Connect with us

INTERVIU

Iulian Comănescu: Anumite tipuri de public continuă să consume anumite tipuri de gunoi

Published

on

 
Prev1 of 2

Analistul media Iulian Comănescu vorbește într-un interviu acordat în exclusivitate pentru RADAR DE MEDIA, despre dosarul de proxenetism al asistentelor tv, acuzațiile Elenei Udrea la adresa lui Oreste Teodorescu, dar și despre scandalul de prostituție în care este implicată Aura Poterașu, prezentatoare a Telejurnalului matinal.

 

Cum vedeți implicarea unor fete precum Daniela Crudu sau Mădălina Pamfilie, care apar la tv, în dosarul de proxenetism al asistentelor tv?

Nu e clar dacă și ce acuzații există la adresa lor, din ce-a apărut în presă. Poate fi vorba de proxenetism, prostituție sau simpla calitate de martor – de altfel acestea se pot stabili sau modifica după audieri. Așa că nu putem decât spune că audierea e în ton cu zvonuri care circulau pe piață de ceva vreme.

Separat de aspectele penale, există în România o filiație lungă a fetelor scandaloase, care pornește de la Floriana Jucan și istoria ei cu ambasadorul elvețian Jean-Pierre Vettovaglia, din anii ’90. Azi directoare de revistă, Floriana Jucan a însemnat apariția în plan public a unui gen de femeie care își crește cota dezvăluind relațiile ei cu bărbați celebri. Desigur că nu mă refer neapărat la tariful pentru servicii din clasa prostituție, lucrurile sunt mult mai complicate de atât. Dar după ea a mai existat o Laura Andreșan, care a scos la iveală înregistrări și date compromițătoare cu primarul Liviu Negoiță și diverși fotbaliști și multe altele. În principiu, expunerea prin scandal poate face un personaj de acest gen dezirabil pentru, iarăși, un anume gen de bărbați. Sumele care apar în transcrierile telefonice ale dosarului de la DNA sunt foarte mari. E greu de stabilit clar ce legătură au cu cota de celebritate, dar lucrurile se desfășoară conform zicerii lui Milan Kundera: „Femeile nu caută bărbați atrăgători. Caută bărbați care au avut femei frumoase.”

Astfel de personaje pot fi luate drept repere de către tineri. Cum comentați măsurile pe care CNA le-a luat până în prezent împotriva unor astfel de emisiuni?

Din câte știu, CNA nu a luat măsuri și nici nu avea de ce, până la proba contrarie. Mă indispune faptul că tot mai multă lume, inclusiv din intelighenția, cere de la Consiliul Audiovizualului tot felul de verdicte în materie de morală publică, limba română și altele. De aici și până la un Consiliu Media ca în Ungaria nu e o distanță foarte mare. Chiar a trecut atât de mult de când aveam Consiliul Culturii și Educației Socialiste?

Ce explicație găsiți pentru apariția în dosarul de proxenetism a unor oameni din media, precum Horia Ivanovici – directorul publicației Fanatik, Dan Bucura – jurnalist, drept beneficiari ai serviciilor fetelor, potrivit surselor evz.ro?

Din câte am înțeles, presa citează surse judiciare care afirmă că oamenii respectivi ar fi fost clienți. Am înțeles că au mai ieșit la iveală și niște asfaltatori, nu numai ziariști. Teoretic, poate, ziariștii ar trebui să aibă o viață personală mai morală decât asfaltatorii, în ideea că au o misiune publică. Dar despre ce vorbim? Presa arată mai prost decât restul societății de câțiva ani.

De ce promovează televiziunile excesiv astfel de fete?

E vorba de rețete simple, practicate la emisiunile de scandal, care sunt ieftine la propriu. În principiu, a arunca pe piață o saga semi-ficțională care se învârte în jurul unei astfel de fete – sau a unui tip ca Botezatu – aduce audiență fără prea mare bătaie de cap.

Cum ar putea fi curățată televiziunea de aceste pseudo-vedete?

