Connect with us

INTERVIU

Camelia Cavadia: A fost un drum anevoios, presarat cu tot felul de îndoieli

Published

on

 
Prev1 of 2

RADAR DE MEDIA vă prezintă în exclusivitate cel de-al doilea interviu cu scriitoarea Camelia Cavadia, care a lansat la Bookfest primul său roman “Vina”.

„Uneori simt că am literele impregnate-n piele și toate poveștile viețuiesc înăuntrul meu. Scrisul și cărțile sunt parte din mine, iar eu fără el nu sunt nimic din ceea ce pot fi”, spunea scriitoare, care în viaţa profesională este PR Manager la Antena 1.

„Un debut surprinzător prin precizia arhitecturii narative și siguranța rotirii caruselului cu multe și subtile relații psihologice. În plus, îmbucurător prin opțiunea preponderent morală, într-o vreme dominată de anarhie, relativism și etică în răspăr”, precizează criticul literar Dan C. Mihăilescu.

În continuare scriitoare ne va explica de unde vine pasiunea pentru cărţi, ideea primordială a romanului, ce reprezintă cărţile şi multe alte lucruri extrem de interesante.

 

Pentru început spune-ne de unde şi de când ai pasiune pentru cărţi, lectură?

Pasiunea pentru citit și cărți a venit după ce mai întâi le-am urât. Pur și simplu nu puteam să le sufăr pentru că ele erau cele care mi-o luau pe sora mea de la joacă. Ea s-a dus la școală înaintea mea cu un an și imediat ce a învățat alfabetul nu și-a mai scos nasul din cărți. Dacă până atunci tot ceea ce făceam făceam împreună, după ce ea a învățat să citească, m-am simțit abandonată, total neglijată. Nu prea știam să mă joc singură, așa că îmi tot dădeam ochii peste cap atunci cînd o vedeam că mă lasă baltă și se apucă de citit. Abia de prin clasa a V-a, așa, am început să iubesc tot mai mult cărțile. Am citit și în școala generală, mai ales în vacanțele de vară de la țară, la bunici, când în geamantane erau mai multe cărți decât haine, dar de apucat serios de citit m-am apucat abia în liceu.

 

 Dar pentru scris?

Pentru bucuria de a scrie este vinovată diriginta mea din clasele V-VIII care a văzut în mine un copil talentat la spus povești. Prima dată acum cucerit-o cu o poezie (după care m-a tot împins de la spate să scriu și altele), apoi cu compunerile și comentatiile pe care le scriam. Împreună cu dumneaei dezbăteam subiectele de la olimpiade și tot împreună am fost să mă înscriu la Liceul de filologie-istorie Zoia Kosmodemianskaia, acum Școala Cetrală de fete. Ai mei părinți și-ar fi dorit să urmez ceva mai practic, să mă îndrept spre medicină sau măcar spre o școală de asistente medicale – omițând cu totul faptul că mie mi se făcea și încă mi se face rău dacă văd o picătură se sânge sau ceva brutal – așa că nu m-au încurajat foarte tare spre filologie, pe motiv că nu o să mă aleg cu o meserie. Cum nu? Îi întrebam eu. Mă pot face ziaristă, scriitoare! Ăsta era visul meu, deși pe vremea lui Ceaușescu nu-mi era foarte clar în ce ziar sau ce fel de carte era bine să scriu. În liceu am nimerit însă într-o clasă numai cu copii foarte deștepți, care mă complexau efectiv și atunci am început și eu să mă întreb dacă nu cumva am greșit că am optat pentru filologie.  Mai târziu, mi-am  dat seama că de fapt, nimic altceva nu-mi face plăcere mai mult decât scrisul. Și acum e la fel.

 

Ce presupune scrii o care? De unde vine sclipirea ? Cum dai viaţa personajelor, acţiunii?

Din punctul meu de vedere, să scrii o carte înseamnă, în primul rând, disciplină. Să te așezi în fața calculatorului chiar și atunci când nu ai chef, când nu simți neapărat nevoia de a scrie. Ca și cu toate celelalte lucruri, cred că și pofta de scris vine scriind. E adevărat, uneori poți scrie mai mult sau mai bine, în unele zile mai prost și mai puțin. Însă nu cred că un scriitor se așează la masa de scris doar atunci când simte că-l lovește inspirația. Eu una, nu fac parte din categoria acelor oameni care scriu ușor și cursiv din prima, tocmai de aceea, atunci când mă apuc de scris, nu renunț din prima dacă simt că lucrurile nu se leagă. Am citit într-un interviu că Paul Auster se declară mulțumit dacă reușește să scrie într-o zi o pagină întreagă, iar cînd scrie cinci este deja minune cerească. De asemenea, Murakami stiu că are un program absolut draconic de lucru și că rescrie o carte de 4-5 ori până să ajungă la o formă de care să fie mulțumit. Cum spuneam, să scrii o carte înseamnă în primul rând disciplină.

