De miercuri, orologiu gigantic de la picioarele coloanei amiralului Nelson, din Trafalgar Square, va marca J-100: 100 de zile înainte ca regina Elizabeth II va declara deschise, pentru a 3-a oară, Jocurile Olimpice de la Londra, între 27 iulie şi 12 august capitala britanică fiind primul oraş care realizează tripla olimpică: în 1908 şi 1948, Londra a mai găzduit două ediţii ale JO ale timpurilor moderne.
Cu 64 de ani în urmă, la ieşirea din război, erau evocate „Jocurile austerităţii”. Sportivii se odihneau în dormitoare, în barăci militare şi ale unor colegii. Astăzi, austeritatea apărută de la criza economică este, de asemenea, prezentă. Totuşi, Jocurile de la Londra şi bugetul lor de 9,3 miliarde de lire sterline (11 miliarde de euro) nu vor fi JO minimale, chiar şi dacă le comparăm cu cele, colosale, de la Beijing, puse în scenă ca o afirmare a forţei.
„Noi nu ne prezentăm ca o superputere”, a ţinut să precizeze secretarul de stat la sport, Hugh Robertson.
Dacă gigantismul nu este miza, primul ministru David Cameron nu ezită să promită un remake „al celui mai mare spectacol al lumii”, menit să ofere „cea mai bună Mare Britanie”.
Pentru a fi sigur de asta, ceremonia de deschidere, sub ochii a 80.000 spectatori şi miliarde de telespectatori, au fost încredinţate lui Danny Boyle, realizatorul peliculei „Slumdog Millionaire”, recompensată cu 8 Oscaruri. Va urma intrarea în subiect a circa 10.500 de sportivi originari din 204 ţări, între care China, care visează să-şi reafirme triumful inedit de acum 4 ani pe tabloul de medalii.
Cu cap de afiş două dintre superstarurile Jocurilor de la Beijing: „Lightning Bolt”, sprinterul jamaican Usain Bolt, şi „the Baltimore Bullet”, înotătorul american Michael Phelps.
Dar Londra ar vrea să cucerească o altă medalie, cea a „dezvoltării durabile”. De pe acum, preşedintele Comitetului internaţional olimpic (CIO), Jacques Rogge, a dat asigurări: „Capitala britanică va fi un model” pentru JO ale viitorului, văzând şantierul încheiat în timp, norme şi bugete prevăzute.
Anumite instalaţii, amplasate pe ruine industriale decontaminate, în estul oraşului, vor fi conservate în actuala stare, cum ar fi velodromul. Altele vor fi reconfigurate, cu o capacitate redusă pentru folosirea post-olimpică, după exemplul marelui stadion sau al piscinei cu arhitectura sa îndrăzneaţă şi care va pierde două aripi, devenind municipală. În fine, altele vor fi demontate şi revândute, precum arena de baschet.
East End, multă vreme sinonim cu abandonul, va păstra ca moştenire gara ultramodernă de la Stratford, Satul Olimpic reconvertit în locuinţe şi spaţii verzi de-a lungul râului Lee.
Rămân 2 necunoscute de talie: riscul imenselor dopuri de circulaţie, într-un oraş saturat, în care deplasările sunt la fel de rapide ca pe vremea caleştilor, atrag atenţia urbaniştii, şi securitatea, la 40 de ani după luarea de ostatici la JO de la Munchen.
În primul caz, 7,5 miliarde de euro au fost cheltuite pentru a moderniza transporturile publice, între care şi cel mai vechi metrou din lume. 48 de kilometri de culoare de circulaţie sunt prevăzuţi pentru VIP, iar londonezii sunt oficial încurajaţi să practice „munca la distanţă” şi să evite orele de vârf.
În scopul de a para orice eventualitate, peste 40.000 de soldaţi, poliţişti şi gărzi private vor contribui la o mobilizare „fără precedent în perioadă de pace în ţară”, conform lui David Cameron. Şi? A doua zi după atribuirea Jocurilor Londrei, oraşul a cunoscut cel mai rău atentat, care a făcut 52 de victime, pe 7 iulie 2005.
„Este vorba de Jocurile Olimpice. Ele se vor desfăşura la Londra, nu într-un oraş în stare de asediu. Va trebui să găsim un echilibru”, a explicat Sebastian Coe, preşedintele Comitetului de organizare 2012.
AGERPRES
