Connect with us

INTERVIU

Interviu, Maria Magdalena Chihaia: Vă invităm să petreceţi o seară magică cu actori “criminali”

Published

on

 

Spectacolul de teatru “CRIMĂ LA CINĂ” invită spectatorii într-o călătorie interbelică, în care publicul devine confidentul personajelor şi chiar complicii lor.
Spectacolul va avea loc la Teatrul Elisabeta, la ora 20:00 pe data de 10 martie .

Iubitorii de teatru, și mai ales de comedii, nu trebuie să rateze această piesă cu răsturnări de situații neașteptate,  un spectacol care vorbește despre lupta care se dă în fiecare dintre noi atunci când suntem puși în fața unor situații-limită.

Maria-Magdalena Chihaia, care interpretează personajul Vera, modista din casa divei Chantal Vernescu, este şi coordonatoarea proiectului.

Mă numesc Maria-Magdalena Chihaia, am 31 de ani, sunt actriţă, sunt MC la evenimente, fac showuri de dans, joc în trei spectacole de teatru: “Crimă la cină” la Teatrul Elisabeta, “Iubire pentru trei plus unu’ “ la Centrul Cultural Unesco şi “Michelle”- un one woman show cu teatru şi dans;  predau dansuri latino-americane, valsul mirilor, fac cursuri de teatru pentru copii, entertainment prin dans la diferite evenimente, am propria mea afacere: o firmă de organizări evenimente Magdinia Studio Art. În timpul liber îmi place să fac shootinguri şi prezentări de modă.

 

De unde a pornit ideea proiectului Crimă la cină ?

Ideea a venit acum câţiva ani , când am fost chemată la un casting de către o prietenă Irina Munteanu, scenarista piesei. S-a jucat timp de 2 ani în diferite locaţii, sub mai multe distribuţii. Apoi proiectul s-a “stins”, până în iarna anului 2016 , când am fost provocaţi de coordonatorul unui eveniment corporate să-l refacem. Acela a fost momentul când eu şi unul dintre colegii mei am hotărât să-l “reînviam”.

 

Ce te-a atras la personajul tău din “Crimă la cină” şi la povestea care se desfăşoară în piesa de teatru?
Personajul Vera este fermecător. Vera este modista divei Chantal Vernescu, la aniversarea căreia sunt invitaţi şi spectatorii. Vera este o fată modestă, care îşi iubeşte stăpână, pentru că a fost luată de mică “sub aripa “ ei şi care are grijă ca diva să fie mereu impecabilă. Pot spune că este un fel de “mâna dreaptă” a divei, nemăritată, fidelă şi totodată grijulie. Ea nu vrea să o părăsească pe madam, deşi există momente când flirtează cu bărbaţii. Ea este într-o relaţie cu majordomul Jiji, care o iubeşte la nebunie.
Piesă în sine este interactivă, complexă, conţine atât teatru, cât şi dans şi muzica live. Face parte din conceptul: Murder at dinner… un concept nou în România, unde invitaţii sunt poftiţi să fie martori şi totodată judecători ai acestui spectacol, pe stilul Agathei Christie. Acest spectacol da posibilitatea actorilor să se detaşeze de spectacolele clasice de teatru şi să-şi construiască personajul cât mai complex şi mai autentic, rămânând totuşi în perioada interbelică.

Care au fost criteriile prin care ai ales ceilalţi actori, care interpretează celelalte roluri?

A fost destul de greu să-mi aleg colegi de scenă, care să se potrivească cu ideea spectacolului. Deşi pare ciudat că zic acest lucru, dar pentru mine în afară de talentul actoricesc, contează seriozitatea şi devotamentul… aşa că pot spune că lucrurile au venit de la sine şi piesa şi-a ales singură actorii. Suntem o gaşcă frumoasă de actori tineri şi visători, care avem un singur ţel: să introducem publicul în povestea noastră interbelica şi să-l facem măcar pentru câteva ore să zâmbească şi să uite de viaţa cotidiană.

 

Din spectacolul “Crimă la cină”, spectatorii au ceva de învăţat?
Da, au multe de învăţat. În primul rând trebuie să ştii, că niciodată nu ajungi să cunoşti cu adevărat un om, chiar dacă stai cu el în casă. Că exact la cine nu te aştepţi te poate măslui pe la spate. Că trebuie să te comporţi mereu frumos cu oamenii din jurul tău şi să fi corect, că ei să te iubească şi să te aprecieze. Că nu întotdeauna duşmanul este cel care te sapă. Şi bineînţeles că trebuie să fi un om bun, să dăruieşti, să nu reproşezi, că viaţa să-ţi ofere şi ea mai departe.

