Connect with us

INTERVIU

Iulian Comănescu: Site-urilor de știri din România le lipsesc știrile

Avatar

Published

on

Foto Credit: Florin Costache

Analistul media Iulian Comănescu vorbește într-un interviu acordat în exclusivitate pentru RADAR DE MEDIA, despre presa online din România, în contextul în care piaţa este saturată, iar jurnalismul din mediul virtual a ajuns să fie produs de oricine şi oricum. Iulian Comanescu ne explică ce lipseşte site-urilor de ştiri, dar şi cum vede viitorul în materie de online. În plus analistul media ne povesteşte despre noile sale proiecte, care sunt “altfel” decât ce făcea înainte.

Partea a doua a interviului despre zona tv poate fi citit aici. 

 

Cum este presa online în momentul de faţă? Piaţa este săturate?

În sensul că sunt multe site-uri care fac același lucru iar banii sunt puțini, da, este saturată.

 

Ce lipseşte site-urilor de ştiri din România?

“Trăim într-o epocă în care informația vine la jurnalist în loc ca el să se ducă spre ea…”

Site-urilor de știri din România le lipsesc știrile, oricât de paradoxal sună. Majoritatea sunt ținute de 10-20-30 de oameni, mult prea puțin pentru ca aceștia să intre în profunzimea actualității. Trăim într-o epocă în care informația vine la jurnalist în loc ca el să se ducă spre ea: pe mail, în comunicatele companiilor, instituțiilor statului și partidelor politice mai ales. Sau, mai nou, pe Facebook. Bineînțeles, într-un astfel de flow al informației inițiativa comunicării aparține actorului știrii și atunci știrea nu e tocmai știre, ci un act de propagandă, PR, promovare sau cum vreți să-i spunem. Spam, dacă ne gândim mai bine – presa de la noi a ajuns o mașinărie uriașă de spam și de spamat nu spamează ea, ci politicienii și companiile. Așa ajungem, de pildă, la meme-ul „Cămătarii rămân în arest”, care e un non-fapt, deci o non-știre, dar a apărut de mii de ori la televiziuni, fiindcă avocații Cămătarilor au cerut eliberarea și instanțele nu au aprobat-o. Corespondenții TV cu SNG-urile lor s-au deplasat însă ca oile la instanța respectivă și au relatat despre nimic.

“E o lume în care exclusivitatea a murit și nimeni nu e primul, dar toți sunt al doilea.”

Prea puțini făcători de conținut mai stau să construiască pe marginea comunicatelor de presă sau ale ieșirilor publice partizane ale politicienilor. Lucrurile sunt luate ca atare și regurgitate rapid, din superstiția că numai viteza contează. Acest gen de producție poartă un nume în online-ul de limbă engleză, „churnalism”. Adică regurgitarea rapidă a comunicatelor de presă. E o lume în care exclusivitatea a murit și nimeni nu e primul, dar toți sunt al doilea.

Tot peisajul de mai sus are două consecințe nefaste pentru public și, implicit, pentru media. În primul rând, o agendă uniformă: sistemul media românesc seamănă cu un mobil care te înnebunește cu push notifications, frenetic, mecanic, insignifiant. În al doilea rând, lipsa de relevanță a unei mari părți din aceste push notifications, în sensul interesului public. Dacă Guvernul vrea să scadă TVA-ul – ceea ce e o știre, măcar embrionar -, jumătate din site-uri și televiziuni mă pushuiesc cu faptul că asta e o tâmpenie iresponsabilă din partea lui Ponta, iar cealaltă jumătate laudă prosperitatea economică la care ne-a adus același Ponta. Ceea ce e gunoi jurnalistic, oricât de „prestigioasă” ar fi semnătura de sub el. Trebuie să mă duc pe un blog ca al lui Florin Cîțu ca să pricep câte ceva despre macroeconomie și consecințe. Și e doar un blog, oricât de specialist e specialistul. Presa de-abia de la nivelele superioare ar trebui să înceapă.

 

Când va exista în România o legislaţie care să reglementeze statutul publicaţilor online (ceva asemănător cum este CNA-ul pt audiovizual).