Ciudat mi se pare că cel puțin unele din personajele de acest tip sunt plătite pentru prestația TV. Au apărut astfel de informații, desigur neconfirmate, despre Oana Zăvoranu. Există deja o meserie a invitatei care își pune lenjeria intimă pe masă, spune lucruri despre o relație cu un bărbat căsătorit și așa mai departe – lucrurile se pot prelungi cu zecile de episoade. Stupid în toată povestea asta e faptul că televiziunile cu pricina au, până la urmă, niște resurse care le-ar scoate din zona mizerabilă, dar în loc să le investească în creier și echipe, le cheltuiesc pe acest gen de invitat sau invitată. Invitata pleacă ulterior pe la alte televiziuni ca să-și exploateze notorietatea, e în poziția de a cere mai mult. La un moment dat, Botezatu avea emisiune la Antena 1 și debita la Kanal D, la concurență, enormități despre sex în trei cu propriul fiu. Habar n-am cât e totalul sumelor încasate de la televiziuni pentru acest gen de prestație a acestui gen de personaj, într-un an, dar dacă-mi permiteți cinismul, miile de euro vehiculate în dosarul de proxenetism sugerează că nici tarifele de TV nu sunt chiar mici. Cred că din toți banii ăștia ar putea ieși de niște formate autohtone curate și atrăgătoare.

Un alt jurnalist implicat în scandaluri de corupție este Oreste Teodorescu, despre care Elena Udrea spune că i-ar fi cerut bani. A devenit un trend reducerea la tăcere a jurnaliștilor cu ajutorul banilor?

Dacă e s-o credem pe Elena Udrea, ceea ce eu nu țin neapărat, Oreste Teodorescu n-a avut nicio treabă cu jurnalismul în întregul episod. A șterpelit niște date sau dosare compromițătoare din grupul Intact, pe care a încercat să i le vândă Elenei Udrea. Sigur, Oreste e chemat la tot felul de emisiuni, are acces și la documentele Intact, și la Elena Udrea. Dar hai să ne uităm puțin la CV-ul lui, e de jurnalist? Există acum un soi de comunicatori care apar la TV, mai ales în postura de invitați, și pescuiesc în ape tulburi. Care primesc documente și dispoziții dintr-un anumit loc, le difuzează într-un alt loc sau fac pur și simplu servicii de intermediar. După Mugur Ciuvică, și un Robert Turcescu s-a apucat brusc să producă „investigații”, cam în vremea în care își punea pe blog livretul acela suspect de colonel. Oamenii de acest fel vor mai „investiga” destulă vreme de acum încolo. E drept că asta înseamnă o mare parte din ceea ce apare în media, dar eu mă încăpățânez să nu numesc asta jurnalism.

Ce influență au aceste scandaluri asupra imaginii breslei?

Niciuna, fiindcă nu cred că mai există în momentul de față ceva ce am putea numi o breaslă jurnalistică. Suntem într-un peisaj post-atomic, în care anumite tipuri de public continuă să consume anumite tipuri de gunoi – cei de la Capatos, asistentele, iar cei de pe televiziunile de știri, „dezvăluiri” și „investigatori”. În rest, vor apărea și vor exista în continuare diferite nume și branduri media respectabile, dar cu adresare redusă, cum sunt în momentul de față Casa Jurnalistului sau, dinainte de criză, Dilema veche. Pentru un cotidian sau un site de știri serios, trebuie milioane de euro pe an, pentru o televiziune mare, zeci de milioane. Acești bani nu se găsesc, necondiționat, în piața de media din România.

Prev1 of 2

Lasa un comentariu aici!

Click to comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

INTERVIU

Interviu, Tony Adam: Un astfel de proiect implica toate ingredientele artistice – actorie, muzica live, coregrafie speciala

Published

on

FOTO CREDIT: FABRICA DE PR
 

Tony Adam îl interpretează pe Harry, prietenul lui Alfred Doolittle în My Fair Lady, musical care se va juca în șase spectacole, pe scena sălii Epika de la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City, pe 21 martie de la ora 20:00, pe 22 martie de la ora 20:00 și pe 23 și 24 martie, de la ora 15:00 și 20:30, în câte două reprezentații pe zi.

