Loredana – „Apa” metamorfoza dragostei universale

Metonimia versului fascineaza  din nou in muzica Loredanei intr-un nou album, cu versificatie invaluita in vraja simbolurilor verbale polisemanatice  de aceasta data apa, sursa de inspiratie , element chimic de baza al creatiei,  sursa de viata, de puritate,  liniste si poate chiar dragoste, ce vine sa astoaie setea si dorinta de amor ideal exprimata si asumata, Loredana transpunandu-se intr-un cumul de roluri al caror numitor comun ar fi  „vala/valoa ….”<-rea mea? >.

In contrabalans ne linisteste  un hip-hop clasic de replica, bine calibrat melodic  interpretat  intr-un frumos un ton armonic polifonic inferior, de artistul sau partener, in replica la caleidoscopul  panoramic al ipostazelor posibile si chiar imaginare  in care artista se transpune (cantareata clasica,  femeie  fatala, de servici, Freddie), toate in incercarea sa de a face posibila dragostea mult dorita in aceasta existenta oarecum patriarhala – hip-hopoida a Cabronului aparent stapan al situatiei (metonimic -element fundamental complementar  -„carbonul” ca antiteza solida a apei -perfecta complementaritate a atractiei), astfel ca prin intermediul “apei” Loredana identifica  metamorfoza spre dragostea universala ! , link si liant – simbol de legatura intre orice forma de stare a materiei fie si iubire,   apoi hiperbolizand  substratul de esenta al dragostei fatidice intre protagonisti, tot plecand de la apa si cabronul din metonimia considerata de  noi ca fiind esente fundamentale  ale oricarei existente ;  o necesitate a incercarii de metamorfozare in orice ar fi necesar spre contopirea  cu perfecta iubire, luand in calcul tot ceea ce se poate  in transformarea poate (ne)necesara catre scopul atingerii stringului spiritual de legatura cu el, platind pretul oricarei calatorii transdimensionale spre existente ce ar putea cataliza aceast frumos vis de dragoste  si l-ar aduce  la numitorul comun al sufeletelor pereche.

Adapa  sufletul parca resemnat si regasit al artistei de acum… „apa” … simbolul curgerii si transformarii, al contopirii spiritelor celor doi , ca o perfuzie sustenabila pentru dragostea-I  reala de fapt si acum, poate cea mai reala, dar cu impas de incompatibilitate a substantelor apa /C,  insa cu maxima atractie si perfectiune ce o presupun doua elemente chimice de semn opus care se atrag puternic,  dar a caror unire in atom pare ca ar fi posibila doar intr-o alta dimensiune valorica , sau fizica, insa cu o promitatoare prefigurare  in aceaste  imagini ale clipului , cu un usor iz al nuantelor parca de culori sepia… frumoasa esenta de romantism, de acum si aici …..,fiindca ”apa e valoa…” si simbolistica  acesteia  ar trebui sa salveze romanta nedusa la bun sfarsit, inca.

Dorinta de legatura intima ideala transformata in clip ca un final de  <commedia dell ‘arte>, poate impiedicata  de  realitatea atractiei apoteotice catre formatul masculin ajuns in zilele noastre aparent infailibil, totusi poate nu …caci  “probabil ca maine o sa fim dar nu pot diseara…” Cabron admitand  si recunoscand prin inscriptia de pe spatele lui subjugarea – daca judecam nemetonimic ori semantic  ci efectiv pur  lingvistic al paronimiei  (NR. vezi traducerea din spaniola a inscriptiei „cabron”) .

Versatilitatea curgerii apei, ramane laitmotivul de invocare mantrica a dragostei ultime  in cronodestinologia artistei, materializata intr-un mix pop de excelenta profunzime exprimata pe un stil muzical “light” exceptional.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=R-PGMgy5nds[/youtube]

Autor,

Dr. Adrian Paler-psihiatru, psihanalist