“CNA-ul se ocupă cu certuri în loc să ia decizii”

Habar n-am și eu, unul, îmi doresc ca asta să nu se întâmple prea curând. CNA-ul se ocupă cu certuri în loc să ia decizii, s-a văzut că monstruozitatea cu fata violată la Măruță n-a atras niciun fel de consecințe. Valeriu Jucan, de la CNA, scrie pe Facebook postări în care îl acuză pe Mădălin Ionescu că a dat poza lui Cotabiță pe patul de spital la TV, dar se dovedește că Mădălin Ionescu n-a dat poza la TV, ci ea a apărut pe site-ul Wowbiz. În cealaltă parte a spectrului politic, faptele de arme ale Laurei Georgescu sunt bine cunoscute din stenogramele pe care diverse instituții ale statului le pun la dispoziție cu larghețe presei „de investigații”.

Și mai e ceva, un simptom foarte grav care a trecut neobservat. Recent, Klaus Iohannis a promulgat o prevedere legislativă conform căreia președintele CNA poate fi schimbat prin trântirea raportului de activitate al instituției, ca la TVR. Or CNA avea o singură, mică, calitate: oricât de puțină legătură au cu televiziunea, membrii lui nu depind de ciclurile electorale la fel de mult precum cei din Consiliul de Administrație al TVR. Adică – ne enervează că Laura Georgescu și toți ceilalți înseamnă politizare? Hai să combatem asta cu și mai multă politizare. Din punctul meu de vedere, faptul că Iohannis a promulgat așa ceva e primul simptom clar despre faptul că președintele nu e „în regulă” și își va pierde curând cea mai mare parte din mojo-ul cu care l-au investit alegătorii în noiembrie 2014.

 

De ce site-urile de ştiri din România produc foarte puţin bani în comparaţie cu alte canale media?

“majoritatea banilor se duc spre jucători globali ca Google și Facebook”

Fiindcă piața de publicitate e estimată la 56 de milioane de euro în online în 2015, dar majoritatea banilor se duc spre jucători globali ca Google și Facebook, iar pentru publisherii locali rămân doar 15-20 de milioane (22, în estimarea Initiative Media, de unde pescuiesc aceste cifre). Toată lumea face management cu ochii pe Exceluri, profit and loss, iar treaba asta duce la o pauperizare din ce în ce mai accentuată și deci la o presă foarte proastă, pur și simplu. În ultima vreme, mă ocup din ce în ce mai puțin de media și din ce în ce mai mult de clienți comerciali. Am însă o afiliere la Șapte Seri, în calitate de consultant editorial, și constat cu bucurie un pic stupefiată cât de bine primit, la public, e fiecare lucru bun pe care îl facem, gen o copertă folduită de la Festivalul Enescu sau o poveste creativ scrisă de Ana-Maria Caia despre Alex Găvan.

Vedeți aici câteva lucruri pe care le-am făcut: http://www.comanescu.ro/layouturi-pentru-sapte-seri.html

 

Când vom plăti în România să citim presa online?

“Când va exista presă care să merite banii noștri.”

Când ați plătit pe o revistă ultima oară – în ideea că site-urile cu paywall sunt foarte puține? Eu nu mai țin minte, dacă nu pun la socoteală numere din British Journal of Photography pe care le cumpăr pe iPad. Cum să cerem publicului așa ceva, dacă noi înșine n-o facem?

 

Cum vezi fuziunea TV – online, în condiţiile în care a existat o explozie de “televiziuni online”.

Nu există așa ceva, au existat tot felul de tentative aiuristice de a face lucruri care aduc a TV, în general talk-show-uri mai prost sau mai bine filmate, cu invitați care nu erau nici Traian Băsescu, nici Cristian Mungiu, nici Loredana Groza. Există platforme de video on demand, așa-zise OTT, care funcționează pe-afară, gen Netflix sau Hulu. Pe acestea le găsești în televizor de la un punct încolo, la fel cum în momentul de față eu consum TV clasic prin IPTV, deci stricto sensu, tot online. În rest, vă puteți uita pe Net la Arte sau National Film Board of Canada dacă vreți să vedeți lucruri creative. Lucruri care nu sunt rentabile în momentul ăsta, țin de instituții bugetare.

Ar mai fi, la capitolul startupuri creative, NowThisNews, trageți singuri concluziile din ce se întâmplă acolo. Și, bineînțeles, muzica și vloggerii de pe YouTube, unde avem câte ceva și în România.

 

Agenţiile de publicitate susţin site-urile de ştiri? Dar Google?