Cât de deschişi sunt spectatorii la interacţiunea cu voi?
Foarte deschişi. Mă bucur să văd că oamenii intră în povestea noastră şi se aruncă în interacţiunea cu noi, chiar pot spune că ne devin complici, râd o dată cu noi, plâng o dată cu noi şi totodată şi chiar simt o dată cu noi. De fiecare dată îi simţim aproape de noi, ca şi cum am fi un întreg.

 

Drumul tău pe calea actoriei cum a fost?
Mi-am dorit foarte mult să fac actorie şi deşi poate la început părinţii nu au fost de acord, vrând să fie siguri că o să am un viitor strălucit şi o viaţă liniştită, m-au încurajat şi m-au susţinut cum au putut ca să-mi îndeplinesc visul. E adevărat că nu am dat imediat după liceu la teatru , am făcut mai întâi Economia Turismului Intern şi Internaţional la Universitatea Româno-Americană – 4 ani. Între timp am făcut 1 an de Şcoală Populară de Artă şi înainte să dau la Facultatea de Arte am mers la multe sesiuni de comunicări, mi-am luat primul job că promoterita ,totul numai ca să capăt mai mult curaj. Apoi în anul 3 am dat admiterea la UNATC, am picat,în anul 4 am mai dat o dată şi iar în picat, tot la ultima probă şi atunci mi-am zis că trebuie să mă duc şi la Hyperion să încerc şi acolo. Am intrat printre primii şi am nimerit la cel mai profesor, Virgil Ogasanu, care m-a învăţat cum să fiu puternică, încrezătoare în mine, m-a învăţat să fiu versatilă, datorită rolurilor pe care mi le-a dat,într-un cuvânt m-a călit pentru această lume, chiar dacă la început credeam că este prea dur şi mă făcea să plâng mereu.

 

Când ai realizat că îţi doreşti să fi actriţă şi de ce ai ales această meserie?
Când eram micuţă, dacă mă întrebă cineva ce vreau să mă fac când o să fiu mare, eu răspundeam mereu că eu vreau să mă fac prinţesa şi actriţă. Eu sunt romano-catolică şi la noi în fiecare an la Teatrul Ţăndărica se ţinea câte un spectacol: “Festivalul prieteniei”, unde fiecare parohie prezenta o scenetă. Eu am fost Eva, din “Adam şi Eva” (Biblie). În momentul în care am urcat pe scenă, iar la finalul momentului meu publicul m-a aplaudat şi s-a ridicat în picioare am simţit aşa o bucurie şi o emoţie, încât acela a fost momentul, în care am zis :”Gata! Eu mă fac actriţă!” Apoi mai târziu, am văzut filmul cu “Prinţesa Sissi”, unde personajul principal era jucat de Romy Schneider, o actriţă foarte frumoasă, talentată, jovială, cu care semănăm puţin şi mi-am dat seama din nou, că asta este destinul meu…să fiu actriţă, să aduc zâmbete pe feţele oamenilor şi să-i iau cu mine în diferite povesti create de regizori.

 

Ce te-a inspirat pe acest drum şi ce piedici ai întâmpinat pe parcurs?
Drumul meu spre calea actoriei a fost anevoios, dar niciodată nu m-am dat bătută. Deşi de multe ori am fost provocată la diferite “compromisuri”, am preferat să plec şi să mă zbat mai mult, ca să demonstrez că se poate să faci ceea ce iubeşti, dacă faci cu sufletul şi dacă eşti perseverenţă şi îţi construieşti singură drumul. Ca în orice profesie există urcuşuri şi coborâşuri, important e să ai fruntea sus, sufletul curat şi iubirea pentru artă, atât de puternică încât să mergi mai departe.
Eu am avut norocul să joc în mai multe tipuri de teatru, după facultate: teatru clasic, teatru forum, teatru de stradă, teatru non verbal, teatru contemporan, teatru interbelic, teatru-dans. Am vrut să îmbin teatrul şi dansul şi am început să aprofundez mai mult anumite stiluri de dans: salsa, bachata, vals, tango, charleston, burlesque, etc. Acum în prezent pot spune că sunt fericită pentru că am 3 piese de teatru în care joc, am showuri de dans (teatru şi dans) şi fac promo-uri şi mai filmez pentru diferite seriale.
Deşi existat momente când poate era mai simplu să renunţ şi să fac altceva, care să-mi aducă un venit constant, am preferat să mă dezvolt mai mult pe artă, să devin versatile, să fac evenimente pentru copii : animaţie, zâne ursitoare la botezuri, să fac MC la nunţi, să predau teatru, dans şiş a învăţ cuplurile valsul mirilor.