 

Cami Cavadia lansare roman VINA (1)

De unde vine sclipirea?

Nu știu la alții cum e, dar eu întotdeauna am simțit nevoia de a scrie. O nevoie acută de a mă exprima în scris, cu lux de amănunte, cât mai fidel trăirii. Înainte de a da drumul blogului carticusuflet.ro am avut un blog „de viață bună” – chiar așa se numea, unde scriam despre lucruri frumoase, emoționante. Am renunțat la el pentru că nu puteam să le administrez pe amândouă, în paralel, din lipsă de timp. Înainte de a scrie această carte, am mai așternut alte câteva pagini menite să scoată din suflet o poveste reală pe care o trăisem și pe care nu voiam s-o uit. Pe aceea nu am intenționat niciodată să o public, dar acolo mi-am făcut mâna – ca să zic așa.

Subiectul cărții „Vina” s-a născut la început ca un exercițiu de imaginație, căruia îi adăugam în fiecare zi trasee noi. Cu timpul, un drum devenea tot mai vizibil și mai ușor de urmat. Povestea începea să prindă contur, iar personajele se transformau în oameni vii. Mie nu mi-a rămas decât să o aștern pe hârtie. A fost un drum anevoios, presarat cu tot felul de îndoieli (într-un fel firești având în vedere că este primul meu roman), dar care mi-a adus satisfacții pe care nu le-am mai trăit niciodată.

 

Spune-ne în câteva rânduri despre acţiune, personaje?

Romanul “Vina” spune povestea lui Tomas H., un personaj complex care are la un moment dat tot ceea ce-și poate dori un om în viață: o familie frumoasă și o carieră de succes. Numai că viața lui nu se oprește în acest punct, pentru că Tomas H. nu știe cum să păstreze ceea ce are. Viața îi alunecă ușor-ușor printre degete, iar coborârea lui, odată începută devine de neoprit. Tomas H. greșește față de toți oamenii pe care i-a iubit și îi iubește și fără să vrea, le face rău. E conștient de toate greșelile pe care le face, poate și de aici drama lui interioară. Le face rău apropiaților, dar mai ales lui. Cartea vorbește despre “povara” de a fi fericit, de a nu ști să te bucuri de ceea ce ai, dar mai ales de a nu ști să păstrezi. Vina pentru toate distrugerile pe care le face în jurul lui îl va roade încet, dar sigur. Tomas H. trece prin iad și chiar și-ar dori să moară, dar, așa cum spune el, are multe păcate de ispășit și o viață întreagă pentru asta. Va reuși în final să-și ispășească vina și să se salveze? E interesant de aflat, zic eu!

Cami Cavadia lansare roman VINA (5)

Cât a durat scrierea cărţii?

Puse cap la cap zilele în care am scris serios ar însemna un an. Când aveam trei sferturi de carte gata, s-a întâmplat ceva care mi-a dat peste cap toată existența și vreme de câteva luni nu am mai putut scrie nici măcar un cuvânt. Însă, când m-am pus din nou pe picioare, am revenit în forță și am recuperat timpul pierdut. Între timp, am înțeles că e de datoria mea să am grijă și de visurile mele, de ceea sunt eu, ca om și să devin ceea ce m-am simțit dintotdeauna: scriitoare.

 

Cum a primit publicul cititor cartea ta?

Am fost uimită să primesc felicitări din partea unor oameni cu care nu am interacționat niciodată, în niciun fel. Am fost extraordinar de bucuroasă să văd că oameni pe care nu îi cunosc au cumpărat cartea, s-au pozat cu ea și au postat pe Facebook. Mi-au scris oameni din multe orașe din țară să mă întrebe de unde poate fi cumpărată și care m-au ținut mai apoi la curent cu tot ceea ce au făcut de la cumpărarea ei până după ce au citit-o, alții care m-au emoționat cu cuvinte scrise din suflet. Tot ce a urmat după publicarea cărții a fost mult mai mult decât m-am așteptat. Am fost zilele trecute prin mai multe librării, am fost la Bookfest și mi-am dat seama că drumul unui scriitor debutant către sufletele cititorilor cere timp și răbdare, în condițiile în care librăriile sunt pline de titluri și autori foarte cunoscuți cu ale căror scrieri știi că mergi la sigur.

