Scenaristul spectacolului Aventurile Fantastice ale lui PEER GYNT, Marcel Manea semnează cronica acestui eveniment cultural pe care o redăm în rândurile de mai jos:
„În viața asta nu poți fi decât subiectiv. Obiectiv ești doar mort. Din păcate. N-aș fi scris scenariul la Peer Gynt dacă știam că va genera o criză fără precedent de like-uri. Am fost educat să fiu suspicios și la critici dar și la complimente. Așa că n-are rost să batem câmpii. În mod deliberat n-am auzit chemarea marelui arhitect Cristian Lupeș pe scenă pentru aplauzele finale. Rostul unui autor este să își desăvârșească opera și să dispară lent ca zâmbetul pisicii din Cheshire. Dar cam atât despre mine.
Printr-o jonglerie tehnică vă provoc să închideți ochii și să vă întoarceți în timp. Este din nou sâmbătă seara, 13 septembrie 2014, Teatrul de Vară din Parcul Herăstrău, București, România. Sunteți așezați în șir indian. Urmează să prezentați biletul de intrare pentru control. Sunteți oameni de toate portofelele, pregătiți cu toții să vedeți ceva nemaipomenit. Dacă v-ar întreba cineva ce presupune acest nemaipomenit, n-ați ști ce să-i răspundeți. Cum bine va spune o spectatoare klingoniană, faceți-vă repede un selfie fetelor, locația asta e o sclipitură de freshness. Mai mulți dintre voi vor fuma cel puțin un cartuș de țigări întrebându-se cum naiba s-au lăsat momiți de partener/ă la acest eveniment epocal în aer liber. Păi dacă trage curentul, ori mai rău dacă plouă? Alții veți mormăi în barbă că-s incomode scaunele sau pline de praf, iar restul lăsați în spinarea marelui arhitect Cristian Lupeș.
De pe marele ecran vor năvăli peste voi binecunoscutele acorduri din peliculele Star Wars, Pirații din Caraibe, Titanic, Superman și Spiderman. Veți savura fiecare melodie și chiar veți râde copios de motanul Tom care s-a îndrăgostit lulea de o pisicuță inaccesibilă și i-a pierit orice chef de hârjoneală cu Jerry șoricelul; iar Bucharest Festival Orchestra va cânta mai departe, nici mai mult, nici mai puțin decât excepțional.
Miruna Oprea va presăra un pic de pulbere magică pe scenă, fermecându-vă cu splendida ei voce, în acompaniamentul lui Constantin Enache, ale cărui sfâșietoare contorsionări tragice l-ar determina pe Maurice Béjart să-și concedieze întreaga trupă de balet din Lausanne. Sunetul muzicii vă va purta dincolo de curcubeu, iar Mediana Vlad va transforma imposibilul în posibil, bucurându-vă inimile cu muzica fabricii de vise.
Din instrumentele orchestrei veți zări un semnal de fum ca în filmele cu cowboy și indieni. Doar că de data asta, nu vin indienii, ci Marius Manole. Va intra abrupt în scenă ca un înger concediat din Paradis și va turui textul cu cadența unui Kalașnikov. Încet-încet veți uita cu totul de nesuferitele zile de luni.
Marius Manole va întrerupe cronologia, va aboli timpul, va ozonifica scena, înconjurat de o orchestră care, împrejuru-i, supusă fatidicei deteriorări impuse de elementul Timp, se va metamorfoza neîncetat, va îmbătrâni, va dispărea, și va renaște. Toți membrii orchestrei vor fi cuprinși în acest vortex, toți cu excepția lui Marius Manole bineînțeles. Doar ați plătit să-l vedeți performând de toți banii.
Acest narator-Dumnezeu numit Marius Manole va dirija orchestra sub ochii voștri laolaltă cu pasiunile și fobiile lui Peer Gynt, fără nici o înfrânare, nici o precauție, încredințat că manifestul <<happy>> va contamina cu vibrații pozitive întreaga audiență.
Undeva în culise, o tânără și neastâmpărată regizoare Casandra Topo va fi pregătită oricând să-și facă seppuku pentru ca voi spectatorii să primiți cea mai bună regie.
Ca orice ficțiune, scenariul este o minciună care ascunde un adevăr tainic. Spectacolul Aventurile fantastice ale lui PEER GYNT nu are nici o legătură cu Henrik Ibsen, este mai degrabă o privire înlăuntrul spectatorului. Cu alte cuvinte, facem un schimb de măști cu voi, vă punem apoi în fața unei oglinzi pe care viața adevărată nu va putea să o deterioreze. Lucrurile nu se vor opri aici. Pregătim pentru perioada următoare un eveniment care va năuci întreaga scenă românească.
Ne dorim să vă populăm sufletele cu năluciri scornite special pentru a vă ușura de cenușiul urban. Nu veți avea cum să dați vina pe anotimpuri sau pe sonorizare, pe scenografi sau pe compozitori, pe dansatori sau pe efecte speciale, pe orchestră sau pe Meșterul Manole. Reflectoarele pe voi, spectatorii vă caută. Voi sunteți Peer Gynt!”
Marcel Manea a hălăduit o vreme prin Scandinavia unde a schițat în linii mari un manuscris care mai târziu a devenit nuvela ”Sindromul Stockholm”. A scris mai multe scenarii de film. Este co-autor al antologiei “Ficțiuni Reale”, Humanitas, 2013. În prezent lucrează la o colecție de scurte povestiri care explorează vagabondajul sexual din marile orașe.
Foto: Irina Sauca