 

Care este relaţia ta cu ceilalţi actori din piesă?
Mă înţeleg foarte bine cu toţi actorii din piesă, suntem buni prieteni, suntem uniţi şi fericiţi pentru că în sfârşit simţim că suntem un întreg. Pe unii dintre ei îi ştiam din alte proiecte, iar cu doi dintre ei am lucrat tot la acest spectacol acum câţiva ani. Mă bucura faptul că învăţăm unii de la alţii, că ne dăm sfaturi constructive, că ne ajutăm reciproc să creştem şi că putem fi transparenţi unii faţă de alţii, lucru care în ziua de azi nu prea există.

 

Care este primul lucru pe care i-l spui cuiva care doreşte să devină actor?
Dacă îşi doreşte să fie actor cu tot sufletul lui, simte că nu e făcut pentru altceva şi simte că poate trece peste orice piedică numai ca să-şi facă cu mândrie profesia, atunci da … să se facă actor şi să fie mândru de asta. Cred că este foarte important să faci ceea ce iubeşti cu adevărat, pentru că numai aşa nu simţi cum trece timpul, numai aşa simţi că trăieşti şi deşi la sfârşitul zilei eşti rupt de oboseală, eşti fericit că ai făcut ceea ce ţi-ai dorit.

 

 

Ţinând cont că ai jucat şi în piese de teatru clasice, puse în scenă “ca la carte” , care este diferenţa dintre teatrul clasic şi teatru independent?
Este o diferenţă de percepţie între cele două tipuri de teatru: clasic jucat în teatru şi modern jucat şi în locaţii independente de teatru.
La teatru lucrurile stau într-un anumit fel : ai spaţiu, ai regizor, coregraf, ai spectacole stabilite, ai totul aranjat, atât artistic , cât şi logistic. La teatrul independent ai regizor, actori şi cam atât…trebuie să găseşti tu spaţiu, să-ţi negociezi, spectacolele, să te ocupi atât de partea artistică, cât şi logistica – TU , coordonatorul proiectului. De multe ori ţi se închid uşi în faţă, pentru că nu e producţia lor sau pentru că nu ai “cap de afiş” (actor cu renume), dar se întâmplă şiş a găseşti şi directori, drăguţi, care îţi deschid uşa şi care te primesc cu braţele deschise, aşa cum ni s-a întâmplat cu spectacolul ‘Crima la cină” atunci când am venit la Teatrul Elisabeta. Avem noroc că sunt şi oameni, care apreciază şi iubesc arta, încurajează tinerii şi oferă sprijin în dezvoltarea culturală.

 

La final să ne spui unde te mai putem vedea şi în ce proiecte mai eşti implicate?
În prezent am propria firmă de evenimente: MAGDINIA STUDIO ART, în cadrul căreia desfăşor activităţi artistice la nunţi, botezuri, evenimente corporate (MC, showuri de dans, valsul mirilor) ,spectacole pentru copii, evenimente pentru copii, spectacole de teatru. Am propriul meu spectacol MICHELLE – un one woman show cu teatru şi dans, care se joacă în diferite locaţii.
Joc în cadrul Centrului Cultural Bălcescu în spectacolul “Iubire pentru trei plus unu’ “. (30 martie, ora 20:00).

Un mesaj pentru iubitorii Radar de Media : Vă invităm să petreceţi o seară magică cu actori “criminali”.

 

Distribuţie:
Chantal Vernescu – Dorina Vasilashko
Jorj (fratele divei) – Rareş Zimbran
Vera (modistă) – Maria-Magdalena Chihaia
Jiji (majordomul) – Andrei Bratu
Laurence (vecinul) – Răzvan Rotaru
Văduva lui Papadopol – Beatrice Peter
Recuperatorul – Anton Gabriel

Locaţie: Teatrul Elisabeta
Oră: 20:00
Preţ bilet: 49 lei
Link către site: https://www.facebook.com/events/2071859666384886/permalink/2084123545158498/

 

Lasa un comentariu aici!

Click to comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

INTERVIU

DAN NEGRU, explica cum reuseste de ani de zile sa obtina cele mai marti audiente tv din Romania! INTERVIU EXCLUSIV

Unul dintre cei mai experimentaţi oameni de televiziune din România, Dan Negru cel care de 16 ani aduce telespectatorilor programul Revelionul Starurilor la Antena 1 a stat de vorbă în ultimele zile ale lui 2016 cu RADAR DE MEDIA.