“Agențiile sunt business-uri private, care trebuie să obțină profit”

Clienții agențiilor de publicitate și ai Google – adaug și Facebook aici – sunt advertiserii sau spenderii, brandurile comerciale. De ce ar susține acestea site-urile de știri? Agențiile sunt business-uri private, care trebuie să obțină profit. E drept că în locul lor m-aș uita mai atent la proiecte premium, bine nișate, creative – Radar de Media e un exemplu, atâta cât îl ajută resursele -, fiindcă la un moment dat riscă să rămână fără vehicule media în care să-și integreze reclama. Dar mi-e teamă că acest gen de filozofie… filozofică de business va apărea atunci când nimic nu va mai fi de făcut.

 

În ce proiecte online eşti implicat? Povesteşte-ne!

“În loc să inserăm o sticlă de vin într-un serial TV, facem o emisiune TV despre vin”

La începutul anului am început o operațiune căreia i-am zis Brandedcont.net , de la branded content. Cu alte cuvinte, o ofertă de conținut creat în jurul brandurilor, pornit de la valorile acelorași branduri. În logica TV-ului, e oarecum următorul pas de după product placement, încep cu asta fiindcă e mai ușor de înțeles. În loc să inserăm o sticlă de vin într-un serial TV, facem o emisiune TV despre vin, finanțată de producătorii de vin – și așa mai departe. Exemplul din portofoliul nostru e aici:

https://vimeo.com/25761789

Piața a răspuns bine, în sensul în care clienți au început să vină la scurt timp de la lansare. Pe Net, că m-ați întrebat, am pus o serie de chestii targetate, ca octopus.restaurant, centrulshakti.ro, cipru.info sau starcusturzu.ro. Mai sunt și altele la rând și unele dintre ele sunt legate și de pagini de Facebook, pe care le creștem prin conținut, organic. Am rezistat propunerilor clienților de a investi niște mărunțiș în like-uri și bine am făcut. Putem genera mii de like-uri, pe bune, numai din conținut, în două sau trei luni. Nu e mult în cifră absolută, dar dacă te uiți la reach-ul postărilor – care se duce adesea la 200-300% (în loc de 5-10%, cât e media pe pagină), prin share-uri generate pur și simplu de faptul că e ceva interesant, bine scris, amuzant – îți dai seama că mai bine investești în conținut decât să bagi pe gâtul oamenilor postări neatractive, prin sistemul de promovare al Facebook.

“Ceea ce știm să facem mai bine decât orice agenție de PR care se rebrănduiește în furnizor de conținut e chiar conținutul”

În momentul de față, mai lucrăm la câteva proiecte care se vor vedea anul acesta, toate și cu componentă de online. Ceea ce știm să facem mai bine decât orice agenție de PR care se rebrănduiește în furnizor de conținut e chiar conținutul, o piață în care am lucrat zeci de ani, pentru branduri premium. În jurul Anei-Maria Caia și al meu se învârte o mafie de 15-20 de scriitori, directori de imagine, fotografi, art directori, editori video, programatori și așa mai departe, din care compunem echipele dedicate pe diferite proiecte.

La capitolul presă propriu-zisă, nu mai sunt în secunda asta implicat în online nicăieri, nici măcar în cel de la Șapte Seri, fiindcă acolo printul are prioritate, produce bani, iar online-ul va fi ameliorat mai târziu. Am firmă și emit facturi de aproape 10 ani și trebuie să vă spun un lucru: clienții comerciali – și chiar și politicienii – sunt mult mai rezonabili și buni platnici decât media, care a devenit un soi de teren de intersecție a lui Măruță cu Capatos și a lui Mircea Badea cu Radu Banciu, ca să nu mai vorbim de ceea ce e în spate. Pentru clienți, te poți distra cu povești ca asta:

http://www.octopus.restaurant/index.php/2015/07/31/teo-si-melinda-filme-frantuzesti/

Sau poți inventa o platformă de crowd legislating ca Startcusturzu.ro + Fb.com/startcusturzu. După ce am construit-o în jurul principalului asset online de la vremea respectivă al lui Mihai, pagina de Facebook, m-am bucurat să pot regăsi cam aceleași facilități pe Nationbuilder.com, de exemplu, mai puțin componenta de fundraising, care nu ne interesează, ar fi ridicol ca politicienii români să ceară bani, ca americanii.

 

Vineri, 7 august 2015, vom publica a doua partea a interviului, în care Iulian Comănescu ne vorbeşte despre situaţia actuală din zona de televiziune. .

 

Iar cand stirile nu mai sunt de ajuns sau simtiti ca aveti nevoie de o pauza, meritati sa va incercati norocul la pariuri, iar daca prindeti un Cod Bonus NETBET, cu atat mai bine!

