Connect with us

Documentar

Seria documentarelor Colecționarii continuă la Digi Life

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

Digi Life continuă seria de documentare Colecționarii, cu și despre oamenii care și-au transformat casele în veritabile muzee. Sâmbătă, 20 februarie 2021, începând cu ora 21:00, episodul de debut al celei de-a doua serii îi aduce în prim-plan pe Vasile Grigore, pictor, desenator, profesor universitar român și colecționar de artă și pe Raluca Alexandru Partenie, doctorand în istoria modei, pasionată de evoluția stilului vestimentar și colecționar de pălării vintage.

 

 

NEW Publicam si scriem advertoriale pentru tine!

 

Vasile Grigore a fost, timp de 44 de ani, cadru didactic la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (astăzi Universitatea Națională de Arte București), iar odată cu difuzarea episodului de debut al celei de-a doua serii, se comemorează nouă ani de la trecerea sa în neființă. În 2003, Vasile Grigore a donat statului român colecția proprie de artă, formată din pictură, sculptură, grafică, artă europeană, orientală și extrem-orientală (circa 600 de obiecte).

 

„Îmi drămuiam timpul și vizitam Muzeul de Artă al României. Visam cu ochii deschiși, în dorința de a-mi cumpăra și eu Artă. Prima achiziție am făcut-o într-o zi de Paști, la Săliște, unde cu banii din bursă am cumpărat o icoană pe sticlă reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe”, spunea Vasile Grigore în însemnările sale.

 

„Toți copiii au mici comori, dar la un moment dat noi pierdem lucrul acesta pe parcurs. Bucuria de a găsi o pălărie făcută în România sau cu etichetă românească este mult mai mare decât, probabil, pentru oricare alta din străinătate”, este de părere Raluca Alexandru Partenie.

 

Seria „Colecționarii”, o producție Digi Documentare, pune față în față personalități de ieri, precum Vasile Grigore sau Octavian Iliescu (fondatorul numismaticii moderne româneşti), cu colecționari de azi, precum Florian Ciobanu (colecționar de reclame vechi), Cristian Dumitru (colecționar de jucării) și Eugen Ciocan (fotograf și colecționar de antichități). Iar dacă în prima serie a documentarului am descoperit foarte mulți colecționari la Muzeul Național de Artă al României, acum echipa Digi Life va deschide ușile Muzeului Național de Istorie a României și ale Muzeului Național al Literaturii Române. Astfel, vor fi prezentate publicului casele memoriale ale lui Ion Minulescu și Liviu Rebreanu care, chiar dacă nu au fost colecționari, au reușit să strângă de-a lungul vieții adevărate comori.

 

 

 

Comentarii

comments

Documentar

Cel mai nou proiect media al TVR continuă cu Experimentul Bucureşti

Avatar

Published

on

Foto Credit: TVR

Din acest an, în ultima duminică a fiecărei luni, Televiziunea Română aduce publicului larg câte o producţie valoroasă dar mai puţin cunoscută din Arhiva TVR, filme documentare realizate în coproducţie cu parteneri din România sau din străinătate.

 

 

 

Filmul Experimentul Bucureşti va fi disponibil duminică, 28 februarie, în intervalul 10.00 – 23.30 pe canalul de YouTube al arhivei TVR. Realizat în 2013, filmul a primit Premiul GOPO pentru Cel mai bun documentar în 2014 şi a fost a fost selectat la Festivalul de Film de la Milano din acelaşi an, în secțiunea Coup d’état.

 

Totodată, Experimentul Bucureşti a fost prezentat la numeroase festivaluri precum: Transilvania International Film Festival, Leeds International Film Festival, Milano International Film Festival, Making Waves Film Festival NYC, Astra Film Festival, Rotas & Rituais Festival, Lisbon.

 

„Sunt foarte încântat că TVR va difuza pe canalul de youtube al arhivei TVR “The Bucharest Experiment”. Este un film pe care l-am făcut cu buget zero și fără echipă. A început ca un experiment – este fantastic că îl vor putea vedea mai mulți oameni. Pune câteva întrebări dificile despre istoria recentă a României și este un film care, de obicei, șochează la prima vizionare – iar pentru mine acesta este un lucru bun. Înseamnă că mi-a ieșit!”declară Tom Wilson, autorul acestui film documentar.

 

În Revista online All about Romanian Cinema (AaRC) editată de Uniunea Cineaştilor din România,  Dana Medar a scris că „filmul Experimentul Bucureşti începe cu o ficţiune tratată ca un documentar. „Experimentul Bucureşti” nu a avut niciodată loc. Este o „conspiraţie” la care avem martori credibili, locuri subterane în care nu s-a întâmplat nimic, poveşti de viaţă ficţionale interpretate de neprofesionişti, o telenovelă amoroasă cu personaje reale. Tot acest puzzle uman are menirea să ne introducă în atmosfera post-decembristă, cu nostalgiile şi evoluţia unor personaje care au trăit în ambele regimuri politice. E greu să discerni adevărul de poveste. Ficţiunea e abil adusă într-un punct emoţional. Când lucrurile sunt direcţionate către concluzia că fiecare are propria imagine asupra evenimentelor, Tom Wilson ne anunţă că „Experimentul Bucureşti” nu a avut loc şi ne loveşte cu adevărata poveste – Experimentul Piteşti.

