Connect with us

INTERVIU

Iulian Comănescu: Diferența dintre Știrile PRO TV și Observator e mai mare decât …

Avatar

Published

on

Mass media din România a trecut printr-o serie de schimbări în 2014. Lupta pentru audiențe dintre cei doi giganți de pe piață: Pro TV și Antena 1, a devenit tot mai acerbă, Kanal D și Prima TV au făcut disponibilizări, televiziunea publică a fost implicată în tot felul de scandaluri. Analistul media, Iulian Comănescu, a făcut pentru RADAR DE MEDIA o retrospectivă a hărții media a anului ce se încheie și ne-a spus și ce viitor au televiziunile, revistele glossy, dar și online-ul în 2015.

 

Cum comentezi migrarea vedetelor Pro TV către Antena 1 și rezultatul pe care l-a avut?

Rezultatele au fost chiar sub așteptările moderate, ca ale mele. Vocea României pe stil nou, produsă de nemțoaica Melanie Triebel, a fost o lecție despre cum se poate produce un talent show în România, iar asta a eclipsat X Factor. Pentru Antenă, dezastrul s-a produs însă la Iadul bucătarilor (Antena) versus Master Chef (PRO). Iadul bucătarilor a fost ceva oribil filmat – într-un platou cu câteva duzini de camere – și defectuos conceput, mult sub Chef, chiar dacă acesta a fost mai degrabă o producție de bun simț, decât stelară. Faptul că foștii jurați de la PRO au „rupt lanțul” pe Antenă, ducând la extrem acel gen de humiliation show care oricum stârnise reacții amestecate cu un sezon înainte, pe PRO, a pus capac. Originalul de la Iadul Bucătarilor – Hell’s Kitchen, e într-adevăr un format dur, dar acolo e vorba de condițiile grele dintr-o bucătărie de restaurant perfomant, și nu de veterani care șterg pe jos cu pifanii de dragul de-a o face, ca la Antena 1. Adică un fel de războiul din Vietnam al tigăilor și nu o cazarmă românească de anii `80.

Crezi că Pro TV va mai miza pe crearea altor vedete? Se vor întoarce cei care au plecat la postul concurent?

Dacă informațiile mele sunt corecte, PRO TV va avea în viitorul apropiat o strategie de programare economicoasă, numai cu formate internaționale în zona de entertainment. Deci nu va avea nevoie de vedete noi. Sigur, nu exclud ca vreun jurat care a făcut un sezon la Antenă să revină la PRO – până la urmă, nu sunt ai posturilor respective. Dar nu mai mult.

Va fi la fel de pregnantă rivalitatea între Pro TV și Antena 1 în 2015 sau bătălia pentru audiențe s-ar putea duce între mai multe posturi?

PRO TV s-a menținut pe poziție, în materie de ratinguri, cu costuri mai puține. După eșecul grilei de toamnă, nu mai văd Antena 1 investind la fel de mult, mai ales că și fondatorul, și managementul au diferite alte probleme. Dar asta nu înseamnă că Antena 1 va pierde locul secund. Kanal D s-a menținut cam acolo unde e, cu succese în zona serialelor turcești și ratinguri onorabile în diferite alte locuri, dar incapabil să impună un format contemporan de entertainment – vezi ce s-a întâmplat cu KidSing. Prima TV n-a făcut nimic spectaculos cu grila axată pe comedy lansată la începutul anului, iar Utopia, anunțată pentru toamnă, nu a început încă.

Show-urile Pro TV, precum ”Vocea României” sau ”Masterchef” au fost în topul audiențelor de fiecare dată, iar Antena 1 a ocupat postul secund. De ce?

Pe lângă diferențele intrinseci, o problemă eternă a Antenei 1 e modul cum începe prime-time-ul. Am spus-o de nenumărate ori, Antena ar trebui să lucreze la Observator, un format care și-a devorat vedetele (Mîndruță, Stoicescu, Alina Petrescu) și în care Andreea Berecleanu supraviețuiește miraculos. Pe analizele mele, diferența dintre Știrile PRO TV și Observator e mai mare decât cea dintre Vocea României și X Factor. Or ratingul unui program depinde în mare parte de lead-in, adică de programul anterior.

Dacă vreți, e o problemă de organigramă. Într-un fel sau altul, Observatorul e în ograda Antenei 3 și a împrumutat stilul neglijent și inestetic al jurnalelor de televiziuni de știri. Care televiziuni de știri, în mod evident, fac orice altceva decât știri – preiau conștiincios înjurăturile finanțatorilor politici și umplu spațiile libere cu non-întâmplări gen „Cămătarii rămân în arest”.

Cum vezi achiziționarea de către RCS&RDS a tuturor licențelor  radiourilor deținute de PRO TV SA?

E o continuare a investiției majore în conținut pe care RCS & RDS a făcut-o cu Digi24. Implicarea unui jucător de cable/telecom/mobile în conținut, într-o asemenea măsură, e o cvasi-premieră mondială și efectele ei sunt dificil de estimat.

Poate fi considerat divertismentul un produs esențial pentru succesul unei televiziuni?