 

Comentarii

INTERVIU

Interviu cu Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism”

Redactia Radar de Media

Published

on

Prima dată am auzit de ea la TV, în presă, dar chiar și pe YouTube, iar acum am ajuns să-i iau un interviu. Alina Greavu, cunoscută sub numele de Aluziva, era fata aia cu care ne petreceam timpul în fața televizorului urmărind jurnalele Digi24 Constanța prezentate de ea. Acum, e o mamă și-o soție nemaipomenită, gospodină de excepție și pricepută in toate.

Dacă ma pui în postura de a-i face o descriere Alinei aș spune că e carismatică, implicată, devotată și are un tact deosebit în a spune storytime-uri abonaților ei mai mult sau mai puțin fericite. Iată în rândurile de mai jos un interviu de suflet cu… Aluziva.

Îți urmărim intens videoclipurile, iar feeling-ul tău ne binedispune ziua! De unde îți culegi toată energia?

Aluziva: „Înainte de orice, mă bucur că munca mea e apreciată și că reușesc să-i bucur la rândul meu pe cei care mă urmăresc. Nu știu de unde am energia, dar este aproape zilnic la cote maxime și îmi place de mor să îmi pun singură obiective și să le ating. Cred că așa am fost mereu. Energia de content creator, însă, a venit inițial de la mine, ca apoi să mă alimentez de la abonații mei, prin mesajele și comentariile lor de apreciere și mai ales cele în care îmi spun că au învățat ceva urmărindu-mă în online, că i-am făcut să se simtă mai bine legat de chestiuni de zi cu zi, că mamele s-au mai relaxat cu privire la copiii lor sau că pur și simplu i-am făcut să râdă când aveau o zi proastă.”

Când erai mică ce îți doreai să te faci?

Aluziva: „De mică am fost pasionată de știri, presă și jurnalism, în general. După cum am zis și pe YouTube, prezentam știrile la oglindă și mă jucam de-a reporterii cu copiii în fața blocului. Deci visul meu era să fiu prezentatoare de știri sau cel puțin jurnalist. În schimb, mama râde și acum, că își aduce aminte de mine la patru-cinci ani, când m-a întrebat educatoarea ce mi-ar plăcea să fiu când o să fiu mare și am răspuns „tranzistor”. Eu, de fapt, voiam să zic translator. Jurnalist, translator și ghid turistic mai ziceam câteodată, toate fiind legate de comunicare, până la urmă.”

Ce materie de la școală era punctul tău forte?

Aluziva: „Limba română, engleză și franceză erau materiile mele preferate, respectiv la care aveam cele mai mari note din carnet. Eram mereu în topul clasei la materiile astea, dar mai ales la limba română, la care “aberam trei pagini”, cum spuneau colegii mei, și luam deseori 10. Mai luam și câte un 7 uneori, când n-aveam chef să învăț, dar asta se întâmpla foarte rar, pentru că îmi plăcea foarte mult și învățam de plăcere.”

Dacă ai avea șansa să schimbi ceva în trecut, ce ai schimba?

Aluziva: „Nimic. Dacă sunt într-un punct în care sunt fericită sau mulțumită de prezent, înseamnă că absolut fiecare decizie a vieții mele, bună sau proastă, m-a adus aici. Trecând în alt registru, eventual aș schimba frecvența cu care mergeam să o vizitez pe mamaie, pentru că am plecat devreme în viață, în drumul meu spre independență și fiind prea preocupată de facultate, carieră, job-uri și proiecte, nu știu când au trecut anii și acum nu mai e. Oriunde ar fi mamaie acum, în schimb, știu că știe că o iubesc și mă gândesc la ea aproape zilnic.”

Că tot am adus vorba de trecut – dacă ai mai avea ocazia să te întorci la Digi24, ai mai face-o și de ce?

Aluziva: „Absolut deloc. Digi24 a fost un capitol intens din viața mea, un fel de armată, dacă vrei, un proces de călire în care am crescut și învățat enorm de multe, dar care își are locul în trecut și atât. Sunt atât de multe alte lucruri pe care îmi doresc să le fac, personal și profesional, atâția oameni pe care mi-ar plăcea să îi întâlnesc sau cu care să lucrez, am atâtea visuri, idei de business sau de conținut, încât consider că ar fi o nebunie sau chiar o tâmpenie să mă întorc la Digi24. În plus, Alina de azi e foarte schimbată de Alina de acum șapte ani, iar pupitrul de știri nu mai este un target pentru mine; dar dacă ar fi să mă întorc în televiziune, pentru că acum încă mai am un an de stat acasă în concediul de creștere a copiilor, aș face-o pentru un vis vechi, respectiv să am un talk-show de divertisment, pentru că simt că am ce trebuie pentru așa ceva – însă cu siguranță că Digi24 nu ar fi locul potrivit pentru asta.”