După toată această elaborată construcţie păcălitoare, când eşti condus pe nenumărate căi ocolitoare, Wilson aduce mărturia unui supravieţuitor al Experimentului Piteşti. Contrapunerea are efect emoţional major. Comunismul romanţat şi capitalismul primitiv din prima parte a fimului sunt anihilate de mărturia rece a unor teribile adevăruri. Abordarea lui Tom Wilson este cu atât mai percutantă. Documentaristul britanic a filmat singur, a construit povestea şi avea un singur punct fix – Iustin Capră, inventatorul pe care îl cunoscuse în timpul realizării unui reportaj pentru BBC”.

 

Experimentul București este un film românesc din 2013 regizat de Tom Wilson. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Carmen Anton, Daniel Bilt, Andrei Juvina.

 

Partenerii prezentului proiect sunt: Radio Romania, Festivalul de Film şi Istorii Râşnov (ffir.ro); Fundaţia Culturală Memoria şi Memoria – Revista gândirii arestate, Liternet şi UNATC.

 

 

 

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

Premiera TVR 1: Documentarul „Granita mortii”, o tulburatoare istorie a frontieristilor

Avatar

Published

on

Foto Credit: TVR

Mărturiile cutremurătoare ale unor oameni umiliți, bătuți, torturați, într-o epocă marcată de frică dusă la extrem, de minciună și de alienare. Despre toate acestea, în filmul realizat de Cătălin Apostol. TVR 1 difuzează în premieră documentarul joi, 11 februarie, ora 22.10.

 

„N-am apucat să fac câțiva pași, că au început să tragă. 32 de cartușe în plin, de la doi metri. A fost un miracol că am scăpat cu viață.”

„Sunt unul dintre cei care am ajutat câteva grupuri de cetăţeni să meargă spre libertate.”

„În anul 1975 am trecut frontiera pentru prima dată…”

„Bineînţeles că ne-a prins la frontieră. A fost chiar şi prima încercare […] Aşa de tare mi-a tras o palmă cu dreapta lui peste urechea mea stângă, încât n-am mai auzit. A început să îmi ţiuie urechea…”

„Nu am mai ştiut nimic de el… zece zile. Până am fost anunţaţi să mergem la morgă, să-l ridicăm de acolo…”

„Mi-am luat bătaie de la Stamora Moraviţa şi până la Unitatea Militară de grăniceri din Oraviţa…”

 

Sunt câteva dintre mărturiile cutremurătoare ale unor oameni umiliți, bătuți, torturați, într-o epocă marcată de frică dusă la extrem, de minciună și de alienare. În premieră la televiziune, jurnalistul Cătălin Apostol ne prezintă povestea adevărată a acestor oameni, în „Graniţa morţii”, un nou film documentar despre perioada comunistă, produs de Paradox Film, cu sprijinul TVR şi CNC. Documentarul poate fi vizionat în premieră la TVR 1, joi, 11 februarie, de la ora 22.10. Pentru că astfel de documentare ne educă, ne fac să povestim mai departe despre ce au trăit unii dintre noi, ne ajută să nu uităm şi, mai ales, să facem în aşa fel încât să nu se repete.

 

„Filmul se constituie într-o mărturie zguduitoare despre vremurile când România era o pușcărie mare, în care mulţi dintre cei care visau la libertate plăteau cu viața. Este o pagină neagră a istoriei noastre care lipseşte din manualele şcolare. Este istoria frontieriştilor”, spune regizorul şi scenaristul Cătălin Apostol.

 

„Nu vom ști niciodată câți oameni au murit încercând să fugă din România înainte de 1989. Câți au fost împușcați pe fâșie, câți s-au înecat în Dunăre, câți au murit în pușcării. Sunt și astăzi familii, oameni care nu știu ce s-a întâmplat cu fiul, fiica, fratele lor”, punctează Brândușa Armanca, jurnalistă care a publicat cartea „Frontieriștii. Istoria recentă în mass-media”, despre fenomenul trecerii frontierelor româneşti de către cei care nu mai suportau regimul comunist. „Cadavrele celor împușcați pe Dunăre erau împinse de curent spre malul sârbesc. Erau colțuri de cimitir în satele de pe graniță, unde sârbii îi îngropau pe ai noștri cu cruci fără nume. Autoritățile române refuzau să-i preia.” (Brândușa Armanca)

 

Graniţa morţii – un documentar „ca o lecţie deschisă”

 

Într-un scurt interviu, Cătălin Apostol povesteşte cum a fost realizat documentarul Graniţa morţii, cum totul a început de la o experienţă personală şi de ce filmul ar putea servi drept „o lecţie deschisă” pentru tineri: „Degeaba tot evocăm asemenea subiecte din istoria noastră dacă ele nu ajung şi la ei, dacă ele nu vor fi evocate mai departe şi de ei. Fără a ne strădui să ţinem trează memoria noastră, uitarea şi ignorarea vor putea face oricând posibilă repetarea acestor orori” (Cătălin Apostol).

 

  1. Cât timp aţi lucrat la documentar? Cum i-aţi găsit pe cei care povestesc umilinţele prin care au trecut? Au vrut să vorbească, să povestească în faţa camerelor?

C.A.: La acest documentar am lucrat cam cam trei ani, pornind de la momentul primelor documentări şi până la finalizarea procesului de post-producţie. Pentru descoperirea acestor personaje şi-a poveştilor lor halucinante am petrecut mai multe zile prin sălile bibliotecilor, studiind fenomenul și căutând în presa ultimilor ani tot ce s-a scris despre acest subiect. Am găsit în felul acesta multe asemenea povești, apărute răzleț prin ziare, unele dintre ele regăsindu-se în documentarul „Granița morții”. Totodată, am avut șansa să o cunosc pe Marina Constantinoiu, redactor șef al site-ului miscareaderezistenta.ro, un om cu totul dăruit cercetării acestui subiect, o adevărată expertă a fenomenului frontierist, care m-a ajutat să înțeleg mai bine tot acest capitol sumbru al istoriei noastre și m-a pus în legătură cu câțiva dintre eroii documentarului meu.