Published

on

Foto Credit: ANTENA 1
 
Prev1 of 2

INTERVIU EXCLUSIV, DAN NEGRU, despre Revelionul Starurilor şi producţiile sale de la Antena 1: “Știu și haterii care spun că acu’ e ușor, pentru că Pro-ul nu mai are un program puternic de Revelion”

 

Unul dintre cei mai experimentaţi oameni de televiziune din România, Dan Negru cel care de 16 ani aduce telespectatorilor programul Revelionul Starurilor la Antena 1 a stat de vorbă în ultimele zile ale lui 2016 cu RADAR DE MEDIA. În interviul acordat, Dan Negru a vorbit despre show-urile consacrate, în care el este gazda, Next Star şi Te pui Blondele, dar şi despre marea producţie dintre ani, care va fi difuzată la Antena 1.

 

Dragi cititori, vă invităm să citiţi interviul acordat în exclusivitate publicaţiei noastre de către Dan Negru, cel care noi îl numim şi un analist media desăvârşit!

 

 

S-a terminat un alt sezon Next Star. Cum a fost anul acesta? Schimbarea juriului a adus avantaje?

 

 Când am început NexT Star”, nimeni nu-i dădea nicio șansă! Un show cu copii, în prime-time, părea aiureală. Nimeni n-o făcea! Am început în primele sezoane cu poveștile copiilor talentați, apoi am început să punem accentul doar pe talent, fără povești, și am reconstruit juriul, adică am căutat diferite variante ca să punem lumina pe copii. Culmea, singurul show de prime-time cu copii l-am prezentat tot eu, prin 2002, acu’ 14 ani. Se numea “Echipa Fantastică”, era a lui Titus Munteanu și căuta copii talentați prin orfelinatele din România. Iaca o idee de reluat, ha,ha. Oricum, Next Star” nu a fost “pomul lăudat” la începuturi. E un format românesc 100%. 

 

În ceea ce priveşte audienţele înregistrat de Next Star – ce ne poţi spune? Au fost ediţii care au fost lider de audienţă, iar altele cifre mai modeste. Care ar fi motivul fluctuaţiei de telespectatori?

 

A depins de concurență, asta e valabil pentru orice show tv. Piața tv din România însă e atipică din punctul ăsta de vedere, pentru că de luni până joi în competiție sunt trei televiziuni, Pro, Antena și Kanal D, aceasta din urmă cu telenovelele turcești, în vreme ce în weekend, Kanal D nu există în audiențe și rămân doar doi competitori, Pro și Antena. Joia, ziua de Next Star” e cu atât mai complicată, cu cât Pro a avut Steaua în Europa League tot sezonul de toamnă, la pachet cu “Las Fierbinți”, un produs tv puternic, probabil cel mai puternic produs de umor de pe piața tv de la noi. Deci concurența a adus fluctuația. La pachet, netam-nesam, a intrat și Digi, care a avut Steaua-Dinamo, tot joia.. așa, ca exemplu.

 

La anul va fi un nou sezon Next Star?

Da, revenim din februarie. 

 

DAN NEGRU, NEXT STAR

DAN NEGRU, NEXT STAR

 

Acum pe sfârşit de an toată lumea aşteaptă noapte dintre ani să urmărească la Antena 1 celebrul Revelion al Starurilor. Cum va fi în acest an? Ne poţi dezvălui câteva detalii?

 

Sunt 17 ani de când prezint Revelionul la Antena 1. Eu nu cred că longevitatea e o performanță, cred că poziția de lider în acești 17 ani e performanța. Întâlnesc mulți oameni mirați că am rezistat 17 ani să prezint Revelioane. Suntem încă o piață imatură de televiziune care-și caută identitatea. În lumea civilizată, longevitatea în televiziune nu e o mirare. La noi, adeseori, neputința producătorilor sau eșecul lor sunt puse în cârca vedetei și, atunci, vedeta e prima sacrificată. Lumea tv de la noi e ticsită de astfel de exemple. E ca în fotbal, schimbi antrenorul care nu are o tactică bună, nu schimbi jucătorul. La noi se schimbă jucătorul și așa identitatea televiziunii se pierde, pentru că vezi mereu alți “jucători”.  De asta longevitatea a ajuns să ne mire! 

 

Ce aşteptări ai cu ediţia din acest an a Revelionului?