Da, în toate sensurile. În România, e cam singurul – se vede că avem investiții în primul slot de prime-time, care începe la ora 20.00, 20.30, dar mai puțin în cel de-al doilea, care începe la 22.00, și unde în alte țări sunt programate seriale. În România, în afară de Las Fierbinți, nu prea există nimic demn de amintit. Divertismentul de calitate este și treaba televiziunilor publice – dacă ne gândim că Master Chef și Strictly Come Dancing au fost create pentru BBC One, iar Top Gear e pe BBC 2.

Care este viitorul Kanal D pe harta media, având în vedere că au închis o emisiune, iar mai mulți angajați au fost dați afară?

Îi interesează de mai multă vreme costurile, la un moment dat aveau piederi egale cu cifra de afaceri, de 9-10 milioane de euro. Mai nou, le-au redus la jumătate. În rest, în termeni de conținut, Kanal D are niște aspirații de glamour care s-ar putea să strice și ceea ce a realizat până în prezent. Mai ales că în sezoanele următoare s-ar putea să fie destui producători disponibili, foști la televiziuni mai mari, la cum se-arată lucrurile prin alte locuri. În fine, Kanal D e cumva într-o situație imposibilă: nu poate produce profit pe locul III, pe o piață săracă și fără alte posturi cu care să se alieze, gen Acasă, Antena Stars și altele asemenea. Dar ca să crească are nevoie de o strategie al naibii de inteligentă, care să-i prelungească ADN-ul balcanic, diferit de al altor stații de la noi. Tentativele de întinerire, show-urile de umor și altele asemenea sună a repoziționare și repoziționarea s-ar putea să fie sinucigașă. Televiziunea care dă Iffet și Suleyman nu poate fi cool.

Care e rolul televiziunii publice, dacă luăm în considerare activitățile din ultimii ani?

2014 a fost pentru TVR un an mult mai prost decât 2013. În 2013, în mandatul Săftoiu, au fost concediați 600 de angajați și costurile au fost reduse drastic. În mandatul Tănase, doar penalizările care reies din datoriile la stat se ridică la 9 milioane de euro pe an, dacă e să credem un membru al Consiliului de Administrație. În momentul de față, problema TVR nu are soluție, pe undeva și soluția-Săftoiu, concedieri și tăieri de costuri, s-a întors împotriva TVR, fiindcă înseamnă o grilă pauperă și fără șanse. Dar o piață din care televiziunea publică să lipsească ar fi de neconceput: gândiți-vă că pe toată zona de interes public, politică, relevanță, seriozitate s-ar încăiera Antena 3 cu RTV și cu B1. Mie îmi arată a peisaj post-atomic.

În principiu, pentru redresarea TVR trebuie în primul rând un consens public realist. Aspirația către BBC este nerealistă și demagogică, din motive pe care le-am explicat la mine pe blog  și se reduc la banii prea puțini și poziția proastă în top din momentul de față. Ar trebui o lege care să scoată SRTV-ul de sub controlul politicului, definirea unei misiuni și un plan de redresare în care să fie implicați profesioniști.

Cum ți s-a părut abordarea televiziunilor de știri în campania electorală?

Vai de capul lor. Mă bucur că dispare această gogoriță a televiziunilor care aduc milioane de voturi, creată prin 2009. În afară de OTV, nimeni nu a făcut mai nimic palpabil în sensul ăsta. Eu sper să scăpăm cu totul de RTV, B1 TV, Antena 3 și altele asemenea. N-au nicio rațiune de existență, alta decât afilierea politică. N-aș vrea să se supere pe mine oamenii valoroși, pe care îi cunosc și lucrează la aceste televiziuni. Dar uitați-vă și dumneavoastră: Turcescu își face autodafé, Mircea Badea se-ncaieră cu motocicliști, Rareș Bogdan face crize de epilepsie în direct… cine naiba se uită la toți ăștia nu știu.

Care este viitorul televiziunilor de știri, acum după ce campania electorală pentru alegerile prezidențiale s-a încheiat?

N-o să li se întâmple chiar ce spuneam mai sus. Dar ceva mai prost o s-o ducă, finanțatorii și-au dat seama că nu rentează, după kixul lui Victor Ponta la prezidențiale. Mai ales că acum e ușor și ieftin să începi un site cu dezvăluiri fulminante. E drept, în 2010, Wikileaks a avut nevoie de The Guardian, New York Times și Der Spiegel, dar noi avem Evenimentul zilei și Jurnalul național,  care nu-s tocmai același lucru.

Pe ce ar trebui să se axeze televiziunile din România pentru a livra materiale de calitate telespectatorilor sau pentru a se apropia de marile televiziuni mondiale?

La banii din piața media românească, e imposibil să te ridici la nivelul internațional, altfel decât în unu-două show-uri-fanion pe sezon. Sigur, am putea să comandăm decorul după ce știm dimensiunile locației și altele asemenea, dar în rest, suntem inevitabil sub calitatea programelor din alte piețe.

Cum ai descrie în câteva cuvinte activitatea CNA în 2014?

CNA mai mult n-a funcționat decât a funcționat, din lipsă de cvorum. Iar atât cât a funcționat, mandatul Laurei Georgescu a fost grevat de scandaluri și dezvăluiri, mai mult cu ghilimele decât fără. Mi-aș dori foarte mult ca alegerile să aducă și o componență civilizată a CNA. Dar, cum sunt de felul meu sceptic, dac-ar trebui să pariez, aș zice că nu.

