Serialul Shogun de la FX, debut spectaculos pe Disney+. Află mai multe despre producția istorică de excepție

Acțiunea are loc în anii 1600, la sfârșitul perioadei Sengoku, cunoscută drept perioada războaielor între state. Timp de mai bine de 100 de ani, Japonia s-a aflat într-o stare permanentă de război civil între lorzii clanurilor (bushos) care se luptau pentru putere. Teritoriile ocupate de clanuri se modificau în mod constant, fiecare fief individual creând propriile legi.

Haosul războiului civil a permis o mobilitate limitată a claselor. Samuraii, care reprezentau o mică parte a populației, nu puteau lupta singuri în aceste războaie. Astfel că țăranilor li s-a oferit ocazia să se alăture lordului lor local și să devină ashigaru (soldați de picior) sau samurai. Și femeile s-au bucurat de mai multă libertate decât în perioada Edo, cea ulterioară și multe au fost antrenate să mânuiască arme pentru a-și proteja gospodăria, deși bărbații erau încă considerați liderul familiei. Pe lângă serviciile de „companie”, curtezanele din această epocă erau artiste bine pregătite, specializate în muzică și dans, care aveau să devină o parte importantă a culturii Geisha din epoca Edo.

Perioada Edo care a urmat a fost marcată de un nou control centralizat și de o renaștere culturală. Cu un guvern extrem de bine organizat și birocratic, puterea a fost consolidată, iar rangurile urmau să fie separate în funcție de clasă și gen, cu o nouă severitate rigidă. Cultura perioadei Edo a fost descrisă publicului în nenumărate filme cu samurai și este subiectul principal al producțiilor Jidaigeki japoneze (lucrări istorice). Cultura gheișelor, kimono-urile, ritualul sepukku și poziție de șezut în genunchi cunoscută ca seiza sunt toate elemente iconice ale culturii Edo care au fost proliferate prin film. Prin comparație cu acestea, moda și cultura Sengoku erau simpliste și relaxate. În secolele marcate de războiul civil, când preocuparea era supraviețuirea, astfel de practici extrem de formale nu s-au dezvoltat.

CONSILIUL REGENȚILOR

În romanul Shōgun, în peisajul politic tensionat specific erei Sengoku, Japonia a fost în cele din urmă unificată de „Nakamura Hidetoshi” (Taikō). Înainte de moartea sa, Taikō (fostul consilier șef al împăratului) a înființat un consiliu de regenți, format din cinci lorzi de rang înalt și puternici. Acest consiliu urma să susțină continuitatea păcii și să se asigure că tânărul fiu al lui Taikō, „Yaechiyo”, va deveni noul conducător al Japoniei odată ce va ajunge la vârsta potrivită. Aceștia au fost însărcinați cu protejarea moștenitorului și nu aveau voie să se implice în lupta pentru putere, într-o perioadă istorică extrem de tumultoasă. 

RELAȚIA DINTRE EUROPA ȘI JAPONIA

În 1600, misiunile de explorare ale europenilor și imperialismul au înflorit în ciuda războaielor de pe frontul intern, după ce Portugalia și Spania au pornit un război religios pro-catolicism împotriva englezilor protestanți. Și pentru că în Anglia elisabetană înflorea sentimentul de mândrie națională, a renăscut dorința acestora pentru imperialism. Olandezii, care erau și ei protestanți și implicați în propriul conflict cu Spania, au găsit un teren comun cu englezii și au decis să pornească în călătorii comune. Misionarii portughezi, care ajunseseră deja în Japonia, simțeau că au monopol asupra comerțului cu statele asiatice și doreau să mențină această poziție. Așa că n-au ezitat să numească pe orice nou venit englez sau olandez drept „hoț și tâlhar” pentru a încuraja neîncrederea în rivalii lor.

CREȘTINISMUL ÎN JAPONIA

Budismul și șintoismul au fost practici culturale care existau de mult timp în Japonia. Templele budiste au devenit cetăți semi-autonome, considerate un refugiu popular împotriva armatelor care se mișcau continuu în mod constant prin țară. Shintoismul este un sistem indigen de credințe care datează de la începutul istoriei Japoniei, având origini în animism și promovând credința în diverse zeități care reprezentau fenomene naturale.

Iezuiții portughezi au ajuns în Japonia și au început, treptat, să se stabilească aici, cu șaizeci de ani înainte ca povestea noastră să aibă loc. Deși dorința de a converti mai multe persoane la creștinism a fost motivul care i-a adus inițial pe portughezi în Japonia, relația dintre cele două popoare s-a transformat rapid într-una extrem de profitabilă prin prisma comerțului cu mătase și argint. Întrucât acțiunile de convertire au avut un succes modest, cei aflați la conducere au început să se teamă de faptul că creștinii aveau tot mai multă putere, ceea ce a dus la persecuție religioasă și la practicarea religiei în secret.

Creștinii erau, în general, disprețuiți de către lorzii necreștini, deoarece erau văzuți ca o amenințare la adresa valorilor războinice tradiționale. Preoții erau tolerați doar pentru că ei țineau cheia comerțului și puteau fi folosiți ca traducători. De obicei, lorzii se converteau pentru a obține acces mai ușor la bogăția și la armele controlate de creștini. Deși contactul cu Occidentul a deschis noi rute comerciale și unele oportunități pentru Japonia, relațiile cu europenii erau încă proaspete și tensionate.