Au fost şi care nu au vrut să vorbească, mai ales dintre cei aflați de cealaltă parte a baricadei, a grănicerilor sau a autorităților acelor vremuri. Dintre victime însă, majoritatea au acceptat să-și spună povestea, deși nu le-a fost deloc ușor, lucru ce se poate vedea și în film atunci când emoția lor și durerea acestor amintiri sunt evidente și impresionante.

 

  1. Ce v-a inspirat în alegerea subiectului documentarului?

C.A.: Totul a pornit de la o experiență personală. Mai exact, în 1990, dacă nu ar fost Revoluția, aș fi devenit și eu un frontierist. În decembrie ’89, cu câteva zile înaintea declanșării Revoluției, m-am întâlnit chiar în Timișoara cu un român stabilit în Germania (RFG-ul de atunci), care, în primăvara următoare, ar fi trebuit să mă ajute să trec granița în Iugoslavia și apoi, mai departe, în Germania. Nu s-a mai întâmplat asta, revoluția a dat peste cap tot planul pe care-l pusesem la cale la acea întâlnire. Totuși, experiența asta scurtă și neterminată m-a obsedat oarecum… încercând poate acum să descopăr, prin poveștile altora, ceea ce mi s-ar fi întâmplat și mie dacă, în decembrie ’89, n-ar fi căzut dictatura lui Ceaușescu.

În altă ordine de idei, consider că poveștile tulburătoare ale acestor oameni fac parte dintr-un capitol aproape deloc amintit al istoriei noastre recente. Ei sunt acei români curajoși, dornici de libertate, care au riscat totul, chiar și viața, ca să fugă din infernul care se numea atunci Republica Socialistă România. Nici până astăzi, după mai bine de 30 de ani, statul român nu și-a asumat responsabilitatea pentru crimele de la graniță din timpul comunismului. Ba mai mult, nici măcar n-a dat semne că l-ar interesa adevărul, deși această dramă națională o depășește ca dimensiuni pe cea a morților de la Zidul Berlinului. Mi se pare o imensă nedreptate pe care acești oameni o îndură și astăzi, ei nefiind nici până astăzi reabilitați în vreun fel. „Granița morții” e poate strigătul lor de revoltă, nu neapărat pentru ce a fost atunci, ci pentru ceea ce trăiesc astăzi, când sunt tratați ca infractori de drept comun.

 

  1. De ce să urmărească publicul, dar mai ales tinerii, un astfel documentar?

C.A.: Pentru generația tânără de astăzi, acei copii crescuți cu smartphones și jocuri pe calculator, e tot mai greu de înțeles, și chiar de crezut, că asemenea orori s-au putut întâmpla în realitate. Nivelul lor de empatie nu bate până acolo; băieții mei, doi gemeni de 18 ani, mi-au spus cândva că, de fiecare dată când eu le povesteam despre atrocități din epoca Ceaușescu, ei ascultau atenți și își imaginau totul ca pe un film alb-negru. Un film și nimic mai mult. Totuși, ei sunt mai informați, știu multe asemenea povești, spre deosebire de mulți alții care n-au auzit niciodată de Securitate, deținuți politici sau crimele comunismului. Din acest motiv, documentarul se desfășoară ca o lecție deschisă, adresându-se și acestor copii, măcar pentru a le trezi interesul. Degeaba tot evocăm asemenea subiecte din istoria noastră dacă ele nu ajung și la ei, dacă ele nu vor fi evocate mai departe și de ei. Fără a ne strădui să ținem trează memoria noastră, uitarea și ignorarea vor putea face oricând posibilă repetarea acestor orori.

 

Graniţa morţii  (Romania, 2020)  – în premieră la TVR 1 pe 11 februarie, ora 22.10

Regia și scenariul: Cătălin Apostol

Imagine: Mihai Pătrașcu

Montaj: Ela Ștefănescu

Muzica: Petru Mărgineanu

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

„Să coși o ie – e rugăciune. Iar s-o porți – i-o binecuvântare”

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

Femei care au moștenit tainele cusutului din generație în generație ne împărtășesc duminică, în filmul „Port Valoare și Splendoare”, cum se fac „straiele de îngeri”. Iuliana Tudor ne conduce prin povestea iei, în episodul 4 al primei producții documentare despre ia românească, pe 20 decembrie, de la ora 16.00, la TVR 1.

 

O ie nu se coase ca o cămașă obișnuită. Pânza de ie nu este una oarecare, iar firul ce creează modele este binecuvântat de Cer și de pământ. O ie se coase cu trudă, cu suflet și cu lacrimi. Pătrundem mai departe în povestea cămășii tradiționale românești împreună cu Iuliana Tudor, în cel de-al patrulea episod al seriei documentare „Port valoare și splendoare”, difuzat duminica aceasta.