Alegerea președintelui Iohannis este și meritul generației Facebook? Cum explici fenomenul?

Și meritul Facebook, cu accentul pe „și”. Am explicat deja la mine pe blog că Facebook nu e neapărat singurul canal de influență, intuiesc că telefoanele date de „liderii familiali” din diaspora acasă au contat foarte tare. Antropologul Vintilă Mihăilescu mi-a confirmat acest lucru. Dar, în măsura în care a contat, e firesc să fie așa: atunci când au făcut politică, canalele media tradiționale au făcut-o la modul partizan, colportând ură, lucru care cel mult catalizează bazinele electorale tradiționale ale stângii și dreptei. Or la acest gen de mizerie propagandistică sunt, oarecum, sensibili maximum maximorum 10 milioane de alegători din 16 (cifrele oficiale spun peste 18 milioane, dar eu am o problemă cu asta). Electoratul mai sceptic, tânăr, educat nu se prea uită nici la Gâdea, nici la Turcescu, nici la Badea, nici la Banciu, ci își ia în mare parte informația de pe Facebook, filtrată de prietenii din listă, cu care are, evident, afinități.

Care dezbatere dintre Klaus Iohannis – Victor Ponta ți s-a părut mai bună din punct de vedere jurnalistic: cea de la Realitatea sau cea de la B1 TV?

Cea de pe B1 mi s-a părut nu mai bună, dar mai puțin proastă. Pe Realitatea TV a fost o aiureală, dincolo de faptul că Iohannis a venit cu totul nepregătit și s-a comportat lamentabil, prostiile referitoare la vizita la Chișinău ale Laviniei Șandru și sforăielile lui Rareș Bogdan vor rămâne în istoria televiziunii românești ca un minim absolut. Sper, cel puțin. E incredibil că Ponta și Iohannis s-au putut complace într-o asemenea mocirlă jurnalistică. Asta le alterează și lor imaginea zdravăn, oricare le-ar fi păcatele intrinseci. Pe Iohannis îl înțeleg oarecum, fiindcă era presat să participe, dar nu înțeleg cum s-a putut prezenta atât de nepregătit.

Mai există anchete jurnalistice de calitate în mass media din prezent?

Insular. Mă uit cu atenție la RISE Project, iar eforturile individuale ale lui Daniel Befu mi s-au părut nu odată remarcabile. Mai e și ce face Cătălin Tolontan la Gazeta Sporturilor, dar în rest, nu îmi amintesc, în secunda asta, vreo investigație importantă publicată în 2014 de vreun outlet media major. Se poartă mizeriile gen „publicația/televiziunea noastră a intrat în posesia unei înregistrări care…” A intrat în posesia, cum? S-a împiedicat de ea pe stradă? I-a adus-o un cetățean fără chip la ceas de seară, într-un plic? Mai mult, după ce „intră în posesia” înregistrării, outlet-ul media nu simte deloc nevoia să verifice, întregească, clarifice ce e în ea. O publică exact așa cum i s-a „dat în posesie”.

Cum ai descrie jurnalistul de astăzi?

În concret, e un tip trecut de prima tinerețe, depresiv, apăsat de rate și salariile întârziate. Am încercat de mai multe ori să scriu un text pro domo în care să explic că, în ultimă instanță, abdicarea unor oameni pe care îi stimam acum 10 ani e dacă nu scuzabilă, cel puțin explicabilă – dar textul nu mi-a ieșit. Dacă vă uitați la Page One – Inside the New York Times, vedeți câtă depresie și incertitudine au provocat criza economică și explozia new media în redacția celui mai mare cotidian din lume. Jurnalistul de azi suferă de information overload exact la fel ca publicul, nu mai știe să se descurce și să facă selecția în bombardamentul la care îl supun toate sursele electronice: partide, instituții, companii private. Dar, mai ales, a abandonat lupta, motivele pentru care s-a făcut jurnalist acum 20 de ani, satisfacțiile profesionale.

În abstract, dacă ne gândim la ce-ar trebui să fie, mă gândesc la o vietate multimedia, care știe să folosească o platformă de blog, rețelele sociale, o cameră foto și e chiar capabil să își editeze materialul multimedia până la un punct. Știe să povestească și să amuze și are o ureche atentă pentru ceea ce vrea publicul, pe care îl înțelege. Jurnalistul de astăzi, sau măcar de mâine, e sau ar trebui să fie un post-jurnalist, ceva mai mult decât un jurnalist.

Întâlnim în mass media de azi tot mai mulți propagandişti nevricoşi, cu militanţi infailibili, cu amatori de scandal şi de băşcălie, după cum spune Andrei Pleșu. Eleganţa stilistică, acurateţea ştirii mai poate fi întâlnită pe undeva?