ELEMENTELE VIZUALE ALE SERIEI SHOGUN

Întreaga serie Shōgun a fost filmată într-o locație fizică din Vancouver, iar pentru aceasta au fost recrutați consultanți experți din Japonia pentru a lucra cu echipa canadiană, transformându-se într-o colaborare armonioasă între talente orientale și occidentale, pentru a spune o poveste japoneză cu adevărat autentică. Pentru a asigura conformitatea cu elementele epocii, decorurile, locațiile, culisele, recuzita și clădirile create pentru Shōgun au fost concepute cu fidelitate, pentru a convinge atât telespectatorii, cât și echipa de distribuție că au pășit în Japonia feudală a anilor 1600.

Platourile de filmare au inclus două structuri exterioare extinse, o locație îndepărtată într-o zonă montană și două studiouri de înregistrare uriașe, care cuprindeau toate interioarele Castelului Osaka, grădinile, o misiune catolică și părți ale impunătoarei nave Erasmus. De asemenea, a mai fost utilizat un platou virtual imens pentru filmarea cu ecran albastru și efecte vizuale, unde au fost aduse la viață scene imposibile.

Pregătirea scenelor istorice pentru filmare nu a fost o sarcină ușoară. „În cele din urmă, am ajuns să construim atâtea decoruri pe cât am fi construit pentru un film de lung metraj filmat între 80 până la 100 de zile, pentru a fi pregătiți pentru primele două episoade”, a declarat Helen Jarvis, designer de producție. „Nu a fost puțin lucru. Voiam totul. A fost distractiv! Pentru a găsi resurse autentice care să ne ajute să recreăm castele, camere, sate și grădini, așa cum ar fi arătat în această perioadă, a trebuit să ne bazăm pe istorici, opere de artă și colecționari de antichități, deoarece nu există fotografii din această epocă. ”

Chiar și cele mai neimportante elemente ale decorurilor aveau specificații speciale pentru a fi autentice epocii. Jarvis explică faptul că replicarea țiglelor de acoperiș descrise pe aproape fiecare structură a fost o sarcină intimidantă. Echipa a realizat rapid că trebuiau să producă peste 10.000 de bucăți. Pentru a obține nuanțele de lut fațetate, amestecate, care ar fi fost utilizate la acel moment, echipa de design știa că nu putea folosi elemente termoformate în vid sau matrițe. A fost angajată o echipă separată care a petrecut trei luni creând plăcile și scufundându-le în cinci soluții diferite de vopsea pentru a crea aspectul autentic, nuanțat al plăcilor de acoperiș.

Plăcile trebuiau să fie ușoare, așa că erau realizate din spumă, dar din moment ce multe dintre structuri erau amplasate în exterior, ele trebuiau să reziste și la intemperii. În plus, spuma a fost creată din materiale ecologice și conținea amidon de porumb, o substanță preferată de păsări. Echipajul a trebuit să efectueze ocazional corecții pentru a repara plăcile, în locurile ciugulite de păsări, estompând detaliile lor realizate cu meticulozitate.

Decorul pentru nordul sătucului Ajiro a fost unul dintre designurile preferate ale lui Jarvis. Domeniul lui „Yabushige” și al nepotului său „Omi”, casele, grădinile și aleile din Ajiro au fost construite într-o altă locație, în afara orașului Vancouver. „Este un peisaj foarte frumos. Este absolut multicolor toamna și de un verde vibrant primăvara”, este modul în care Jarvis descrie elementele naturale în care au filmat. „Indiferent dacă plouă sau ninge, este ca și cum decorul face parte cu adevărat din această locație. Din punctul meu de vedere, acest decor este cel mai autentic.”

În mod normal, în camere ar trebui să existe o sursă mică de lumină, ceea ce face ca filmarea să fie o provocare. Dar Jarvis era hotărâtă să păstreze autenticitatea acelei perioade. Glisarea paravanelor shoji permitea lumina naturală să intre de afară, esențială pentru amenajarea camerelor și structurilor din acea vreme. Principiul perspectivei din interior spre exterior a fost integrat în mare parte din designul de producție al seriei Shōgun. Drept urmare, grădinile și peisajele exterioare au fost elemente foarte importante.

Decorul Castelului Osaka se mândrește cu o sală maiestuoasă de ceremonii, împodobită cu aur. La vremea sa, această sală era folosită pentru cele mai importante întâlniri și era menită să intimideze și să impresioneze deopotrivă. Acest decor a fost un element de design esențial și cheia pentru amenajarea celorlalte zone ale palatului. Jarvis a studiat modul în care au fost construite structurile și a remarcat faptul că utilizarea unui copac întreg drept grindă era ceva obișnuit pentru a susține structura unei clădiri. Acest lucru a inspirat-o să încorporeze grinzi masive, expuse, din lemn pentru a crea un plafon ridicat, permițând mai multă lumină și senzația unei camere deschise și grandioase.

Paravanele sălii de ceremonii au fost pictate și adesea împodobite cu frunze de aur, integrând tigri în design, deoarece erau considerați un simbol al puterii și o metodă de intimidare a oaspeților. De asemenea și pinii au fost o temă populară de design, deoarece erau de bun augur pentru sălile de întâlnire. Jarvis a lucrat cu un artist conceptual care a învățat, în detaliu, tehnicile de pictură folosite în acea epocă. Jarvis și echipa ei au îmbunătățit această tehnică dându-i o tentă modernă, iar panourile de perete de mari dimensiuni, cu frunze de aur, au fost create digital și tipărite. Având în vedere dimensiunea camerei, detaliile picturilor și numărul de panouri necesare, se pare că echipa a reușit să creeze această cameră impresionantă într-un interval de timp destul de scurt. Sala de ceremonii apare încă din primul episod, în timpul unei ședințe tensionate a Consiliului Regenților.

Primele două episoade din seria Shōgun de la FX sunt disponibile deja pe Disney+, urmând ca un nou episod să aibă premiera în fiecare săptămână.