 

Maria Grancea a învățat tainele cusutului de la străbunica sa, născută în 1880: „Mama Tână mi-a pus ața în ac și m-a învățat primele cuvinte ale rugăciunii. Acul meu scria pe pânză, încet, căci straiul de îngeri se face cu trudă și cu grijă. Să coși o ie – e rugăciune; iar s-o porți – i-o binecuvântare”, spune ea, amintindu-și cum străbunica așeza ia nou cusută în roua dimineții, pentru a primi puteri magice. Și tot ea ne dezvăluie ritualul moștenit de la mama Tână pentru ca o nouă cămașă să capete aceste puteri: „Trebuie să te rogi Cerului să-ți pună stelele și luna în șiruri de pui pe pânză, să te rogi pământului să-ți pună râurile în ciocănele și florile în picături. Să te rogi Zânelor-Măiestrelor pentru îndemânarea acului și soarelui pentru strălucirea pânzei. Și-apoi să te miri cum mâna ta face strai de îngeri.”

Tot în această duminică o cunoaștem pe Maria Ciucă, din Poiana Sibiului, o maestră în cămășile de nuntă. A început să coasă de la patru ani, ca să își ajute mama. Tatăl fusese băgat în închisoare de către comuniști, împreună cu bunicii, pentru avere. Mama muncea toată ziua în gradină și în casă, iar noaptea făcea ii. „Așa o țin eu minte: în miez de noapte, lângă lampă, cosea, și cosea, și cosea… Sute de ii au ieșit din mâinile ei. O parte din ele le-am recuperat și le-am dus într-o casă tradițională. Mama a ținut tradiția în sat. Acum o duc eu, cu iile cusute de mine”, povestește femeia. Toată Mărginimea venea la mama ei și apoi la fiică, pentru cămășile mirilor, socrilor sau nașilor. Au cusut și ii de înmormântare, cămăși simple, fără fir de aur, pentru că la Judecata de Apoi se cere să fim smeriți.

 

Regretul Mariei este că tot mai puțini tineri preferă portul popular în ziua cununiei. Nici nu mai sunt nunțile de altădată. În copilăria sa, erau în Poiană și câte patru pe săptămână. Bunica ei s-a măritat la 15 ani și a avut 18 copii. Acum sunt tot mai puțini copii, în case tot mai mari, mai frumoase și mai goale… Dar cele peste 150 de cămăși pe care Maria Ciucă le-a recuperat de la mama sa stau mărturie a dedicării unei femei care s-a văzut rămasă singură, cu două copile de crescut, a disperării și a dorinței arzătoare de a răzbi.

 

Prima producție documentară despre ia românească, seria în cinci episoade „Port Valoare și Splendoare”, ce poartă semnătura Iulianei Tudor, ca prezentator și producător, respectiv a Cameliei Robe, ca scenarist și regizor, își propune să exprime spiritul acestei țări, prin bogăția și semnificația ritualurilor conținute în întreg procesul de realizare a iei.

Filmul „Port Valoare și Splendoare” este o co-producție Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție, instituție publică aflată în subordinea Primăriei Municipiului București și Premium Agency, în parteneriat cu Televiziunea Română.

 

 

 

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

Ţesem firul pânzei, la fel ca firul vieţii, într-un nou episod „Port Valoare şi Splendoare”

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

La TVR 1 continuă prima producție documentară despre ia românească. Pe 13 decembrie, de la ora 16.00, în episodul 3, Iuliana Tudor ne apropie de rădăcinile noastre şi aflăm despre ţesutul cu model şi minţile agere care-l pun în practică.

 

 

„În trecut, ca să se evite foarfeca, bucăţile se ţeseau pe măsura cămăşii. Odată cu ţesutul, se făcea şi croiul. Fără foarfecă, marginile nu se destrămau ca atunci când erau spintecate cu cele două tăişuri şi răul nu se mai putea aşeza pe muchiile tăiate. Aşa rămânea întregul neatins… căile magice şi neuitate ale bunicilor noştri… Timpul când toate aveau un rost…”, începe Iuliana Tudor povestea despre ţesutul pânzei, în cel de-al treilea episod al producţiei documentare „Port Valoare şi Splendoare”.

 

Ţesem firul pânzei, la fel ca firul vieţii – e o taină pe care doar cei cu adevărat pasionaţi o dezleagă, o înţeleg şi-o duc mai departe. Vom afla că ţesutul cu model cere atenţie şi minte ageră. Cea mai mică greşeală din urzeală se întinde în toată lucrarea. E muncă multă şi nepreţuită, pe care femeile o fac cu multă grijă, pentru că un nod în pânză poate sa înnoade calea. Firul de in, la fel ca firul vieţii, nu era bine să fie tăiat sau răsucit pentru că sucea destinul.

Plecăm peste mări şi ţări, ne căutăm o viaţă mai bună acolo unde ea poate să prindă noi rădăcini, dar „oricât de mobili ne străduim să fim, avem nevoie de rădăcinile noastre, ca să ne îmbogăţim coroana şi să nu ne uscăm. Alegerea unui model de cusut ne exprimă pe noi înşine şi neamul nostru. Preluarea tradiţiei ne aşază undeva pe hartă. Merită să facem lucruri noi ca în vechime, cu valorile, splendorile şi binecuvântările de altădat’”, afirmă Iuliana Tudor.

 

Străbunicile noastre se înmormântau în ia de nuntă, ia miresii fiind, în fapt, ia întregii vieţi. Pentru că bărbatul era pe viaţă. Marea dilemă pentru tinerele din ziua de azi care aleg să poarte o astfel de ie nu va fi să aleagă dacă vor purta cămăşile acelei lumi, ci să-şi asume normele morale ale acelei lumi, regulile ei. Aflăm alte taine despre ţesutul iei şi transmiterea mai departe a tradiţiilor noastre duminică, de la ora 16.00, la TVR 1.