 

Ce presupune lansezi o carte în ziua de astăzi în România, în condiţiile în care era digitală acoperă şi partea de lectură prin diferite mijloace electronice.

Cunosc destul de mulți oameni care nu pot citi o carte în format electronic tocmai pentru că nu sunt dispuși să renunțe la senzațiile incredibile pe care ți le oferă cartea tipărită. Pentru mine, ca pentru încă mulți alții, din fericire, contează foarte mult plăcerea cititului, așa că întotdeauna voi asocia asta cu mirosul cărții, gestul de a întoarce filele, de a cântări volumul în mâini, a-i admira coperta, de a-l mângâia. De când am blogul de cărți merg foarte des la lansări de carte și alte evenimente ce țin de acest domeniu și mă bucur nespus să văd acolo oameni care cumpără cărți, care le îmbrățișează tandru în semn de mulțumire și apreciere. Eu cred că încă n-a venit vremea să ne facem griji pentru cartea tipărită. Cartea digitată îți poate oferi informația, dar nu-ți poate da plăcerea de a o citi.

Cami Cavadia lansare roman VINA (6)

Continuarea pe următoarea pagină!

Prev1 of 2

Lasa un comentariu aici!

INTERVIU

Interviu, Tony Adam: Un astfel de proiect implica toate ingredientele artistice – actorie, muzica live, coregrafie speciala

Published

on

FOTO CREDIT: FABRICA DE PR
 

Tony Adam îl interpretează pe Harry, prietenul lui Alfred Doolittle în My Fair Lady, musical care se va juca în șase spectacole, pe scena sălii Epika de la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City, pe 21 martie de la ora 20:00, pe 22 martie de la ora 20:00 și pe 23 și 24 martie, de la ora 15:00 și 20:30, în câte două reprezentații pe zi.

 

  1. Musicalul „My Fair Lady”. Ce înseamnă acest proiect pentru tine? În ce moment al vieții tale a venit spre tine propunerea?

Sunt sigur ca nimic nu este intamplator. „Coincidentele” sunt doar niste semnale care iti arata ce sa faci J In facultate am jucat in aceasta piesa, in rolul lui Pickering. Apoi, cu doar cateva luni inainte de anuntarea castingului pentru aceasta productie, ma intorsesem din Spania, unde ajutasem la montarea textului My Fair Lady, in limba engleza, la o celebra deja scoala de teatru – „ACT&PLAY”. Pot spune, intr-un fel, ca textul m-a urmarit J

 

  1. Ce îți aduce nou, din punct de vedere profesional, „My Fair Lady”? Cu ce se diferențiază de toate celelalte proiecte pe care le-ai avut acum până acum?

Este primul musical in care joc. Un astfel de proiect implica toate ingredientele artistice – actorie, muzica live, coregrafie speciala, etc. Este diferit de un spectacol de teatru obisnuit. Pentru mine este o experienta unica si minunata.

 

  1. Cand ai vazut prima data filmul My Fair Lady? Te-ai fi gandit atunci ca vei juca in poveste, in varianta musical?

Cred ca am vazut pentru prima data filmul la inceputul anilor 90 si nu, nu m-am gandit ca voi juca vreodata intr-un musical. J

 

  1. De ce ai invita spectatorii sa vina la My Fair Lady, la spectacolele care vor incepe din 21 martie?

E foarte simplu. In Romania musical-ul e inca la inceput. Nu avem o traditie pe acest segment. Faptul ca avem regizori care sunt in stare sa aduca in fata publicului romanesc astfel de productii, nu poate fi decat laudabil si publicul ar trebui sa incurajeze asemenea initiative. In plus, vor avea ocazia sa se bucure de un decor impresionant, de muzica live, de coregrafii  originale si, nu in ultimul rand, de niste interpretari actoricesti speciale.

 

  1. Ce îți place cel mai mult la profesia de actor? Cum ai ales-o?

Sa traiesti cu adevarat in circumstante imaginare! Cred ca asta este esenta profesiei de actor. Asta inseamna pentru mine a trai mai multe vieti intr-una singura. Cred ca, intuitiv, am inteles asta pe la 17-18 ani. Atunci am hotarat ca asta vreau sa fac – sa traiesc mai multe vieti intr-una singura.

 

  1. Ce îți doreai să devii, în copilărie?

Inca de mic, de la 4-5 ani, am stiut ca vreau sa devin cantaret. Am urmat toata copilaria cursuri de muzica, iar pe la 20 de ani ma pregateam pentru Festivalul Mamaia. Intre timp, pasiunea pentru teatru pusese deja stapanire pe mine si n-am mai avut „ochi” pentru muzica.