 

  1. Musicalul „My Fair Lady”. Ce înseamnă acest proiect pentru tine? În ce moment al vieții tale a venit spre tine propunerea?

Sunt sigur ca nimic nu este intamplator. „Coincidentele” sunt doar niste semnale care iti arata ce sa faci J In facultate am jucat in aceasta piesa, in rolul lui Pickering. Apoi, cu doar cateva luni inainte de anuntarea castingului pentru aceasta productie, ma intorsesem din Spania, unde ajutasem la montarea textului My Fair Lady, in limba engleza, la o celebra deja scoala de teatru – „ACT&PLAY”. Pot spune, intr-un fel, ca textul m-a urmarit J

 

  1. Ce îți aduce nou, din punct de vedere profesional, „My Fair Lady”? Cu ce se diferențiază de toate celelalte proiecte pe care le-ai avut acum până acum?

Este primul musical in care joc. Un astfel de proiect implica toate ingredientele artistice – actorie, muzica live, coregrafie speciala, etc. Este diferit de un spectacol de teatru obisnuit. Pentru mine este o experienta unica si minunata.

 

  1. Cand ai vazut prima data filmul My Fair Lady? Te-ai fi gandit atunci ca vei juca in poveste, in varianta musical?

Cred ca am vazut pentru prima data filmul la inceputul anilor 90 si nu, nu m-am gandit ca voi juca vreodata intr-un musical. J

 

  1. De ce ai invita spectatorii sa vina la My Fair Lady, la spectacolele care vor incepe din 21 martie?

E foarte simplu. In Romania musical-ul e inca la inceput. Nu avem o traditie pe acest segment. Faptul ca avem regizori care sunt in stare sa aduca in fata publicului romanesc astfel de productii, nu poate fi decat laudabil si publicul ar trebui sa incurajeze asemenea initiative. In plus, vor avea ocazia sa se bucure de un decor impresionant, de muzica live, de coregrafii  originale si, nu in ultimul rand, de niste interpretari actoricesti speciale.

 

  1. Ce îți place cel mai mult la profesia de actor? Cum ai ales-o?

Sa traiesti cu adevarat in circumstante imaginare! Cred ca asta este esenta profesiei de actor. Asta inseamna pentru mine a trai mai multe vieti intr-una singura. Cred ca, intuitiv, am inteles asta pe la 17-18 ani. Atunci am hotarat ca asta vreau sa fac – sa traiesc mai multe vieti intr-una singura.

 

  1. Ce îți doreai să devii, în copilărie?

Inca de mic, de la 4-5 ani, am stiut ca vreau sa devin cantaret. Am urmat toata copilaria cursuri de muzica, iar pe la 20 de ani ma pregateam pentru Festivalul Mamaia. Intre timp, pasiunea pentru teatru pusese deja stapanire pe mine si n-am mai avut „ochi” pentru muzica.

 

  1. Ce altă profesie ți-ai alege acum? Ce ți-ar plăcea să faci?

In urma cu 3 ani am regizat pentru prima data un spectacol de teatru si de atunci incerc sa ma perfectionez in arta regiei J De atfel, peste cateva luni am sa si absolv Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica I.L Caragiale din Bucuresti- sectia Regie Teatru.

 

  1. Ce alte talente ai, mai puțin cunoscute celor din jur?

Am rabdare. J

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Interviu Ionut Burlan, despre experienta din spectacolul My Fair Lady

Published

on

FOTO CREDIT: FABRICA DE PR
 

Ionuț Burlan – interpretul lui Alfred Doolittle în My Fair Lady, musical care se va juca în șase spectacole, pe scena sălii Epika de la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City, pe 21 martie de la ora 20:00, pe 22 martie de la ora 20:00 și pe 23 și 24 martie, de la ora 15:00 și 20:30, în câte două reprezentații pe zi.