 

Sper să fie un succes ca ultimele 16. Știu și haterii care spun că acu’ e ușor, pentru că Pro-ul nu mai are un program puternic de Revelion. Totuși, vreo 15 ani, Pro a avut super-programe de Revelion și tot eu le făceam și pe atunci pe astea de la Antenă. Așa, ca un secret, un competitor periculos de revelioane nu era Pro, ci TVR. E trist că Televiziunea Română a abdicat de la programele care au consacrat-o, cele de divertisment. E hilar să te lauzi cu Alexandru Bocăneț, dar tu să nu mai ai divertismesnt pe stație. Revelioanele TVR, în vremurile bune, erau un pericol. Îmi amintesc că cel mai greu Revelion a fost unul în care TVR a adunat o mulțime de vedete într-un platou gigant și PRO i-a adus pe Vacanța Mare, regii tv în anii ăia! Atunci a fost cel mai greu an, dar l-am câștigat! La noi au fost Traian Băsescu, Mihaela Rădulescu, Florin Piersic.

 

DAN NEGRU, REVELIONUL STARURILOR

DAN NEGRU, REVELIONUL STARURILOR

 

Am văzut că eşti activ pe Facebook, însă nu postezi lucruri din viaţa ta personală. Cum poţi rezuma activitatea ta din Social Media.

 

Nu vreau să-mi arat familia la tv, copiii, cățelul, casa. E opțiunea mea, cred că e mai civilizat pentru noi, ca familie, să fie așa. Știu că sunt împotriva curentului, dar e o opțiune. Uneori, din an în Paște, postez poze cu copiii sau cu ciobănescul meu mioritic. Pozele alea adună mii de like-uri, pe când, atunci când postez lucruri interesante, inedite, când dau audiențe tv de prin Statele Unite sau Europa, nimeni nu e curios. Asta spune multe și despre FB. Dar prefer discreția și pe FB. O fac și în rest. Refuz orice altă apariție TV, în afara show-urilor mele. Nu mă duc niciodată la nicio emisiune și nu calc pe la petreceri mondene. N-am nicio ancoră în lumea mondenă. Când am venit în București, acu’ vreo 17 ani, un director tv mi-a spus că n-o să pot face performanță dacă nu încep să socializez cu vedetele, cu lumea mondenă. Iaca, n-am făcut-o și, totuși, am reușit. 

 

Mulţi romani nu ştiu că tu prezenţi de câţiva ani buni şi în Republica Moldova un show tv care este lider de audienţă! Cum este acolo ?

 

Fac “Deal or nor deal” în Republica Moldova, un format Endemol care se difuzează sâmbătă seara. L-am început în 2010. E mai greu să faci televiziune în Moldova, pentru că publicul e vorbitor de două limbi, rusa și româna, și poate să aleagă între televiziunile rusești, românești sau moldovenești. Și rușii fac televiziune la nivel de America, cu bugete și formate mult peste tot ce se face în Europa. “Da sau Nu”, show-ul meu din Moldova, e lider detașat de piață sâmbătă seara la Prime TV. 

 

DAN NEGRU, REPUBLICA MOLDOVA, (DA SAU NU - PRIME TV)

DAN NEGRU, REPUBLICA MOLDOVA, (DA SAU NU – PRIME TV)

 

Game show-ul Te pui cu Blondele va reveni de la anul?

 

Da! L-am început în 2008 și a fost singurul quizz care a rezistat în prime-time. Suntem singura țară europeană fără quizz la televizor. “Blondele” au rezistat, dar mi-a luat ceva vreme până să-i conving pe unii ca Ilie Năstase sau Florin Piersic că show-ul e despre cultură generală și că pot să vină liniștiți ca invitați. Ideea de blonde sperie o parte din public, dar atrage o alta. Cel mai greu e să-i găsești echilibrul. 

 

TE PUI CU BLONDELE, ANTENA 1

TE PUI CU BLONDELE, ANTENA 1

 

Făcând o retrospective acum la sfârşit de ani, cum a fost piaţa de divertisment în 2016? S-a mai îmbunătăţit? În condiţiile în care au fost multe emisiuni/formate noi în grilele de programe, o previziune a breslei pentru 2017?

 

Suntem dependenți de piața internațională tv, nu avem forța italienilor sau a spaniolilor să construim televiziune, noi o cumpărăm. Totuși, și așa, suntem defazați. De exemplu, piața de divertisment mondială se întoarce la formatele vechi, la Varietățile clasice, fără vreo miză anume. Va trece ceva timp până le vom prinde și noi. E greu să faci previziuni, chiar și pe piața mondială de divertisment, e greu și pentru ei. Marile formate s-au cam stins, o să vină o perioadă de acalmie… Nimeni nu te lua în seamă dacă spuneai acu’ câțiva ani că breasla bucătarilor va conta în tv. Sunt etape, mode. Am învățat de la Paolo Bonolis, un mare moderator italian, că e bine ca un moderator să nu fie la modă, să fie clasic, asta e șansa lui, să fie longeviv și nu trecător. Eu am prins Revelioane și cu Dan Spataru, dar și cu Alex Velea. Mi-am păstrat poziția de moderator. Încerc să fiu moderatorul clasic, nu cel la modă. 