Cum ar arăta pentru tine o vacanță ideala în care să-ți încarci bateriile cu adevărat?

Aluziva: „Oh, vacanță! Mă gândesc zilnic la asta. Aș vrea să stau două săptămâni într-o stațiune de vacanță la mare; o Thailanda, să zicem, că îmi doresc mult să văd cu ochii mei peisajele superbe, de le pun oamenii pe desktop. Mi-ar plăcea ca timp de două săptămâni să citesc zilnic, pentru că sufăr de lipsa timpului pentru lectură de când am copii, să închiriez cu soțul meu biciclete, să ne plimbăm peste tot, vizităm muzee și să mâncăm ciudățenii. Mi-aș încărca bateriile și mai bine dacă soțul meu ar fi puțin mai chill și dacă n-ar fi genul de turist care se trezește la 07:00 dimineața în vacanțe, ca să mă târască apoi la paișpe obiective turistice, în timp ce eu mă plâng că mă dor picioarele și el stă cu harta în mână și zice că mai avem de bifat două muzee. Râd și acum pentru că știu că va citi interviul și va zice „hai, mă, că nu e chiar așa”, dar pentru mine așa se simte; ca un training, nu ca o vacanță.”

Care a fost cel mai greu moment din carieră?

Aluziva: „Când lucram la revista PLAYBOY în facultate și ne-am trezit brusc, toți angajații, că micul trust a dat faliment, a vândut revista și s-a închis. Am trecut printr-o depresie atunci nu doar pentru că se încheia un capitol mișto din viața mea, ci pentru că atunci revista a fost preluată de trustul PRO, care a păstrat câțiva angajați, iar eu nu am trecut interviul. La vremea aia mă ocupam de social media, scriam articole pentru site și câteva rubrici pentru print, dar angajatorii din PRO au considerat că eram prea mică și aveau nevoie de oameni cu mai multă experiență. M-am dezechilibrat atunci, nu știam pe ce drum să mă duc, plus că am avut o perioadă în care plângeam zilnic de ciudă și furie că nu mi s-a dat șansa să demonstrez ce știu. M-am zbătut câteva luni așa, apoi m-am adunat și în jumătate de an m-am angajat la Digi24.”

Povestește-ne cea mai ciudată, dar și cea mai palpitantă peripeție neștiută de abonați din cadrul emisiunii „Sunt celebru, scoate-mă de aici!”

Aluziva: „Cele mai palpitante lucruri… cred că le-am spus deja în clipul de pe canalul meu de YouTube, în care am povestit experiența din Africa. Ceva palpitant pentru colegii mei, dar nu și pentru mine, a fost când m-am certat rău de tot cu o colegă, în mijlocul campusului de birouri. Ea era responsabilă cu întocmirea programului de transport, de microbuze care ne duceau la muncă și la hotel, dar și de cele cu care eu duceam concurenții la aeroport după ce ieșeau din emisiune. Câteva zile la rând mi-a trimis microbuzul pentru vedete foarte târziu, motiv pentru care a trebuit să mergem cu 200 km/h ca să ajungem la timp la aeroport. De fiecare dată i-am reply la mail și am rugat-o să trimită microbuzul cu o oră mai devreme, dar la fel de târziu îl trimitea. Într-una din zile, era să facem accident pe autostradă că ne grăbeam să ajungem la aeroport cu o vedetă, așa că atunci când m-am întors la birou eram spume de nervi și o căutam prin campus, că îmi venea să mor cu ea de gât. Atunci am făcut urât pe set, am spus că eu nu îmi risc viața pentru job, că nu vreau să mor în Africa, mai ales pentru un bilet de avion și că eu plec în România din mijlocul proiectului dacă mai face așa ceva. Am țipat la ea și i-am zis să îmi ia bilet de avion, pentru că, gata, eu plec în România. Următoarea zi, microbuzul a venit cu o oră mai devreme și m-am întors la ritmul meu cardiac normal. A fost intensă reacția mea, dar cât se poate de necesară. Chiar riscam să mor din cauza ei.”