 

  1. Ce iti doreai sa devii în copilărie și cum ai descoperit actoria?

De cand eram foarte mic am vrut sa ma fac actor. La 3 ani eram cu bunicul meu la Casa Pionierilor, unde o asteptam pe sora mea sa termine cursurile de balet. Eu m-am desprins din mana bunicului si am intrat pe o usa… Usa aceea era intrarea catre cursul de teatru. Acolo am ramas timp de 15 ani. Apoi, la 18 ani, am intrat la U.N.A.T.C., la clasa profesorului Florin Zamfirescu, iar dupa absolvire am dat concurs la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiesti. Aici am ramas in ultimii 19 ani.

 

  1. Ce roluri ai avut și cum ai făcut trecerea la musical? În câte musicaluri ai mai jucat?

Am jucat in peste 60 de spectacole de teatru, am cochetat si cu muzica și am avut chiar si un band rock, „Sedativ”. Am cantat intr-un quartet acapella și am jucat si in spectacole de revista. Prima mea experienta profesionala in teatru de musical a fost undeva prin anii 2003 cand Victor Ioan Frunza a montat la Ploiesti un spectacol „din viata insectelor”, unde interpretam vreo trei roluri. Acolo am cantat prima data intr-un spectacol live, cu band. Dupa aceea au urmat mai multe spectacole de musical: „Supermarket”, „Laught Story” si „Visul unei nopti de vara”, in regia lui Theo Herghelegiu, „My fair lady” in regia Alice Barb, „My Fair Lady” în regia lui Razvan Ioan Dinca, în „Zaraza”, „Sunetul muzicii” si „We will rock you” in regia lui Razvan Mazilu.

 

  1. Ai o poveste cu totul speciala cu „My Fair Lady” cu rolul lui Alfred Doolittle. Care este aceea?

În ceea ce priveste „My Fair Lady”, povestea este foarte frumoasa… La prima punere in scena, cea a regizoarei Alice Barb, s-a nascut fiul meu Damian. La cea de a doua, cea a lui Razvan Dinca, cu putin inainte de premiera s-a nascut fetita mea, Ozana. Nu stiu daca piesa este de vina sau rolul Alfred Doolittle pe care l-am jucat in ambele productii, asa ca nu voi mai accepta sa mai joc acest rol si aceasta piesa intr-o noua punere in scena… J Cel putin, nu in viitorul apropiat!:)

 

  1. Ce înseamnă pentru tine  reîntoarcea în My Fair Lady și reîntâlnirea cu personajul, pentru spectacolele de la finalul lui martie?

My Fair Lady este pentru mine unul dintre cele mai vizionate filme ale copilariei mele… Lucrul la acest spectacol a fost o reala placere, intalnirea cu cativa colegi cu care, dupa acest spectacol, am ramas prieten… Dar, un lucru deosebit a fost reintalnirea cu Razvan Dinca. Noi am fost colegi de facultate, eu eram la actorie, el la regie si in studentie am jucat intr-un spectacol de-al lui. Dupa o pauza de 17 ani, ne-am vazut la My Fair Lady mai batrani, mai intelepti si mai maturi profesional și acest lucru a fost o mare bucurie. Si, nu in ultimul rand, intalnirea cu coregrafa Violeta Dinca a fost de neuitat! Este cea care a reusit sa ma faca sa descopar ca am si un picior drept, nu doua picioare stangi, asa cum credeam eu! :)))

 

  1. De ce spectatorii ar trebui sa nu rateze My Fair Lady, in martie?

Pentru ca este bun. Este al naibii de bun. Si este 100% live. Restul motivelor le vor descoperi abia dupa ce il vor vedea și chiar merita! 🙂

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Teo Trandafir: Cultura este singura modalitate de a fi liber!

Published

on

Foto Credit: KANAL D
 

Teo a inceput un nou proiect la KANAL D, show-ul “Vrei sa fii milionar?”, unul dintre cele mai longevive formate tv la nivel mondial. In noua productie o vom descoperi pe Teo si intr-o alta ipostaza.