 

  1. Ce altă profesie ți-ai alege acum? Ce ți-ar plăcea să faci?

In urma cu 3 ani am regizat pentru prima data un spectacol de teatru si de atunci incerc sa ma perfectionez in arta regiei J De atfel, peste cateva luni am sa si absolv Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica I.L Caragiale din Bucuresti- sectia Regie Teatru.

 

  1. Ce alte talente ai, mai puțin cunoscute celor din jur?

Am rabdare. J

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Interviu Ionut Burlan, despre experienta din spectacolul My Fair Lady

Published

on

FOTO CREDIT: FABRICA DE PR
 

Ionuț Burlan – interpretul lui Alfred Doolittle în My Fair Lady, musical care se va juca în șase spectacole, pe scena sălii Epika de la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City, pe 21 martie de la ora 20:00, pe 22 martie de la ora 20:00 și pe 23 și 24 martie, de la ora 15:00 și 20:30, în câte două reprezentații pe zi.

 

  1. Ce iti doreai sa devii în copilărie și cum ai descoperit actoria?

De cand eram foarte mic am vrut sa ma fac actor. La 3 ani eram cu bunicul meu la Casa Pionierilor, unde o asteptam pe sora mea sa termine cursurile de balet. Eu m-am desprins din mana bunicului si am intrat pe o usa… Usa aceea era intrarea catre cursul de teatru. Acolo am ramas timp de 15 ani. Apoi, la 18 ani, am intrat la U.N.A.T.C., la clasa profesorului Florin Zamfirescu, iar dupa absolvire am dat concurs la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiesti. Aici am ramas in ultimii 19 ani.

 

  1. Ce roluri ai avut și cum ai făcut trecerea la musical? În câte musicaluri ai mai jucat?

Am jucat in peste 60 de spectacole de teatru, am cochetat si cu muzica și am avut chiar si un band rock, „Sedativ”. Am cantat intr-un quartet acapella și am jucat si in spectacole de revista. Prima mea experienta profesionala in teatru de musical a fost undeva prin anii 2003 cand Victor Ioan Frunza a montat la Ploiesti un spectacol „din viata insectelor”, unde interpretam vreo trei roluri. Acolo am cantat prima data intr-un spectacol live, cu band. Dupa aceea au urmat mai multe spectacole de musical: „Supermarket”, „Laught Story” si „Visul unei nopti de vara”, in regia lui Theo Herghelegiu, „My fair lady” in regia Alice Barb, „My Fair Lady” în regia lui Razvan Ioan Dinca, în „Zaraza”, „Sunetul muzicii” si „We will rock you” in regia lui Razvan Mazilu.

 

  1. Ai o poveste cu totul speciala cu „My Fair Lady” cu rolul lui Alfred Doolittle. Care este aceea?

În ceea ce priveste „My Fair Lady”, povestea este foarte frumoasa… La prima punere in scena, cea a regizoarei Alice Barb, s-a nascut fiul meu Damian. La cea de a doua, cea a lui Razvan Dinca, cu putin inainte de premiera s-a nascut fetita mea, Ozana. Nu stiu daca piesa este de vina sau rolul Alfred Doolittle pe care l-am jucat in ambele productii, asa ca nu voi mai accepta sa mai joc acest rol si aceasta piesa intr-o noua punere in scena… J Cel putin, nu in viitorul apropiat!:)

 

  1. Ce înseamnă pentru tine  reîntoarcea în My Fair Lady și reîntâlnirea cu personajul, pentru spectacolele de la finalul lui martie?

My Fair Lady este pentru mine unul dintre cele mai vizionate filme ale copilariei mele… Lucrul la acest spectacol a fost o reala placere, intalnirea cu cativa colegi cu care, dupa acest spectacol, am ramas prieten… Dar, un lucru deosebit a fost reintalnirea cu Razvan Dinca. Noi am fost colegi de facultate, eu eram la actorie, el la regie si in studentie am jucat intr-un spectacol de-al lui. Dupa o pauza de 17 ani, ne-am vazut la My Fair Lady mai batrani, mai intelepti si mai maturi profesional și acest lucru a fost o mare bucurie. Si, nu in ultimul rand, intalnirea cu coregrafa Violeta Dinca a fost de neuitat! Este cea care a reusit sa ma faca sa descopar ca am si un picior drept, nu doua picioare stangi, asa cum credeam eu! :)))

 

  1. De ce spectatorii ar trebui sa nu rateze My Fair Lady, in martie?

Pentru ca este bun. Este al naibii de bun. Si este 100% live. Restul motivelor le vor descoperi abia dupa ce il vor vedea și chiar merita! 🙂

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Teo Trandafir: Cultura este singura modalitate de a fi liber!