Ce planuri ai pus la cale pentru 2020? Pregătești surprize pentru susținătorii tăi?

Aluziva: „Am multe planuri pentru 2020. Mă voi implica nițel în politică, pentru că vreau să schimb niște legi stupide, vreau să organizez niște campanii de strângeri de fonduri și donații la un nivel mai mare decât o fac acum și să fac mult conținut util pentru abonații mei – pe care îi apreciez enorm și cărora le mulțumesc pentru toată energia pe care mi-o transmit. Simt că 2020 e anul în care brandul personal ALUZIVA va bubui și spun asta fără niciun fel de aroganță sau nas pe sus, pentru că muncesc intens la treaba asta și de prea mult timp ca să nu iasă tot ce mi-am propus. Promit, în schimb, content mai des și mai bun decât până acum și lucrez mental la încă două materiale care au potențialul de a deveni virale. Sper să-mi iasă! #doamneajută #sănătatelatoatălumea”

Text de Robert Muteș

Dacă ți-a plăcut acest interviu cu Aluziva, citește și despre „Principalele tendințe în comunicarea digitală la nivel global și aplicabilitatea lor pe piața locală”.

Foto: Instagram

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU: Eda Marcus, prezentatoarea Festivalului Cerbul de Aur: „Este momentul meu de maximă glorie!”

Avatar

Published

on

În luna august, vedeta TVR își va aniversa ziua de naștere pe scena Festivalului Cerbul de Aur 2019. Despre șansa de a prezenta un eveniment atât de important, experiența pe care o are în televiziune și vedetele mari pe care le-a cunoscut, Eda Marcus a vorbit pe larg într-un interviu.

 

Pentru prezentatoarea Eda Marcus, Televiziunea Română înseamnă acasă. Primii pași i-a făcut la TVR alături de mama sa, care lucra în televiziune. Era copil și a rămas fascinată de această lume. A început să lucreze de la 19 ani și spune cu mândrie că a parcurs toate etapele: de la omul bun la toate în colectivul unei emisiuni, până la muncă de prezentator și realizator, așa cum o vedem în Telejurnalul matinal, de la TVR 1. Cel mai mare vis i se va împlini în luna august, când, deși va fi ziua sa de naștere, Eda spune că nu se gândește la petrecere pentru că va fi pe ultima sută de metri cu pregătirile la Cerbul de Aur.

 

De 25 de ani visezi să prezinți „Cerbul de Aur”. Cum a început pasiunea pentru festival de la Brașov?

 

M-am născut și am crescut cu Cerbul de Aur pentru că mama mea a lucrat pe parcursul carierei sale la foarte multe festivaluri, în mod special la Cerb. Am prins toate edițiile de la Brașov, fiind alături de ea, jucându-mă pe scenă, prin culise, printre cei mai mari artiști care au venit la festival, printre oameni de televiziune de mare valoare. Și așa am înțeles ce înseamnă acest eveniment, din toate unghiurile posibile. Am fost cucerită pe viață de atmosfera unică, de emoțiile puternice pe care le trăiam alături de concurenți, de tensiunea aceea de ,,direct” și de amploarea fenomenului.

 

Cum au reacționat cei dragi când le-ai spus că anul acesta vei prezenta Cerbul de Aur? Cine s-a bucurat cel mai mult?

Pentru că nimeni nu se aștepta, bucuria a fost mult mai intensă. Cred că încântarea lor a fost la fel de mare ca a mea. Știau cât de mult îmi doream o astfel de provocare. Toată familia a fost extrem de fericită la aflarea veștii.

 

Am înțeles că îți vei aniversa ziua de naștere chiar în perioada festivalului. Te gândești și la o mică petrecere alături de colegi? Se vor află prietenii și familia alături de tine?

Voi împlini 37 de ani pe 20 august, chiar în săptămâna cea mare, a pregătirilor. Nu mă gândesc la petrecere pentru că mă voi concentra pe ceea ce voi avea de făcut. Când sunt preocupată de ceva nu îmi stă mintea la distracție, însă voi fi înconjurată de oamenii dragi, fetița mea, parinții și colegi frumoși iar acest aspect mă împlinește pe deplin.

 

Povesteai că ți-ai petrecut copilăria la TVR, unde mama ta, Nicoleta Păun, era unul dintre realizatorii apreciați. Ce sfat ți-a dat când i-ai spus că ți-ai ales o carieră în televiziune?

Că nu voi reuși niciodată să realizez ceva, dacă nu iubesc această meserie suficient și dacă nu voi munci pe măsură. Ea a fost un profesionist în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă nu a fost ,,vizibila” pe micul ecran. În schimb, eu mi-am dorit fix acestă zonă pe care ea nu a îmbrățișat-o. Mama a fost cel mai aspru critic al meu dar și cel mai sincer și obiectiv privitor. Și asta mi-a prins extrem de bine. Nu am primit niciodată laude nemeritate și chiar și atunci când făceam o treabă bună, nu primeam toate confirmările pe care mi le-aș fi dorit din partea ei.

 

Ce amintiri te leagă de perioadă copilăriei în TVR. Ce vedete ai cunoscut?

Am trăit multe în lumea acesta fascinantă. Și am atâtea amintiri care pornesc din copilărie și ajung până în punctul în care am devenit și eu om de televiziune ,,cu acte”. Am avut oportunitatea de a crește printre vedete, artiști mari din toate domeniile, din țară dar și din străinătate. Sunt mândră că am avut ocazia pe parcursul carierei mele în televiziune, să intervievez câțiva oameni importanți. Am cunoscut prin intermediul emisiunilor la care am lucrat, de la oameni politici marcanți până la artiști mari ai scenei muzicale sau teatrale. La Cerb am avut ocazia să-i văd în carne și oase pe Joe Cocker, Kylie Minogue, Ricky Martin, Christina Aguilera, Ray Charles și mulți alții. Și îmi aduc aminte că tot la Cerb, copil fiind, găsisem în spatele scenei un apărat prin care se ținea legătură cu regizorul din Carul de transmisiune, iar eu mă prinsesem că dacă era apăsat, se auzea în cabina acestuia. Și îl apăsam ca să cânt porțiuni din melodiile interpretate la repetiții de concurenți. La un moment dat, din aparat se aude vocea regizorului: ,,Va rugăm să încetați!”. Așa că…am amintiri legate și de mici năzdrăvănii pe care le făceam.

 

Povesteai că ai urmărit în fiecare an Cerbul de Aur și chiar ai fost redactor la acest festival… Au fost multe momente pe care le-am trăit din perspective diferite, prin ochii de copil și apoi prin cei ai omului de televiziune. Dar un anume moment m-a marcat cu adevărat. Îmi aduc aduc aminte cu multă emoție de momentul în care Cerbul de Aur era câștigat de Monica Anghel, în anul 1996, iar eu, în vârstă de 14 ani, eram în public. Eram atât de emoționată și plângeam de fericire, gândindu-mă timid la ideea că poate cândva, când voi crește mare și poate voi avea ocazia să fiu și eu parte din ceea ce înseamnă Cerbul de Aur. Și dorință mi s-a împlinit

 

Știu că fiică ta are doar câțiva ani. Va veni și ea la Brașov? Cum reacționează când te vede la televizor?

Da, Aria, fetiță mea de 4 ani, va fi acolo cu mine. Și pentru că voi fi ocupată, îi voi avea alături pe părinții mei care vor avea grijă de ea. Pentru că a avut ocazia să mă vadă zilnic la jurnalul de sport i se pare ceva firesc. Nu e impresionată în nici un fel de aparițiile mele :))

 

Vei prezenta festivalul alături de Elvin Dandel. Ați avut ocazia să va mai întâlniți?

Am avut ocazia să îl cunosc cu ani în urmă, când mi-a fost invitat într-o emisiune, alături de tatăl sau. Și l-am tot la Cerb l-am văzut când eram copil. Însă sunt sigură că nu își mai amintește. Poate îmi face o surpriză 🙂 și își va aminti.

 

Ai început să te gândești la toaletele pentru serile festivalului?

Da! Mă gândesc într-una la acest aspect. Vreau să strălucesc la propriu. Este momentul meu de maximă glorie și îmi doresc să se reflecte și în acest mod. Și am încredere în echipa desemnată pentru acest capitol că vor face tot posibilul să mă pună în valoare.

 

Ce dorință îți vei pune la Cerbul de Aur 2019?

Să iasă totul așa cum îmi doresc să îi am pe cei dragi alături de mine!

 

e

Comentarii

Continue Reading

INTERVIU

INTERVIU EXCLUSIV, Teo Trandafir: Cultura este singura modalitate de a fi liber!