O să vă spun că singurul loc în care mai scriu cu regularitate e Dilema, fiindcă acolo mi se pare că unele din atributele de mai sus se întâlnesc destul de frecvent. Le-am dat prietenilor de la Casa Jurnalistului câte un text ori de câte ori mi-au cerut. Apreciez foarte tare ceea ce face RISE, cum spuneam – deși acolo nu e vorba de stil, ci de săpături îndelungi, research zdravăn și subiecte bine alese. Mai citesc HotNews (știrile), Adevărul, Gândul și comentariile lui Dan Turturică și Sabina Fati din România liberă. Partea proastă e că textele bune sunt ascunse într-o asemenea grămadă de tâmpenii încât tinzi să lași totul baltă. Dar asta e, din motive de „bășcălioși”, „militanți” și „nevricoși” – eu aș adăuga imbecilii, care încep se devină un adevărat curent ideologic sau o școală literară pe site-urile românești -, acum avem și cititorul-salahor.

Care este viitorul televiziunilor în 2015?

Piața va rămâne un duopol, PRO-Antena Group, dacă ne gândim la cote de audiență cumulate. Dacă PRO TV face profit în 2014, cu toate tăierile de bugete și restartul prin care a trecut, să zicem că avem măcar un motiv de optimism. Sunt curios ce vine după talent show-uri, ar trebui să fie ceva din clasa reality, dar eu știu ce le va trece prin cap programmerilor din televiziunile românești? Ar trebui să ne uităm la ce face CME, proprietarul PRO TV, worldwide, fiindcă asta va dicta mișcările din România și, implicit, pe cele ale challengerului. Probabil că vor fi niște mutări mai prudente decât în epoca Adrian Sârbu. Time-Warner, care are peste 49% din CME, pune accentul pe profit, iar asta explică și ceea ce s-a întâmplat în România.

Dar revistele glossy?

Ar trebui să se împuțineze. Majoritatea vând 13 mii de exemplare. Sunt scrise cu picioarele, pozele de modă și copertele sunt de multe ori făcute din sărăcie și fără inspirație și așa mai departe. În afară de faptul că sunt un debușeu comod pentru advertiseri, nu văd niciun motiv pentru care ar exista. Posibil, piața de glossy-print va fi amenințată de site-uri inteligent făcute pe termen mediu – nu neapărat în 2015. Dar acestea vor fi mai degrabă nișate (fashion, turism, cooking etc.), nu structuri-magazin, ca revistele glossy.

De online ce ne poți spune?

Nimic nou. Sunt bani puțini și vor rămâne bani puțini, deși am văzut diferite estimări referitoare la mici creșteri. E drept, online-ul înseamnă peste dublul lui 2008, dar toată creșterea s-a dus către contextuale – Google și Facebook. Posibil, vor exista micro-site-uri sau bloguri care vor monetiza tot mai mult pe nișe bine definite, fie prin vânzări directe, fie din donații. În ultimă instanță, și eu trăiesc din ceva asemănător, nu numai pe online. Tocmai am pus sus un showcase pentru proiectele din clasa branded content, www.brandedcont.net., de unde vă puteți da seama pe ce pariez, personal, or asta e mai convingător decât o estimare în abstract.

Publicitatea în media va cunoaște schimbări?

Zenith a prognozat pentru 2014 o creștere ușoară, de 1,9%. Asta înseamnă, în total, vreo 295 de milioane. Dacă prognoza se adeverește, schimbarea trendului contează desigur mai tare decât banii în plus.

Asta e la nivel de „ceea ce se vede”. Problema e cum se vor împărți banii din fonduri europene și publicitate guvernamentală: în 2013, conform unui studiu al Centrului pentru Jurnalism Independent, guvernul Ponta a trimis către presă cam 53 de milioane de euro, din care peste 31, sume deja atribuite, și aproximativ 21, sume în curs de atribuire. Mai e și RMGC, care nu cred că mai cheltuiește banii pe care îi cheltuia în anii trecuți – deși nu am niciun fel de date despre asta. Despre toate aceste lucruri aflăm doar ici-colo, și nu din anuarele frumos puse-n pagină ale industriei.

Un mesaj pentru cititorii RADAR DE MEDIA

De câte ori vedeți „CLICK AICI!”, să nu dați. Clic. N-o să vă vină să credeți ce câștigați.

Foto credit: Florin Costache

Comentarii

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

INTERVIU

Interviu cu Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism”

Redactia Radar de Media

Published

on

Prima dată am auzit de ea la TV, în presă, dar chiar și pe YouTube, iar acum am ajuns să-i iau un interviu. Alina Greavu, cunoscută sub numele de Aluziva, era fata aia cu care ne petreceam timpul în fața televizorului urmărind jurnalele Digi24 Constanța prezentate de ea. Acum, e o mamă și-o soție nemaipomenită, gospodină de excepție și pricepută in toate.

Dacă ma pui în postura de a-i face o descriere Alinei aș spune că e carismatică, implicată, devotată și are un tact deosebit în a spune storytime-uri abonaților ei mai mult sau mai puțin fericite. Iată în rândurile de mai jos un interviu de suflet cu… Aluziva.

Îți urmărim intens videoclipurile, iar feeling-ul tău ne binedispune ziua! De unde îți culegi toată energia?

