Connect with us

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Florin Frățilă: “În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale”

Avatar

Published

on

Ce urmează după o poveste bună, spusă pe scenă? Una și mai bună, evident. Sau poate și… nebună, după cum susține Florin Frățilă, directorul teatrului independent FF Theatre. Florin pregătește împreună cu colegii lui o nouă premieră: piesa „Ce vine după” de Mihai Ignat, care va putea fi vizionată duminică, 21 ianuarie, de la ora 20:00 la bar „Centru”, pe Calea Victoriei 48-50.

 

Ce vine după” este continuarea comediei „Cum se duce totul dracu’”, care a umplut sălile mai bine de trei ani și a fost SOLD OUT de nenumărate ori, piesă în care cei doi protagoniști se trezesc unul lângă altul în pat, se îndrăgostesc, ies la câteva întâlniri, fac nunta, se mută împreună și apoi… încep problemele. Și vine despărțirea. Și partea a doua.

 

Echipa RADAR DE MEDIA a stat de vorbă cu  Florin Frățilă, director Teatrul Independent FF Theatre și directorul FF Academy despre noul proiect dar şi multe noutăţi pe care vă invităm să le citiţi în interviul de mai jos! 

 

 

De ce teatru independent? Care este diferența între un teatru de stat și unul independent?

Întrebarea aceasta se regăsește, cumva, printre cele pe care le primesc cel mai des. Răspunsul este simplu: teatrul independent este liber, trăiește prin el însuși.  Diferențele între teatrul de stat și cel independent sunt destul de mari, la noi în țară cel puțin. Cel dintâi menționat este subvenționat, iar asta faciliteaza foarte mult demersurile artistice, pe când cel independent trebuie să se descurce prin puteri proprii. Tocmai de aceea spectacolele trebuie să fie de calitate, iar mesajul transmis unul interesant, de actualitate, care să atragă publicul și mai ales să îl cucerească. Fără prezența lor în sală, teatrul independent nu ar exista.

Despre acest tip de teatru ar fi multe de povestit. El s-a născut ca o necesitate pentru cei care, odată absolvenți, nu-și găseau locul. Actori, regizori care aveau ceva de transmis și care voiai să își fructifice pasiunea. De asta consider că, uneori, teatrul independent este cel care te alege pe tine.

 

Pe lângă teatrul independent FF Theatre, conduci și Academia FF Theatre. Cum a luat naștere cel de-al doilea proiect și ce vă propuneți cu el?

În momentul în care te îndrăgostești de teatru, te indragostești de toate laturile sale. A venit de la sine, acest al doilea proiect, iar acum cele două trăiesc într-o simbioză foarte frumoasă.

Actorii, care joacă pe scenă, ajung profesori în cadrul Academiei și transmit, în felul acesta, din bagajul lor de informații și emoții.

Ceea ce ne dorim cu aceste proiecte, o idee de bază în activitatea noastră, este să aducem teatrul în viețile oamenilor. Și în felul acesta avem mai multe mijloace:  fiind pe scenă ( ca actori) sau aducându-i pe ei pe scenă (ca profesori). În stagiunea noastră există seri speciale dedicate spectacolelor amatorilor. Daca în weekend se joacă spectacolele FF Theatre, lunea, marțea joacă elevii noștri. Aceste reprezentații sunt cu intrare liberă, pentru ca toată lumea să se bucure de teatru: ei se bucură de teatru în momentul în care îl practică, iar ceilalți ca spectatori.

 

Sperăm ca școala noastră să devină una dintre cele mai importante școli de profil, acesta este unul dintre țelurile principale. Un altul ar fi dorința de a arăta cât de benefic este teatru în viețile oamenilor. Cât de benefic este faptul că prin prisma acestei activități ajungi să te cunoști mult mai bine, afli mai multe despre emoțiile tale și înveți să le controlezi, îți dezvolți capacitatea de concentrare, memoria, atenția. Acestea sunt aspecte importante pentru oricine. Sper să ajungem să demonstrăm cât este de importantă această artă, și să o aducem și în școli, deoarece este un exercițiu extraordinar de dezvoltare personală.

 

 

Care sunt motivele pentru care se înscriu oamenii la Academia de teatru?

Motivele sunt diverse, la fel ca tipologiile care ne calcă pragul. Printre elevii noștri se numără de la tineri care vor să studieze la facultăți de profil și visează la o carieră în actorie, la persoane care vor să se cunoască mai bine, persoane care-și doresc să se dezvolte social, emoțional sau chiar persoane care au visat dintotdeauna să facă asta, deși cariera lor s-a dezvoltat într-un alt sens.

Arta imitației există în fiecare dintre noi, o purtăm în noi, iar acest joc al măștilor este unul în care ne atrenăm zilnic. Un pas înainte ar fi să lași toate aceste lucruri să iasă la suprafață. De câte ori discut cu oamenii despre profesia mea, aceea de actor, întotdeauna regăsesc pe chipul lor un zâmbet în care se citește dragoste, dorință de a urma propriul vis.

Există o gamă foarte largă de categorii de participanți. Cursurile sunt deschise oricui. Acesta este un aspect al muncii mele care mă bucură foarte mult. Grupele sunt mixte, vârsta cursanților pleacă de la 16 ani, și ajunge până la 40-50. Este uimitor să observi cum acești oameni, veniți din atât de  multe domenii diferite, profită de context pentru a face schimb de informații, învață unii de la alții și cresc împreună. Este uimitor.

 

Care sunt modulele pe care le puneți la dispoziție celor care se înscriu la Academia FF Theatre?

La noi, teatrul tronează desupra tuturor cursurilor. Pentru început, există un modul de începători, împărțit în două perioade. Prima este reprezentată de cursuri de dicție, istoria teatrului, mișcare scenică, improvizație, cu diverși profesori. Se introduc noțiuni elementare, care să formeze o bază. Cea de-a doua etapă presupune pregătirea unui spectacol cu profesorul coordonator, spectacol pe care îl joacă apoi cu public, pe scenă, ca orice alt spectacol bun și merituos. Apoi, există un curs de avansați unde materia este aprofundată, după care cursanții au posibilitatea de a intra în una dintre grupele speciale, de elită, cum le spunem noi. Aceste grupe joacă în fiecare lună, au un repertoriu propriu de piese și zile speciale în stagiunea noastră, dedicate acestor spectacole.

Desigur, avem posibilitatea de a organiza cursuri specifice, în cazul în care ne sunt cerute. Tematica diferă de la dicție, la public speaking, leadership, asertivitate, cu profesori specializați. În viitorul apropiat am dori să experimentăm ceva nou, o latură a teatrului despre care știm că este îndrăgită și foarte plăcuta de oameni, și anume improvizașia, respectiv cursuri/module special dedicate acesteia.

 

 

Românii sunt un popor care consumă destul de puțin cultură, în general. Suntem la coada clasamentului în ceea ce privește numărul de cărți citite, filmele se derulează în cinematografe cu sările aproape goale, iar sălile de teatru sunt pline arareori. De ce crezi că se întâmplă asta și cum crezi că s-ar putea schimba aceste lucruri?

Situația cuturii în România? Într-adevăr, acesta este un subiect interesant și delicat. În București și în alte centre culturale ale României, cum ar fi Cluj, Sibiu, Constanța, cultura este oarecum protejată, există un spațiu cultural ok dezvoltat. Dar ce ne facem cu restul țării? Cum putem schimba mersul lucrurilor? Este foarte simplu, schimbarea trebuie să se petreacă în școli. Iar pentru a realiza acest lucru, pentru a convinge copiii să citească, să meargă la teatru, trebuie să alegem o conducere care este dispusă cu adevărat să investească în viitorul țării, adică în  noua generație. Deseori, fondurile alocate culturii sunt irosite pe evenimente atât de puțin benefice, și lucrând în domeniu am avut ocazia să mă conving de acest lucru.

Ce altceva putem face? Să ne schimbăm cu toții în mai bine. Și să avem grijă de copiii  noștri. Asta este cu adevărat important.

 

Duminică aveți premiera la piesa „Ce vine după”, continuare a succesului „Cum se duce totul dracu’?”. La ce să se aștepte spectatorii?

 

DA! Avem premieră și suntem foarte încântați. Ne bucurăm că domnul Mihai Ignat a scris acest pandant al primului spectacol și ne-a dat șansa de a oferi publicului nostru în același timp două spectacole independente și savuroases, dar și o poveste înghegată, circulară și plină de imprevizibil.

„Ce vine după” este o comedie la fel de spumoasă, plină de adevăruri. Iubirea nu mai este un lucru sfânt, ci dimpotrivă. Este luată și întoarsă pe toate părțile, dusă dincolo de limite,  dintr-o extremă în alta și totul este o mare nebunie frumoasă. Un spectacol alert, plin de viață, așa cum a fost și „Cum se duce totul dracu’”.

Avem în plan să organizăm pe viitor evenimente care să le includă pe amândouă, pentru a urmări cum merg lucrurile într-o relație, de la momentul în care îl cunoști pe cel de care te îndrăgostești, toate etapele prin care treci  până la despărțire iar apoi ce se întâmplă DUPĂ.

Va fi, cu siguranță, foarte interesant.

 

 

De curând ați avut și premiera piesei „Flashuri din sens opus”, un spectacol după cartea polițistului Marian Godină. Cum a reacționat când a văzut că ați pus această piesă în scenă?

Premiera spectacolului „Flashuri din sens opus” a fost reușită și ne-am bucurat foarte mult că spectacolul a fost atât de bine primit de public. Am muncit mult la acesta, din primul moment în care am dat peste carte. Am descoperit un text amuzant, foarte amuzant, dar cu un mesaj puternic, un NU hotărât spus situației din țară la ora actuală, corupției din poliție. Povestea îmbină două lucruri foarte interesante: umorul situației și mesajul atât de bine ancorat în realitate.

Domnul Godină a fost încântat de spectacolul nostru și a reacționat excat așa cum mă așteptam. Probabil acesta a fost și unul dintre aspectele care m-au împins să pun cap la cap acest one man show, faptul că el este genul de persoană care se bucură de astfel de inițiative și le suține. Îl definesc sinceritatea și corectitudinea și acestea sunt trăsături  pe care avem nevoie să le regăsim la oamenii de langă noi.

 

Pe când o premieră a acestei piese și la Brașov?

Sperăm să ajungem în această primăvară în Brașov. Avem speranța că spectacolul va fi foarte bine primit acolo. Dar până atunci, ne propunem să îl aducem noi pe Marian Godină la unul dintre spectacolele noastre, aici în București.

 

Ce piese aveți în pregătire la FF Theatre? Dar la Academia de teatru FF Theatre?

Avem, avem un buchet enorm de idei, și ne dorim să le punem în aplicare pe toate. În primul rând,  în weekendul acesta, pe 21 ianuarie, este premiera  „Ce vine după”, după textul lui Mihai Ignat, o comedie romantică uimitoare, o comedie dramatică uimitoare, pentru care chiar merită să ieși din casă. Vii și râzi pe săturate, garantat. Săptămâna viitoare, luni, grupa de elită a școlii va ieși în lumina reflectoarelor cu un spectacol uimitor, după textul „6 personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello. Ne bucurăm de ajutorul unui designer vestimentar de excepție, Silvia Șerban, care a gândit niște costume deosebite pentru fiecare personaj în parte.

Pentru luna februarie ne dorim să pregătim acel duet de spectacole despre care am povestit și mai devreme, să punem în scenă „ Cum se duce totul dracu’” și continuarea „ Ce vine după”, chiar în perioada de Valentine’s Day. Apoi, sperăm ca tot în luna februarie să îl avem invitat pe Marian Godină la spectacolul „Flashuri din sens opus”, poate avem ocazia să organizăm și o conferință în care să vorbim, o sesiune de autografe, ar fi un eveniment interesant, pe care ni-l dorim pentru acea perioadă.

 

Luna martie pregătește o surpiză pentru doamne și domnișoare, un spectacol cu un mesaj foarte interesant, feminist și puternic. Este un proiect foarte drag mie, un spectacol pe care îl regizez, și care le are ca protagoniste pe Mihaela Teleoacă și Silvia Șerban. Am toată încrederea că rezultatul va fi interesant iar publicul va fi cucerit.

Acestea sunt câteva dintre ideile noastre, avem o mulțime, însă abordăm lucruile încet, încet, pentru că vrem să fim siguri că tot ce iese din mâna noastră este o bijuterie.

 

Ești actor, regizor și profesor. În care dintre aceste ipostaze te simți cel mai bine?

Este adevărat, îmbin toate aceste roluri, actor, regizor, profesor. Poate dacă studiez puțin medicina, pictura și scriu și câteva cărți, aș putea să fiu un adevărat renascentist. J

Lasând gluma la o parte, toate acestea se succed într-un mod armonios. Am fost actor, am jucat, am asistat la niște cursuri la o școală particulară unde am descoperit cât de mult mi-ar plăcea să fiu profesor, nu numai pentru a împărtași din ceea ce știu, ci și pentru că îmi plac oamenii și să fiu în prezența lor. În momentul în care am început să lucrez cu elevii mei și să pregătesc spectacole pentru aceștia mi-am dat seama că vreau să studiez mai mult aria aceasta a regiei. Felul în care transmiți mesajele este mai complex, te folosești de mai multe arte și ai la dispoziție mai multe unelte: și actorul, dar și muzica, decorul, luminile, textul în sine.

Iubesc tot ce fac, în egală măsură. Toate aceste roluri compun un întreg și fac parte din mine și din meseria pe care mi-am ales-o.

 

Foto Credit: FABRICA DE PR

Comentarii

INTERVIU

Interviu cu Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism”

Redactia Radar de Media

Published

on

Prima dată am auzit de ea la TV, în presă, dar chiar și pe YouTube, iar acum am ajuns să-i iau un interviu. Alina Greavu, cunoscută sub numele de Aluziva, era fata aia cu care ne petreceam timpul în fața televizorului urmărind jurnalele Digi24 Constanța prezentate de ea. Acum, e o mamă și-o soție nemaipomenită, gospodină de excepție și pricepută in toate.

Dacă ma pui în postura de a-i face o descriere Alinei aș spune că e carismatică, implicată, devotată și are un tact deosebit în a spune storytime-uri abonaților ei mai mult sau mai puțin fericite. Iată în rândurile de mai jos un interviu de suflet cu… Aluziva.

Îți urmărim intens videoclipurile, iar feeling-ul tău ne binedispune ziua! De unde îți culegi toată energia?

Aluziva: „Înainte de orice, mă bucur că munca mea e apreciată și că reușesc să-i bucur la rândul meu pe cei care mă urmăresc. Nu știu de unde am energia, dar este aproape zilnic la cote maxime și îmi place de mor să îmi pun singură obiective și să le ating. Cred că așa am fost mereu. Energia de content creator, însă, a venit inițial de la mine, ca apoi să mă alimentez de la abonații mei, prin mesajele și comentariile lor de apreciere și mai ales cele în care îmi spun că au învățat ceva urmărindu-mă în online, că i-am făcut să se simtă mai bine legat de chestiuni de zi cu zi, că mamele s-au mai relaxat cu privire la copiii lor sau că pur și simplu i-am făcut să râdă când aveau o zi proastă.”

Când erai mică ce îți doreai să te faci?

Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism, în general. După cum am zis și pe YouTube, prezentam știrile la oglindă și mă jucam de-a reporterii cu copiii în fața blocului. Deci visul meu era să fiu prezentatoare de știri sau cel puțin jurnalist. În schimb, mama râde și acum, că își aduce aminte de mine la patru-cinci ani, când m-a întrebat educatoarea ce mi-ar plăcea să fiu când o să fiu mare și am răspuns „tranzistor”. Eu, de fapt, voiam să zic translator. Jurnalist, translator și ghid turistic mai ziceam câteodată, toate fiind legate de comunicare, până la urmă.”

Ce materie de la școală era punctul tău forte?

Aluziva: „Limba română, engleză și franceză erau materiile mele preferate, respectiv la care aveam cele mai mari note din carnet. Eram mereu în topul clasei la materiile astea, dar mai ales la limba română, la care “aberam trei pagini”, cum spuneau colegii mei, și luam deseori 10. Mai luam și câte un 7 uneori, când n-aveam chef să învăț, dar asta se întâmpla foarte rar, pentru că îmi plăcea foarte mult și învățam de plăcere.”

Dacă ai avea șansa să schimbi ceva în trecut, ce ai schimba?

Aluziva: „Nimic. Dacă sunt într-un punct în care sunt fericită sau mulțumită de prezent, înseamnă că absolut fiecare decizie a vieții mele, bună sau proastă, m-a adus aici. Trecând în alt registru, eventual aș schimba frecvența cu care mergeam să o vizitez pe mamaie, pentru că am plecat devreme în viață, în drumul meu spre independență și fiind prea preocupată de facultate, carieră, job-uri și proiecte, nu știu când au trecut anii și acum nu mai e. Oriunde ar fi mamaie acum, în schimb, știu că știe că o iubesc și mă gândesc la ea aproape zilnic.”

Că tot am adus vorba de trecut – dacă ai mai avea ocazia să te întorci la Digi24, ai mai face-o și de ce?

Aluziva: „Absolut deloc. Digi24 a fost un capitol intens din viața mea, un fel de armată, dacă vrei, un proces de călire în care am crescut și învățat enorm de multe, dar care își are locul în trecut și atât. Sunt atât de multe alte lucruri pe care îmi doresc să le fac, personal și profesional, atâția oameni pe care mi-ar plăcea să îi întâlnesc sau cu care să lucrez, am atâtea visuri, idei de business sau de conținut, încât consider că ar fi o nebunie sau chiar o tâmpenie să mă întorc la Digi24. În plus, Alina de azi e foarte schimbată de Alina de acum șapte ani, iar pupitrul de știri nu mai este un target pentru mine; dar dacă ar fi să mă întorc în televiziune, pentru că acum încă mai am un an de stat acasă în concediul de creștere a copiilor, aș face-o pentru un vis vechi, respectiv să am un talk-show de divertisment, pentru că simt că am ce trebuie pentru așa ceva – însă cu siguranță că Digi24 nu ar fi locul potrivit pentru asta.”

Cum ar arăta pentru tine o vacanță ideala în care să-ți încarci bateriile cu adevărat?

Aluziva: „Oh, vacanță! Mă gândesc zilnic la asta. Aș vrea să stau două săptămâni într-o stațiune de vacanță la mare; o Thailanda, să zicem, că îmi doresc mult să văd cu ochii mei peisajele superbe, de le pun oamenii pe desktop. Mi-ar plăcea ca timp de două săptămâni să citesc zilnic, pentru că sufăr de lipsa timpului pentru lectură de când am copii, să închiriez cu soțul meu biciclete, să ne plimbăm peste tot, vizităm muzee și să mâncăm ciudățenii. Mi-aș încărca bateriile și mai bine dacă soțul meu ar fi puțin mai chill și dacă n-ar fi genul de turist care se trezește la 07:00 dimineața în vacanțe, ca să mă târască apoi la paișpe obiective turistice, în timp ce eu mă plâng că mă dor picioarele și el stă cu harta în mână și zice că mai avem de bifat două muzee. Râd și acum pentru că știu că va citi interviul și va zice „hai, mă, că nu e chiar așa”, dar pentru mine așa se simte; ca un training, nu ca o vacanță.”

Care a fost cel mai greu moment din carieră?

Aluziva: „Când lucram la revista PLAYBOY în facultate și ne-am trezit brusc, toți angajații, că micul trust a dat faliment, a vândut revista și s-a închis. Am trecut printr-o depresie atunci nu doar pentru că se încheia un capitol mișto din viața mea, ci pentru că atunci revista a fost preluată de trustul PRO, care a păstrat câțiva angajați, iar eu nu am trecut interviul. La vremea aia mă ocupam de social media, scriam articole pentru site și câteva rubrici pentru print, dar angajatorii din PRO au considerat că eram prea mică și aveau nevoie de oameni cu mai multă experiență. M-am dezechilibrat atunci, nu știam pe ce drum să mă duc, plus că am avut o perioadă în care plângeam zilnic de ciudă și furie că nu mi s-a dat șansa să demonstrez ce știu. M-am zbătut câteva luni așa, apoi m-am adunat și în jumătate de an m-am angajat la Digi24.”

Povestește-ne cea mai ciudată, dar și cea mai palpitantă peripeție neștiută de abonați din cadrul emisiunii „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”

Aluziva: „Cele mai palpitante lucruri… cred că le-am spus deja în clipul de pe canalul meu de YouTube, în care am povestit experiența din Africa. Ceva palpitant pentru colegii mei, dar nu și pentru mine, a fost când m-am certat rău de tot cu o colegă, în mijlocul campusului de birouri. Ea era responsabilă cu întocmirea programului de transport, de microbuze care ne duceau la muncă și la hotel, dar și de cele cu care eu duceam concurenții la aeroport după ce ieșeau din emisiune. Câteva zile la rând mi-a trimis microbuzul pentru vedete foarte târziu, motiv pentru care a trebuit să mergem cu 200 km/h ca să ajungem la timp la aeroport. De fiecare dată i-am reply la mail și am rugat-o să trimită microbuzul cu o oră mai devreme, dar la fel de târziu îl trimitea. Într-una din zile, era să facem accident pe autostradă că ne grăbeam să ajungem la aeroport cu o vedetă, așa că atunci când m-am întors la birou eram spume de nervi și o căutam prin campus, că îmi venea să mor cu ea de gât. Atunci am făcut urât pe set, am spus că eu nu îmi risc viața pentru job, că nu vreau să mor în Africa, mai ales pentru un bilet de avion și că eu plec în România din mijlocul proiectului dacă mai face așa ceva. Am țipat la ea și i-am zis să îmi ia bilet de avion, pentru că, gata, eu plec în România. Următoarea zi, microbuzul a venit cu o oră mai devreme și m-am întors la ritmul meu cardiac normal. A fost intensă reacția mea, dar cât se poate de necesară. Chiar riscam să mor din cauza ei.”

Ce planuri ai pus la cale pentru 2020? Pregătești surprize pentru susținătorii tăi?

Aluziva: „Am multe planuri pentru 2020. Mă voi implica nițel în politică, pentru că vreau să schimb niște legi stupide, vreau să organizez niște campanii de strângeri de fonduri și donații la un nivel mai mare decât o fac acum și să fac mult conținut util pentru abonații mei – pe care îi apreciez enorm și cărora le mulțumesc pentru toată energia pe care mi-o transmit. Simt că 2020 e anul în care brandul personal ALUZIVA va bubui și spun asta fără niciun fel de aroganță sau nas pe sus, pentru că muncesc intens la treaba asta și de prea mult timp ca să nu iasă tot ce mi-am propus. Promit, în schimb, content mai des și mai bun decât până acum și lucrez mental la încă două materiale care au potențialul de a deveni virale. Sper să-mi iasă! #doamneajută #sănătatelatoatălumea”

Text de Robert Muteș

Dacă ți-a plăcut acest interviu cu Aluziva, citește și despre „Principalele tendințe în comunicarea digitală la nivel global și aplicabilitatea lor pe piața locală”.

Foto: Instagram

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU: Eda Marcus, prezentatoarea Festivalului Cerbul de Aur: „Este momentul meu de maximă glorie!”

Avatar

Published

on

În luna august, vedeta TVR își va aniversa ziua de naștere pe scena Festivalului Cerbul de Aur 2019. Despre șansa de a prezenta un eveniment atât de important, experiența pe care o are în televiziune și vedetele mari pe care le-a cunoscut, Eda Marcus a vorbit pe larg într-un interviu.

 

Pentru prezentatoarea Eda Marcus, Televiziunea Română înseamnă acasă. Primii pași i-a făcut la TVR alături de mama sa, care lucra în televiziune. Era copil și a rămas fascinată de această lume. A început să lucreze de la 19 ani și spune cu mândrie că a parcurs toate etapele: de la omul bun la toate în colectivul unei emisiuni, până la muncă de prezentator și realizator, așa cum o vedem în Telejurnalul matinal, de la TVR 1. Cel mai mare vis i se va împlini în luna august, când, deși va fi ziua sa de naștere, Eda spune că nu se gândește la petrecere pentru că va fi pe ultima sută de metri cu pregătirile la Cerbul de Aur.

 

De 25 de ani visezi să prezinți „Cerbul de Aur”. Cum a început pasiunea pentru festival de la Brașov?

 

M-am născut și am crescut cu Cerbul de Aur pentru că mama mea a lucrat pe parcursul carierei sale la foarte multe festivaluri, în mod special la Cerb. Am prins toate edițiile de la Brașov, fiind alături de ea, jucându-mă pe scenă, prin culise, printre cei mai mari artiști care au venit la festival, printre oameni de televiziune de mare valoare. Și așa am înțeles ce înseamnă acest eveniment, din toate unghiurile posibile. Am fost cucerită pe viață de atmosfera unică, de emoțiile puternice pe care le trăiam alături de concurenți, de tensiunea aceea de ,,direct” și de amploarea fenomenului.

 

Cum au reacționat cei dragi când le-ai spus că anul acesta vei prezenta Cerbul de Aur? Cine s-a bucurat cel mai mult?

Pentru că nimeni nu se aștepta, bucuria a fost mult mai intensă. Cred că încântarea lor a fost la fel de mare ca a mea. Știau cât de mult îmi doream o astfel de provocare. Toată familia a fost extrem de fericită la aflarea veștii.

 

Am înțeles că îți vei aniversa ziua de naștere chiar în perioada festivalului. Te gândești și la o mică petrecere alături de colegi? Se vor află prietenii și familia alături de tine?

Voi împlini 37 de ani pe 20 august, chiar în săptămâna cea mare, a pregătirilor. Nu mă gândesc la petrecere pentru că mă voi concentra pe ceea ce voi avea de făcut. Când sunt preocupată de ceva nu îmi stă mintea la distracție, însă voi fi înconjurată de oamenii dragi, fetița mea, parinții și colegi frumoși iar acest aspect mă împlinește pe deplin.

 

Povesteai că ți-ai petrecut copilăria la TVR, unde mama ta, Nicoleta Păun, era unul dintre realizatorii apreciați. Ce sfat ți-a dat când i-ai spus că ți-ai ales o carieră în televiziune?

Că nu voi reuși niciodată să realizez ceva, dacă nu iubesc această meserie suficient și dacă nu voi munci pe măsură. Ea a fost un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă nu a fost ,,vizibila” pe micul ecran. În schimb, eu mi-am dorit fix acestă zonă pe care ea nu a îmbrățișat-o. Mama a fost cel mai aspru critic al meu dar și cel mai sincer și obiectiv privitor. Și asta mi-a prins extrem de bine. Nu am primit niciodată laude nemeritate și chiar și atunci când făceam o treabă bună, nu primeam toate confirmările pe care mi le-aș fi dorit din partea ei.

 

Ce amintiri te leagă de perioadă copilăriei în TVR. Ce vedete ai cunoscut?

Am trăit multe în lumea acesta fascinantă. Și am atâtea amintiri care pornesc din copilărie și ajung până în punctul în care am devenit și eu om de televiziune ,,cu acte”. Am avut oportunitatea de a crește printre vedete, artiști mari din toate domeniile, din țară dar și din străinătate. Sunt mândră că am avut ocazia pe parcursul carierei mele în televiziune, să intervievez câțiva oameni importanți. Am cunoscut prin intermediul emisiunilor la care am lucrat, de la oameni politici marcanți până la artiști mari ai scenei muzicale sau teatrale. La Cerb am avut ocazia să-i văd în carne și oase pe Joe Cocker, Kylie Minogue, Ricky Martin, Christina Aguilera, Ray Charles și mulți alții. Și îmi aduc aminte că tot la Cerb, copil fiind, găsisem în spatele scenei un apărat prin care se ținea legătură cu regizorul din Carul de transmisiune, iar eu mă prinsesem că dacă era apăsat, se auzea în cabina acestuia. Și îl apăsam ca să cânt porțiuni din melodiile interpretate la repetiții de concurenți. La un moment dat, din aparat se aude vocea regizorului: ,,Va rugăm să încetați!”. Așa că…am amintiri legate și de mici năzdrăvănii pe care le făceam.

 

Povesteai că ai urmărit în fiecare an Cerbul de Aur și chiar ai fost redactor la acest festival… Au fost multe momente pe care le-am trăit din perspective diferite, prin ochii de copil și apoi prin cei ai omului de televiziune. Dar un anume moment m-a marcat cu adevărat. Îmi aduc aduc aminte cu multă emoție de momentul în care Cerbul de Aur era câștigat de Monica Anghel, în anul 1996, iar eu, în vârstă de 14 ani, eram în public. Eram atât de emoționată și plângeam de fericire, gândindu-mă timid la ideea că poate cândva, când voi crește mare și poate voi avea ocazia să fiu și eu parte din ceea ce înseamnă Cerbul de Aur. Și dorință mi s-a împlinit

 

Știu că fiică ta are doar câțiva ani. Va veni și ea la Brașov? Cum reacționează când te vede la televizor?

Da, Aria, fetiță mea de 4 ani, va fi acolo cu mine. Și pentru că voi fi ocupată, îi voi avea alături pe părinții mei care vor avea grijă de ea. Pentru că a avut ocazia să mă vadă zilnic la jurnalul de sport i se pare ceva firesc. Nu e impresionată în nici un fel de aparițiile mele :))

 

Vei prezenta festivalul alături de Elvin Dandel. Ați avut ocazia să va mai întâlniți?

Am avut ocazia să îl cunosc cu ani în urmă, când mi-a fost invitat într-o emisiune, alături de tatăl sau. Și l-am tot la Cerb l-am văzut când eram copil. Însă sunt sigură că nu își mai amintește. Poate îmi face o surpriză 🙂 și își va aminti.

 

Ai început să te gândești la toaletele pentru serile festivalului?

Da! Mă gândesc într-una la acest aspect. Vreau să strălucesc la propriu. Este momentul meu de maximă glorie și îmi doresc să se reflecte și în acest mod. Și am încredere în echipa desemnată pentru acest capitol că vor face tot posibilul să mă pună în valoare.

 

Ce dorință îți vei pune la Cerbul de Aur 2019?

Să iasă totul așa cum îmi doresc să îi am pe cei dragi alături de mine!

 

e

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Teo Trandafir: Cultura este singura modalitate de a fi liber!

Avatar

Published

on

Foto Credit: KANAL D

Teo a inceput un nou proiect la KANAL D, show-ul “Vrei sa fii milionar?”, unul dintre cele mai longevive formate tv la nivel mondial. In noua productie o vom descoperi pe Teo si intr-o alta ipostaza.

In continuare va prezentam un Interviu cu Teo Trandafir pe tema “Vrei sa fi milionar”

 

  1. Cat este stiinta, cat este noroc si cat este prezenta de spirit in gasirea/oferirea raspunsurilor corecte la “Vrei sa fii milionar?”

In primul rand, este vorba despre stiinta, apoi despre prudenta, pentru ca trebuie sa te folosesti de variantele ajutatoare, oferite in concurs, daca simti ca este ceva in neregula, si ai o sansa mai mare de 20% sa fii in eroare cu raspunsul. Apoi este vorba de strategie, pentru ca unii considera ca trebuie sa iti pastrezi o varianta ajutatoare pentru momentele grele, cand ajungi la sume mari. Se mai intampla insa, sa nu ajunga acolo si sa plece acasa cu varianta ajutatoare “in buzunar”, in ciuda strategiei. Fiecare “o joaca” asa cum simte.

 

  1. Ce temeri ai avut atunci cand “ti s-a dat pe mana” acest format?

Mi-a fost teama ca nu am sa tin minte toate “comenzile”, ca toata echipa va sta dupa mine sa spun “raspuns final” si “ok”. Mi-a fost teama ca oamenii nu vor sti sa raspunda la intrebari, mi-a fost teama sa nu inceapa sa planga vreun concurent, ceea ce s-a si intamplat.

  1. Ce inseamna sa fii, dupa parerea ta, cel mai slab concurent “Vrei sa fii milionar?”?

Sa nu treci de prima intrebare. Sa nu stii cate personaje centrale sunt in “Tom si Jerry”, in conditiile in care apar, de cele mai multe ori, numai ei …

 

  1. Exista vreun concurent care te-a uimit, in sens pozitiv/negativ, pur si simplu, la “Vrei sa fii milionar?”

Toti m-au uimit! Sunt multe lucruri pe care eu le aflu despre concurenti in timpul filmarilor; era o doamna tanara si foarte, foarte draguta, care era pensionata pe caz de boala si despre care am aflat atunci, in fata ei, ce boala avea … Si, nu prea era bine. Doar ca doamna o trata ca pe o situatie pasagera. Chiar Nicu Peroju a venit din alta tara ca sa participe la “Vrei sa fii milionar?”; un alt domn si-a dorit ca, in urma participarii la concurs, si a banilor pe care voia sa-i castige, sa-si aduca acasa copilul, aflat in strainatate. Fiecare concurent are povestea lui, iar unele pot fi spuse, altele nu J

 

  1. Exista o <tipologie> pentru a fi castigatorul concursului <Vrei sa fii milionar?> Cum poti ajunge, in viziunea ta, castigatorul “Vrei sa fii milionar?”

Ar fi bine sa fii bine pregatit, in primul rand. Probabil ca este si o chestiune de noroc, dar nu am dat peste o astfel de situatie, ci am intalnit doar concurenti bine pregatiti si carora nu le-a fost teama de munca, intr-un fel sau altul. Asta inseamna ca nu s-au intimidat in fata a ceea ce se numeste cultura generala. Cei mai multi oameni refuza cultura de orice fel pentru ca ii intimideaza. De fapt, cultura este singura modalitate de a fi liber. Poti sa te refugiezi in orice, in fizica, geografie, chimie, geologie, muzica, istorie, in ce vrei … .  Asa, daca nu vrei sa te refugiezi in nimic si vrei sa “treci” pe Facebook, chiar nu vrei sa fii milionar. Oamenii care au venit si pe care eu i-am cunoscut pana acum erau bine pregatiti. Au venit foarte multe femei, mai multe decat ma asteptam eu sa se incrie. Femeile mi se par un pic mai prudente, mai asezate, mai calculate, “cantaresc” mai mult; barbatii sunt mai “speriosi”, exact ca in viata reala. Vezi cum reactioneaza barbatul si femeia la spital sau cum reactioneaza barbatul care are guturai si femeia care are aceeasi boala! Exact asa este la “Vrei sa fii milionar?”.

“Vrei sa fii milionar?”, prezentata de Teo Trandafir, incepe la KANAL D.

Comentarii

Continue Reading
Advertisement

Facebook

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Trending

google.com, pub-4886972132153269, DIRECT, f08c47fec0942fa0