Prima producție documentară despre ia românească, seria în cinci episoade „Port Valoare și Splendoare”, ce poartă semnătura Iulianei Tudor, ca prezentator și producător, respectiv a Cameliei Robe, ca scenarist și regizor, își propune să exprime spiritul acestei țări, prin bogăția și semnificația ritualurilor conținute în întreg procesul de realizare a iei.

 

Filmul „Port Valoare și Splendoare” este o co-producție Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție, instituție publică aflată în subordinea Primăriei Municipiului București și Premium Agency, în parteneriat cu Televiziunea Română.

 

 

 

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

Cum distingem valorile de obiecte ? Răspunsul, duminică, în filmul „Port Valoare și Splendoare”

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

Episodul 2 al primei producții documentare despre ia românească este pe 6 decembrie, de la ora 16.30, la TVR 1. O însoțim pe Iuliana Tudor în căutarea răspunsurilor despre ce presupune o ie cusută manual și despre alfabetizarea în scrierea cu acul pe pânză.

 

Străzile și vitrinele sunt pline de cămăși cu motive tradiționale românești. Sunt ieftine pentru că vin din China sau din India, făcute de mașini cu norme mari. Cele cusute de mână sunt sigur românești, dar se cumpără greu, pentru că par scumpe. Dar dacă ne apucăm să brodăm cu propriile mâini măcar una, vom constata că sunt dezolant de ieftine. Care este diferența dintre o cămașa lucrată industrial și una cusută timp de câteva luni, împunsătură cu împunsătură, ac după ac ? Despre cum distingem valorile de obiecte, aflăm împreună cu Iuliana Tudor în cel de-al doilea episod al seriei documentare „Port valoare și splendoare”, difuzat duminica aceasta, la TVR 1.

Aventura parcurgerii întregului proces de manufacturare a unei ii – de la alegerea pânzei și până la ultimul detaliu cusut – oricât de chinuitoare ar părea, ne schimbă raportarea la haine și la lume. Vom înţelege că tot ce cumpărăm sunt obiecte, iar atunci când punem creativitate în ceea ce facem, modelăm, făurim, coasem, construim cu propria minte și cu propriile maini, când punem întreaga noastră pricepere, aducem valoare adăugată lucrurilor, transformându-le în valori.

Și tot în ediția din această duminică, aflăm ce este alfabetizarea în scrierea cu acul pe pânză. „Întâlnirea cu o cămașă cusută de mână e asemenea citirii unui jurnal. Aflăm ce temperament, ce statut, ce gusturi, ce neliniști avea femeia care și-a asumat aventura câtorva mii – sau chiar sute de mii – de împunsături cu acul. Scrierea ei rămâne vie cât timp rezistă lucrarea ei. Oricât de școliți am fi, nu putem citi acest jurnal dacă nu ne alfabetizăm în scrierea cu acul pe pânză”, explică Iuliana Tudor.

Prima producție documentară despre ia românească, seria în cinci episoade „Port Valoare și Splendoare”, ce poartă semnătura Iulianei Tudor, ca prezentator și producător, respectiv a Cameliei Robe, ca scenarist și regizor, își propune să exprime spiritul acestei țări, prin bogăția și semnificația ritualurilor conținute în tot procesul de realizare a iei.

Filmul „Port Valoare și Splendoare” este o co-producție Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție, instituție publică aflată în subordinea Primăriei Municipiului București și Premium Agency, în parteneriat cu Televiziunea Română.

 

 

 

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

Pe 1 decembrie, la PRO TV, urmărim primul documentar despre Simona Halep!

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

Simona Halep este unul dintre românii care ne fac mândri peste hotare, iar de ziua României, PRO TV ne spune povestea ei, prin difuzarea primului documentar despre îndrăgita sportivă. Pe 1 decembrie, vom afla împreună cum arată o zi de antrenament pentru tenismena care a dus imnul României pe toate meridianele și a fost numărul 1 mondial timp de 64 de săptămâni, din documentarul ”3 mm”, realizat de Radu Muntean.

 

Anii de antrenamente și dăruire au transformat-o într-una dintre cele mai mari jucătoare de tenis din lume. Simona Halep nu e ”o întâmplare”, ci ”un rezultat” – un rezultat al unei vieți de muncă și dăruire.

 

Regizorul Radu Muntean este cel care a realizat documentarul şi care prin cadrele filmate ne dezvăluie cum este Simona Halep în viaţa de zi cu zi, la antrenamente, dar şi care este relaţia ei cu antrenorul australian Darren Cahill.

„În Australia, avem un personaj de desene animate numit Tasmanian. Este incredibil de rapid, se învârte mereu în jurul lui. Aleargă cu 1000 de mile pe oră şi mai mereu este nervos. Mereu caută probleme. Pentru mine cam aşa este şi Simona”, mărturisește în documentar antrenorul Darren Cahill.

 

“Trebuie să mă simt bine cu oamenii cu care lucrez. Pe Darren l-am ales pentru că mi-a plăcut foarte mult pedagogia lui, faptul că m-a înţeles, că mi-a înţeles nervii, personalitatea şi a încercat pe stilul meu să mă schimbe oarecum. El mă relaxează foarte mult cu glume. Eu nu glumeam înainte să-l întâlnesc pe el. M-a deschis foarte mult. Australienii aşa sunt, foarte pozitivi”, spune la rândul său Simona Halep despre Cahill.

 

Regizorul și scenaristul Radu Muntean a debutat cu filme documentare și are în palmares filme apreciate și premiate la festivaluri internaționale, precum „Furia”, „Hârtia va fi albastră”, „Boogie” sau „Marți după Crăciun”.