 

Ce face Dan Negru în 2017? Proiecte noi? Idei noi? Schimbări?

 

Probabil că da. Mi-e greu să spun de pe acu’ ,dar sunt deja mulți ani de când construiesc aceleași formate. E adevărat, ele funcționează și e o prostie să sari din trenul care merge. Lazarov, îl pomenesc adeseori, mă sfătuia întodeauna să nu fiu prizonierul unui singur tip de format tv, așa că le-am încercat pe toate, de la game-show-uri (Ciao Darwin”, „Academia Vedetelor”) la emoție (“O seară de vis”), de la quizz (“Te pui cu blondele?”) la adventure-reality-show („Șerifi de România”). 

 

Continuarea pe urmatoarea pagina!

Prev1 of 2

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Ce parere are Andreea Esca despre Știrile PRO TV! Interviu Exclusiv!

Published

on

 
Prev1 of 2

Andreea Esca este cea mai longevivă prezentatoare de știri din peisajul media autohton, este realizator-prezentator în cadrul Știrilor PRO TV, director editorial al revistei „ALIST” și unul din cei mai apreciați oameni de televiziune din România.

Frumoasa prezentatoare a urmat programe de pregătire profesională în cadrul Centrului pentru Jurnalism Independent, la Praga, CNN Atlanta, SUA și Atena, Grecia. Munca de jurnalist presupune foarte  multă muncă și cercetare de teren, dar și verificarea corectitudinii informațiilor, lucru pe care ”Știrea României” îl subliniază în  a doua parte a interviului acordat în exclusivitate, pentru RADAR DE MEDIA.

 

Vartan Arachelian, Marilena Rotaru, Adrian Sârbu sunt doar câteva nume care au avut încredere în jurnalistul Andreea Esca. Mai multe detalii despre importanța rețelelor de socializare, dar și despre valoarea școlii PRO TV, aflați în rândurile de mai jos.

 

Care este părerea ta vizavi de presa online?

Presa online este un setup normal care trebuia să vină în felul în care se organizează și se reorganizează media. Cred că are, ca și alt tip de presă, avantaje și dezavantaje.

Consider că avantajul foarte mare al presei este atunci când are jurnaliști buni și informații corecte, verificate din trei surse, independente, așa cum am învățat la școală, în care oamenii sunt respectați, lucrurile nu sunt reinterpretate și nu sunt scoase din context și, în care jurnalistul îl respectă pe cel intervievat și intervievatul pe jurnalist.

Cred că online-ul are avantajul de a fi mult mai rapid, spre deosebire de presa scrisă unde trebuie să aștepți să apară printul, sau chiar de televiziune, unde ai nevoie să montezi niște imagini.

Bineînțeles, vorbim și de alte investiții. Investiția în online este mult mai mică față de investiția în alt tip de media. Pe de altă parte, și veniturile sunt deocamdată mult mai mici decât în alt tip de media.

Cred că la baza oricărui tip de media, dacă ea vrea să fie o media de valoare, se prezintă valoarea jurnaliștilor care lucrează acolo, și jurnalismul, cred că, indiferent de unde îl faci, trebuie să se facă la fel de bine.

În presa online există această presiune a oamenilor care te accesează, există această nebunie și viteză în care foarte mulți nu mai reușesc să dea un produs de calitate.

Desigur, dacă ai niște ore la dispoziție, reușești să închegi un material poate mult mai bine, mult mai valoros din punct de vedere calitativ, dar eu nu cred că este o regulă. Cred că sunt materiale online foarte bune calitativ.

Cred că e alegerea jurnalistului dacă vrea să facă un material bun sau prost, indiferent că-l dă la online sau la offline. Depinde cât de mult te respecți tu pe tine.

 

Rețelele sociale au jucat un rol hotărâtor în mediatizarea fenomenului ”Primăvara arabă”. La noi a existat un subiect de amploare care a coborât din online în offline?

Nu știu dacă putem vorbi de un subiect anume. Cred că rețelele de socializare își au rostul lor. Toate vin cu plusuri și cu minusuri. Cred că e în regulă pentru că poți să comunici mult mai ușor o mulțime de lucruri valoroase și să obții un feedback rapid și adevărat.