Avatar

Published

on

Foto Credit: KANAL D

Teo a inceput un nou proiect la KANAL D, show-ul “Vrei sa fii milionar?”, unul dintre cele mai longevive formate tv la nivel mondial. In noua productie o vom descoperi pe Teo si intr-o alta ipostaza.

In continuare va prezentam un Interviu cu Teo Trandafir pe tema “Vrei sa fi milionar”

 

  1. Cat este stiinta, cat este noroc si cat este prezenta de spirit in gasirea/oferirea raspunsurilor corecte la “Vrei sa fii milionar?”

In primul rand, este vorba despre stiinta, apoi despre prudenta, pentru ca trebuie sa te folosesti de variantele ajutatoare, oferite in concurs, daca simti ca este ceva in neregula, si ai o sansa mai mare de 20% sa fii in eroare cu raspunsul. Apoi este vorba de strategie, pentru ca unii considera ca trebuie sa iti pastrezi o varianta ajutatoare pentru momentele grele, cand ajungi la sume mari. Se mai intampla insa, sa nu ajunga acolo si sa plece acasa cu varianta ajutatoare “in buzunar”, in ciuda strategiei. Fiecare “o joaca” asa cum simte.

 

  1. Ce temeri ai avut atunci cand “ti s-a dat pe mana” acest format?

Mi-a fost teama ca nu am sa tin minte toate “comenzile”, ca toata echipa va sta dupa mine sa spun “raspuns final” si “ok”. Mi-a fost teama ca oamenii nu vor sti sa raspunda la intrebari, mi-a fost teama sa nu inceapa sa planga vreun concurent, ceea ce s-a si intamplat.

  1. Ce inseamna sa fii, dupa parerea ta, cel mai slab concurent “Vrei sa fii milionar?”?

Sa nu treci de prima intrebare. Sa nu stii cate personaje centrale sunt in “Tom si Jerry”, in conditiile in care apar, de cele mai multe ori, numai ei …

 

  1. Exista vreun concurent care te-a uimit, in sens pozitiv/negativ, pur si simplu, la “Vrei sa fii milionar?”

Toti m-au uimit! Sunt multe lucruri pe care eu le aflu despre concurenti in timpul filmarilor; era o doamna tanara si foarte, foarte draguta, care era pensionata pe caz de boala si despre care am aflat atunci, in fata ei, ce boala avea … Si, nu prea era bine. Doar ca doamna o trata ca pe o situatie pasagera. Chiar Nicu Peroju a venit din alta tara ca sa participe la “Vrei sa fii milionar?”; un alt domn si-a dorit ca, in urma participarii la concurs, si a banilor pe care voia sa-i castige, sa-si aduca acasa copilul, aflat in strainatate. Fiecare concurent are povestea lui, iar unele pot fi spuse, altele nu J

 

  1. Exista o <tipologie> pentru a fi castigatorul concursului <Vrei sa fii milionar?> Cum poti ajunge, in viziunea ta, castigatorul “Vrei sa fii milionar?”

Ar fi bine sa fii bine pregatit, in primul rand. Probabil ca este si o chestiune de noroc, dar nu am dat peste o astfel de situatie, ci am intalnit doar concurenti bine pregatiti si carora nu le-a fost teama de munca, intr-un fel sau altul. Asta inseamna ca nu s-au intimidat in fata a ceea ce se numeste cultura generala. Cei mai multi oameni refuza cultura de orice fel pentru ca ii intimideaza. De fapt, cultura este singura modalitate de a fi liber. Poti sa te refugiezi in orice, in fizica, geografie, chimie, geologie, muzica, istorie, in ce vrei … .  Asa, daca nu vrei sa te refugiezi in nimic si vrei sa “treci” pe Facebook, chiar nu vrei sa fii milionar. Oamenii care au venit si pe care eu i-am cunoscut pana acum erau bine pregatiti. Au venit foarte multe femei, mai multe decat ma asteptam eu sa se incrie. Femeile mi se par un pic mai prudente, mai asezate, mai calculate, “cantaresc” mai mult; barbatii sunt mai “speriosi”, exact ca in viata reala. Vezi cum reactioneaza barbatul si femeia la spital sau cum reactioneaza barbatul care are guturai si femeia care are aceeasi boala! Exact asa este la “Vrei sa fii milionar?”.

“Vrei sa fii milionar?”, prezentata de Teo Trandafir, incepe la KANAL D.

Comentarii

Continue Reading
Advertisement

Facebook

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Trending

google.com, pub-4886972132153269, DIRECT, f08c47fec0942fa0