 

Nu ratați documentarul 3 mm, pe 1 decembrie, de la ora 16:00, la PRO TV!

 

 

 

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

Iuliana Tudor: „Filmul “Port Valoare și Splendoare” este darul meu pentru România”

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

Prima producție documentară despre ia românească, seria în cinci episoade „Port Valoare și Splendoare”, începe la TVR 1 de Ziua Națională a României. Prima parte, difuzată la ora 16.30, ne poartă de la atelierul din Nisa al lui Henri Matisse în cel al Ioanei Corduneanu, din București.

 

Încărcată de tradiție, exprimând esența trăirilor de veacuri ale acestui neam și, în același timp, actuală și chiar cool, ia românească este, probabil, unicul obiect vestimentar care întrunește aceste trăsături. Și totuși, ia a parcurs secole și a rămas extrem de vie în conștiința comunității, adaptându-se tuturor transformărilor sociale, istorice și tehnologice. Pe 1 Decembrie, ziua ce-i unește pe toți românii, Televiziunea Română propune întoarcerea la rădăcini. Prima producție documentară despre ia românească, proiectul „Port Valoare și Splendoare”, ce poartă semnătura Iulianei Tudor, începe din 1 Decembrie la TVR 1, de la ora 16.30. Filmul în cinci episoade își propune să exprime spiritul acestei țări, prin bogăția și semnificația ritualurilor conținute în tot procesul de realizare a iei.

Filmată de-a lungul mai multor luni de zile, în locuri diferite din țară și din București, seria „Port Valoare și Splendoare” ne va ajuta să înțelegem ce purtăm, care este povestea cămășii noastre, de unde vine, cine sunt creatoarele fiecărui semn cusut și care este alfabetul așezat pe ie. De ce este important să prețuim o cămașă cusută cu mâna față de cea creată de mașina de cusut.

Difuzată pe parcursul a cinci săptămâni la TVR 1, producția „Port Valoare și Splendoare” debutează, nu întâmplător, de Ziua Națională a României. „Filmul “Port Valoare și Splendoare” este darul meu pentru România. Când am început filmările, atât eu, cât și echipa am avut credința că facem un lucru cu rost pentru țară. Ceva necesar, care să răspundă măcar în parte la întrebarea “cine suntem ?”. Dacă acest film există astăzi este pentru că am așezat acolo tot ceea ce înseamnă pentru mine rădăcini și frumos în țara mea”, explică Iuliana Tudor, mărturisindu-și dorința de a trezi în inima privitorilor sentimentul mândriei naționale: „Îmi doresc ca întâlnirea cu filmul “Port Valoare și Splendoare” să aducă în fiecare conștiința apartenenței față de acest loc și de această națiune. A fost un privilegiu fiecare clipă în care am construit, alături de colegii mei, această producție. La mulți ani, România, mulțumesc!”

Primul episod este o întâlnire cu trecutul și cu noi înșine. Filmul pornește de la prietenia de o jumătate de secol dintre Theodor Pallady și Henri Matisse, o prietenie rodnică în istoria picturii și care e oglindită în lucrările dedicate iei de către artistul francez. Timp de jumătate de an a muncit pentru „La Blouse Roumaine”, ca să aducă splendoare în vremurile răvășite de al Doilea Război Mondial. Matisse nu a dat numele lucrării după frumoasa Lydia, modelul și asistenta care îi organiza viața în acea perioadă, ci a ales să omagieze cămașa românească, făcând-o astfel celebră în toată lumea.

 

De la atelierul din Nisa al lui Matisse, din prima jumătate a secolului XX, revenim în secolul al XXI-lea, în mijlocul Bucureștiului agitat, la „Semne Cusute”, atelierul de ii al Ioanei Corduneanu. Este un spațiu în care femeile de azi, cu studii superioare și preocupări predominant urbane, învață să coasă cămăși tradiționale după izvoade vechi, adunate de Ioana pe un blog: peste 2000 de izvoade din toate zonele țării. De-a lungul celor cinci episoade, vom vedea recreându-se sub ochii noștri, în acest atelier, celebra ie care l-a inspirat pe Matisse atunci când a pictat „La Blouse Roumaine”.

„Bunicile noastre întâmpinau noaptea de Paști cu o cămașă nouă, cusută de mâinile lor. Era modul în care își oglindeau sufletul în fața Învierii Domnului. Noi, copii de asfalt ai marilor orașe, știm doar să cumpărăm haine. În inima Bucureștiului și în alte orașe din țară sunt ateliere unde învățăm cum coseau bunicile, ca să ne întâlnim mai ușor cu trecutul nostru și cu noi înșine. Acest film ne readuce aproape de simplitate, de ceea ce contează cu adevărat pentru fiecare dintre noi, de valorile și splendorile românești. Căutați-vă rădăcinile și trăiți simplu!”, este mesajul transmis de Iuliana Tudor.

Filmul „Port Valoare și Splendoare” este o co-producție Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție, instituție publică aflată în subordinea Primăriei Municipiului București și Premium Agency, în parteneriat cu Televiziunea Română.

 

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

Iuliana Tudor debutează în lumea filmului cu prima producție documentară despre IA românească

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție, instituție publică aflată în subordinea Primăriei Municipiului București, în colaborare cu Premium Agency și Televiziunea Română, lansează în premieră și în exclusivitate, marți, pe 1 decembrie, de Ziua Națională a României, pe TVR 1, de la ora 16:30, prima producție documentară despre IA românească – proiectul „Port, Valoare și Splendoare”.