Foarte mulți oameni nu au curaj și atunci pentru ei este așa, un fel de struț care își bagă capul  în nisip, și le convine să vorbească acolo pentru că nu îi vede nimeni și spun, poate de multe ori exact ceea ce trăiesc.

Dezavantajul este că sunt și foarte mulți oameni care scriu o mulțime de mizerii și de frustrări personale, care n-au nicio legătură cu subiectul. Lipsa de asumare aduce și bune și rele.

Așa cum un model bun de pe online poate să fie bun pentru că poate aduna oamenii pentru o cauză bună, așa pot fi și tot felul de nebuni care pot să adune oameni la fel ca ei pentru niște lucruri negative.

 

Ești foarte activă pe facebook. Cât contează networking-ul?

Mi-am făcut destul de târziu cont pe facebook. Credeam că nu o să am timp să mă ocup și sunt destul de perfecționistă și de serioasă. Când fac ceva, nu-mi place să dau rateuri și atunci mă gândeam că dacă nu sunt în stare să fac ca lumea, nu are sens să o fac. Atunci când m-am apucat, am zis că vreau să o fac așa cum trebuie.

Asta nu înseamnă că mi-am programat ca în fiecare zi să pun ceva pe facebook. Și acum sunt unele lucruri care mă deranjează, dar consider că nu trebuie luate neapărat în seamă.

 

Te gândești înainte de a pune o poză pe facebook?

Da, mă mai gândesc, dar nu vreau să-mi trăiesc viața în funcție de tot felul de oameni care se hrănesc făcând rău gratuit altora. Fiecare pe limba lui piere. Chiar cred că există așa ceva.

 

Ai spus că e foarte important ca și alții să aibă încredere în tine. Cine a avut încredere în jurnalistul Andreea Esca?

Cel mai important este ca de la bun început, părinții să aibă încredere. Cred că de mic pornește încrederea în tine. Se întâmplă și mai târziu, dar mult mai greu. Un copil care pleacă cu multă încredere în el va reuși să depășească etapele în viață mult mai ușor.

Ca jurnalist, cred că a avut încredere în mine Vartan Arachelian, un om extraordinar de apreciat de mine și de foarte mulți alții; Marilena Rotaru, care este un om de televiziune extrem de valoros, un om de cultură, în general, extrem de valoros.

A avut încredere Adrian Sârbu, care a hotărât să mă ia de la SOTI să facem PRO TV-ul. Sper să nu-i fi dezamăgit, și să fie și ei într-un fel mândri că au avut mână bună.

Pentru mine, este foarte important că au încredere în mine colegii mei alături de care lucrez în fiecare zi.

Alea sunt momente esențiale care te pun oarecum pe o rută, dar pe urmă, lucrez zi de zi cu niște oameni pe care mă bazez și pe care îi apreciez foarte mult.

Speranța este ca și ei să aibă aceeași încredere în mine și apreciere pentru că numai așa poți să lucrezi în media.

 

Ai realizat de-a lungul anilor diverse materiale. Care rămâne totuși, materialul tău de suflet?

Of, nu știu să zic care rămâne materialul meu de suflet. Am lucrat foarte mult la un documentar despre sistemul educațional din Statele Unite, rețeaua publică și privată.

Am făcut un documentar pe care l-am dat noi la începutul PRO TV-ului, și mi-a rămas în suflet, pentru că eram și foarte tânără și am muncit și foarte mult la el.

Am stat, cred, aproape o lună în America ca să-l fac. Am văzut 1000 de școli, au fost milioane de ore de vizionare, mulți copii, am făcut și multe interviuri, și mi-a plăcut foarte mult.

A mai fost o perioadă a intrării țării noastre în Uniunea Europeană,  și tot așa am avut o serie de reportaje de peste tot și corespondenți plecați și multe materiale făcute. A fost o perioadă foarte încărcată pentru noi, dar care mi-a rămas la suflet.

Lucrurile pe care le faci cu greutate și cu sudoare ca să zic așa, pe alea le ții minte. Alea pe care le faci ușor și totul iese ok de la început, alea îți ies cel mai ușor din minte.

 

Cum vezi situația actuală de la PRO TV?

Mie mi se pare că e o falsă problemă, mi se pare totul foarte exagerat. Din punctul meu de vedere, în cazul departamentului de știri n-am simțit nicio modificare, suntem aceeași oameni care fac aceleași lucruri de 20 de ani.

 

Crezi că migrarea vedetelor către postul concurent va defavoriza cumva stația?

Nu cred. Multe dintre aceste nume sunt găsite și formate de PRO TV, pentru a deveni adevărate vedete de televiziune.