In continuare va prezentam un Interviu cu Teo Trandafir pe tema “Vrei sa fi milionar”

 

  1. Cat este stiinta, cat este noroc si cat este prezenta de spirit in gasirea/oferirea raspunsurilor corecte la “Vrei sa fii milionar?”

In primul rand, este vorba despre stiinta, apoi despre prudenta, pentru ca trebuie sa te folosesti de variantele ajutatoare, oferite in concurs, daca simti ca este ceva in neregula, si ai o sansa mai mare de 20% sa fii in eroare cu raspunsul. Apoi este vorba de strategie, pentru ca unii considera ca trebuie sa iti pastrezi o varianta ajutatoare pentru momentele grele, cand ajungi la sume mari. Se mai intampla insa, sa nu ajunga acolo si sa plece acasa cu varianta ajutatoare “in buzunar”, in ciuda strategiei. Fiecare “o joaca” asa cum simte.

 

  1. Ce temeri ai avut atunci cand “ti s-a dat pe mana” acest format?

Mi-a fost teama ca nu am sa tin minte toate “comenzile”, ca toata echipa va sta dupa mine sa spun “raspuns final” si “ok”. Mi-a fost teama ca oamenii nu vor sti sa raspunda la intrebari, mi-a fost teama sa nu inceapa sa planga vreun concurent, ceea ce s-a si intamplat.

  1. Ce inseamna sa fii, dupa parerea ta, cel mai slab concurent “Vrei sa fii milionar?”?

Sa nu treci de prima intrebare. Sa nu stii cate personaje centrale sunt in “Tom si Jerry”, in conditiile in care apar, de cele mai multe ori, numai ei …

 

  1. Exista vreun concurent care te-a uimit, in sens pozitiv/negativ, pur si simplu, la “Vrei sa fii milionar?”

Toti m-au uimit! Sunt multe lucruri pe care eu le aflu despre concurenti in timpul filmarilor; era o doamna tanara si foarte, foarte draguta, care era pensionata pe caz de boala si despre care am aflat atunci, in fata ei, ce boala avea … Si, nu prea era bine. Doar ca doamna o trata ca pe o situatie pasagera. Chiar Nicu Peroju a venit din alta tara ca sa participe la “Vrei sa fii milionar?”; un alt domn si-a dorit ca, in urma participarii la concurs, si a banilor pe care voia sa-i castige, sa-si aduca acasa copilul, aflat in strainatate. Fiecare concurent are povestea lui, iar unele pot fi spuse, altele nu J

 

  1. Exista o <tipologie> pentru a fi castigatorul concursului <Vrei sa fii milionar?> Cum poti ajunge, in viziunea ta, castigatorul “Vrei sa fii milionar?”

Ar fi bine sa fii bine pregatit, in primul rand. Probabil ca este si o chestiune de noroc, dar nu am dat peste o astfel de situatie, ci am intalnit doar concurenti bine pregatiti si carora nu le-a fost teama de munca, intr-un fel sau altul. Asta inseamna ca nu s-au intimidat in fata a ceea ce se numeste cultura generala. Cei mai multi oameni refuza cultura de orice fel pentru ca ii intimideaza. De fapt, cultura este singura modalitate de a fi liber. Poti sa te refugiezi in orice, in fizica, geografie, chimie, geologie, muzica, istorie, in ce vrei … .  Asa, daca nu vrei sa te refugiezi in nimic si vrei sa “treci” pe Facebook, chiar nu vrei sa fii milionar. Oamenii care au venit si pe care eu i-am cunoscut pana acum erau bine pregatiti. Au venit foarte multe femei, mai multe decat ma asteptam eu sa se incrie. Femeile mi se par un pic mai prudente, mai asezate, mai calculate, “cantaresc” mai mult; barbatii sunt mai “speriosi”, exact ca in viata reala. Vezi cum reactioneaza barbatul si femeia la spital sau cum reactioneaza barbatul care are guturai si femeia care are aceeasi boala! Exact asa este la “Vrei sa fii milionar?”.

“Vrei sa fii milionar?”, prezentata de Teo Trandafir, incepe in aceasta seara, de la 22:30.

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement
Advertisement

Trending