 

Proiectul „Port, Valoare și Splendoare” prezintă publicului 5 episoade, difuzate începând din 1 decembrie, în fiecare duminică, prin intermediul cărora promovează cămașa tradițională românească. IA poate fi descoperită, astfel, de la creație anonimă la simbol național, de la veșmânt până la semnificațiile lui, de la operă de artă până la produsul de serie.

Conceptul acestui film-premieră în România aparține Iulianei Tudor, prezentator și realizator, cu o carieră de peste 20 de ani în televiziune. Proiectul își propune să exprime spiritul acestei țări, prin bogăția și semnificația ritualurilor conținute în procesul de realizare a iei, din fazele inițiale, până la finalizare, aducând, totodată, în atenția tuturor unul dintre cele mai valoroase elemente de identitate ale românilor. IA românească a parcurs secole și a rămas extrem de vie în conștiința comunității, adaptându-se tuturor transformărilor sociale, istorice și tehnologice. În acest context, proiectul dorește să restituie publicului valorile pe care IA le cuprinde și pe care le conservă, pornind de la rădăcinile trecutului și adaptându-le provocărilor prezentului.

 

O miză esențială a filmului este componenta educativă: generațiile prezente, dar și cele viitoare au dreptul să (re)descopere splendoarea iei românești și bucuria pe care această piesă vestimentară o oferă odată purtată, precum și profundele semnificații ce-i scriu povestea. Astfel, dincolo de frumusețea veșmântului, IA va releva publicului valorile pur românești concentrate în simbolurile sale.

„Prin acest proiect am recreat IA care l-a inspirat pe Matisse atunci când a pictat La Blouse Roumaine. Port, Valoare și Splendoare este un film despre cămașa tradițională românească prin intermediul căruia înțelegem care este povestea cămășii noastre, de unde vine, cine sunt creatoarele fiecărui semn cusut și care este alfabetul așezat pe ie. Un film care ne readuce aproape de simplitate, de ceea ce contează cu adevărat pentru fiecare dintre noi, de valorile și splendorile românești.”Iuliana Tudor

 

Detalii pe: https://www.facebook.com/creartpmb/

 

Filmul „Port, Valoare și Splendoare” este o co-producție Creart și Premium Agency, în parteneriat cu Televiziunea Română.

 

Parteneri: Semne Cusute, Complexul Național Muzeal Astra Sibiu, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Cindrelu-Junii” Sibiu, cu participarea Ansamblului Folcloric Profesionist Cindrelul Junii Sibiului, manager și coregraf Silvia Macrea.

 

Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, succesor al Centrului de Conservare şi Valorificare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare – înființat în anul 1957, este un serviciu public de cultură care are ca obiectiv principal punerea în valoare a meșteșugurilor, obiceiurilor, tradițiilor populare și a valorilor culturale românești, prin organizarea de târguri, festivaluri, expoziții, ateliere și alte evenimente prin care promovează cultura și arta românească.

 

 

 

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

Premieră TVR 1: „Omul care dăruiește oglinzi” celor care au renăscut din cenușă

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

             Trei tineri care au trăit pe viu coșmarul Colectiv 2015 au acum o nouă viață, datorită chirurgului care a reușit imposibilul, Felix Popescu. Povestea lor o aflăm dintr-un documentar emoționant, vineri, 30 octombrie, de la ora 23.10, pe TVR 1.

 

A fost o seară ce a cutremurat o țară întreagă. O seară care a schimbat destine în câteva minute. Pentru unii a fost sfârșitul. Pentru alții, un nou început. Vineri, pe 30 octombrie, de la 23.10, TVR 1 difuzează documentarul „Omul care dăruiește oglinzi”, un film original ce spune poveștile a trei tineri răniți în clubul Colectiv, a căror viață s-a transformat total după întâlnirea cu medicul Felix Popescu.

 

Oana, Adina și Alex au ieșit din coșmarul Colectiv cu sechele grave și lipsa parțială a părului. Participarea la concertul rock „Goodbye to Gravity” a năruit în doar câteva minute viața celor două tinere frumoase, care aveau totul, iubeau, se bucurau de joburi pentru care munciseră ani întregi. Alex pendula, la rândul lui, între cariera de avocat și cea de muzician. Incendiul, însă, le-a transformat tuturor viața într-un coșmar.

Chinuiți de obsesia lipsei părului, ei au apelat la o serie de clinici din străinătate, dar nimeni nu a putut să le ofere o soluție.  Din acest motiv, Oana a început să își cumpere peruci, Adina a apelat la turbane și eșarfe pe care le-a împletit în cel mai modern mod cu putință, iar Alex a ales să rămână cu capul acoperit în fața tuturor celor cu care intra în contact.

 

Felix Popescu a fost cel care a încercat imposibilul și a reușit, pentru prima dată în lume, un implant de păr pe grefă de piele. El a tratat peste 30 de tineri răniți în Colectiv și a realizat 100 de sesiuni chirurgicale pro bono, pentru ca aceștia să redevină ce au fost.

 

„Documentarea și realizarea filmului au durat un an și două luni, iar poveștile Oanei, Adinei și cea a lui Alex m-au încărcat peste măsură. În primul rând, ei nu mai aveau încredere în jurnaliști, pentru că, timp de cinci ani, le-au fost adresate o serie de întrebări incomode din dorința de a impresiona publicul cu orice preț. Am avut nevoie de mult timp până am construit o relație cu cei trei tineri; pe Alex l-am așteptat șase luni pentru a se convinge că poate discuta deschis cu mine și pentru a mă cunoaște dincolo de profesie”, povestește Alina Amza, realizatoarea documentarului.