Aluziva: „Înainte de orice, mă bucur că munca mea e apreciată și că reușesc să-i bucur la rândul meu pe cei care mă urmăresc. Nu știu de unde am energia, dar este aproape zilnic la cote maxime și îmi place de mor să îmi pun singură obiective și să le ating. Cred că așa am fost mereu. Energia de content creator, însă, a venit inițial de la mine, ca apoi să mă alimentez de la abonații mei, prin mesajele și comentariile lor de apreciere și mai ales cele în care îmi spun că au învățat ceva urmărindu-mă în online, că i-am făcut să se simtă mai bine legat de chestiuni de zi cu zi, că mamele s-au mai relaxat cu privire la copiii lor sau că pur și simplu i-am făcut să râdă când aveau o zi proastă.”

Când erai mică ce îți doreai să te faci?

Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism, în general. După cum am zis și pe YouTube, prezentam știrile la oglindă și mă jucam de-a reporterii cu copiii în fața blocului. Deci visul meu era să fiu prezentatoare de știri sau cel puțin jurnalist. În schimb, mama râde și acum, că își aduce aminte de mine la patru-cinci ani, când m-a întrebat educatoarea ce mi-ar plăcea să fiu când o să fiu mare și am răspuns „tranzistor”. Eu, de fapt, voiam să zic translator. Jurnalist, translator și ghid turistic mai ziceam câteodată, toate fiind legate de comunicare, până la urmă.”

Ce materie de la școală era punctul tău forte?

Aluziva: „Limba română, engleză și franceză erau materiile mele preferate, respectiv la care aveam cele mai mari note din carnet. Eram mereu în topul clasei la materiile astea, dar mai ales la limba română, la care “aberam trei pagini”, cum spuneau colegii mei, și luam deseori 10. Mai luam și câte un 7 uneori, când n-aveam chef să învăț, dar asta se întâmpla foarte rar, pentru că îmi plăcea foarte mult și învățam de plăcere.”

Dacă ai avea șansa să schimbi ceva în trecut, ce ai schimba?

Aluziva: „Nimic. Dacă sunt într-un punct în care sunt fericită sau mulțumită de prezent, înseamnă că absolut fiecare decizie a vieții mele, bună sau proastă, m-a adus aici. Trecând în alt registru, eventual aș schimba frecvența cu care mergeam să o vizitez pe mamaie, pentru că am plecat devreme în viață, în drumul meu spre independență și fiind prea preocupată de facultate, carieră, job-uri și proiecte, nu știu când au trecut anii și acum nu mai e. Oriunde ar fi mamaie acum, în schimb, știu că știe că o iubesc și mă gândesc la ea aproape zilnic.”

Că tot am adus vorba de trecut – dacă ai mai avea ocazia să te întorci la Digi24, ai mai face-o și de ce?

Aluziva: „Absolut deloc. Digi24 a fost un capitol intens din viața mea, un fel de armată, dacă vrei, un proces de călire în care am crescut și învățat enorm de multe, dar care își are locul în trecut și atât. Sunt atât de multe alte lucruri pe care îmi doresc să le fac, personal și profesional, atâția oameni pe care mi-ar plăcea să îi întâlnesc sau cu care să lucrez, am atâtea visuri, idei de business sau de conținut, încât consider că ar fi o nebunie sau chiar o tâmpenie să mă întorc la Digi24. În plus, Alina de azi e foarte schimbată de Alina de acum șapte ani, iar pupitrul de știri nu mai este un target pentru mine; dar dacă ar fi să mă întorc în televiziune, pentru că acum încă mai am un an de stat acasă în concediul de creștere a copiilor, aș face-o pentru un vis vechi, respectiv să am un talk-show de divertisment, pentru că simt că am ce trebuie pentru așa ceva – însă cu siguranță că Digi24 nu ar fi locul potrivit pentru asta.”

Cum ar arăta pentru tine o vacanță ideala în care să-ți încarci bateriile cu adevărat?

Aluziva: „Oh, vacanță! Mă gândesc zilnic la asta. Aș vrea să stau două săptămâni într-o stațiune de vacanță la mare; o Thailanda, să zicem, că îmi doresc mult să văd cu ochii mei peisajele superbe, de le pun oamenii pe desktop. Mi-ar plăcea ca timp de două săptămâni să citesc zilnic, pentru că sufăr de lipsa timpului pentru lectură de când am copii, să închiriez cu soțul meu biciclete, să ne plimbăm peste tot, vizităm muzee și să mâncăm ciudățenii. Mi-aș încărca bateriile și mai bine dacă soțul meu ar fi puțin mai chill și dacă n-ar fi genul de turist care se trezește la 07:00 dimineața în vacanțe, ca să mă târască apoi la paișpe obiective turistice, în timp ce eu mă plâng că mă dor picioarele și el stă cu harta în mână și zice că mai avem de bifat două muzee. Râd și acum pentru că știu că va citi interviul și va zice „hai, mă, că nu e chiar așa”, dar pentru mine așa se simte; ca un training, nu ca o vacanță.”

Care a fost cel mai greu moment din carieră?