Published

on

Foto Credit: KANAL D
 

Teo a inceput un nou proiect la KANAL D, show-ul “Vrei sa fii milionar?”, unul dintre cele mai longevive formate tv la nivel mondial. In noua productie o vom descoperi pe Teo si intr-o alta ipostaza.

In continuare va prezentam un Interviu cu Teo Trandafir pe tema “Vrei sa fi milionar”

 

  1. Cat este stiinta, cat este noroc si cat este prezenta de spirit in gasirea/oferirea raspunsurilor corecte la “Vrei sa fii milionar?”

In primul rand, este vorba despre stiinta, apoi despre prudenta, pentru ca trebuie sa te folosesti de variantele ajutatoare, oferite in concurs, daca simti ca este ceva in neregula, si ai o sansa mai mare de 20% sa fii in eroare cu raspunsul. Apoi este vorba de strategie, pentru ca unii considera ca trebuie sa iti pastrezi o varianta ajutatoare pentru momentele grele, cand ajungi la sume mari. Se mai intampla insa, sa nu ajunga acolo si sa plece acasa cu varianta ajutatoare “in buzunar”, in ciuda strategiei. Fiecare “o joaca” asa cum simte.

 

  1. Ce temeri ai avut atunci cand “ti s-a dat pe mana” acest format?

Mi-a fost teama ca nu am sa tin minte toate “comenzile”, ca toata echipa va sta dupa mine sa spun “raspuns final” si “ok”. Mi-a fost teama ca oamenii nu vor sti sa raspunda la intrebari, mi-a fost teama sa nu inceapa sa planga vreun concurent, ceea ce s-a si intamplat.

  1. Ce inseamna sa fii, dupa parerea ta, cel mai slab concurent “Vrei sa fii milionar?”?

Sa nu treci de prima intrebare. Sa nu stii cate personaje centrale sunt in “Tom si Jerry”, in conditiile in care apar, de cele mai multe ori, numai ei …

 

  1. Exista vreun concurent care te-a uimit, in sens pozitiv/negativ, pur si simplu, la “Vrei sa fii milionar?”

Toti m-au uimit! Sunt multe lucruri pe care eu le aflu despre concurenti in timpul filmarilor; era o doamna tanara si foarte, foarte draguta, care era pensionata pe caz de boala si despre care am aflat atunci, in fata ei, ce boala avea … Si, nu prea era bine. Doar ca doamna o trata ca pe o situatie pasagera. Chiar Nicu Peroju a venit din alta tara ca sa participe la “Vrei sa fii milionar?”; un alt domn si-a dorit ca, in urma participarii la concurs, si a banilor pe care voia sa-i castige, sa-si aduca acasa copilul, aflat in strainatate. Fiecare concurent are povestea lui, iar unele pot fi spuse, altele nu J

 

  1. Exista o <tipologie> pentru a fi castigatorul concursului <Vrei sa fii milionar?> Cum poti ajunge, in viziunea ta, castigatorul “Vrei sa fii milionar?”

Ar fi bine sa fii bine pregatit, in primul rand. Probabil ca este si o chestiune de noroc, dar nu am dat peste o astfel de situatie, ci am intalnit doar concurenti bine pregatiti si carora nu le-a fost teama de munca, intr-un fel sau altul. Asta inseamna ca nu s-au intimidat in fata a ceea ce se numeste cultura generala. Cei mai multi oameni refuza cultura de orice fel pentru ca ii intimideaza. De fapt, cultura este singura modalitate de a fi liber. Poti sa te refugiezi in orice, in fizica, geografie, chimie, geologie, muzica, istorie, in ce vrei … .  Asa, daca nu vrei sa te refugiezi in nimic si vrei sa “treci” pe Facebook, chiar nu vrei sa fii milionar. Oamenii care au venit si pe care eu i-am cunoscut pana acum erau bine pregatiti. Au venit foarte multe femei, mai multe decat ma asteptam eu sa se incrie. Femeile mi se par un pic mai prudente, mai asezate, mai calculate, “cantaresc” mai mult; barbatii sunt mai “speriosi”, exact ca in viata reala. Vezi cum reactioneaza barbatul si femeia la spital sau cum reactioneaza barbatul care are guturai si femeia care are aceeasi boala! Exact asa este la “Vrei sa fii milionar?”.

“Vrei sa fii milionar?”, prezentata de Teo Trandafir, incepe in aceasta seara, de la 22:30.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement
Advertisement

Trending