„Omul care dăruiește oglinzi” este un documentar care îi înfățișează pe cei trei eroi așa cum sunt astăzi, la cinci ani de la incendiu. Iar poveștile lor au și un „prinț pe cal alb”… sau în halat alb: medicul estetician Felix Popescu, cel care le-a redat atât încrederea în ei, cât și speranța că se mai pot regăsi în imaginea lor din trecut.

 

„Adina, Oana și Alex privesc cu încredere înainte și continuă să inspire alți oameni pentru ca aceștia să-și păstreze întotdeauna calea pe care au pornit”, mai spune Alina Amza, invitându-ne să le cunoaștem povestea vineri seară, de la 23.10, la TVR 1. Filmul poate fi văzut și sâmbătă, 31 octombrie, la ora 12.00, tot la TVR 1.

 

Documentarul „Omul care dăruiește oglinzi” nu este unul ușor de vizionat. Dar este o producție pe care merită să o urmărim. Un subiect despre învingători, despre cei care nu au renunțat, cu intense trăiri datorate emoției interlocutorilor. O poveste reală, sinceră și emoțională, relatată de trei oameni puternici, care demonstrează în continuare că nimic nu îi poate opri din drum.

 

 

 

Comentarii

comments

Continue Reading

Documentar

TVR 3 aniversează 139 de ani de la naşterea compozitorului George Enescu, prin programe speciale

Bianca Bujor - Editor Coordonator

Published

on

            O zi dedicată muzicianului care a adus României apreciere şi recunoaştere internaţională – pe 19 august, la TVR 3: o serie de programe şi materiale rarissime, documente de mare valoare patrimonială.  

 

La 139 de ani de la naşterea celui mai mare şi prolific compozitor al României, pe 19 august, Televiziunea Română, prin postul TVR 3, propune și în acest an telespectatorilor un maraton de emisiuni dedicate muzicianului care a adus României apreciere și recunoaștere internaţională. Astfel, pe 19 august, ziua naşterii compozitorului George Enescu, TVR 3 aduce telespectatorilor o serie de programe de arhivă, materiale rarissime, documente de o mare valoare patrimonială.

Telespectatorii TVR 3 vor putea urmări, de la ora 13.30, documentarul în trei părţi „Plaiurile dorului” – Casele lui George Enescu. Prima parte prezintă casele memoriale de la Liveni, Mihăileni, Dorohoi şi Botoşani; locuinţele de la Tescani şi Sinaia le vizităm, în partea a doua a producţiei, iar în ultima parte, paşii ne duc prin Palatul Cantacuzino din Bucureşti, transformat în Muzeul Naţional „George Enescu” – una dintre cele mai frumoase clădiri ale capitalei.

 

De la ora 20.00, continuăm cu documentarul „Enesciana – Luceafărul muzicii româneşti”, un film ce reflectă cele mai importante momente din viaţa compozitorului: primirea primei viori, anii de studiu şi perioada în care a scris muzică. Documentarul va putea fi urmărit, de la ora 21.00, la TVR Internaţional, iar de la ora 23.00, la TVR Moldova.

De la ora 21.00, TVR 3 ne invită la „Experimentul Enescu”, un concept ce propune o abordare a creaţiei enesciene dintr-un unghi mai puţin obişnuit, ce nu a mai fost parcurs până în acest moment: ochiul de analiză al tuturor generaţiilor (inclusiv copii), melomani, neavizaţi, necunoscători ai operei enesciene, dar şi în oameni de specialitate. Oana Sârbu, Monica Davidescu, Zoli Toth, Liana Stanciu, Doru Trascău (liderul trupei The Mono Jacks), arhitectul Hamid Katrib, Daniel Rocca (liderul trupei Firma), Sandra Ecobescu (manager cultural Fundaţia Calea Victoriei) sunt câţiva dintre protagoniştii care s-au lăsat provocaţi de această formulă ce a reuşit să descrie personalitatea lui George Enescu într-o manieră cu totul inedită.

În aceeaşi zi dedicată compozitorului George Enescu, începând cu ora 22.00, prin stilul oratoric rafinat al eruditei Georgeta Filitti, vom descoperi laturi ale personalităţii enesciene mai puţin punctate în ultimii ani în peisajul media: viaţa personală a muzicianului, relaţionarea plină de căldură cu familia regală a României din perioada primului Război Mondial, multiplele sale acte de caritate, precum şi relaţia cu marii artişti ai lumii. Astfel, datorită distinsei Georgeta Filitti, al cărei soţ a fost nepotul Marucăi Cantacuzino – soţia lui George Enescu – vom fi privilegiaţii descoperirii unui Enescu mai puţin „vizibil”. Interviul cu Georgeta Filitti va putea fi urmărit şi de românii din diaspora începând cu ora 21.50, la TVRi, iar de către telespectatorii TVR Moldova, începând cu ora 23.45.

Grigore Leșe, artist desăvârşit, este cel care ne va povesti, într-un alt interviu de colecţie, programat de la ora 22.50, despre zestrea culturală pe care George Enescu ne-a lăsat-o moştenire. Grigore Leşe vine cu o serie de amănunte inedite despre modul în care George Enescu a utilizat folclorul (urban sau sătesc) în creaţia sa, revelând elementele folclorice transpuse magistral în scriitura pentru orchestră.

 

Comentarii

comments

Continue Reading

MENIU

pentru sufletul tau

Facebook

SHOW MAGAZINE

IN Trending