Aluziva: „Când lucram la revista PLAYBOY în facultate și ne-am trezit brusc, toți angajații, că micul trust a dat faliment, a vândut revista și s-a închis. Am trecut printr-o depresie atunci nu doar pentru că se încheia un capitol mișto din viața mea, ci pentru că atunci revista a fost preluată de trustul PRO, care a păstrat câțiva angajați, iar eu nu am trecut interviul. La vremea aia mă ocupam de social media, scriam articole pentru site și câteva rubrici pentru print, dar angajatorii din PRO au considerat că eram prea mică și aveau nevoie de oameni cu mai multă experiență. M-am dezechilibrat atunci, nu știam pe ce drum să mă duc, plus că am avut o perioadă în care plângeam zilnic de ciudă și furie că nu mi s-a dat șansa să demonstrez ce știu. M-am zbătut câteva luni așa, apoi m-am adunat și în jumătate de an m-am angajat la Digi24.”

Povestește-ne cea mai ciudată, dar și cea mai palpitantă peripeție neștiută de abonați din cadrul emisiunii „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”

Aluziva: „Cele mai palpitante lucruri… cred că le-am spus deja în clipul de pe canalul meu de YouTube, în care am povestit experiența din Africa. Ceva palpitant pentru colegii mei, dar nu și pentru mine, a fost când m-am certat rău de tot cu o colegă, în mijlocul campusului de birouri. Ea era responsabilă cu întocmirea programului de transport, de microbuze care ne duceau la muncă și la hotel, dar și de cele cu care eu duceam concurenții la aeroport după ce ieșeau din emisiune. Câteva zile la rând mi-a trimis microbuzul pentru vedete foarte târziu, motiv pentru care a trebuit să mergem cu 200 km/h ca să ajungem la timp la aeroport. De fiecare dată i-am reply la mail și am rugat-o să trimită microbuzul cu o oră mai devreme, dar la fel de târziu îl trimitea. Într-una din zile, era să facem accident pe autostradă că ne grăbeam să ajungem la aeroport cu o vedetă, așa că atunci când m-am întors la birou eram spume de nervi și o căutam prin campus, că îmi venea să mor cu ea de gât. Atunci am făcut urât pe set, am spus că eu nu îmi risc viața pentru job, că nu vreau să mor în Africa, mai ales pentru un bilet de avion și că eu plec în România din mijlocul proiectului dacă mai face așa ceva. Am țipat la ea și i-am zis să îmi ia bilet de avion, pentru că, gata, eu plec în România. Următoarea zi, microbuzul a venit cu o oră mai devreme și m-am întors la ritmul meu cardiac normal. A fost intensă reacția mea, dar cât se poate de necesară. Chiar riscam să mor din cauza ei.”

Ce planuri ai pus la cale pentru 2020? Pregătești surprize pentru susținătorii tăi?

Aluziva: „Am multe planuri pentru 2020. Mă voi implica nițel în politică, pentru că vreau să schimb niște legi stupide, vreau să organizez niște campanii de strângeri de fonduri și donații la un nivel mai mare decât o fac acum și să fac mult conținut util pentru abonații mei – pe care îi apreciez enorm și cărora le mulțumesc pentru toată energia pe care mi-o transmit. Simt că 2020 e anul în care brandul personal ALUZIVA va bubui și spun asta fără niciun fel de aroganță sau nas pe sus, pentru că muncesc intens la treaba asta și de prea mult timp ca să nu iasă tot ce mi-am propus. Promit, în schimb, content mai des și mai bun decât până acum și lucrez mental la încă două materiale care au potențialul de a deveni virale. Sper să-mi iasă! #doamneajută #sănătatelatoatălumea”

Text de Robert Muteș

Dacă ți-a plăcut acest interviu cu Aluziva, citește și despre „Principalele tendințe în comunicarea digitală la nivel global și aplicabilitatea lor pe piața locală”.

Foto: Instagram

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU: Eda Marcus, prezentatoarea Festivalului Cerbul de Aur: „Este momentul meu de maximă glorie!”

Avatar

Published

on

În luna august, vedeta TVR își va aniversa ziua de naștere pe scena Festivalului Cerbul de Aur 2019. Despre șansa de a prezenta un eveniment atât de important, experiența pe care o are în televiziune și vedetele mari pe care le-a cunoscut, Eda Marcus a vorbit pe larg într-un interviu.

 

Pentru prezentatoarea Eda Marcus, Televiziunea Română înseamnă acasă. Primii pași i-a făcut la TVR alături de mama sa, care lucra în televiziune. Era copil și a rămas fascinată de această lume. A început să lucreze de la 19 ani și spune cu mândrie că a parcurs toate etapele: de la omul bun la toate în colectivul unei emisiuni, până la muncă de prezentator și realizator, așa cum o vedem în Telejurnalul matinal, de la TVR 1. Cel mai mare vis i se va împlini în luna august, când, deși va fi ziua sa de naștere, Eda spune că nu se gândește la petrecere pentru că va fi pe ultima sută de metri cu pregătirile la Cerbul de Aur.

 

De 25 de ani visezi să prezinți „Cerbul de Aur”. Cum a început pasiunea pentru festival de la Brașov?