Facem asta și în continuare, cu alți oameni. Deci, nu cred că va fi o problemă. Oricum, PRO TV, a fost întotdeauna o fabrică de vedete, peste gardul căreia s-a uitat mereu cu jind concurența.

Iar faptul că acum unii se laudă cu vedetele create de PRO TV este măgulitor pentru noi, și este recunoașterea clară a valorii pe care o are școala PRO.

Prev1 of 2

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading

INTERVIU

Interviu, Tony Adam: Un astfel de proiect implica toate ingredientele artistice – actorie, muzica live, coregrafie speciala

Published

on

FOTO CREDIT: FABRICA DE PR
 

Tony Adam îl interpretează pe Harry, prietenul lui Alfred Doolittle în My Fair Lady, musical care se va juca în șase spectacole, pe scena sălii Epika de la Grand Cinema & More din Băneasa Shopping City, pe 21 martie de la ora 20:00, pe 22 martie de la ora 20:00 și pe 23 și 24 martie, de la ora 15:00 și 20:30, în câte două reprezentații pe zi.

 

  1. Musicalul „My Fair Lady”. Ce înseamnă acest proiect pentru tine? În ce moment al vieții tale a venit spre tine propunerea?

Sunt sigur ca nimic nu este intamplator. „Coincidentele” sunt doar niste semnale care iti arata ce sa faci J In facultate am jucat in aceasta piesa, in rolul lui Pickering. Apoi, cu doar cateva luni inainte de anuntarea castingului pentru aceasta productie, ma intorsesem din Spania, unde ajutasem la montarea textului My Fair Lady, in limba engleza, la o celebra deja scoala de teatru – „ACT&PLAY”. Pot spune, intr-un fel, ca textul m-a urmarit J

 

  1. Ce îți aduce nou, din punct de vedere profesional, „My Fair Lady”? Cu ce se diferențiază de toate celelalte proiecte pe care le-ai avut acum până acum?

Este primul musical in care joc. Un astfel de proiect implica toate ingredientele artistice – actorie, muzica live, coregrafie speciala, etc. Este diferit de un spectacol de teatru obisnuit. Pentru mine este o experienta unica si minunata.

 

  1. Cand ai vazut prima data filmul My Fair Lady? Te-ai fi gandit atunci ca vei juca in poveste, in varianta musical?

Cred ca am vazut pentru prima data filmul la inceputul anilor 90 si nu, nu m-am gandit ca voi juca vreodata intr-un musical. J

 

  1. De ce ai invita spectatorii sa vina la My Fair Lady, la spectacolele care vor incepe din 21 martie?

E foarte simplu. In Romania musical-ul e inca la inceput. Nu avem o traditie pe acest segment. Faptul ca avem regizori care sunt in stare sa aduca in fata publicului romanesc astfel de productii, nu poate fi decat laudabil si publicul ar trebui sa incurajeze asemenea initiative. In plus, vor avea ocazia sa se bucure de un decor impresionant, de muzica live, de coregrafii  originale si, nu in ultimul rand, de niste interpretari actoricesti speciale.

 

  1. Ce îți place cel mai mult la profesia de actor? Cum ai ales-o?

Sa traiesti cu adevarat in circumstante imaginare! Cred ca asta este esenta profesiei de actor. Asta inseamna pentru mine a trai mai multe vieti intr-una singura. Cred ca, intuitiv, am inteles asta pe la 17-18 ani. Atunci am hotarat ca asta vreau sa fac – sa traiesc mai multe vieti intr-una singura.

 

  1. Ce îți doreai să devii, în copilărie?

Inca de mic, de la 4-5 ani, am stiut ca vreau sa devin cantaret. Am urmat toata copilaria cursuri de muzica, iar pe la 20 de ani ma pregateam pentru Festivalul Mamaia. Intre timp, pasiunea pentru teatru pusese deja stapanire pe mine si n-am mai avut „ochi” pentru muzica.

 

  1. Ce altă profesie ți-ai alege acum? Ce ți-ar plăcea să faci?

In urma cu 3 ani am regizat pentru prima data un spectacol de teatru si de atunci incerc sa ma perfectionez in arta regiei J De atfel, peste cateva luni am sa si absolv Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica I.L Caragiale din Bucuresti- sectia Regie Teatru.

 

  1. Ce alte talente ai, mai puțin cunoscute celor din jur?

Am rabdare. J

 

Lasa un comentariu aici!

Continue Reading
Advertisement

Facebook

PREMIILE RADAR DE MEDIA

Advertisement
Advertisement

Trending

%d blogeri au apreciat: