.

 

Povesteai că ai urmărit în fiecare an Cerbul de Aur și chiar ai fost redactor la acest festival… Au fost multe momente pe care le-am trăit din perspective diferite, prin ochii de copil și apoi prin cei ai omului de televiziune. Dar un anume moment m-a marcat cu adevărat. Îmi aduc aduc aminte cu multă emoție de momentul în care Cerbul de Aur era câștigat de Monica Anghel, în anul 1996, iar eu, în vârstă de 14 ani, eram în public. Eram atât de emoționată și plângeam de fericire, gândindu-mă timid la ideea că poate cândva, când voi crește mare și poate voi avea ocazia să fiu și eu parte din ceea ce înseamnă Cerbul de Aur. Și dorință mi s-a împlinit

 

Știu că fiică ta are doar câțiva ani. Va veni și ea la Brașov? Cum reacționează când te vede la televizor?

Da, Aria, fetiță mea de 4 ani, va fi acolo cu mine. Și pentru că voi fi ocupată, îi voi avea alături pe părinții mei care vor avea grijă de ea. Pentru că a avut ocazia să mă vadă zilnic la jurnalul de sport i se pare ceva firesc. Nu e impresionată în nici un fel de aparițiile mele :))

 

Vei prezenta festivalul alături de Elvin Dandel. Ați avut ocazia să va mai întâlniți?

Am avut ocazia să îl cunosc cu ani în urmă, când mi-a fost invitat într-o emisiune, alături de tatăl sau. Și l-am tot la Cerb l-am văzut când eram copil. Însă sunt sigură că nu își mai amintește. Poate îmi face o surpriză 🙂 și își va aminti.

 

Ai început să te gândești la toaletele pentru serile festivalului?

Da! Mă gândesc într-una la acest aspect. Vreau să strălucesc la propriu. Este momentul meu de maximă glorie și îmi doresc să se reflecte și în acest mod. Și am încredere în echipa desemnată pentru acest capitol că vor face tot posibilul să mă pună în valoare.

 

Ce dorință îți vei pune la Cerbul de Aur 2019?

Să iasă totul așa cum îmi doresc să îi am pe cei dragi alături de mine!

 

e

Comentarii

Continue Reading
Advertisement

Facebook

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Trending

google.com, pub-4886972132153269, DIRECT, f08c47fec0942fa0