 

M-am născut și am crescut cu Cerbul de Aur pentru că mama mea a lucrat pe parcursul carierei sale la foarte multe festivaluri, în mod special la Cerb. Am prins toate edițiile de la Brașov, fiind alături de ea, jucându-mă pe scenă, prin culise, printre cei mai mari artiști care au venit la festival, printre oameni de televiziune de mare valoare. Și așa am înțeles ce înseamnă acest eveniment, din toate unghiurile posibile. Am fost cucerită pe viață de atmosfera unică, de emoțiile puternice pe care le trăiam alături de concurenți, de tensiunea aceea de ,,direct” și de amploarea fenomenului.

 

Cum au reacționat cei dragi când le-ai spus că anul acesta vei prezenta Cerbul de Aur? Cine s-a bucurat cel mai mult?

Pentru că nimeni nu se aștepta, bucuria a fost mult mai intensă. Cred că încântarea lor a fost la fel de mare ca a mea. Știau cât de mult îmi doream o astfel de provocare. Toată familia a fost extrem de fericită la aflarea veștii.

 

Am înțeles că îți vei aniversa ziua de naștere chiar în perioada festivalului. Te gândești și la o mică petrecere alături de colegi? Se vor află prietenii și familia alături de tine?

Voi împlini 37 de ani pe 20 august, chiar în săptămâna cea mare, a pregătirilor. Nu mă gândesc la petrecere pentru că mă voi concentra pe ceea ce voi avea de făcut. Când sunt preocupată de ceva nu îmi stă mintea la distracție, însă voi fi înconjurată de oamenii dragi, fetița mea, parinții și colegi frumoși iar acest aspect mă împlinește pe deplin.

 

Povesteai că ți-ai petrecut copilăria la TVR, unde mama ta, Nicoleta Păun, era unul dintre realizatorii apreciați. Ce sfat ți-a dat când i-ai spus că ți-ai ales o carieră în televiziune?

Că nu voi reuși niciodată să realizez ceva, dacă nu iubesc această meserie suficient și dacă nu voi munci pe măsură. Ea a fost un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă nu a fost ,,vizibila” pe micul ecran. În schimb, eu mi-am dorit fix acestă zonă pe care ea nu a îmbrățișat-o. Mama a fost cel mai aspru critic al meu dar și cel mai sincer și obiectiv privitor. Și asta mi-a prins extrem de bine. Nu am primit niciodată laude nemeritate și chiar și atunci când făceam o treabă bună, nu primeam toate confirmările pe care mi le-aș fi dorit din partea ei.

 

Ce amintiri te leagă de perioadă copilăriei în TVR. Ce vedete ai cunoscut?

Am trăit multe în lumea acesta fascinantă. Și am atâtea amintiri care pornesc din copilărie și ajung până în punctul în care am devenit și eu om de televiziune ,,cu acte”. Am avut oportunitatea de a crește printre vedete, artiști mari din toate domeniile, din țară dar și din străinătate. Sunt mândră că am avut ocazia pe parcursul carierei mele în televiziune, să intervievez câțiva oameni importanți. Am cunoscut prin intermediul emisiunilor la care am lucrat, de la oameni politici marcanți până la artiști mari ai scenei muzicale sau teatrale. La Cerb am avut ocazia să-i văd în carne și oase pe Joe Cocker, Kylie Minogue, Ricky Martin, Christina Aguilera, Ray Charles și mulți alții. Și îmi aduc aminte că tot la Cerb, copil fiind, găsisem în spatele scenei un apărat prin care se ținea legătură cu regizorul din Carul de transmisiune, iar eu mă prinsesem că dacă era apăsat, se auzea în cabina acestuia. Și îl apăsam ca să cânt porțiuni din melodiile interpretate la repetiții de concurenți. La un moment dat, din aparat se aude vocea regizorului: ,,Va rugăm să încetați!”. Așa că…am amintiri legate și de mici năzdrăvănii pe care le făceam.

 

Povesteai că ai urmărit în fiecare an Cerbul de Aur și chiar ai fost redactor la acest festival… Au fost multe momente pe care le-am trăit din perspective diferite, prin ochii de copil și apoi prin cei ai omului de televiziune. Dar un anume moment m-a marcat cu adevărat. Îmi aduc aduc aminte cu multă emoție de momentul în care Cerbul de Aur era câștigat de Monica Anghel, în anul 1996, iar eu, în vârstă de 14 ani, eram în public. Eram atât de emoționată și plângeam de fericire, gândindu-mă timid la ideea că poate cândva, când voi crește mare și poate voi avea ocazia să fiu și eu parte din ceea ce înseamnă Cerbul de Aur. Și dorință mi s-a împlinit

 

Știu că fiică ta are doar câțiva ani. Va veni și ea la Brașov? Cum reacționează când te vede la televizor?

Da, Aria, fetiță mea de 4 ani, va fi acolo cu mine. Și pentru că voi fi ocupată, îi voi avea alături pe părinții mei care vor avea grijă de ea. Pentru că a avut ocazia să mă vadă zilnic la jurnalul de sport i se pare ceva firesc. Nu e impresionată în nici un fel de aparițiile mele :))

 

Vei prezenta festivalul alături de Elvin Dandel. Ați avut ocazia să va mai întâlniți?

Am avut ocazia să îl cunosc cu ani în urmă, când mi-a fost invitat într-o emisiune, alături de tatăl sau. Și l-am tot la Cerb l-am văzut când eram copil. Însă sunt sigură că nu își mai amintește. Poate îmi face o surpriză 🙂 și își va aminti.

 

Ai început să te gândești la toaletele pentru serile festivalului?

Da! Mă gândesc într-una la acest aspect. Vreau să strălucesc la propriu. Este momentul meu de maximă glorie și îmi doresc să se reflecte și în acest mod. Și am încredere în echipa desemnată pentru acest capitol că vor face tot posibilul să mă pună în valoare.

 

Ce dorință îți vei pune la Cerbul de Aur 2019?

Să iasă totul așa cum îmi doresc să îi am pe cei dragi alături de mine!

 

e

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Teo Trandafir: Cultura este singura modalitate de a fi liber!

Avatar

Published

on

Foto Credit: KANAL D

Teo a inceput un nou proiect la KANAL D, show-ul “Vrei sa fii milionar?”, unul dintre cele mai longevive formate tv la nivel mondial. In noua productie o vom descoperi pe Teo si intr-o alta ipostaza.

In continuare va prezentam un Interviu cu Teo Trandafir pe tema “Vrei sa fi milionar”

 

  1. Cat este stiinta, cat este noroc si cat este prezenta de spirit in gasirea/oferirea raspunsurilor corecte la “Vrei sa fii milionar?”

In primul rand, este vorba despre stiinta, apoi despre prudenta, pentru ca trebuie sa te folosesti de variantele ajutatoare, oferite in concurs, daca simti ca este ceva in neregula, si ai o sansa mai mare de 20% sa fii in eroare cu raspunsul. Apoi este vorba de strategie, pentru ca unii considera ca trebuie sa iti pastrezi o varianta ajutatoare pentru momentele grele, cand ajungi la sume mari. Se mai intampla insa, sa nu ajunga acolo si sa plece acasa cu varianta ajutatoare “in buzunar”, in ciuda strategiei. Fiecare “o joaca” asa cum simte.

 

  1. Ce temeri ai avut atunci cand “ti s-a dat pe mana” acest format?

Mi-a fost teama ca nu am sa tin minte toate “comenzile”, ca toata echipa va sta dupa mine sa spun “raspuns final” si “ok”. Mi-a fost teama ca oamenii nu vor sti sa raspunda la intrebari, mi-a fost teama sa nu inceapa sa planga vreun concurent, ceea ce s-a si intamplat.

  1. Ce inseamna sa fii, dupa parerea ta, cel mai slab concurent “Vrei sa fii milionar?”?

Sa nu treci de prima intrebare. Sa nu stii cate personaje centrale sunt in “Tom si Jerry”, in conditiile in care apar, de cele mai multe ori, numai ei …

 

  1. Exista vreun concurent care te-a uimit, in sens pozitiv/negativ, pur si simplu, la “Vrei sa fii milionar?”

Toti m-au uimit! Sunt multe lucruri pe care eu le aflu despre concurenti in timpul filmarilor; era o doamna tanara si foarte, foarte draguta, care era pensionata pe caz de boala si despre care am aflat atunci, in fata ei, ce boala avea … Si, nu prea era bine. Doar ca doamna o trata ca pe o situatie pasagera. Chiar Nicu Peroju a venit din alta tara ca sa participe la “Vrei sa fii milionar?”; un alt domn si-a dorit ca, in urma participarii la concurs, si a banilor pe care voia sa-i castige, sa-si aduca acasa copilul, aflat in strainatate. Fiecare concurent are povestea lui, iar unele pot fi spuse, altele nu J

 

  1. Exista o <tipologie> pentru a fi castigatorul concursului <Vrei sa fii milionar?> Cum poti ajunge, in viziunea ta, castigatorul “Vrei sa fii milionar?”

Ar fi bine sa fii bine pregatit, in primul rand. Probabil ca este si o chestiune de noroc, dar nu am dat peste o astfel de situatie, ci am intalnit doar concurenti bine pregatiti si carora nu le-a fost teama de munca, intr-un fel sau altul. Asta inseamna ca nu s-au intimidat in fata a ceea ce se numeste cultura generala. Cei mai multi oameni refuza cultura de orice fel pentru ca ii intimideaza. De fapt, cultura este singura modalitate de a fi liber. Poti sa te refugiezi in orice, in fizica, geografie, chimie, geologie, muzica, istorie, in ce vrei … .  Asa, daca nu vrei sa te refugiezi in nimic si vrei sa “treci” pe Facebook, chiar nu vrei sa fii milionar. Oamenii care au venit si pe care eu i-am cunoscut pana acum erau bine pregatiti. Au venit foarte multe femei, mai multe decat ma asteptam eu sa se incrie. Femeile mi se par un pic mai prudente, mai asezate, mai calculate, “cantaresc” mai mult; barbatii sunt mai “speriosi”, exact ca in viata reala. Vezi cum reactioneaza barbatul si femeia la spital sau cum reactioneaza barbatul care are guturai si femeia care are aceeasi boala! Exact asa este la “Vrei sa fii milionar?”.

“Vrei sa fii milionar?”, prezentata de Teo Trandafir, incepe la KANAL D.

Comentarii

Continue Reading
Advertisement

Facebook

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Trending

google.com, pub-4886972132153269, DIRECT, f08c47fec0942fa0